Ca un mănunchi de trestii – O națiune cu o misiune, partea 4

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 4

O naţiune cu o misiune

ADAM – PRIMUL OM, SUFLETUL COLECTIV

ARI arată că într-adevăr, suntem cu toţii părţi ale unui suflet unic, cabaliştii îl cunosc sub numele de Adam HaRişon (primul om) şi ceilalţi oameni ca Adam. Exilul, spune ARI, a apărut ca o continuare a procesului de corectare. El scrie în Şaar HaPsukim (Poarta către versuri), ”Adam HaRişon (Adam) includea toate sufletele şi toate lumile. Când a comis păcatul, toate aceste suflete au căzut din el, în Klipot (cochilii, forme de egosim), care s-au divizat în şaptezeci de naţiuni. Israelul trebuie să plece în exil acolo, în fiecare naţiune, pentru a aduna crinii sufletelor sfinte care au fost dispersaţi printre aceşti spini, aşa după cum au scris înţelepţii noştri, în Midraş Raba, ”De ce a fost exilat Israelul printre naţiuni? Pentru a-şi alipi strainii.””113

NATZIV din Volojin a scris despre aceasta, ”Începuturile au fost la muntele Ebal … dar ei au împlinit aceasta chestiune exaltată doar prin exil şi dispersare.”114

Exilul este necesar dintr-un motiv foarte întemeiat şi anume pentru a completa corecţia evreilor şi apoi a întregii lumi. Am afirmat mai înainte că, atunci când Abraham a oferit metoda sa de corecţie, concetăţenilor săi din Babilon, ei au respins-o, pentru că erau preocupaţi de satisfacerea propriului ego. Dar totuşi, dacă suntem cu toţii părţi ale unui suflet colectiv, aşa cum a subliniat ARI, în final cu toţii ne vom corecta, aflându-l pe Creator şi devenind asemenea Lui. Acesta este beneficiul pe care El a intenţionat să-l dăruiască umanităţii, aşa cum am spus în capitolul 2.

Prin urmare, corecţia lui Abraham a reprezentat doar începutul procesului de corecţie, nu şi finalul acestuia. Într-un eseu lung şi elaborat, intitulat ”Şi ei au construit Oraşe-depozit”, Baal HaSulam scrie, ”Mai trebuie să înţelegem întrebarea Patriarhului  Abraham, ”De unde voi şti că voi moşteni aceasta?” (Geneza 15:8) ce a răspuns Creatorul? Este scris, ”Şi El i-a spus lui Abram: Să ştii cu certitudine că sămânţa ta va fi străină într-un pământ care nu este al ei.””115 Baal HaSulam arată că, prin acest răspuns, Creatorul îi promite lui Abraham că toţi oamenii vor dobândi corecţia, prin amestecarea naţiunii corectate – Israelul – cu naţiunile necorectate – în cazul său, reprezentate prin Egipt.

În răspuns la întrebarea sa, Creatorul îi promite, în mod surprinzător, lui Abraham, exilul. Şi nu numai atât, scrie Baal HaSulam, Abraham ”… a acceptat aceasta, ca garanţie a moştenirii pământului.”116 Într-adevăr, Abraham a ştiut că o amestecare a dorinţelor – reprezentată prin diferitele naţiuni ale lumii – era necesară pentru a se realiza corecţia completă a umanităţii. Ținând cont că fiecare naţiune reprezintă o parte din sufletul lui Adam, este necesar ca fiecare parte a sufletului să cunoască metoda de corecţie şi să o adopte. Din acest motiv, Israelul a trebuit să fie exilat şi împrăştiat în întreaga lume.

Procesul de corectare s-a extins în umanitate prin plecarea în exil a lui Abraham, acolo unde tribul său a devenit o naţiune. După ce naţiunea israeliană a fost exilată în urma distrugerii primului şi a celui de-al doilea Templu, ea a adus întregii lumi metoda sa de corecţie.

Cu toate că metoda nu a fost adoptată de restul umanităţii, principiile sale au fost plantate, ele formând o bază comună, de pe care poate începe procesul de corecţie, de îndată ce oamenii vor dori acest lucru.

În articolul Arvut (Garanţia reciprocă), Baal HaSulam detaliază procesul prin care naţiunea israeliană se corectează mai întâi pe sine, apoi transmite metoda către restul naţiunilor. Iată cuvintele sale, ”Rabi Elazar, fiul lui Raşbi (Rabi Şimon Bar-Iochai), clarifică mai bine acest concept de Arvut. El nu consideră suficient ca întreg Israelul să răspundă unul, pentru celălalt, ci toată lumea este inclusă în acest Arvut, … Toată lumea admite faptul că, la început, este suficient să se înceapă cu o singură naţiune, în observarea Torei (legea dăruirii), procesul de corectare a lumii. Era imposibil să se înceapă dintr-o dată cu toate naţiunile, căci, aşa cum au spus şi ei, Creatorul a mers cu Tora la fiecare naţiune şi limbă, iar ei nu au vrut să o primească. Cu alte cuvinte, ei erau atât de imersaţi în… dragostea de sine … încât era imposibil în acele vremuri, să se conceapă măcar, că ar putea fi întrebaţi dacă sunt de acord să renunţe la dragostea de sine.

”… Dar corecţia lumii va fi completă doar prin aducerea tuturor oamenilor din lume la lucrarea Domnului, aşa cum este scris, ”Iar Domnul va fi Rege peste tot pământul; în acea zi va fi Domnul Unul şi numele Său unul” (Zaharia, 14:9) … ”Şi toate naţiunile vor curge către el” (Isaia, 2:2).

”Rolul Israelului faţă de restul lumii este asemănător cu rolul Sfinţilor noştri Părinţi, faţă de naţiunea israeliană. Aşa cum virtutea părinţilor noştri ne-a ajutat să ne dezvoltăm, să ne curăţăm pentru a merita primirea Torei (legea dăruirii) … este rândul naţiunii israeliene de a se pregăti pe sine şi pe toate popoarele lumii, prin Tora şi Miţvot (corecţiile egoismului), de a se dezvolta pentru a lua asupra lor munca sublimă a dragostei pentru ceilalţi, care este scara spre scopul Creaţiei, acesta fiind Dvekut-ul (similaritatea/echivalenţa de formă) cu El.”117

De asemenea, în eseul său, ”Servitoarea care este moştenitoarea stăpânei sale”, Baal HaSulam scrie, ”Poporul Israelului, care a fost ales ca factor de îndeplinire al scopului general şi al corecţiei …conţine pregătirile necesare pentru creştere şi dezvoltare, până când el va mişca şi naţiunile lumii, în direcţia atingerii ţelului comun.”118

Baal HaSulam şi fiul său, Rabaş, au fost probabil, cei din urmă cabalişti care au declarat că rolul statului Israel în lume este acela de a aduce metoda de corecţie către restul naţiunilor, însă ei nu au fost cu siguranţă, primii. Nenumăraţi rabini, cabalişti şi învăţaţi, încă de la distrugerea celui de-al doilea Templu, au făcut afirmaţii similare.

Astfel, Midraş Raba afirmă că ”Israelul aduce lumina întregii lumi”119 iar Talmudul Babilonian adaugă, ”Creatorul a acţionat cu dreptate faţă de Israel, atunci când i-a dispersat printre naţiuni”.120 Rabi Iehuda Altar, ADMOR din Gur a scris, ”Orice exil în care pătrund copiii lui Israel, are ca scop să extragă scânteile sfinte din naţiuni (similar cu citatul anterior din Baal HaSulam). Copiii lui Israel sunt garanţii faptului că au primit Tora pentru a corecta întreaga lume, inclusiv naţiunile.”121

La fel scrie şi Rabi Hilel Țaitlin, ”Dacă Israelul este destinat să fie unicul salvator adevărat al întregii lumi, el trebuie să fie potrivit pentru această mântuire. Israelul trebuie mai întâi să-şi răscumpere propriul suflet, sfinţenia sufletului său, sfinţenia Şechinei (a Divinităţii) sale. … În acest sens, doresc să stabilesc prin această carte ”unitatea Israelului”… Dacă se realizează, unificarea indivizilor se va face în scopul ascensiunii interne, o invocare a corecţiilor tuturor relelelor din naţiune şi din lume.”122

Doresc să închei acest capitol cu cuvintele lui Baal HaSulam, care în câteva paragrafe, detaliază scopul Creaţiei, dreptul umanităţii asupra acestuia şi rolul Israelului în realizarea lui. Cu cuvintele sale: ”De ce a fost dată Tora naţiunii israeliene, fără participarea celorlalte naţiuni ale lumii? De fapt, scopul Creaţiei se aplică la întreaga rasă umană, nimeni nefiind exclus. Însă, datorită stării de decădere a naturii Creaţiei (fiind egoistă) şi a puterii ei asupra oamenilor, era imposibil pentru oameni să înţeleagă, să identifice şi să fie de acord să se ridice mai presus de ea. Ei nu au manifestat dorinţa de a renunţa la dragostea de sine şi de a ajunge la echivalenţa de formă, adică la adeziunea cu atributele Lui, aşa cum au spus înţelepţii noştri, ”Aşa cum El este milos, fii şi tu la fel, milos”.

”Astfel, prin meritele strămoşilor lor (exemplele stabilite de Abraham, Isac şi Iacob), Israelul a reuşit … ei au devenit apţi şi s-au judecat singuri după o scară de merit (s-au corectat singuri pentru a deveni asemănători Creatorului). Fiecare membru al naţiunii a fost de acord să-l iubească pe concetăţeanul său (acesta fiind chiar modul în care ei au dobândit corecţia).

”… Cu toate acestea, destinul naţiunii israeliene este unul de ”tranziţie”, adică în măsura în care Israelul se curăţă singur, respectând Tora (legile dăruirii), ei dau mai departe restului naţiunilor, puterea lor. Şi când restul naţiunilor, se vor condamna singure, după o scală de merit (se vor corecta singure, respingând egoismul), va fi revelat Mesia (corecţia finală). Aceasta deoarece rolul lui Mesia nu este doar acela de a pregăti Israelul în scopul adeziunii la El, ci şi de a iniţia toate naţiunile în căile Domnului (dăruire), aşa cum este scris, ”Şi toate naţiunile vor curge spre El”.”123

  

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed