Noul meu articol pe Linkedin “De ce lumea râde când evreii plâng”

Un student din Israel m-a întrebat de ce simte de fiecare dată când cineva spune ceva rău despre Israel, că întreaga lume se alătură în cor. Răspunsul meu a fost simplu și concis: ne purtăm greșit față de lume și de aceea lumea simte asta despre noi.

Aș dori să detaliez acest lucru. Noi evreii, trebuie să dăm un exemplu de relații bune între toți, dar în primul rând între noi. Trebuie să manifestăm legături, pace și prietenie. Poporul Israel trebuie să fie responsabil unul pentru celălalt. Dacă facem acest lucru, lumea ne va respecta. Deoarece nu o facem, ne tratează cu dispreț.

În prezent, relațiile dintre diferitele facțiuni din societatea israeliană sunt oribile, nimic mai puțin. De asemenea, nu putem separa ceea ce se întâmplă în societatea israeliană de modul în care lumea ne tratează, deoarece suntem parte a lumii; am fost alcătuiți din „reprezentanți” din toate națiunile. Strămoșii noștri au venit din toate națiunile lumii și au adunat un grup ideologic care credea în deviza regelui Solomon (Prov. 10:12), „Ura stârnește lupte, iar iubirea va acoperi toate crimele”. Acei primi reprezentanți ai umanității au format o națiune care a realizat o idee sublimă care până în prezent pare excentrică: pacea între toate națiunile.

Acești strămoși s-au luptat din greu pentru a-și menține unitatea deasupra diferențelor și a urii care a izbucnit ocazional; au încercat să rămână fideli datoriei lor de a fi „o lumină pentru națiuni”, de a da un exemplu de unitate. Ei chiar au inventat deviza pe care practic fiecare religie și sistem de credințe a adoptat-o într-o formă sau alta: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Într-adevăr, există ceva mai mare decât asta? Deși în cele din urmă ne-am prăbușit în ură și am fost dispersați în întreaga lume, moștenirea unității și datoria evreilor rămân înrădăcinate în subconștientul umanității.

Așa cum națiunile sunt mândre sau rușinate de sportivii lor care concurează în aceste zile la Jocurile Olimpice și la fel cum oamenii se simt conectați la marii lideri, exploratori, romancieri, compozitori, oameni de știință și alți oameni de renume din națiunea lor, chiar dacă ei au trăit cu multe secole în urmă, ei se simt de asemenea conectați la reprezentanții lor din poporul antic al unității, poporul evreu, deși la un nivel mai subliminal. Acesta este motivul pentru care atunci când evreii reușesc în datoria lor de a uni „delegații” națiunilor, și anume evreii înșiși într-o națiune coezivă, ei primesc aplauzele lumii. În același timp, atunci când eșuează și cad în dispute și diviziuni, atrag mânia lumii asupra lor.

Această sarcină a evreilor este motivul pentru care atenția lumii va fi acordată întotdeauna poporului evreu, de ce evreii vor fi întotdeauna judecați după un standard mai strict decât restul popoarelor și de ce omenirea acuză evreimea de fiecare nenorocire care se întâmplă în lume. În cartea sa Orot HaKodesh [Luminile sfințeniei], Rav Kook, un mare lider spiritual și primul rabin șef din așezarea evreiască din Israel, a scris despre datoria evreilor față de lume: „Deoarece noi [evreii] am fost ruinați de ura neîntemeiată și lumea a fost stricată odată cu noi, ne vom reconstrui prin iubirea neîntemeiată, iar lumea va fi reconstruită împreună cu noi”.

Sper și mă rog pentru unitatea noastră, pentru binele nostru, dar mai ales pentru binele lumii.

Pentru mai multe informații despre ideile din această postare, vă rugăm să citiți “Ca un manunchi de trestii: De ce unitatea şi garanţia reciprocă sunt apelul actual al zilei”. .

Filed under: Antisemitism | Add Comment →