Ca un mănunchi de trestii – Paria, partea 2

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 5

Paria

SIMBOLURI ALE UNEI CONFRUNTĂRI INTERIOARE

Se poate argumenta pro şi contra opiniei că Biblia, Vechiul Testament, este un document care redă evenimente istorice autentice. Marii înţelepţi ai Israelului însă, nu au arătat de-a lungul vremurilor, nici un interes faţă de relevanţa istorică a Bibliei. Ei au perceput-o mai degrabă, ca pe o alegorie care descrie procese interne, spirituale, pe care le trăieşte o persoană aflată pe calea corecţiei. Pentru ei, Nimrod, regele Babilonului, reprezintă merida (în ebraică: revoltă), sfidarea calităţii de dăruire, a Creatorului; Faraonul reprezintă paradigma relei înclinaţii, la fel şi Haman, acesta din urmă într-un stadiu ulterior al dezvoltării spirituale a unei persoane.

De aceea RAŞI interpretează în Talmudul Babilonian astfel: ”Numele lui era Nimrod, pentru că el himrid (incita) întreaga lume, împotriva Domnului.”129

Cu privire la Faraon, Maimonides a explicat cu afecţiune, ”Să ştii, fiul meu, că Faraonul, regele Egiptului, este de fapt înclinaţia rea.”130 În mod similar, Elimelech din Lizhensk, autorul lui Noam Elimelech (Caracterul plăcut al lui Elimelech), scrie cu simplitate, ”…Faraonul, care este numit ”înclinaţia rea.””131

Rabi Iacob Iosef Katz adaugă profunzime definiţiei Faraonului. El explică expresia, ”Faraonul a lăsat poporul să plece” (Exodul 13:17), arătând că ea reprezintă stadiul, din dezvoltarea spirituală personală, în care omul se eliberează din încătuşarea grea impusă de înclinaţia rea. Cu cuvintele sale, ”Şi când ”Faraonul a lăsat poporul să plece” – când organele cuiva ies de sub autoritatea relei înclinaţii, la fel ca în timpul exodului din Egipt, ele trec prin cele patruzeci şi nouă de porţi ale Tuma’a (impurităţii, egoismului) spre sfinţenie (dăruire).””132

În aceeaşi carte, Rabi Katz adaugă gândurile sale despre Haman: ”Instrucţiunile lui Haman, cu privire la construcţia unui eşafod, înalt de cincizeci de coţi, este îndemnul relei înclinaţii.”133 În mod similar, Rabi Ionatan Eibshitz scrie în cartea sa Iaarot Devaş (Faguri de miere) despre ”Haman, care este înclinaţia rea…”134

Mai aproape de zilele noastre, cabaliştii şi învăţaţii evrei, au început să simtă că timpul a devenit critic şi Vremea Corecţiei se apropie. Ei au începu să adauge implicit şi uneori chiar explicit, chemări la acţiune, în cuvintele lor. Rav Iehuda Aşlag, simţind că este nevoie urgentă de aplicarea metodei de corecţie, a făcut o legătură directă între învingerea relei înclinaţii şi modul în care trebuie să se realizeze acest lucru, în zilele noastre – prin unire. Într-un eseu intitulat, ”Există un anumit popor”, Baal HaSulam ne spune, ””Există un anumit popor împrăştiat peste tot şi dispersat printre oameni”. Haman spune că, în opinia lui, noi (poporul lui Haman) vom reuşi să-i distrugem pe evrei, pentru că aceştia sunt dezbinaţi, aşa încât forţa noastră va prevala asupra lor, pentru că aceasta (separaţia dintre ei) provoacă separare între om şi Dumnezeu.”135 Cu alte cuvinte, egoismul evreilor este ceea ce îi separă de calitatea de dăruire, de Creator, aşa încât forţa ego-ului, înclinaţia rea, ”va prevala, cu certitudine”. ”Din acest motiv”, continuă Baal HaSulam, ”Mordecai a luat măsuri de corectare a acestui defect, aşa cum este explicat în versul, ”Evreii s-au adunat”… strângându-se laolaltă şi apărându-şi vieţile. Aceasta înseamnă că ei s-au salvat unindu-se.”136

Putem să concluzionăm că este de mică importanţă dacă Nimrod, Faraonul, Balak, Balaam sau Haman au existat într-adevăr, sau nu. Ceea ce este important, este că trăsăturile portretizate de aceste caractere există în noi, Biblia narează alegoric doar stadiile prin care putem să le depăşim.

Atunci când învingem aceste calităţi egoiste, noi suntem recompensaţi cu salvarea – calitatea de dăruire, echivalenţa de formă cu Creatorul. Şi, deoarece Creatorul doreşte să facă bine faţă de noi, de îndată ce vom corecta aceste trăsături din interiorul nostru, ele nu ne vor mai bântui, fiind salvaţi de egoism şi dobândind calitatea Lui de dăruire.

Dacă oricare dintre aceste exemple de egoism ar mai trăi astăzi, i-am considera cu siguranţă, ca fiind anti-semiţi de cea mai rea spiţă. În aceeaşi ordine de idei, Rav Kook a emis o profeţie cumplită (dar adevărată), atunci când a trasat o legătură directă între anti-semiţii moderni şi cei biblici. Într-o declaraţie mai degrabă neortodoxă, el scrie, ”Amalek, Petlura (liderul ucrainian suspectat că ar fi fost anti-semit), Hitler şi aşa mai departe, se trezesc în scopul salvării. Acela care nu a auzit vocea celui dintâi Şofar (simbol al chemării la mântuire), sau pe a celui de-al doilea … căci urechile sale au fost astupate, va auzi vocea Şofarului impur, cel fals (ne-cuşer). El va auzi împotriva voinţei sale.”137

129 – Babylonian Talmud, Masechet Hulin, p 89a.

130 – Maimonides, Scrierile lui Rambam [Maimonides], “Etica lui Rambam către fii săi, Rabbi Abraham.”

131  – Elimelech of Lizhensk, Noam Elimelech (Plăcerea lui Elimelech), Parashat Beshalach [Porțiunea, “Când faraonul a trimis”].

132  – Rabbi Jacob Joseph Katz, Toldot Yaakov Yosef [Generația lui Jacob Joseph], BeShalach [Când faraonul a trimis], art 1.

133  – Rabbi Katz, Toldot Yaakov Yosef [Generația lui Jacob Joseph], Acharei [După moarte], art. 1.

134 – Jonathan ben Natan Netah Eibshitz, Yaarot Devash [Fagure de miere], Partea 2, Tratatul nr.10.

135  – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag, Shamati [Am auzit], eseul nr.. 144, “Sunt niște oameni anume” (Canada, Laitman Kabbalah Publishers, 2009), 300.

136  – ibid.

137 – Rav Avraham Yitzchak HaCohen Kook (Raaiah), Eseele lui Raaiah, vol. 1, pp 268-269.

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed