Ca un mănunchi de trestii – Paria, partea 1

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 5

Paria

Rădăcinile anti-semitismului

Pe parcursul istoriei, nu a existat nici o altă naţiune atât de persecutată cum au fost evreii. De-a lungul vremii, nici o altă naţiune nu a mai supravieţuit fiecărei persecuţii şi s-a ridicat întărită, ca naţiunea evreiască.

Aparenta indestructibilitate a evreilor a stârnit multe întrebări, deşi mult mai multe în rândul ne-evreilor decât al evreilor, mult prea preocupaţi cu propria supravieţuire. Renumitul scriitor german, Johann Wolfgang von Goethe, şi-a exprimat uluirea faţă de  tenacitatea evreilor, în cartea sa Wilhelm Meisters Lehrjahre (Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister): ”Fiecare evreu, indiferent cât de insignifiant ar fi el, este angajat într-o urmărire decisivă şi imediată a unui ţel… Acesta este poporul cel mai longeviv de pe pământ.”124

La fel ca şi Goethe, profesorul T.R. Glover subliniază şarada existenţei evreilor, în Lumea antică: ”Nici un popor din antichitate nu are o istorie mai stranie decât evreii…. Dacă am putea să o recuperăm şi să o înţelegem, istoria acestui popor s-ar putea dovedi mai valoroasă decât a oricărui alt popor…. Mai ciudat încă, religia antică a evreilor supravieţuieşte, atunci când toate religiile aparţinând raselor vechi, pre-creştine, au dispărut… Marea întrebare nu este ”Ce s-a petrecut?” ci ”De ce s-a petrecut astfel? De ce iudaismul trăieşte încă?”125

În mod asemănător, Ernest van den Haag, profesor de jurisprudenţă şi politici publice la Universitatea Fordham, a scris, ”Într-o lume în care evreii constituie un procent minuscul din populaţie, care este secretul importanţei disproporţionate pe care au avut-o evreii de-a lungul istoriei culturii vestice?”126

Matematicianul, fizicianul, inventatorul şi filozoful francez, Blaise Pascal, a fost fascinat de vechimea poporului evreu. În cartea sa Pensees, el a scris, ”Acest popor este remarcabil nu numai datorită vârstei sale, ci şi a rezistenţei sale de a-şi continua existenţa de la origini şi până astăzi. Căci, în timp ce naţiunile din Grecia şi Italia, din Lacedemonia, Atena şi Roma, precum şi multe altele care au apărut ulterior, au dispărut de mult, ei rămân în viaţă şi, în ciuda întreprinderilor multor regi puternici, care au încercat să-i distrugă de sute de ori, …cu toate acestea, ei au fost apăraţi.”127

Într-adevăr, aşa cum au notat nenumărate personalităţi de-a lungul anilor, evreii nu pot fi anihilaţi. Ei au o misiune de îndeplinit şi, până la împlinirea ei, Natura, Dumnezeu, Creatorul, Iahve, sau oricum doriţi să Îl numiţi, nu va permite să se întâmple acest lucru. Dar, atâta timp cât evreii vor continua să evite să-şi asume sarcina ce le-a fost destinată, ei pot fi, au fost şi vor mai fi torturaţi şi măcelăriţi până aproape de dispariţie. Pentru a evidenţia rădăcinile Viei Dolorosa evreieşti de-a lungul istoriei, trebuie să ne întoarcem la momentul de start al Creaţiei.

Aşa după cum am afirmat în capitolul 2, Creatorul are o singură dorinţă – de a face bine creturilor Sale, adică nouă, oamenilor. Din cauză însă, că în starea actuală nu Îl putem percepe, nici nu putem primi de la El.

Când dorim să-i facem un cadou unui prieten, ne apropiem de acel prieten şi i-l dăm. Cu alte cuvinte, trebuie să existe un contact între cel care dăruieşte şi cel care primeşte. La fel, pentru ca El să ne dăruiască, Creatorul şi Creaţia trebuie să se conecteze. După conectare, aşa cum am mai citat din Baal HaSulam, ”Omul simte minunatul beneficiu conţinut în Gândul Creaţiei, care este acela de a încânta creaturile Sale cu mâna Sa plină, bună şi generoasă. Datorită abundenţei beneficiului dobândit de el, între acea persoană şi Creator apare o dragoste minunată, curgând neîntrerupt asupra omului, prin aceleaşi căi şi canale prin care apare şi dragostea naturală. Toate acestea însă, se dezvăluie persoanei din momentul dobândirii, înainte.”128

Toate acestea, aşa cum am afirmat în capitolul 2, ridică necesitatea ”echivalenţei de formă”, adică de a fi similar cu Creatorul, de a avea o natură dăruitoare. Din păcate, vasta majoritate a oamenilor nu au nici cea mai mică dorinţă pentru aceasta; urâm cu înverşunare să dăruim, cu excepţia cazului în care avem ceva de câştigat sau vreun motiv ulterior pentru a face asta. RAŞI, marele comentator al Bibliei, a notat că versul, ”Înclinaţia din inima omului este rea încă din tinereţea sa” (Geneza 8:21), înseamnă că ”De îndată ce omul este scuturat afară din pântecul mamei sale, El (Creatorul) plantează în el înclinaţia rea”, care, aşa cum am spus în capitolul 3, este egoismul, dorinţa de a primi pentru noi înşine.

De aceea, luând în consideraţie că El este binevoitor iar noi exact opusul, confruntarea dintre om şi Dumnezeu pare inevitabilă. Cum am putea oare să ajungem vreodată la El, dacă ne-a creat să fim opuşi Lui? Remediul egoismului constă în ceea ce am descris anterior ca fiind ”punctul din inimă”. Acea sete de a înţelege despre ce este vorba în viaţă şi ce face lumea să se învârtă (şi nu este vorba despre bani), este aspiraţia care le-a permis lui Adam, Abraham şi urmaşilor lor, lui Moise şi întregii naţiuni, ridicate din rândul locuitorilor paria din Babilon, să dezvolte o metodă de corecţie care să transforme înclinaţia rea, în bunătate.

124 – Johann Wolfgang von Goethe, Wilhelm Meisters Lehrjahre (Berlin (Germany), Johann Friedrich Unger, 1795-1796), 359.

125 – Glover, Lumea antică, 184-191.

126 – Ernest van den Haag, Mistică evreiască (US, Stein & Day, 1977), 13.

127 – Blaise Pascal, Pensees, trans. W.F. Trotter, Introduction by T.S. Eliot (Benediction Books, 2011), 205.

128 – Ashlag, Talmud Eser Sefirot (Studiul celor zece Sefirot), Partea 1, “Introducere la studiul celor zece Sefirot,” 31.

 

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: