Noul meu articol pe Linkedin “Conflictul nu este teritorial, este spiritual”

Credem că lupta noastră cu palestinienii este pentru teritoriu, dar nu este așa. Este un conflict pur spiritual, și nu cu palestinienii, ci cu noi înșine. Din moment ce poporul evreu și-a abandonat cauza, și-a pierdut legitimitatea de a exista ca națiune. Până nu vom restaura unitatea, vom fi paria în ochii lumii, care ne va tolera prezența doar atât timp cât speră că, la un moment dat, ne vom reveni din uitare, ne vom aminti solidaritatea, esența neamului nostru, și vom fi exemplul pe care toată lumea se așteaptă să fim. Dacă ne trezim la timp, lumea se va uni în jurul nostru. Dacă îi depășim răbdarea, se va uni împotriva noastră.

Orice încercare de a atribui un aspect istoric conflictului ratează punctul esenţial și ne distrage atenția de la sarcina noastră. În loc să încercăm să dovedim că noi am fost primii aici, adică argumentul găinilor și ouălor, ar trebui să realizăm ceea ce am fost făcuți să realizăm, iar asta va pune capăt tuturor argumentelor și conflictelor, deoarece toată lumea ne va susține.

Pentru a ne îndeplini sarcina, trebuie să ne amintim că națiunea evreiască este diferită de orice altă națiune. A început ca un grup eclectic ținut la un loc de ideea că unitatea și solidaritatea sunt cheile unei societăți solide. Membrii timpurii ai națiunii și-au părăsit patria și țara pentru a se alătura unui grup ai cărui membrii nu-i cunoșteau și care veneau adesea din clanuri și triburi rivale, totuși dedicați ideologiei lui Avraam că solidaritatea ar trebui să fie coloana vertebrală a societății.

Strămoșii noștri s-au chinuit destul de mult între ei, ridicându-se și căzând în funcție de nivelul unității lor. Cu toate acestea, în momentul celui de-al doilea Templu, cuvântul societății inovative a ajuns în lung și în lat, iar oamenii din toate națiunile au venit să vadă miracolul. Savanții greci au venit, au învățat de la profeți și s-au întors acasă pentru a dezvolta filosofia grecească. Ptolemeu al II-lea, regele Egiptului, a convocat șaptezeci de înțelepți din Ierusalim pentru a traduce cele cinci cărți ale lui Moise în greacă, creând astfel prima traducere a Bibliei. Dar înainte să-i lase să traducă, a stat cu ei și a învățat de la ei. Potrivit lui Flavius Josephus, după două săptămâni de învățătură extinsă el a spus că ′′ a învățat cum trebuie să-și conducă supușii”.

Renumitul filosof Philo din Alexandria scria că pelerinii evrei, care se adunau la Ierusalim de trei ori pe an, ′′făceau prietenii cu oameni pe care nu i-au întâlnit înainte, iar în fuziunea inimilor… aveau să găsească dovada supremă a unității”. De asemenea, cartea Sifrey Devarim scrie că mulţimea ′′ar urca la Ierusalim și ar vedea Israelul ′′ și ar spune: ′′Devine bine să te agăți doar de această națiune”

În cele din urmă am căzut din unitate și invadatorii au început să inunde pământul. Mai întâi au venit eleniștii, evreii convertiți care au adoptat cultura grecească și au abandonat unitatea. Apoi au venit seleucizii, care au distrus templul odată, Maccabeii i-au învins, au reconstruit Templul, dar nu și unitatea, și astfel romanii au venit și ne-au dat afară de aici de tot.

Nu am pierdut pământul pentru că eram slabi; l-am pierdut pentru că eram dezbinați. Când suntem dezbinați, lumea încetează să ne mai iubească, încetează să ne vadă ca un exemplu pe care vor să îl urmeze și nu ne vrea în preajmă. După zdrobirea revoltei Bar Kokhba din 135 e.n. împăratul roman Hadrian a vrut să scape o dată pentru totdeauna de evreii certăreţi. Pentru a realiza acest lucru, nu numai că a împrăștiat evreii rămași în Iudeea de-a lungul Imperiului Roman, ci a schimbat numele Iudeii în Siria Palestina (lit. Siria palestiniană).

Până în ziua de azi, lumea vede această întindere de pământ ca Palestina, și nu ca Israel, de vreme ce nu ne-am ridicat la numele Israel, ceea ce presupune responsabilitate reciprocă și iubire față de ceilalți. Dacă vrem ca țara Israelului să devină Israel din nou, mai întâi trebuie să devenim oamenii spirituali ai Israelului: uniți ′′ca un singur om cu o singură inimă” Doar cu această condiție vor înceta luptele noastre și vom găsi pacea între noi, între noi înșine și cu națiunile.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate | Add Comment →