Noul meu articol pe Linkedin “Sprijin pentru noi calomnii”

În secolul al XIV-lea, o ciumă bubonică cunoscută și sub numele de Moartea Neagră, a făcut ravagii în toată Europa în ceea ce a devenit cea mai fatală pandemie din istoria omenirii, anihilând aproape jumătate din populația Europei. În acele vremuri oamenii nu aveau cunoștințe științifice sau condiții sanitare care să împiedice răspândirea ciumei, așa că singurul lor refugiu împotriva disperării totale erau zvonurile, de obicei complet fabricate. Un astfel de zvon a fost că evreii au provocat boala prin otrăvirea în mod deliberat a puțurilor.

Evreii erau adesea ținta unor zvonuri false atunci când se încerca explicarea crizelor. De data aceasta însă, rezultatul a fost deosebit de dureros: între 1348-1351, au fost înregistrate 350 de pogromuri împotriva evreilor, în care nu mai puțin de 210 comunități au fost pur și simplu exterminate. Chiar și la câțiva ani după dispariția ciumei, încă au avut loc pogromuri legate de calomnia cu otrăvirea fântânilor. În 1370 de exemplu, calomnia a provocat masacrul de la Bruxelles care a distrus comunitatea evreiască belgiană.

În actuala pandemie de Covid-19, este probabil ca modelul să se repete. Deși evreii și în special statul evreiesc Israel au fost deja acuzați că au provocat-o, astfel de calomnii sunt încă prezente. Cu toate acestea, cu cât actuala plagă continuă și cu cât omenirea se simte mai neajutorată, cu atât ochii oamenilor se vor întoarce mai mult către evrei, iar degetele lor vor arăta spre noi ca fiind răufăcători.

Ca și atunci, așa şi acum vom aduce toate argumentele rezonabile pentru a demonstra că nu suntem de vină, că nu am provocat pandemia. Ca și atunci așa şi acum, nimeni nu va asculta. În această privință, lumea nu s-a schimbat din Evul Mediu. Dacă noi credem că astăzi oamenii sunt mai rezonabili sau mai civilizați decât erau atunci, nu trebuie decât să privim la ceea ce s-a întâmplat în Germania cu mai puțin de un secol în urmă pentru a realiza că umanitatea este astăzi ceea ce a fost dintotdeauna: inerent irațională și mereu dispusă să dea vina asupra evreilor.

Dar greșește omenirea? Dacă toată lumea ne spune că noi suntem de vină și suntem singurii care cred altceva, atunci cine are dreptate? Pentru că, chiar dacă nu am provocat Moartea Neagră sau Covid-19, și nu am făcut-o, cu siguranță poate există vreo altă greșeală de care nu suntem conștienți și pe care lumea nu o poate articula și o exprimă prin cel mai convenabil pretext al său. Poate că acesta este motivul pentru care lumea ne învinovățește nu numai că am declanşat Moartea Neagră și Covid, ci că am provocat toate războaiele, virusul HIV, orice criză economică și financiară care a lovit vreodată omenirea, fiecare încălcare a drepturilor omului, din fiecare țară, chiar şi unde nu există evrei și în general de tot ceea ce nu este în regulă cu lumea.

Problema este că nu știm ce ne învață propriii înțelepți. Dacă am fi mai informați, ne-am da seama că și ei au crezut că tot ceea ce nu este în regulă cu lumea se datorează evreilor și că evreii pot și trebuie să corecteze acest fapt.

Înțelepții noștri au atribuit toate necazurile noastre și toate necazurile lumii, lipsei noastre de unitate și ca urmare, au susținut că unitatea noastră, unitatea poporului evreu este leacul pentru orice. De exemplu, Talmudul scrie (Yevamot 63): „Nicio calamitate nu vine în lume decât pentru Israel”. De altfel, „pentru” înseamnă atât „de dragul nostru” ca să ne ajute, cât și „din cauza”.

Similar cu Talmudul, cartea Shem MiShmuel scrie: „Când [Israel] sunt ca un singur om cu o singură inimă, sunt ca un zid fortificat împotriva forțelor răului”. Rabinul Nathan Sternhertz scrie în cartea sa Likutey Halachot [Reguli alese], care descrie modul în care ar trebui să se comporte evreii, „„Adunați-vă împreună și auziți, fii ai lui Iacov”. Tocmai „Adunați-vă împreună ” pentru că le-a dezvăluit că elementul primar al corectării este sfatul de a se aduna împreună, ceea ce înseamnă că va exista unitate, iubire și pace în Israel, că se vor aduna împreună pentru a vorbi unul cu celălalt despre scopul final. Astfel, ei vor fi răsplătiți cu integralitatea sfatului, pentru că Israelul și Legea sunt toate una în măsura păcii și a unității în Israel”. Rabinul Simcha Bonim Bonhart din Peshischa a scris în mod similar în O voce de difuzare: „Aceasta este garanția reciprocă pentru care Moise a muncit atât de mult înainte de moartea sa, pentru a uni copiii lui Israel. Întregul Israel este garantul reciproc [responsabil unul pentru celălalt], ceea ce înseamnă că, atunci când toți sunt împreună ei văd numai bine”.

Cartea Bina Le’Itim explică nu numai modul în care ne rănește diviziunea, ci și modul în care unitatea ne salvează: „Temelia răutății răului Haman, pe care își construise cererea regelui de a-i vinde pe iudei … El a început să argumenteze: „Există un anumit popor împrăștiat și divizat” etc. El și-a aruncat murdăria spunând că acea națiune merită să fie distrusă, pentru că separarea este regulă între ei, toți sunt plini de ceartă și argumente, iar inimile lor sunt departe una de alta. Cu toate acestea, El a pus vindecarea înainte de lovitură [a luat măsuri de prevenire] … grăbind pe Israel să se unească și să adere unul la altul, să fie toți unul, ca un singur om, și asta i-a salvat, ca în versetul ‘Du-te, adună-i pe toți evreii’.”

Și în sfârșit, Cartea Zohar explică nu numai că dezbinarea noastră ne provoacă necazurile, ci că provoacă și cele mai grave calamități ale lumii. În secțiunea Tikkuney Zohar [corectări ale Zoharului], Tikkun [corectare] nr. 30, cartea scrie: „Într-o astfel de generație”, când Israelul nu se corectează prin unitate „toți distrugătorii din națiunile lumii își arată capul și doresc în primul rând să distrugă și să omoare copiii lui Israel, așa cum este este scris: „Nici o nenorocire nu vine în lume decât pentru Israel” (Yevamot 63a). Aceasta înseamnă, așa cum este scris în Tikkunim [corectări] de mai sus, că [Israel] provoacă sărăcie, ruină, jaf, ucidere și distrugere în întreaga lume”.

Există nenumărate alte exemple, dar, din păcate, nu pot fi încadrate toate într-un singur eseu. Cu toate acestea, imaginea este suficient de clară. Dacă înțelepții noștri și textele noastre ne spun că suntem responsabili pentru propria noastră soartă și pentru soarta lumii, că determinăm ce se întâmplă cu noi și cu lumea prin unitatea sau diviziunea noastră, nu ne datorăm nouă înșine și lumii să încercăm măcar să urmăm sfatul înțelepților noștri? Putem da vina pe cei care ne urăsc fără temei, când înțelepții noștri vorbesc atât de similar? Cred că răspunsul este clar, iar responsabilitatea ne revine.

Filed under: Antisemitism | Add Comment →