Ca un mănunchi de trestii-Viaţa într-o lume integrată, Partea3

Ca un mănunchi de trestii, Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de astăzi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 10 Viaţa într-o lume integrată

EDUCAȚIA INTEGRALĂ,

ORIENTATĂ SPRE UNITATE

Studiul Cabalei este o cale minunată spre atingerea unității. Este o metodă creată special pentru acest scop. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor nu au un ”punct în inimă” viguros, care să ceară răspunsuri. Ca atare, este improbabil ca majoritatea oamenilor să dorească să studieze. Totuși, necesitatea de a constitui o societate unită este una globală și nu una personală, evreiască, sau legată de vreo țară anume.

Dave Sherman, un expert de clasă în strategia conducerii afacerilor și al dezvoltării durabile, a descris elocvent situația globală actuală, în filmul, La răscruce: chinurile facerii unei lumi noi: ”Ultimul Raport asupra riscurilor globale, publicat de Forumul Economic Mondial, prezintă o hartă uluitoare a interconectării riscurilor. Ea arată cu claritate, că toate riscurile globale sunt legate și întrețesute, în așa fel încât riscurile economice, ecologice, geopolitice, sociale și tehnologice sunt extrem de interdependente. O criză dintr-un domeniu va conduce rapid la o criză în altele. Interconectarea și complexitatea prezentă în această hartă, comparată cu surpriza noastră la vederea impactului vitezei recentelor crize financiare, ilustrează dezacordul care există între toate sistemele pe care le-am construit, arătându-ne cât de deconectați am devenit. Încercările noastre de a organiza aceste sisteme, sunt fragmentate și simpliste și nu fac față provocărilor zilei de astăzi.”249

Pentru a rezolva exact acest contrast dintre propria noastră deconectare și interconectarea sistemelor pe care le-am construit, trebuie să dezvoltăm o gândire interconectată, o înțelegere inclusivă a lumii noastre. Educația Integrală (EI), ”educația orientată spre unitate”, menționată anterior, este destinată rezolvării acestor probleme.

Termenul ”integral” înseamnă, conform lui Thomas J. Murray, de la Institutul pentru Educație al Universității din Massachusetts, ”multe noțiuni, pentru mulți oameni și același lucru este valabil și pentru educația integrală”.250 Cea mai răspândită percepție asupra EI, așa cum este descrisă în Wikipedia, este următoarea ”filozofia și practica educației destinată copilului ca întreg: corp, emoții, minte, suflet și spirit.”251

Este cu siguranță recomandabil ca procesul de educație să se adreseze copilului, în întregul său. Însă în lumea interconectată de azi, acest lucru pur și simplu nu mai este suficient. Așa cum am arătat în capitolul trecut, învățăm în primul rând, dacă nu chiar doar prin mediul înconjurător. De aceea, educația trebuie să se concentreze asupra modelării mediului necesar instilării valorilor și informațiilor alese de noi, în copii și în adulți, deopotrivă.

ȘCOALA PENTRU ADULȚI: UN GHID PENTRU PERPLECȘI

Cu excepția nivelului vorbitor, uman, al Naturii, toate celelalte niveluri – mineral, vegetal și animal – operează în garanție reciprocă. Homeostaza, așa cum este ea definită în Dicționarul Webster, se potrivește perfect cu descrierea garanției reciproce de la nivelurile inferioare celui vorbitor: ”O stare relativ stabilă de echilibru, sau o tendință către o asemenea stare, existentă între elementele sau grupurile de elemente ale unui organism, populații sau grup.”252

Societatea noastră de astăzi, predominant capitalistă, evită echilibrul, batjocorește tendința spre echilibru și este îngrozită de interdependență. De fapt, sprijinim și prețuim exact opusul. Noi lăudăm realizările sportive, cele din economie, politică sau științe și le prețuim în cel mai înalt grad. Îi trecem cu vederea pe aceia care contribuie la bunăstarea colectivă, prețuind în schimb individualismul și independența.

O societate care funcționează în acest fel, nu poate însă trăi mult timp. Gândiți-vă la corpurile noastre. Dacă și ele s-ar comporta conform valorilor care ne domină societatea, nu am reuși să depășim faza diviziunii celulare din stadiul de embrion. Imediat după începerea formării diferitelor organe, celulele noastre ar porni între ele, o luptă pentru resurse și embrionul s-ar dezintegra. Viața nu ar fi posibilă dacă oricare dintre părțile sale ar adopta valorile individualiste descrise. Tocmai pentru că viața, adică Natura, aderă la legile homeostazei, datorăm faptul că ne putem dezvolta și întreține singuri, evoluând până în punctul în care putem analiza natura și scopul existenței noastre.

Într-adevăr, nu doar organismele, ci și întregul ecosistem planetar, cosmosul chiar, toate sunt într-o stare de homeostază. Când balanța se dezechilibrează, imediat apar problemele. În octombrie 2003, către Departamentul Educației SUA, a fost înaintat un raport grăitor și mai degrabă amuzant, întocmit de Irene Sanders și Judith McCabe, care demonstrează cu claritate, ce se întâmplă atunci când clătinăm un ecosistem, scoțându-l din starea sa homeostatică. ”În1991, o orca – o balenă ucigașă – a fost observată în timp ce mânca o vidră. Balenele ucigașe și vidrele coexistă, în mod normal, în pace. Atunci ce s-a întâmplat? Ecologiștii au descoperit că populația de bibani și heringi a oceanelor scăzut. Balenele nu consumă acești pești, dar focile și leii de mare o fac. Iar focile și leii de mare care constituie hrana obișnuită a balenelor ucigașe, au scăzut și ele ca număr. Așa încât, private de focile și leii lor de mare, balenele au început să se hrănească cu jucăușele vidre de mare.

”Așadar, vidrele au dispărut pentru că peștele, pe care ele nici nu-l consumă, a dispărut. Acum unda se propagă mai departe. Vidrele nu se mai găsesc acolo pentru a mânca aricii de mare, populația acestora explodând. Dar aricii de mare trăiesc pe seama pădurilor de alge, pe care le epuizează. Algele constituiau adăpostul peștilor cu care se hrănesc pescărușii și vulturii. La fel ca și balenele ucigașe, pescărușii pot găsi alte surse de hrană, dar vulturii pleșuri nu pot și au probleme.

”Toate acestea au început o dată cu declinul populației de bibani și heringi. De ce? Ei bine, balenierele japoneze au decimat varietatea de balene care consumă aceleași organisme microscopice cu care se hrănește pollock-ul (varietate de pește carnivor). Având mai multă hrană, pollock-ul s-a înmulțit excesiv. La rândul lor, aceștia atacă bibanii și heringii, care constituiau hrana focilor și leilor de mare. Iar o dată cu declinul populației de foci și lei de mare, balenele ucigașe au trebuit să se mulțumească cu vidre.”253

Gândiți-vă cum ne purtăm unii cu alții. Suntem competitivi, alienați, izolați și aspirăm să-i întrecem pe ceilalți și să nu uităm că asta este norma, nu excepția. Ne învățăm copiii că acesta este modul ”corect” de a trăi. Din acest motiv este necesară o școală pentru adulți, un ghid pentru adultul perplex.

Funcționarea acestei școli ar trebui să fie diferită, de la țară la țară. Fiecare națiune și țară are propria sa mentalitate și cultură, un nivel de dezvoltare tehnologică și mijloace de comunicare specifice, precum și tradiții proprii în educație. Din acest motiv, fiecare țară și uneori fiecare oraș, ar trebui să-și dezvolte propria metodă de instruire. Cu toate acestea, conținutul de bază, principiile predate prin aceste sisteme de educare a adulților trebuie să fie identice. În caz contrar vor rezulta diferențieri, în ceea ce privește angajamentul oamenilor în responsabilitatea reciprocă și în înțelegerea importanței acesteia în viețile noastre.

Să examinăm acum principiile fundamentale, pe care educația orientată spre garanția reciprocă ar trebui să le inoculeze.

 

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul următor: