Category Archives: Antisemitism

“O Constituţie dintr-o propoziţie” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin O Constituţie dintr-o propoziţie

Evident, națiunea evreiască este diferită de oricare alta. Chiar și atunci când vrem să credem că suntem aşa, viața sau mai bine zis restul națiunilor, nu ne permit să gândim așa. Când s-a înființat Statul Israel, am căutat să ne conducem țara în conformitate cu regulile care păreau adecvate la acea vreme. Drept urmare, am urmat în principal Regula Obligatorie Britanică, cu „rămăşiţe” din guvernarea otomană care a precedat-o.

Cu toate acestea, de la o alegere la alta, ne dăm seama că sistemul nostru de guvernare eșuează; oamenii sunt nemulțumiți, iar guvernul este disfuncțional. Nu putem fi ca alte țări pentru că nu am fost formați ca alte țări și nu suntem meniți să fim ca alte țări. Suntem meniți să fim o am segula, o națiune virtuoasă, care servește ca „lumină pentru națiuni” urmând o Constituție dintr-o singură frază: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” (Lev. 19:18).

Înțelepții noștri știau asta, desigur. Rabinul Akiva a declarat că aceasta era marea regulă a Torei; Bătrânul Hillel i-a spus unui om care dorea să înțeleagă esența legii evreiești: „Ceea ce urăști, nu face altora” și nenumărate alte referințe din scrierile evreiești mărturisesc centralitatea conceptului de iubire pentru alții și responsabilitate reciprocă în dreptul evreiesc.

Fondatorii țării noastre au fost, de asemenea, foarte conștienți de această lege și de vitalitatea ei pentru succesul nostru. David Ben Gurion, liderul comunității evreiești din Israel înainte de înființarea Israelului și primul prim-ministru al țării, a scris că „Iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă” este porunca supremă a iudaismului. Cu aceste trei cuvinte [lungimea frazei în ebraică], s-a format legea umană eternă a iudaismului … Statul Israel va fi demn de numele său numai dacă structurile sale sociale, economice, politice și judiciare se bazează pe aceste trei cuvinte eterne”.

Aaron David (AD) Gordon, ideologul și forța spirituală din spatele sionismului practic și al sionismului muncitoresc, a făcut ecou cuvintelor lui Ben Gurion atunci când a scris: „Tot Israelul este responsabil unul pentru celălalt” … [și] numai acolo unde oamenii sunt responsabili unul pentru altul este Israelul”. Și în cele din urmă, Eliezer Ben Yehuda, cel care a reînviat limba ebraică, a afirmat că „încă nu am deschis ochii și am văzut că doar unitatea ne poate salva. Doar dacă ne unim cu toții … pentru a lucra în favoarea întregii națiuni, munca noastră nu va fi în zadar”.

Din păcate, nu ne-am construit sistemele sociale, economice, politice și judiciare pe aceste trei cuvinte, așa cum stipulase Ben Gurion și nici nu ne-am unit „pentru a lucra în favoarea întregii națiuni” așa cum a cerut Ben Yehuda, nici nu am devenit „responsabili unul pentru celălalt” după cum a specificat David Gordon. Drept urmare, ca țară și ca națiune, eșuăm lamentabil. Dacă vom continua pe această cale, nu vom avea un viitor aici. În cel mai bun caz, vom „scăpa de disconfort până când vor rămâne prea puțini pentru a merita numele de stat și vor fi înghițiți de arabi”, așa cum a spus cabalistul și gânditorul Rav Yehuda Ashlag. În cel mai rău caz, vom fi dispersați cu forța, fie prin război, fie prin război civil.

Dacă vrem să evităm această soartă îngrozitoare dar sigură, nu avem de ales decât să înțelegem că națiunea noastră este una spirituală și ca atare, țara noastră trebuie să se întemeieze pe legea spirituală a iubirii celorlalți: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuţi”. Aceasta este singura Constituție care este potrivită pentru țara noastră și pentru poporul nostru și singurul mod de guvernare care va face din Israel un stat binevenit printre națiuni.

Chiar și Henry Ford, care detesta evreii din vremea sa atât de vehement încât a devenit idolul lui Hitler și a primit de la el cea mai mare distincție, pe care un german nu a putut-o primi, i-a admirat pe evreii din antichitate tocmai pentru că structura lor socială se baza pe aceste „trei cuvinte eterne”. ”Așa cum a spus Ben Gurion, Ford a scris: „Reformatorii moderni, care construiesc modele de sisteme sociale … ar face bine să se uite la sistemul social sub care erau organizați primii evrei”.

Astăzi, sarcina primordială din faţa noastră este să stabilim o astfel de educație în națiune, care să ne ridice mai presus de toate disputele și certurile noastre și să stabilească unitatea, responsabilitatea reciprocă și într-adevăr iubirea față de ceilalți din națiune. Și întrucât ura este atât de înrădăcinată în interiorul națiunii, această educație trebuie să cuprindă întreaga națiune, în toate fracțiunile sale, în mod egal și să se aplice tuturor vârstelor. Trebuie să ne reformăm societatea de la una în care guvernează invidia și ura, la una în care sprijinul și iubirea dau tonul până când realizăm practic principiul „Iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă”. Aceasta este singura guvernare viabilă a Israelului.

“Principiul fondator al Israelului – Unitatea mai presus de toate” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinPrincipiul fondator al Israelului – Unitatea mai presus de toate

Israelul se confruntă cu o criză de identitate. De-a lungul anilor am urmat fără prea multe gânduri regulile impuse de Mandatul Britanic, după perioada otomană în Țara Israelului. Era un precedent natural de continuat, unul ușor și convenabil. Cu toate acestea, condițiile pentru guvernele altor națiuni nu pot și nu se vor potrivi aici. Prin urmare, continuăm să eșuăm mereu, de la guvern la guvern și încă nu am reușit să facem ce trebuie.

În zilele noastre este deja clar pentru toată lumea – în bine sau în rău – că suntem un popor unic. Lumea nu ne permite să fim ca alte popoare și Israelul este de asemenea revelat ca o țară care nu poate fi ca toate celelalte țări.

Statul Israel trebuie să se construiască pe sine și forma sa de guvernare, în conformitate cu caracterul și identitatea sa unică. În timp ce condițiile actuale din Israel sunt caracterizate de ravagii sociale, de ură sălbatică asemănătoare cu cea care a izbucnit între noi în zilele distrugerii Templului, iubirea față de ceilalți și unitatea poporului mai presus de orice este în continuare starea necesară la care trebuie să aspirăm. Suntem o națiune întemeiată pe porunca supremă de a ajunge la iubire mai presus de ură, de a transcende interesul personal și de a stabili relații reciproce bune între noi.

Primul prim ministru al Israelului, David Ben-Gurion, a înțeles bine acest lucru. El a spus: „Prin acestea va fi judecat statul, prin caracterul moral pe care îl conferă cetățenilor săi, prin valorile umane care determină relațiile sale interioare și exterioare și prin fidelitatea sa, în gândire și faptă, la suprema cerere:„ și îți vei iubi aproapele ca pe tine însuți”. Aici este cristalizată legea eternă a iudaismului și întreaga etică scrisă din lume nu poate spune nimic mai mult. Statul va fi demn de numele său numai dacă sistemele sale sociale și economice, politice și juridice, se bazează pe aceste cuvinte nepieritoare”. („Renașterea și destinul Israelului”)

Ben-Gurion avea dreptate. Providența Supremă nu va permite statului Israel să funcționeze conform condițiilor altor țări. Presiunea va fi pusă asupra noastră până vom începe să ne împlinim destinul. Trebuie să înțelegem cine suntem, ce se așteaptă de la noi, care este rolul nostru față de națiuni și să guvernăm în consecință. Întrebarea este: vom ajunge la o astfel de conștientizare într-un mod pozitiv sau negativ, din trezire și consimțământ din partea noastră de a ne conecta ca un singur popor sau din angoasă datorată presiunilor interne și externe?

Pentru a evita diviziunile insurmontabile care duc la un război civil teribil, trebuie să interiorizăm faptul că legile de bază ale poporului Israel sunt legile spirituale ale grijii reciproce și unității.

Această valoare fundamentală trebuie să fie coloana vertebrală a oricărei decizii guvernamentale, a legii și a aplicării ei. De sus în jos, ideea de unitate trebuie să pătrundă pe toate căile societății israeliene. Așa cum ne pasă de educația intelectuală a copiilor noștri, indiferent de mediul lor socio-economic, trebuie să oferim educație pentru a construi relații bune și armonioase între toți membrii națiunii, pentru a stabili legături strânse care să conecteze pe fiecare dintre oameni. Această lege a responsabilității reciproce și a iubirii este principiul fondator al poporului nostru și ar trebui să fie rețeta noastră durabilă pentru succes.

“Evreii americani și israelienii evrei din America – Lumi separate” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Evreii americani și israelienii evrei din America – Lumi separate

Israeli flags are flown from a car during a pro Israel rally and a protest against Antisemitism in Los Angeles, California on May 23, 2021

Un student de-al meu israelian, care locuiește în Silicon Valley de ceva timp, a descris situația dintre evreii americani și evreii israelieni care trăiesc în SUA în următoarele cuvinte: „Ca israelian, simt că nu am nicio legătură cu Evrei americani. Sunt într-o comunitate de israelieni, vorbim ebraică, trăim cultura israeliană, știrile din Israel … și se simte ca o națiune complet diferită.

Cred că este o descriere exactă: acestea sunt două națiuni diferite, două națiuni diferite, cu o istorie similară și nume similare, dar au devenit atât de îndepărtate încât sunt lumi separate.

De fapt, așa ar trebui să fie. Am venit din diferitele națiuni care ocupau vechiul Babilon și ne-am adunat într-o singură națiune, când am fost de acord cu învățătura lui Avraam că mila și prietenia sunt valorile prin care trebuie să trăim. Mai târziu, sub Moise, am promis să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă”. Am luptat pentru a ne menține și a ne consolida unitatea de secole, dar în cele din urmă am cedat urii care predomina între noi înainte de a veni pentru prima dată la Avraam, și tot aici suntem şi astăzi.

În timp ce eram uniți, națiunile au văzut că pacea era posibilă, că ar putea exista chiar și iubire printre dușmanii declarați, iar Israelul a devenit o națiune-model, o societate pilot, o implementare în miniatură a păcii mondiale. Mai târziu când noi am eșuat, întreaga lume a eșuat, și pentru asta ei ne urăsc.

Acum, așteaptă ca noi să reintegrăm legământul dintre noi și să devenim încă o dată un model de națiune. Nu ne vor ierta că nu încercăm și nu vor uita datoria noastră față de umanitate. Nu le pasă că evreii americani urăsc israelienii care vin să locuiască acolo. Dacă nu există unitate între evrei, lumea îi urăște, deoarece ei diminuează orice speranță de pace și unitate. Dacă se unesc, devin ceea ce au fost meniţi să fie, „o lumină pentru națiuni”, iar lumea le va oferi sprijinul deplin.

Națiunea evreiască trebuie să aducă shalom [pace], din cuvântul shlemut [integralitate], întregimea umanității deasupra tuturor diferențelor. Antisemitismul este modalitatea lumii de a ne atenţiona, admonestându-ne că nu încercăm să ne unim. Dacă evreii din America, din fiecare facțiune și confesiune, ar face pod peste prăpastia ce-i separă, viitorul lor ar fi luminos și frumos. Dacă nu o fac, deja pot vedea unde duce acest lucru.

 

“Viitorul israelienilor care locuiesc în SUA” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Viitorul israelienilor care locuiesc în SUA

Un student de-al meu israelian care locuiește în SUA m-a abordat cu câteva întrebări cu privire la viitorul evreilor din SUA și în special, la cel al israelienilor care trăiesc în Țara Oportunităților Nelimitate. Studentul a spus că evreii israelieni se simt nesiguri și a descris deconectarea dintre israelienii care trăiesc în SUA și evreii care s-au născut acolo. Studentul a descris de asemenea, o explozie bruscă de sprijin pentru statul Israel în rândul israelienilor care locuiesc în străinătate, în urma Operațiunii Gardianul Zidurilor.

Într-adevăr, situația evreilor americani devine din ce în ce mai incomodă. Același lucru este valabil și pentru israelienii care locuiesc acolo, dacă nu chiar mai mult. Deoarece israelienii încă se simt conectați la Israel, fie prin legături de familie, fie pentru că este locul în care au crescut, nu pot să-l rupă cu totul din sistemul lor. Cu toate acestea, în general, israelienii care locuiesc în America își doresc cea mai mică legătură pe care o pot avea cu Israelul și cu iudaismul. Aceasta poate fi o stare de spirit conștientă sau inconștientă, dar aici se află majoritatea evreilor israelieni care trăiesc în SUA.

Aici se întâmplă un proces foarte interesant. O nouă realitate se formează și, ca întotdeauna, evreii se află în centrul ei. Lumea devine din ce în ce mai interconectată și interdependentă. Pandemia Covid-19 este doar un exemplu. Un alt exemplu este creșterea globală recentă a prețurilor transporturilor, alimentelor de bază și utilităților. Evident, am intrat într-o fază a evoluției umanității în care ceea ce afectează o parte a umanității afectează toate părțile acesteia.

Dacă vrem să rezolvăm crizele de astăzi, trebuie să ne gândim mai degrabă la ceea ce este bine pentru umanitate decât la ceea ce este bine pentru mine, orașul meu sau țara mea. Indiferent dacă ne place sau nu, responsabilitatea reciprocă este chemarea orei, iar evreii, asemenea celor care au conceput prima dată acest concept, sunt așteptați să îl conducă chiar dacă nimeni nu exprimă verbal această cerere. Evreilor nu li se cere să preia lumea, ci mai degrabă să conducă prin exemplu: trebuie să arătăm că suntem responsabili unul pentru celălalt, iar restul lumii va învăța din exemplul nostru, la fel cum a făcut-o în zilele celui de-al doilea Templu când ne-evreii veneau la Ierusalim pentru a asista la unitatea evreilor în timpul festivalurilor de pelerinaj.

Potrivit cărții Sifrey Devarim (articolul 354), „Națiunile și regii spuneau: „De vreme ce ne-am deranjat și am venit, să vedem marfa evreilor”. Ei mergeau la Ierusalim și îi vedeau pe evrei mâncând împreună și rugându-se împreună, și întrucât printre națiuni Dumnezeul unuia nu este Dumnezeul altuia, iar mâncarea cuiva nu este mâncarea altuia, ei ar spune: „Este potrivit să ne agățăm numai de această națiune”. ”

În eseul său „Despre legi și detaliile lor”, filosoful Filon al Alexandriei a oferit o frumoasă descriere a unității evreilor care a fost atât de atrăgătoare pentru națiuni: „Mii de oameni din mii de orașe – unii pe uscat și alţii pe mare , din est și din vest, din nord și din sud – ar veni la fiecare festival la Templu ca la un adăpost comun, un refugiu sigur, protejat de furtunile vieții. … Cu inimile pline de bune speranțe … au făcut prietenii cu oameni pe care nu-i mai întâlniseră până atunci și, în contopirea inimilor … vor găsi dovada supremă a unității”.

În aceste zile, evreii israelieni se ridică pentru a apăra Israelul, dar nu cred că o fac din motivele corecte. Unitatea nu ar trebui să fie un pas pe care îl fac evreii ca răspuns la antisemitism; ar trebui să fie pasul pe care îl fac evreii pentru a preveni cu totul antisemitismul, la început și, în cele din urmă, pentru că prin aceasta servesc drept model, așa cum au făcut strămoșii noștri în antichitate, înainte ca noi să cedăm urii neîntemeiate dintre noi.

Nu sunt optimist că evreii israelieni din America vor accepta ceea ce scriu eu aici, dar poate că în câțiva ani, când presiunea asupra lor va crește, vor găsi asta ca fiind pertinent. În trecut, nu ne-am unit în fața antisemitismului sau, dacă am făcut-o, am făcut-o prea târziu. Sper că, de data aceasta, vom fi mai atenți la mesaj și ne vom trezi la apelul pentru unitate înainte ca o altă durere să ajungă asupra națiunii noastre.

Nu ne putem învinge dușmanii cu arme, ci doar cu spiritul nostru. Când ne vom ridica conexiunea la nivelul responsabilității și solidarității reciproce, vom descuraja toate forțele negative și chiar și dușmanii noștri vor deveni prietenii noștri.

Pentru mai multe informații despre acest subiect, consultați cărțile “Ca un mănunchi de trestii: De ce unitatea şi garanţia reciprocă sunt strigătul de astăzi al orei şi Alegerea evreiascăe: Unitate sau Antsemitism, fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti.

“Schimbarea de care are nevoie Israelul” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinSchimbarea de care are nevoie Israelul

După patru campanii electorale epuizante în doi ani, Israelul este pregătit să înjure un nou guvern, „guvernul schimbării”. În timp ce zilele următoare vor fi probabil critice pentru această conexiune fragilă, tendința schimbării este clară.

Poporul Israel are nevoie de minuni vizibile. Prin natura noastră, suntem incapabili să existăm împreună, nu pe această mică bucată de pământ din Orientul Mijlociu, nu dacă am fi o țară situată în Europa și nici izolaţi la Polul Nord. Suntem un popor egocentric și cu gât rigid. Tensiunile interne din societatea israeliană au atins un punct de fierbere în ultima lună, iar situația scapă de sub control.

Nu cred că noul guvern este capabil să repare fisurile și să aducă statul Israel la un țărm sigur. Este condus de o colecție de politicieni, care trag toți în direcția lor și nu sunt dispuși să facă compromisuri în favoarea unei unități reale a poporului. Sunt dispuși să renunțe la ego-urile lor și să se conecteze deocamdată, dar ca o haită de lupi care își propune să devoreze căprioara, imediat după vânătoare, toți se vor întoarce la propriul complot, neînclinați să-și lase interesele individuale în favoarea unităţii în cadrul societății israeliene.

Toate revoltele politice care au loc în prezent în Israel reprezintă o oportunitate de a schimba perspectiva asupra viitorului națiunii. Ni s-au dat aceste circumstanțe pentru a înțelege în ce fel de lume trăim, cine suntem, noi poporul Israel și care este rolul nostru pe Pământ.

Poporul evreu are o anumită valoare prin care fie va crește, fie va cădea și nimic nu o va schimba. Aceasta este valoarea „iubirii aproapelui tău ca pe tine însuți”. Atât timp cât ne străduim să avem o conexiune cordială, garanție reciprocă, unitate crescândă, atunci roțile societății merg mai departe către o destinație bună și binevoitoare. În încercarea de a ne uni între noi, evocăm o putere de conexiune extraordinară, o forță supremă de iubire și dăruire care va acoperi toate diferențele, indiferent de cât de profunde sunt acestea. Fără ea nu am reuși niciodată.

Conexiunea dintre noi nu depinde de niciun guvern. Politica nu ar trebui să definească cine suntem și mai important, ceea ce ne lipseşte. Începând din această perioadă accentul se pune pe conexiunea în interiorul oamenilor, o conexiune care trebuie să provină de la nivelul de bază, de la oamenii înșiși.

Și nu este nevoie să ascundă sau să estompeze separarea și diviziunea. Trebuie să recunoaștem că suntem infectați de egoism și să ne întrebăm chiar înainte ca ego-ul să ne depășească și să se ridice asupra noastră sub diferite forme: De ce suntem prinși într-un ciclu nesfârșit de crize? De ce nu reușim să ne ridicăm deasupra fisurilor societăţii? Unde s-a dus sentimentul de rușine?

Știm cum ne privește întreaga lume? Deocamdată, lumea profită de abilitățile și inovațiile noastre evreiești, dar în același timp ne urăște din suflet, râzând de noi pe coridoarele arenei internaționale și ascuțind săgețile care ne vor fi aruncate în curând, pentru că ne văd împărțiți și slabi. În astfel de condiții precare, problema mai gravă pe care trebuie să o abordăm este lipsa noastră de viziune pentru viitor.

Dar această situație poate fi luată ca o oportunitate de a ne reconecta la metoda de conexiune moștenită de la înțelepții noștri. Chiar și un simplu gând sau efort de a ne apropia unii de alții în inimile noastre și de a înțelege că nu avem altă alternativă de supraviețuire decât să ne conectăm, ne va conduce la o dezvoltare semnificativă. Ni se oferă o oportunitate de aur de a realiza că ne confruntăm cu perioade de transformare substanțială, dar dacă vrem ca schimbarea să fie una pozitivă ar trebui să începem în noi înşine, cu o relație mai caldă, de sprijin reciproc între noi.

“Israel și poporul Israel, încotro?” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinIsrael și poporul Israel, încotro?

La 10 mai 2021, a început Operațiunea Gardian al Zidurilor. Timp de douăsprezece zile consecutive, rachetele au traumatizat cetățenii israelieni. Pe măsură ce conflictul arabo-israelian a fost reluat, o răscoală a arabilor israelieni a plantat frica în inimile evreilor israelieni, antisemitismul din întreaga lume s-a intensificat și ostilitatea comunității internaționale față de statul Israel a explodat. Cu toate acestea, în timp ce statul Israel și poporul evreu în ansamblu se confruntă cu o furtună perfectă, porțiuni mari ale națiunii nu știu pericolul existențial. Pentru a înțelege cum am ajuns la situația dificilă în care ne aflăm, trebuie să ne uităm în urmă nu numai la propria noastră istorie, ci și la istoria umanității și la modul în care cele două se împletesc.

În spatele tuturor vicisitudinilor și răsturnărilor din analele umanității se află un singur motor: egoismul. De-a lungul eonilor, a evoluat, s-a transformat și a devenit un conducător nebun, nesăbuit, care ne guvernează conducătorii, ne definește legăturile sociale și deraiază omenirea către o prăpastie. La sfârșitul zilei, nu avem altă problemă în afară de propriul egoism. Dacă rezolvăm acest lucru, atunci am rezolvat majoritatea celorlalte probleme.

Au existat mai multe puncte critice în evoluția egoismului uman. Primul astfel de punct a venit cu aproximativ 3.800 de ani în urmă în Semiluna Fertilă, pe vremea când Imperiul Babilonian era la apogeu. Într-o perioadă relativ scurtă de timp, calmul social și viața ușoară care a caracterizat viețile oamenilor care locuiau între cele două mari râuri, Tigr și Eufrat, au fost afectate de rea-voință și beligeranță.

Dezintegrarea societății a determinat un om să se întrebe de ce se întâmplă asta și omul respectiv a devenit una dintre cele mai semnificative persoane din istoria omenirii: Avraam. Când Avraam a analizat de ce oamenii deveneau ostili unul față de celălalt, și-a dat seama că aceasta provine din creșterea preocupării pentru sine. Pentru a combate această tulburare, el a început să difuzeze ideea că oamenii trebuie să alimenteze unitatea și solidaritatea pentru a-și remedia egoismul în creștere. Acesta este motivul pentru care până în prezent, Avraam simbolizează atributele milei și bunătății.

Autoritățile babiloniene nu au fost interesate de ideile lui Avraam. În cele din urmă, au expulzat rebelul revoluționar care credea în iubirea de ceilalți, împreună cu cei care i-au adoptat ideile. Pe măsură ce Avraam s-a îndreptat spre vest, către Canaan, anturajul său a crescut pe măsură ce tot mai mulți oameni și-au dat seama de beneficiul alegerii responsabilității și iubirii reciproce, în locul individualităţii și ostilităţii reciproce.

Grupul lui Abraham a suportat nenumărate teste pentru angajamentul lor unul față de celălalt și (în principal) pentru ideea de unitate față de ură. Fiecare test i-a făcut mai puternici și mai uniți, până când în cele din urmă, după secole de lupte pentru unitate legătura lor devenise atât de puternică încât grupul de străini devenise o nouă națiune în lume, unică în toate sensurile, formată din oameni care nu aveau legături între ei fizic, dar cimentată împreună de ideea de unitate în sine.

Chiar și după ce au format națiunea, poporul israelian a continuat să alterneze între diviziunea internă și solidaritatea completă. Nu întâmplător această națiune, care a experimentat în mod direct nenumărate variații de conexiune și deconexiune, a dat lumii două dintre cele mai altruiste noțiuni concepute vreodată: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” (Lev. 19:18) și „Ceea ce urăști, nu face altora”(Masechet Șabat, 31a). Într-adevăr, evreii, care au aflat că „înclinația inimii unui om este rea din tinerețe” (Gen. 8:21) au aflat, de asemenea, că soluția pentru ură nu este războiul, ci să-i iubim pe alții ca pe noi înșine.

Mai mult, vechii evrei au aflat că este imposibil să ștergem înclinația rea, că de fapt, dacă nu am avea-o, nu am avea niciun stimulent pentru a construi unitatea. Prin urmare, regele Solomon, cel mai înțelept dintre toți oamenii, a concluzionat succint: „Ura stârnește lupte, dar iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12).

Marile realizări ale evreilor nu au trecut neobservate. În perioada celui de-al Doilea Templu, experți și laici deopotrivă au venit la Ierusalim pentru a învăța de la evrei. Filozofii greci au aflat de la profeți, Ptolemeu al II-lea regele Egiptului, a chemat șaptezeci de înțelepți în capitala sa Alexandria, unde l-au învățat cum să conducă și au tradus cartea lor (Pentateuhul) în greacă, iar oamenii obișnuiți au venit la Ierusalim pentru a asista la „dovada supremă de unitate”, așa cum a descris-o filosoful Filon din Alexandria.

Dar națiunea noastră nu și-a menținut înălțimea. De la înălţimea de a fi un model, o lumină pentru națiuni, ne-am scufundat în adâncul urii reciproce, care a generat două războaie civile sângeroase. În culmea primului război, Imperiul Seleucid a distrus Templul și a cucerit Ierusalimul, dar a fost în cele din urmă alungat de Macabei. În cel de-al doilea Templu, ura noastră unul față de celălalt ne-a afectat puterea și rezistența, iar romanii au cucerit țara, au distrus Templul și au exilat națiunea.

De atunci, suntem în exil. Am contribuit la umanitate cu nenumărate inovații tehnologice, ideologii revoluționare, artiști ilustri, romancieri, interpreți și gânditori, totuși lumea nu ne-a iertat trădarea față de vocația noastră: de a fi un model de unitate, o lumină pentru națiuni. Henry Ford, în timp ce denunța iudaismul modern, a adăugat un sfat cititorilor săi: „Reformatorii moderni, care construiesc modele de sisteme sociale pe hârtie, ar face bine să se uite în sistemul social sub care erau organizați primii evrei”.

Este timpul să ne redirecționăm. Aici, în Israel și în întreaga lume, evreii trebuie să se reconecteze cu moștenirea lor: iubirea va acoperi toate crimele, iar unitatea transcende toate diviziunile. Lumea ne spune prin ură că nu vrea ceea ce îi dăm. În mod clar nu ne mulțumește pentru inovațiile noastre, pentru contribuțiile noastre culturale, pentru vrăjitoria noastră financiară sau pentru ingeniozitatea noastră politică.

Dacă vrem să câștigăm favoarea lumii, trebuie să îi oferim ceea ce doreşte de la noi și să fim din nou poporul Israel: uniți mai presus de toate diviziunile. În aceste zile fatidice pentru poporul nostrui, trebuie să ne amintim cum am ajuns să fim, ce am fost meniți să realizăm și ce suntem sortiți să oferim lumii. Ulterior, trebuie să depunem jurământul de a ne uni „ca un singur om cu o singură inimă” și să devenim încă o dată națiunea care alege responsabilitatea reciprocă și iubirea față de ceilalți în locul individualității și a ostilității reciproce.

“De ce antisemitismul prevalează în stânga progresistă, în special în stânga feministă?” (Quora)

Dr. Michael LaitmanMichael Laitman, pe Quora: De ce antisemitismul prevalează în stânga progresistă, în special în stânga feministă

Antisemitismul este un fenomen natural, care a apărut odată cu apariția poporului evreu în Babilonul antic în urmă cu aproximativ 4.000 de ani. Este în creștere atât în stânga, cât și în dreapta politică, deoarece ambele provin chiar din cauzele fenomenului antisemitismului însuși. Ura față de poporul evreu se revelează în mai multe moduri suplimentare în modul în care apare dintr-un anumit punct de vedere politic.

Cu toate acestea, întrebarea arzătoare este acum, ce facem în legătură cu aceasta?

Antisemitismul nu este doar împotriva evreilor. Este împotriva legii interioare a naturii, unde numai unitatea dintre toți oamenii ne poate salva de acest fenomen și poate aduce o transformare pozitivă în umanitate. Antisemitismul nu este deci în niciun caz o înclinație îngustă, față de evrei. Are un domeniu de aplicare mult mai larg.

Egoul uman – dorința de a se bucura pe seama celorlalți – a început să se consume și are nevoie de corectare. Cu cât acest ego îi face pe oameni să simtă ură unul față de celălalt și cu cât această ură îi face să sufere mai mult, cu atât mai mulți oameni conectează instinctiv această ură la evrei. În plus, ura față de evrei îi ajută temporar, deoarece fără ea, ura lor crescândă ar izbucni mai mult între ei.

Prin urmare, cred că ar trebui să privim antisemitismul ca pe un fenomen natural care există înainte și dincolo de laturile politice și trebuie să răspundem la acesta în consecință. Antisemitismul nu se poate termina cu mici remedieri în interiorul sau între părțile politice sau dacă părăsim statul Israel, așa cum o cer mai mulți dintre criticii noștri – în special din lumea arabă.

Antisemitismul este un fenomen care există la nivelul forțelor naturii, care pătrund în umanitate și întreaga natură. Evreii, poporul Israelului, națiunea bazată pe unire („iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”) deasupra diviziunii („iubirea va acoperi toate nelegiuirile”) pentru a răspândi acea unitate către omenire (pentru a fi „o lumină pentru națiuni”) ) trebuie să corecteze egoul uman – să se unească pozitiv deasupra lui. Au o metodă care poate salva omenirea de creșterea exagerată a ego-ului în era noastră.

Prin urmare, nu fac o legătură specială a antisemitismului cu stânga, stânga feministă sau cu orice altceva din spectrul politic. Antisemitismul merge mult mai adânc decât politica. Cu toate acestea, evoluția naturală prin nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii a transformat umanitatea într-o ființă autoconsumatoare. Și nu evreii sunt cei mai răi oameni din lume. Pur și simplu, ei au o metodă pentru unirea umanității și prin aceasta, salvează umanitatea de ego-ul uman excesiv și periculos de distrugător de astăzi.

Prin urmare, nu ar trebui să ne gândim cum să facem mici remedieri aici și acolo. În schimb, trebuie să realizăm unitatea. Sunt sigur că dacă câteva milioane de evrei de pe planetă astăzi s-ar gândi cum să se unească pentru a face bine întregii umanități, atunci tendința de unire s-ar extinde în întreaga lume și toți s-ar alătura.

Ca măsură practică, dacă aș avea în puterea mea să fac acest lucru, nu m-aș întoarce la evrei, ci la toți cei care urăsc evreii și Israelul. Le-aș explica cum anume evreii le blochează fericirea și aș cere, de asemenea, să-și redirecționeze presiunea asupra evreilor: să ceară unitatea evreiască. Acest lucru se datorează faptului că, dacă evreii se unesc, antisemitismul va dispărea și întreaga umanitate se va uni. Și atunci când sunt uniți, toate problemele arzătoare pe care le percepem în viața noastră de astăzi ar dispărea pur și simplu.

Pe scurt, omenirea se îndreaptă spre o stare de unitate perfectă. Omenirea se poate uni cu condiția ca poporul Israel să se unească. Astăzi însă, evreii sunt mai divizați decât oricare alt popor. Prin urmare, antisemitismul va dobândi treptat forme care îi vor obliga pe evrei să se unească. În cele din urmă, o percepție interioară se va forma în noi evreii, că trebuie să ne unim și, făcând acest lucru, ne vom salva pe noi înșine și întreaga omenire de orice ură, diviziune și criză.

Pe baza unei discuții „întâlniri cu Cabala” între Cabalistul  Dr. Michael Laitman, Prof. Eli Avraham, Gabriel Malka și Dr. Eli Vinokur la 28 mai 2021.

“Un nou nivel de presiune” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin Un nou nivel de presiune

Operațiunea Gardianul Zidurilor poate părea o nouă rundă într-o campanie aparent interminabilă între israelieni și palestinieni, dar nu este. După toate indicațiile, marchează apariția unui nou nivel de presiune asupra Israelului și evreilor din întreaga lume, unul care ne va împinge pe toți să reflectăm mai atent asupra motivului pentru care suntem aici în Israel și a existenței națiunii noastre cu totul.

Antisemitismul nu mai este exclusiv al republicanilor sau al democraților, al Europei sau al SUA. Este omniprezent, iar evreii din întreaga lume încep să simtă că nu se poate scăpa de el. Acesta este lucrul pozitiv: este în mod clar un fenomen natural, omniprezent, pe care nu-l putem evita. De la o zi la alta, umanitatea este împărțită într-un mod pe care nu l-am mai văzut până acum: evreii dintr-o parte și toți ceilalți de altă parte. Cei din partea evreiască simt o presiune crescândă din cauza intensificării urii lumii, în timp ce toți ceilalți sunt îndemnați să-i urască pe evrei.

Într-un anumit sens, amintește de situația lui Avraam când a început să vorbească despre nevoia de a se uni și de a se ridica deasupra ego-ului din patria sa din Babilon și s-a trezit în conflict cu aproape toată lumea, inclusiv cu regele și chiar cu propriul său tată Terah, care a sprijinit împingerea fiului său „indisciplinat” în cuptorul criticii.

Nu este o presiune nediscriminatorie. Națiunile presează Israelul și evreii să-și schimbe comportamentul. Cererea în sine este corectă, dar fără să înțeleagă natura schimbării, evreii o experimentează mai degrabă ca ură arbitrară, decât ca o cerere pentru o corecție specifică. Dacă aceasta va continua, va exploda cu o încercare din partea lumii de a provoca evreilor o anihilare finală. De fapt, singurul motiv pentru care acest lucru nu s-a întâmplat încă este că vocația noastră necesită prezența noastră pentru a o împlini. Dar dacă o evităm pentru mult timp, nimic nu ne va ajuta, așa cum dintr-un anumit punct, nimic nu a ajutat evreii europeni în anii 1940.

Pe măsură ce lumea devine din ce în ce mai beligerantă, oamenii simt că originea agresiunii sunt evreii. Chiar dacă evreii nu o simt, așa simt națiunile și o spun foarte deschis. Negarea nu va ajuta, deoarece acest lucru este ceea ce simt ei, iar rațiunea nu învinge niciodată emoția. Ei vor folosi orice pretext și nu va exista nicio modalitate de a-i convinge opusul, deoarece vor avea dreptate: Noi suntem cauza nenorocirilor lor.

Vechea sarcină a poporului Israel de a aduce unitatea lumii, de a da un exemplu de punere în aplicare a maximei „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” nu a fost niciodată revocată de când a fost dată. Ca și atunci, așa şi acum, poporul Israel este punctul focal al umanității. Am fost și suntem furnizorii credințelor, ideologiilor și ideilor care conduc evoluția umanității și nu putem renunța. Dar singurul lucru de care lumea are nevoie acum este unitatea, solidaritatea. Are multe alte lucruri, dar grijă și responsabilitate reciprocă, zero. Națiunea noastră, care a fost înființată pe baza responsabilității reciproce și a iubirii față de ceilalți, și din care națiuni întregi și-au extras idealurile sociale și morala, trebuie să-și reînvie angajamentul față de sarcina sa, să stabilească unitatea internă și să devină exemplul pe care toată lumea îl așteaptă să devină.

Trebuie să înțelegem că conflictul nostru cu arabii nu este chiar cu arabii; este cu întreaga omenire. Acesta este motivul pentru care întreaga lume este de partea Hamas, o organizație teroristă asumată, proclamată oficial. Faptul că umanitatea este de partea teroriștilor indică faptul că singurul lucru care este mai rău în ochii lumii decât teroriștii, singurul lucru care face mai mult rău decât o organizație genocidă care folosește copiii ca scuturi umane, este poporul evreu.

Chiar dacă nu o pot articula, cererea lor de la noi este unitatea. Dacă ne unim, ei ne vor ridica pe umerii lor ca în profeția lui Isaia (49:22), deoarece și ei vor putea să se ridice deasupra conflictelor lor și să stabilească pacea mondială. Dacă nu ne unim, lumea se va uni împotriva noastră.

Pentru mai multe detalii despre acest subiect, consultați cărțile Unitate sau antisemitism, fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti of Jewish social discord și ca un manunchi de trestii: De ce unitatea şi garanţia reciprocă sunt chemarea de astăzi a orei.

“Conflictul nu este teritorial, este spiritual” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinConflictul nu este teritorial, este spiritual

Credem că lupta noastră cu palestinienii este pentru teritoriu, dar nu este așa. Este un conflict pur spiritual, și nu cu palestinienii, ci cu noi înșine. Din moment ce poporul evreu și-a abandonat cauza, și-a pierdut legitimitatea de a exista ca națiune. Până nu vom restaura unitatea, vom fi paria în ochii lumii, care ne va tolera prezența doar atât timp cât speră că, la un moment dat, ne vom reveni din uitare, ne vom aminti solidaritatea, esența neamului nostru, și vom fi exemplul pe care toată lumea se așteaptă să fim. Dacă ne trezim la timp, lumea se va uni în jurul nostru. Dacă îi depășim răbdarea, se va uni împotriva noastră.

Orice încercare de a atribui un aspect istoric conflictului ratează punctul esenţial și ne distrage atenția de la sarcina noastră. În loc să încercăm să dovedim că noi am fost primii aici, adică argumentul găinilor și ouălor, ar trebui să realizăm ceea ce am fost făcuți să realizăm, iar asta va pune capăt tuturor argumentelor și conflictelor, deoarece toată lumea ne va susține.

Pentru a ne îndeplini sarcina, trebuie să ne amintim că națiunea evreiască este diferită de orice altă națiune. A început ca un grup eclectic ținut la un loc de ideea că unitatea și solidaritatea sunt cheile unei societăți solide. Membrii timpurii ai națiunii și-au părăsit patria și țara pentru a se alătura unui grup ai cărui membrii nu-i cunoșteau și care veneau adesea din clanuri și triburi rivale, totuși dedicați ideologiei lui Avraam că solidaritatea ar trebui să fie coloana vertebrală a societății.

Strămoșii noștri s-au chinuit destul de mult între ei, ridicându-se și căzând în funcție de nivelul unității lor. Cu toate acestea, în momentul celui de-al doilea Templu, cuvântul societății inovative a ajuns în lung și în lat, iar oamenii din toate națiunile au venit să vadă miracolul. Savanții greci au venit, au învățat de la profeți și s-au întors acasă pentru a dezvolta filosofia grecească. Ptolemeu al II-lea, regele Egiptului, a convocat șaptezeci de înțelepți din Ierusalim pentru a traduce cele cinci cărți ale lui Moise în greacă, creând astfel prima traducere a Bibliei. Dar înainte să-i lase să traducă, a stat cu ei și a învățat de la ei. Potrivit lui Flavius Josephus, după două săptămâni de învățătură extinsă el a spus că ′′ a învățat cum trebuie să-și conducă supușii”.

Renumitul filosof Philo din Alexandria scria că pelerinii evrei, care se adunau la Ierusalim de trei ori pe an, ′′făceau prietenii cu oameni pe care nu i-au întâlnit înainte, iar în fuziunea inimilor… aveau să găsească dovada supremă a unității”. De asemenea, cartea Sifrey Devarim scrie că mulţimea ′′ar urca la Ierusalim și ar vedea Israelul ′′ și ar spune: ′′Devine bine să te agăți doar de această națiune”

În cele din urmă am căzut din unitate și invadatorii au început să inunde pământul. Mai întâi au venit eleniștii, evreii convertiți care au adoptat cultura grecească și au abandonat unitatea. Apoi au venit seleucizii, care au distrus templul odată, Maccabeii i-au învins, au reconstruit Templul, dar nu și unitatea, și astfel romanii au venit și ne-au dat afară de aici de tot.

Nu am pierdut pământul pentru că eram slabi; l-am pierdut pentru că eram dezbinați. Când suntem dezbinați, lumea încetează să ne mai iubească, încetează să ne vadă ca un exemplu pe care vor să îl urmeze și nu ne vrea în preajmă. După zdrobirea revoltei Bar Kokhba din 135 e.n. împăratul roman Hadrian a vrut să scape o dată pentru totdeauna de evreii certăreţi. Pentru a realiza acest lucru, nu numai că a împrăștiat evreii rămași în Iudeea de-a lungul Imperiului Roman, ci a schimbat numele Iudeii în Siria Palestina (lit. Siria palestiniană).

Până în ziua de azi, lumea vede această întindere de pământ ca Palestina, și nu ca Israel, de vreme ce nu ne-am ridicat la numele Israel, ceea ce presupune responsabilitate reciprocă și iubire față de ceilalți. Dacă vrem ca țara Israelului să devină Israel din nou, mai întâi trebuie să devenim oamenii spirituali ai Israelului: uniți ′′ca un singur om cu o singură inimă” Doar cu această condiție vor înceta luptele noastre și vom găsi pacea între noi, între noi înșine și cu națiunile.

“Ce vor antisemitii de la noi” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinCe vor antisemitii de la noi

Manifestările de masă cu ostilitate feroce împotriva evreilor și dreptul Israelului de a se apăra, sunt din ce în ce mai frecvente în întreaga lume, pe măsură ce noi mulțimi se alătură celei mai recente campanii antisemite globale, alimentate de o acoperire mediatică părtinitoare. Înființarea de comitete internaționale care să investigheze crimele de război asupra ultimei operațiuni militare israeliene însoțește amenințări existențiale reînnoite din partea Iranului pentru anihilarea statului evreu. Pe scurt, există un consens global că evreii sunt principala problemă din lume.

Să fim clari. Nu este vorba despre conflictul israeliano-palestinian, fanatismul religios dintre iudaism și islam, intensificarea ciocnirilor de opinii între dreapta și stânga sau între democrați și republicani. Problema nu se concentrează nici pe zona limitată a Țării Israelului, deoarece fenomenul urii a existat cu mult înainte de înființarea statului și ar continua chiar dacă am emigra din aceasta în alte părți ale lumii. Avem de-a face aici cu un fenomen natural – antisemitismul, o lege a naturii.

Cu toate acestea, nu este doar o ură îngustă față de evrei despre care vorbesc ei, ci o ură mai largă. Chiar și fără evreii de pe planetă, ar exista ură între fiecare persoană și ceilalți, o ură vibrantă și în fermentare între toate fluxurile umanității. Rădăcina problemei este ego-ul uman care se află în centrul societății umane, un ego care crește și începe să se consume pe sine. Și singura modalitate de a îl reduce este să îl corectați.

Se întâmplă ca evreii să aibă o metodă unică de a se conecta și de a fi salvați din ghearele formidabilului ego care există în rasa umană. Și această mântuire nu este doar pentru evrei, ci pentru toți, fără excepție.

Deoarece la nivel mondial suntem cu toții conectați într-o rețea globală de comunicare integrală, fiecare mică schimbare afectează restul sistemelor, mişcând toate rețelele. Israelul este un punct central major al rețelei de relații de putere în acest sistem globalizat. Dacă membrii săi ar repara legăturile dintre ei și ar depăși egoismul natural, forța de conexiune pe care evreii ar crea-o între ei ar radia „lumină în națiuni”. Aceasta este ideologia spirituală pe care s-a întemeiat poporul evreu.

Istoria evreilor a început în Babilonul antic, acum aproximativ 3.800 de ani. Strămoșul nostru Avraam a adunat în jurul său reprezentanți dintr-o serie de clanuri care au evoluat astăzi pentru a constitui întreaga omenire. Între timp, de-a lungul anilor, adepții lui Avraam au devenit poporul Israelului – un grup care a lucrat pentru a descoperi puterea unității în natură; o echipă care, în bine sau în rău, a fost aleasă pentru a pune în aplicare termenii de garanție reciprocă între oameni conform regulii, „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Din punctul de vedere al naturii, schimbarea care va avea loc în inimile poporului Israel este transformarea care se va răspândi în întreaga lume. Deoarece egoismul sau viziunea noastră egocentrică crește și neutralizează în mod constant sentimentul de pericol care planează asupra capetelor noastre evreiești, chiar dacă presiunea din lume crește sub forma antisemitismului, această noțiune a responsabilității noastre evreiești de a ne uni și de a fi model de urmat pentru umanitate este încă departe de înțelegerea noastră.

Suntem oameni cu inima împietrită și încăpățânați. Chiar dacă sunt aruncate săgeți otrăvite asupra noastră, suntem incapabili să credem ce se întâmplă și amploarea problemei. În ultimul moment, „evreul inteligent” din noi încearcă întotdeauna să se ridice și să susțină că situația trebuie studiată, digerată și înțeleasă, fiind analizate cauza și efectul acesteia. Se face un calcul bun dacă credem că va da roade. Evreii aud la un nivel, dar până când mesajul nu pătrunde cu adevărat și nu devine real pentru noi, mă tem că poate fi prea târziu. Sperăm că această criză actuală a urii și a ostilității antisemite va fi excepția de la ceea ce a fost regula și vom ajunge în sfârșit să recunoaștem adevărul că singura șansă pe care o avem pentru a ne asigura un viitor bun în loc să fim bătuti, este prin conexiunea noastră.