Category Archives: Antisemitism

De ce evreii nu arată un exemplu de dragoste?

538Întrebare: Tot ceea ce spui este foarte logic și este în acord cu viziunea mea asupra lumii, dar apare mereu o întrebare. De ce sursa acestei cunoașteri, evreii, nu se străduiesc să se unească cu alte națiuni?

De ce nu poartă ei înșiși înțelepciunea ca un exemplu de iubire, dăruire, egalitate, toleranță și altruism? Ce îi împiedică să trăiască conform legilor Cabalei?

Răspuns: În ei există cel mai mare egoism. Aceasta este cu adevărat marea lor problemă.

Dacă doriți, puteți citi articolul numit „Introducere în Cartea Zohar”. Acolo, la sfârșitul articolului, veți găsi răspunsul.

Din emisiunea de pe KabTV  „Întrebați un cabalist” din 31.12.2018

Ce așteaptă lumea de la evrei?

508.1Întrebare: Înțelegem că evreii sunt un popor special, li s-a dat o mare putere. De ce li s-a dat?

Răspuns: Evreii nu sunt un popor, ci o adunare a tuturor popoarelor lumii. La urma urmei, reprezentanții fiecăreia dintre cele 70 de popoare care locuiau în acea parte a pământului s-au alăturat lui Avraam, care trăia în Babilonul antic.

Au fost de acord să se unească pentru a-l dezvălui pe Creator și a ieși din criza care a apărut ca urmare a urii care a izbucnit între toate națiunile mici.

Prin urmare, evreii sunt o colecție de 70 de națiuni ale lumii care s-au unit între ei. Și dacă astăzi se pot uni din nou și dezvăluie proprietatea Creatorului în sine, atunci în același timp vor transmite această oportunitate întregii lumi.

Între timp, întreaga lume îi urăște instinctiv pentru faptul că au o metodă de unificare, dar nu o implementează. Popoarele lumii simt subconștient că evreii au un fel de secret pe care îl ascund. Acesta este un lucru foarte util și necesar pentru toată lumea și îl au.

Din emisiunea de pe KabTV „Întrebați un cabalist” din 20.03.2019

“Ce „doresc” politicienii” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinCe „doresc” politicienii”

Când examinați modul în care republicanii și democrații tratează Israelul, este ușor să faceți diferența: republicanii sunt palpabil pro-Israel, în timp ce democrații arată Israelului o privire rece. Noi, în Israel, putem simți atitudinea lor ca o reflectare a „sentimentelor” lor, dar nu există așa ceva în politică. În realitate, nici politicienilor republicani, nici democraților nu le pasă de Israel; dacă ar fi după ei, ne-ar arunca în Marea Mediterană.

Ceea ce își doresc politicienii este să fie realeşi și, pentru a fi realeşi trebuie să răspundă gustului circumscripției lor. Dacă alegătorii lor favorizează Israelul, la fel vor fi și mesagerii lor din Camera Reprezentanților. Dacă alegătorilor lor nu le place Israelul, la fel și reprezentanții lor.

În plus față de cele de mai sus, există o persoană în Casa Albă cu o agendă reală când vine vorba de Israel: Barack Hussein Obama. El este cel care trage corzile în actuala administrație, iar titlul Biden-Harris este doar o faţadă. Ura lui Obama față de Israel este motivată religios, geografic și politic. Nu trebuie să ne facem iluzii în acest sens.

Cu toate acestea, Israelul nu este neajutorat. Poate că nu vom putea schimba opinia politicienilor despre Israel, dar putem schimba opinia alegătorilor lor, iar asta contează cu adevărat. Dacă noi, în Israel, ne unim deasupra diferențelor noastre (nenumărate), vom dizolva orice ură pe care lumea o simte în prezent față de noi, și chiar o simte. Ochii lumii sunt aţintiţi întotdeauna asupra Israelului, adesea chiar mai mult decât asupra afacerilor interne. Oamenii simt că ceea ce se întâmplă aici îi afectează personal. Aversiunea pe care ne-o arătăm unii altora radiază în întreaga lume, iar undele sale aprind conflicte și războaie în întreaga lume. Acesta este motivul pentru care cei care urăsc evreii învinovățesc Israelul și evreii pentru provocarea tuturor războaielor. Ei nu cred cu adevărat că începem războaie peste tot pe planetă, dar cred că este vina noastră.

Și adevărul este că au dreptate. Începem războaie luptând între noi. Lumea ne acordă constant atenție; proiectăm ura; lumea absoarbe ura pe care o proiectăm; iar ura începe războaie. Credem că lumea a uitat de „prostia” acelei obligații biblice a Israelului de a fi „o lumină pentru națiuni”, iar lumea, de asemenea, s-ar putea să nu se gândească la asta în mod conștient. Dar faptul că lumea se uită mereu la noi, ne examinează întotdeauna fiecare mișcare și ne judecă întotdeauna după un standard mai înalt decât judecă restul națiunilor, se datorează faptului că se așteaptă să fim „o lumină pentru națiuni”.

Acțiunile nu sunt determinate de cuvintele oamenilor, ci de sentimentele oamenilor. Ei consideră că noi, evreii în general și Israelul în special, suntem o sursă de probleme. Singurul mod în care putem să nu mai fim o povară și o amenințare în ochii lumii este dacă restabilim unitatea care ne-a construit într-o națiune, dacă nu mai proiectăm ura, şi curentul de ură care amenință să înece lumea se va opri. Poate că nu vrem să ne unim cu frații noștri, dar nu putem spune că nu putem face nimic împotriva urii evreilor. De fapt, suntem singura națiune de pe Pământ a cărei soartă este exclusiv în mâinile sale.

Pentru mai multe informații despre acest subiect, vă rugăm să consultați cea mai recentă publicație a mea, „Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism: Fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti

“Justiția este oarbă, atȃt timp cât nu este vorba despre Israel” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinJustiția este oarbă, atȃt timp cât nu este vorba despre Israel

Israel is once again singled out as it was recently announced that it is threatened to be put on the docket 0f the International Criminal Court in The Hague for alleged war crimes. Meanwhile, the actions of blatantly oppressive regimes are being conveniently overlooked. So how can the “special treatment” toward the Jewish nation be explained if not by the motivation of antisemitism? We have to understand where the hatred comes from. It is not the result of what we do, but what we fail to deliver: unity to the world.

The international community looks at us through a magnifying glass. They hate us and want to see an end to the Israeli enterprise. Hostile organizations are rising up and multiplying against us day by day, and those who showed some restraint in the past, in line with the previous US administration’s friendly policies toward Israel, now feel more comfortable to act in step with the new White House.

We can continue fighting those who are not on our side, our instinctive reaction is to hate back, but this only confuses our vision and blurs our thoughts. We need to understand hatred from a deeper level, from an internal goal-oriented role demanded of the Jewish people.

We are the ones who fail to rise above the hatred and rejection between us, and the nations of the world reflect the state of our relations. In fact, the hostility against us is not because of our necessity for self-defense, but due to our lack of awareness of what the world demands from us: to connect and provide the world with the system for ultimate connection.

The nation of Israel was created differently from all other nations. Ours is a nation established to serve as a source for humanity’s future connection, for and of every nation in the world. It is why Israel was created and it is our destiny. Moreover, it is what the world subconsciously expects of us. They instinctively feel Jews know how to achieve peace and prosperity in the world and are not sharing it with them, so their complaint is manifested as antisemitism.

Understanding our background is therefore key to understanding that the Jewish people is not a nation in the common sense of the word, but a group of people from many different tribes and cultures who subscribed to an idea. This common vision was the fact that there is one force that governs the universe, the force of unity, the only power that can connect us above our differences.

We agreed to unite “as one man with one heart” at the foot of Mt. Sinai, and received the code of law for conducting a society whose members are united at heart. The task we were given is as valid now as it was then, and the world demands that we carry it out. Is Israel detrimental to the world? We are as long as we do no not overcome our deep divisions and get closer to each other. Thus, the only solution to end the animosity against the Jewish nation is becoming one unified people. As Kabbalist Yehuda Ashlag wrote during WWII in his 1940 paper The Nation:

“It is also clear that the enormous effort that the rugged road ahead requires of us mandates unity that is as solid and as hard as steel from all parts of the nation, without exception. If we do not come out with united ranks toward the mighty forces that are standing on our way to harm us, we will find that our hope is doomed in advance.”

Therefore, if we can find this desire to unify within us and fan its flames, we will become a positive force that will permeate the world and hatred against us will vanish.

JUSTIŢIA ESTE OARBĂ, ATȂT TIMP CȂT NU ESTE VORBA DESPRE ISRAEL

Israelul este din nou izolat, deoarece recent a fost anunțat că este amenințat că va fi dus în faţa Curții Penale Internaționale din Haga pentru presupuse crime de război. Între timp, acțiunile regimurilor flagrant opresive sunt ignorate în mod convenabil. Deci, cum se poate explica „tratamentul special” față de națiunea evreiască, dacă nu prin motivația antisemitismului? Trebuie să înțelegem de unde vine ura. Nu este rezultatul a ceea ce facem, ci a ceea ce nu reușim să oferim: unitatea lumii.

Comunitatea internațională ne privește printr-o lupă. Ne urăsc și vor să vadă sfârșitul întreprinderii israeliene. Organizațiile ostile se ridică și se înmulțesc împotriva noastră zi de zi, iar cei care au arătat o anumită reținere în trecut, în conformitate cu politicile amicale ale administrației americane anterioare față de Israel, se simt acum mai confortabil să acționeze în pas cu noua Casă Albă.

Putem continua să ne luptăm cu cei care nu sunt de partea noastră, reacția noastră instinctivă este să urâm cu aceeaşi măsură, dar acest lucru nu face decât să ne înceţoşeze viziunea și să ne estompeze gândurile. Trebuie să înțelegem ura de la un nivel mai profund, orientat spre rolul intern cerut de la poporul evreu.

Noi suntem cei care nu reușim să ne ridicăm peste ura și respingerea dintre noi, iar națiunile lumii reflectă starea relațiilor noastre. De fapt, ostilitatea împotriva noastră nu se datorează necesității noastre de autoapărare, ci datorită lipsei noastre de conștientizare a ceea ce lumea ne cere: să ne conectăm și să oferim lumii sistemul pentru o conexiune finală.

Națiunea Israel a fost creată diferit de toate celelalte națiuni. Este o națiune stabilită pentru a servi ca sursă pentru conexiunea viitoare a umanității, pentru și din fiecare națiune din lume. De aceea a fost creat Israelul și acesta este destinul nostru. Mai mult decât atât, este ceea ce lumea așteaptă subconștient de la noi. Ei simt instinctiv că evreii știu cum să obțină pacea și prosperitatea în lume și nu o împărtășesc cu ei, așa că doleanţa lor se manifestă ca antisemitism.

Înțelegerea trecutului nostru este, prin urmare, cheia pentru a înțelege că poporul evreu nu este o națiune în sensul comun al cuvântului, ci un grup de oameni din multe triburi și culturi diferite care au subscris la o idee. Această viziune comună constă în faptul că există o forță care guvernează universul, forța unității, singura putere care ne poate conecta deasupra diferențelor dintre noi.

Am convenit să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă” la poalele Muntelui Sinai și am primit codul de lege pentru conducerea unei societăți ai cărei membri sunt uniți în inimă. Sarcina care ni s-a dat este la fel de valabilă acum ca atunci, și lumea ne cere să o împlinim. Este Israelul dăunător lumii? Suntem, atât timp cât nu depășim diviziunile noastre profunde și nu ne apropiem unul de celălalt. Astfel, singura soluție pentru a pune capăt animozității împotriva națiunii evreiești este de a deveni un singur popor unit. Așa cum a scris cabalistul Yehuda Ashlag în timpul celui de-al doilea război mondial în lucrarea sa din 1940, Naţiunea:

„Este, de asemenea, clar că efortul enorm pe care drumul accidentat din față îl cere de la noi impune o unitate, care să fie la fel de solidă și dură ca oțelul, din partea întregii națiuni, fără excepție. Dacă nu ieșim cu rânduri unite în faţa forțelor puternice care ne stau în cale să ne facă rău, vom descoperi că speranța noastră este dinainte sortită pieirii”.

Prin urmare, dacă putem găsi în noi această dorință de a ne uni și de a-i aprinde flăcările, vom deveni o forță pozitivă care va pătrunde în lume, iar ura împotriva noastră va dispărea.

#israel #InternationalCriminalCourt #Antisemitism

“Permisiunea de a răni” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinPermisiunea de a răni

Marele comentator al secolului al XI-lea, RASHI a scris: „Odată ce autorul unui rău primește permisiunea de a face rău, el nu face nicio distincție între cel drept și cel rău”. Exemple? Sunt destule: Hitler și Holocaustul, Torquemada (de origine evreiască) și expulzarea evreilor din Spania, Titus și ruina celui de-al Doilea Templu și nenumărate altele. Au existat de asemenea alte exemple, deși puține, când un autor al răului a primit permisiunea, dar ulterior aceasta i s-a refuzat. Un astfel de exemplu este povestea lui Haman și minunea mântuirii evreilor în Persia, după care sărbătorim Purimul.

Când privim la aceste perioade fatidice din istoria națiunii noastre, remarcăm un numitor comun. Poporul Israel este deosebit de divizat, conducând până la ridicarea celui care face rău și deseori sabotarea realizărilor rivalilor lor coreligionari. Când se întâmplă acest lucru, în cele din urmă un sabotor extern ajunge la putere și amenință să distrugă Israelul. În acel moment, se întâmplă unul dintre cele două lucruri: dacă poporul Israel se unește, se salvează; dacă nu, ei suferă pedepse de neimaginat.

Este un fapt bine documentat că diviziunile brutale au copleşit poporul Israel înainte de ruina celui de-al Doilea Templu. Poate mai puțin cunoscut, dar la fel de adevărat este și faptul că acesta era și cazul înainte de ruina Primului Templu. Mai târziu, înainte de expulzarea lor din Spania, evreii spanioli erau dezorganizaţi deoarece mulți dintre ei s-au convertit la creștinism (și au devenit adesea antisemiti), în timp ce alții au vrut să-și mențină credința. În cele din urmă, Marele Inchizitor Tomás de Torquemada, el însuși de origine evreiască, i-a convins pe regele Ferdinand și pe regina Isabella să semneze Edictul de expulzare care i-a alungat pe toți evreii din Spania.

Un proces similar de diviziune evreiască a avut loc în Europa înainte de ascensiunea partidului național-socialist (nazist), atunci la putere în Germania. Evreii germani, care erau în mare parte bogați și liberali, detestau pe evreii polonezi care erau în mare parte ortodocși și săraci, în special pe cei dintre aceștia care imigrau în Germania, și atât evreii liberali cât și evreii ortodocși îi urau pe sioniști, care erau în majoritate socialiști dacă nu chiar comuniști și laici. Aceștia din urmă, la rândul lor, îi detestau atât pe evreii ortodocși cât și pe burghezi, în timp ce se refereau la evreii capitalişti germani. Când naziștii au ajuns la putere, le-au oferit evreilor şansa să iasă din Germania, prin ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Acordul de transfer, unde evreii germani își puteau păstra o mare parte din averea lor și erau expediați în Palestina. Dar detestarea evreilor germani față de sionism și de ideea unui stat evreu a fost atât de intensă, încât marea majoritate a acestora a preferat să rămână în Germania și să iasă din vȃltoare sau să meargă în altă țară dacă era posibil. În cele din urmă, știm, nu a fost posibil să emigreze într-o altă țară, nu au ieșit din furtună și restul evreilor europeni au pierit împreună cu ei.

Singura excepție faimoasă când evreii au reușit să se ferească de o soartă tragică a fost când s-au unit în sprijinul reginei Esther și în acest fel au zădărnicit planul lui Haman de a-i distruge. Și aici, planul de distrugere a evreilor a început cu plângerea lui Haman că evreii sunt dispersați și dezbinați, iar mântuirea evreilor a venit după ce s-au unit în ultima clipă.

3 noiembrie 2020 marchează o altă dată fatidică în analele națiunii noastre. De zeci de ani sciziunile din rȃndul poporului evreu s-au adâncit, iar partidele și fracțiunile din interiorul poporului au împărțit națiunea în nenumărate bucăți, atât între cele două comunități majore din Israel și din SUA, cât și în interiorul celor două comunități. Astăzi nu numai că există o diviziune profundă între Israel și evreii americani, dar majoritatea evreilor americani ar prefera încetarea existenței statului Israel cu totul.

O astfel de diviziune profundă necesită ridicarea unui alt făcător de rău și într-adevăr, acesta s-a ridicat. Nu are nicio importanță dacă numele său este Joe Biden sau Barack Obama, care trage corzile din culise. Ceea ce contează este că Israelul nu numai că și-a pierdut singurul aliat din lume, care se întâmplă să fie şi cea mai puternică țară din lume, ci că acum acel aliat s-a întors împotriva lui.

Permisiunea de a face rău nu înseamnă că persoana care face răul va avea în mod necesar succes. Cu toate acestea, înseamnă că nu avem la dispoziție alte arme decât unitatea noastră. Nu putem face nimic pentru a schimba traiectoria tragică a sorţii noastre, dacă nu ne unim. Unitatea a fost întotdeauna motivul căderilor noastre şi tot unitatea a fost mereu cauza realizărilor noastre. Este dincolo de scopul unui scurt articol pentru a explica de ce, dar este vital să recunoaștem acest fapt simplu – uniți ne ridicăm, divizați cădem. Pentru explicații mai elaborate consultați linkul de mai jos.

Pentru mai multe informații despre acest subiect, vă rugăm să consultați ultima mea publicație, „Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism: Fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti

Antisemitism natural

961.2Întrebare: Ce este antisemitismul natural?

Răspuns: Antisemitismul natural este ceea ce există astăzi în oamenii din toată lumea. Ei urăsc în mod inconștient evreii pentru că au o metodă de conexiune și nu o dezvăluie lumii pentru că nu o cunosc nici ei înșiși.

Evreii nici măcar nu-și pot imagina ceea ce este ascuns în ei și, prin urmare, sunt nedumeriți de ce au fost urâți de atâtea milenii, din timpurile Babilonului antic. Acest fenomen are deja 3.500 de ani.

Nici popoarele lumii, în general, nu înțeleg de ce ar trebui să urască evreii. Fie că evreii sunt săraci sau bogați, talentați sau încolțiți, ei sunt întotdeauna urâți. De fiecare dată sunt bătuți pentru altceva, dar există întotdeauna un motiv.

Problema este că nici unii, nici ceilalți, nici națiunile lumii, nici evreii, nu știu care este cauza antisemitismului. Trebuie să dezvăluim acest lucru. Cabala vorbește despre acest lucru, dar oamenii încă nu sunt dispuși să asculte. Acest lucru este foarte greu de luat în considerare. Cu toate acestea, încercăm să explicăm în orice mod posibil.

Din emisiunea de pe KabTV „Întrebați un cabalist” 20.03.2019

“Rădăcina lui Israel nu va da pace Israelului” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Rădăcina lui Israel nu va da pace Israelului

Prof. Ran Blitzer, șeful Cabinetului de experți israelian numit să lupte cu Covid-19 a declarat că închiderea nu mai funcționează. Vaccinurile sunt eficiente a spus el, dar vedem în continuare rate de infectare ridicate. Alături de bătălia cu virusul, Israelul este angajat într-o altă campanie, cea de alegeri generale otrăvitoare, care fac ca multe dintre deciziile legate de Covid luate de factorii de decizie politici motivați politic, să fie în detrimentul sănătății publice. Senzația generală a multor israelieni este că există haos și dezorientare din cauza haosului politic, în care politicienii se luptă între ei în loc să lupte împotriva virusului.

Crizele pot părea fără legătură și fiecare țară se ocupă singură de problemele sale, dar adevărul este că totul este conectat. Și mai rău, la un nivel mai profund, totul este legat de Israel. Și acum, când saga americană s-a liniștit puțin, lumea își va îndrepta atenția asupra Israelului și evreilor, și nu pentru a ne complimenta pentru succesul nostru în vaccinarea atât de rapidă a populației israeliene.

Dar haosul nu este prevalent doar în Israel. Crize sociale, politice și medicale au loc în întreaga lume. Este posibil ca știrile să se fi concentrat mai mult asupra SUA încă din vara trecută, din cauza tensiunilor rasiale și politice în creștere care au devenit violente acolo, dar şi Europa a fost răvăşită de violente revolte politice persistente și revolte legate de Covid, la fel ca Rusia, Myanmar cu lovitura sa militară și la fel în multe alte țări. Chiar și acolo unde pare a fi relativ calm, cum ar fi în China, este doar o fațadă. Toată lumea suferă din încetinirea economică globală, de închiderile repetate și de sentimentul descurajant că omenirea nu are lideri, că toată lumea este în pierdere.

Crizele pot părea fără legătură și fiecare țară se ocupă singură de problemele sale, dar adevărul este că totul este conectat. Și mai rău, la un nivel mai profund, totul este legat de Israel. Și acum, când saga americană s-a liniștit puțin, lumea își va îndrepta atenția asupra Israelului și evreilor, și nu pentru a ne complimenta pentru succesul nostru în vaccinarea atât de rapidă a populației israeliene.

Trebuie să înțelegem odată pentru totdeauna de ce lumea nu încetează să dea vina pe Israel pentru necazurile sale și de ce simte că Israelul îi datorează ceva. Rădăcina poporului Israel nu se află într-un trib îndepărtat din Mesopotamia antică. Israel s-a reunit într-o națiune, după ce mulți oameni din numeroase triburi și națiuni s-au unit sub conducerea lui Avraam, deoarece au crezut în principiul său că mila și iubirea față de alții sunt cheile fericirii. Acei oameni, care nu aveau nimic în comun, au dezvoltat o conexiune unică, ce se baza mai mult pe o ideologie a unității mai presus de dușmănie decât pe afinitate familiară sau tribală. Deoarece acei străini au trebuit să depășească profunda neîncredere și ură inițială, conexiunea pe care au stabilit-o trebuia să fie la fel de puternică. Drept urmare, conexiunea pe care au format-o nu a fost ca nici o alta și a ridicat Israelul pe înălțimi pe care nu mai fuseseră niciodată. Acea conexiune, construită prin depășirea unei vrăjmășii intense, a devenit un model pentru națiuni, o dovadă că putem să depăşim orice ranchiună și să rezolvăm orice conflict, doar dacă înălţăm unitatea suficient de sus.

Dar conexiunea dintre poporul Israel și națiunile lumii nu a fost întreruptă. Nu poate fi spartă, deoarece națiunile lumii sunt rădăcina noastră, originea noastră. Acesta este motivul pentru care omenirea nu poate înceta să se intereseze de Israel sau de evrei. Ne place sau nu, ei se simt conectați la evrei și, ne place sau nu, suntem conectați la ei, la toate națiunile din lume.

Astăzi, când dezordinea și dezbinarea afectează fiecare colț al globului, lumea se va întoarce către Israel chiar mai repede decât înainte. Israelul, care odată a reușit să unească dușmanii declarați sub ideea că unitatea este valoarea supremă, eșuează acum în lume. Ne-am transformat cele mai sacre valori ale „responsabilității reciproce” și „iubirii față de ceilalți” în simple vorbe goale, sloganuri electorale pe care nimeni nu le ia în seamnă și nimeni nu le crede.

Cu toate acestea, aceste valori sunt exact ceea ce lumea are nevoie, noi suntem cei care am realizat-o odată și, deoarece lumea se simte conectată la noi, ne cere acest lucru. Ne cere să ne redăm unitatea și să o răspândim, să împărtășim secretul de a ne uni deasupra urii.

Între timp, noi, care ne-am abandonat unitatea, am devenit oamenii neîncrezători care eram înainte să venim la Avraam și să descoperim valoarea unității. Vrem să ne alăturăm națiunilor lumii, dar ele nu ne vor lăsa. Ei vor accepta un singur lucru de la noi: să devenim din nou Israel. Nu au nevoie ca noi să fim ca ei; au nevoie ca noi să fim Israel – oameni care se ridică deasupra urii și se unesc și, prin urmare dau un exemplu, care astăzi este singurul lucru care poate salva lumea de suferinţă.

 

“Astăzi ne ameninţă antica diviziune” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinAstăzi ne ameninţă antica diviziune

Întotdeauna îți poți da seama când un tânăr devine un adult: este acea schimbare a atitudinii lor când, în loc să dea vina pe alții pentru nenorocirile lor, se examinează sobru, învață ce au greșit și lucrează la îmbunătățirea acesteia, astfel încât să nu se mai repete. Și națiunea noastră are o atitudine și această atitudine ne determină soarta. Când suntem maturi și ne examinăm cu înțelepciune, reușim. Când ne aplecăm spre povestea victimei, suntem victimizați.

De la debutul națiunii noastre – când am ieșit din Egipt și ne-am stabilit națiunea prin angajamentul de a ne uni „ca un singur om cu o singură inimă” și de a fi „o lumină pentru națiuni” – am fost împărțiți în două grupuri. Un grup a urmat ideea spirituală de a respecta regula: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Acești oameni au trecut prin urcări și coborâri în nivelul lor de unitate și au căzut adesea în ură profundă, totuși au revenit mereu și s-au unit deasupra diviziunilor lor. Ei au văzut în sciziunile lor o chemare de a-și întări unitatea și mai mult. Celălalt grup care s-a format pe atunci a început să respecte diferite obiceiuri și tradiții. Ei erau mulțumiți cu respectarea ritualurilor și nu căutau unirea inimilor, deoarece nu vedeau acest lucru ca fiind miezul iudaismului.

Diviziunea dintre cele două grupuri nu a fost niciodată eliminată și, de-a lungul anilor, s-au dezvoltat ura și înstrăinarea între ele.

Aceste două grupuri ar fi putut să trăiască liniștit cot la cot, dacă nu ar fi fost vocația poporului evreu. Nu am fost creați pentru a urma ritualurile și a respecta obiceiurile și tradițiile; am fost creați pentru a fi o lumină pentru națiuni, pentru a da un exemplu de unitate „ca un singur om cu o singură inimă”. Dacă omitem elementul unității din evreimea noastră, pierdem sensul poporului nostru. Acesta este motivul pentru care Tora noastră afirmă: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” (Lev. 19:18) și de ce înțelepții noștri au scris în mod explicit „Ceea ce urăști, nu-i face aproapelui tău. Aceasta este întreaga Tora, iar restul este comentariu ”(Șabat 31a). Desigur, ura izbucnește uneori, dar tocmai pentru a arăta cum să ne ridicăm deasupra, mărind unitatea noastră. Acesta este motivul pentru care regele Solomon a scris: „Ura stârnește ceartă și iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 12:10).

Cartea Zohar, de asemenea, explică de ce avem dispute și de ce este vital să ne ridicăm deasupra lor și să dăm un exemplu lumii. În porțiunea Aharei Mot, Zoharul scrie: „Iată, cât de bine și cât de plăcut este și pentru frați să stea împreună”. Aceștia sunt prietenii, așa cum stau împreună și nu sunt separați unul de altul. La început, par a fi oameni în război, care doresc să se omoare unii pe alții … apoi se întorc la iubire frățească. … Și voi, prietenii care sunteți aici, așa cum ați fost în afecţiune și iubire înainte, de acum înainte nu vă veți mai despărți unul de altul … și prin meritul vostru, va fi pace în lume”.

Timp de multe secole, strămoșii noștri au luptat pentru a-și menține unitatea în ciuda prăpastiei. Când au reușit, au prosperat. Când au eșuat, au fost pedepsiți și alungați de conducători străini, cum ar fi Nabucodonosor, regele Babilonului în Primul Templu și Tit, comandantul șef al legiunii romane în al Doilea Templu. Cu toate acestea, strămoșii noștri nu au dat vina pe Nabucodonosor sau pe Tit pentru necazurile lor, deși amândoi au comis atrocitățile menționate împotriva poporului nostru. În schimb, strămoșii noștri s-au învinovățit pe ei înșiși, pe propriul lor popor, pentru lipsa lor de unitate, pentru că s-au defăimat reciproc, pentru că au vărsat sânge și că se urăsc reciproc. După ruina Primului Templu, ne-am reunit în Babilon, din cauza amenințării de distrugere care a venit de la Haman cel rău. Curând după aceea, ni s-a dat înapoi țara lui Israel. După ruina celui de-al Doilea Templu ne-am dispersat, ne-am cufundat în națiunile din jurul nostru și ne-am plâns de nenorocirea noastră. Drept urmare, am rămas persecutați, folosiți, abuzați, alungați și uciși timp de două milenii.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, am început să luăm lucrurile în mâinile noastre și am înființat încă o dată mișcarea pentru crearea unui stat suveran evreu. Încă nu am realizat semnificația unității mai presus de toate diviziunile pentru națiunea noastră, dar am abandonat narațiunea victimei și am început să lucrăm la o soluție. După Holocaust, națiunile au decis să ne dea o șansă și ne-au acordat suveranitatea în țara părinților noștri.

Aici, am abandonat narațiunea victimei, dar am dezvoltat o nouă narațiune și mai sinistră: mȃndria. Credem că suntem puternici, credem că avem dreptul și credem că suntem mai deștepți decât toți ceilalți. În plus, există încă acea parte a națiunii care crede că, deoarece respectă ritualurile și obiceiurile, are dreptul la protecție de sus. Singurul lucru la care nu se gândește nimeni este unitatea. În loc să dăm un exemplu de unitate, am devenit un exemplu de vanitate, îndreptăţire și dezgust reciproc.

Și la fel ca înainte, făcând acest lucru, am întors un puternic imperiu împotriva noastră. Noua administrație din SUA este anti-Israel și încearcă să desființeze statul evreu, să îl elimine de pe hartă. Nu ar trebui să avem nicio îndoială în acest sens. Dacă vrem să îi împiedicăm schema, singura noastră armă este unitatea noastră. În caz contrar, va avea succes și nu vom rămâne decât cu narațiunea noastră de victimizare. Dar la fel ca înainte, nenorocirea noastră nu va veni la noi din cauza vreunui conducător exterior, ci din cauza propriei noastre diviziuni și a urii reciproce pe care le-am cultivat în locul responsabilităţii reciproce și de a ne iubi aproapele ca pe noi înșine.

Nu avem timp de pierdut. Dacă nu ne ridicăm deasupra mȃndriei noastre, nu mai acuzăm în mod copilăresc pe alții pentru necazurile noastre și începem să luăm lucrurile în mâinile noastre și să ne unim foarte curând, nu ne vom putea salva țara.

[Oamenii iau parte la o demonstrație împotriva presupusei corupții a primului ministru israelian Benjamin Netanyahu, amânării procesului său și gestionării crizei bolii coronavirus (COVID-19), în exteriorul reședinței sale din Ierusalim, 13 ianuarie 2021. REUTERS / Ronen Zvulun ]

#Israel

“Popor al Israelului, uniţi-vă înainte de a fi prea târziu” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Popor al Israelului, uniţi-vă înainte de a fi prea târziu

Orice perioadă înainte de alegeri este urâtă, iar campania din Israel, înainte ca israelienii să meargă la urne în martie pentru a-l alege pe primul ministru, nu este diferită. Scindarea este la apogeu, disprețul reciproc este sărbătorit în timp ce toată lumea trage în direcții opuse, cu un singur scop în comun, de a-l calomnia pe celălalt. Diferența dintre noi și alte națiuni este că însăși existența Israelului depinde de unitatea sa, pentru a se apăra de toate forțele duşmănoase care doresc să-l anihileze, inclusiv cele din America.

Singura perioadă care poate fi comparată cu cea actuală, pentru a obține o mică estimare a situației noastre triste, este timpul dinainte de distrugerea celui de-al Doilea Templu – zile de ură nestăpȃnită, zile de dezgust și respingere, zile care invită forțe negative la dezmembrarea poporului nostru.

Atât timp cât nu reușim să rotim ȋmpreunăvolanul cu toată puterea pe drumul cel bun, deteriorarea adusă de diviziune ne va conduce pe panta alunecoasă către un adevărat dezastru, la nimic mai mult decât distrugerea societății noastre. În spatele actualei administrații americane se află forțe extremiste a căror ambiție este să distrugă Israelul, să ne șteargă de pe fața pământului și să impună idealuri opuse tradiției iudeo-creștine. Pionii acestor forțe se vor grăbi să semneze cu bucurie, în beneficiul lor, pentru abrogarea validităţii legale a statului Israel – nu cu o mână, ci cu ambele mâini!

Prin urmare, dacă nu ne venim în fire și realizăm cât de scufundați suntem în nămolul social și ego-ul care invită relele asupra noastră, situația se va deteriora și forțele distrugerii vor fi dezvăluite. În cel mai bun caz, câțiva israelieni vor putea scăpa cu un bilet de plecare de aici.

Există un nucleu interior puternic în această administrație, care este încrezător în poziția sa și puternic în voința sa, și este susținut în continuare de un număr de evrei americani care nu au învățat nimic din cea mai întunecată perioadă a poporului evreu. Istoria se repetă.

Dar ȋn măsura ȋn care această amenințare se arată, la fel se dezvăluie și soluția. Soarta noastră viitoare depinde de faptul că știm să concentrăm corect cea mai puternică forţălatentă din poporul evreu: să ne conectăm ca un singur om cu o singură inimă, deasupra forțelor de separare și conflictelor dintre noi. Faptul că brusc ne confruntăm față în față cu forțele amenințătoare care se iniţiază împotriva noastră, ne poate stimula și ne poate împuternici să construim și să ȋntărim o conexiune de iubire între noi, mai presus de toată ura care ne desparte.

Conexiunea dintre noi ne va salva atât pe noi, cât și întreaga lume. Conform cărții antice de bază a Cabalei, Cartea Zohar, care explică secretele Torei: „Israelul este inima întregii lumi, aşa cum organele corpului nu ar putea exista în lume nici măcar pentru o clipă fără inimă, la fel toate națiunile lumii nu pot exista pe lume fără Israel”. Prin urmare, poporul Israel trebuie să funcționeze ca o inimă, care respectă legea conexiunii iubitoare și o transmite lumii – cu alte cuvinte, acționează ca o lumină pentru națiuni.

Iubirea frățească israeliană evocă o forță pozitivă – o forță supremă care este deasupra tuturor micilor noastre forțe individuale – care are capacitatea de a neutraliza tot răul. Această putere corectează, îndreaptă, stabilește și organizează realitatea într-un mod integral și acceptabil pentru toată lumea. Trebuie să ne încredem doar în El, numai pe El trebuie să ne sprijinim; aceasta este calea scurtă și bună. Calea lungă și chinuitoare ar fi să ignorăm semnele de avertizare și chemarea la unitate ȋntre noi – forța care a stat la baza poporului Israel din timpuri imemoriale – și să permitem în continuare urii să roadă coeziunea până cȃnd fundația va fi subminată și distrusă.

Trump și-a finalizat mandatul de președinte. El a răsfățat poporul Israel, ne-a dat miliarde pentru a semna acorduri cu statele din Golf și multe altele, dar am folosit acele daruri pentru a ne întări mândria, ȋndreptăţindu-ne să ne agățăm de ea. Pe de altă parte, Biden și în spatele lui, Obama funcţionează pe o linie rigidă. Cu ajutorul Iranului și al restului țărilor ostile din Orientul Mijlociu, forța lor ne va face cu adevărat viața amară.

În perioada lui Trump a existat o oportunitate pentru noi să ne trezim, să ne recuperăm, să ne influențăm reciproc, fără a fi nevoie de lovituri care să ne conducă spre unitate, dar am ratat șansa de a o face ȋntr-un mod blând. Acum, odată cu noua administrație mediul s-a schimbat, iar provocările vor crește. După cum este scris, „Permisiunea a fost dată Distrugătorului”.

De acum înainte, chiar și milioanele de americani pro-israeliți care au votat pentru Trump vor merge treptat către direcţia principală, se vor alătura liniei opuse și vor abandona sprijinul pentru Israel. Acești oameni nu sunt mai puțin antisemiti prin natura lor decât alții și acum că nu trebuie să lupte pentru partidul lor, nici ei nu vor lupta pentru noi. Prin urmare, linia israeliană trebuie să fie fermă și fără compromisuri: vom reuși doar dacă ne conectăm deasupra diferențelor dintre noi, iar aceasta include toate sectoarele și cele mai mici părţi din poporul nostru. Vom reuși numai dacă acoperim cu iubire toate crimele, fără excepție, şi cu devotament. Doar așa vom putea învinge pe cei care vor să ne distrugă.

Tocmai atunci când totul din jurul nostru se desparte, se sparge și este pe punctul de a se dezintegra, timpul este copt și pregătit pentru conexiunea și unirea noastră, deoarece revelarea răului trebuie să preceadă revelarea binelui. Din cel mai rău loc, în care pare imposibil să se găsească un punct comun, va crește binele.

Orice forță malefică împotriva Israelului poate fi inversată în bine, iar inversarea depinde doar de unitatea dintre noi. Dacă știm să ne unim ca atare, atunci ne vom alinia cu o forță auxiliară, care ne va ajuta pe drumul nostru de a calma inamicul și de a ne îndeplini destinul în lume.

“Ziua Internatională a Comemorării Holocaustului nu ȋşi slujeşte scopul” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin Ziua Internatională  a Comemorării Holocaustului nu ȋşi slujeşte scopul

Ziua Internațională a Comemorării Holocaustului, care are loc pe 27 ianuarie, este întotdeauna o bună oportunitate pentru predicții și rezumate cu privire la tendințele antisemitismului în lume, iar anul acesta nu face excepție. Raportul din acest an, publicat de Ministerul Israelului pentru Afaceri ale Diasporei, subliniază faptul încurajator că nu au fost comise atacuri mortale împotriva evreilor din afara Israelului, deși acest lucru a fost în principal cauzat de faptul că atacurile au fost contracarate înainte de a fi efectuate, sau au fost efectuate dar s-au sfârșit cu răni, unele foarte grave, dar nu cu decese. În același timp, raportul subliniază faptul că viața evreiască din Europa este împiedicată de interdicțiile asupra sacrificării kosher și a altor obiceiuri evreiești. În esență, țările europene le spun evreilor că sunt nedoriţi acolo. În SUA, comunitatea evreiască se obișnuiește cu o atmosferă care seamănă cu cea a Europei, iar nouă din zece evrei sunt tulburați de creșterea antisemitismului de acolo. Dar, probabil, în special antisemitismul online a devenit omniprezent, iar teorii ale conspirației împotriva evreilor s-au răspândit ca focul ori de câte ori au loc evoluții negative, iar în 2020 au fost o mulțime din acestea.

Este un raport foarte detaliat, care acoperă peste 140 de pagini. Dar toate aceste detalii nu pot ascunde faptul că nu au sens. Nu rezolvă nimic, nu schimbă nimic și nu servește altcuiva decât oamenilor care l-au scris. Și întrucât acest raport nu schimbă nimic, scriitorii săi pot fi siguri că anul viitor vor avea o slujbă în care să compună un alt raport „alarmant”, care va fi la fel de (in) eficient.

În ultimele două milenii, de la ruina celui de-al Doilea Templu, am dat vina pe lume pentru necazurile noastre, în timp ce noi înșine nu am făcut nimic pentru a le rezolva. În schimb, luăm în calcul momentele în care am fost torturați, expulzați și exterminați. Dar în ultimele două milenii, documentarea cruzimii națiunilor față de noi nu a făcut nimic pentru a o diminua.

Strămoșii noștri nu erau așa. Ei nu au dat vina ruinei Primului Templu pe Nabucodonosor, regele Babilonului, deși el a fost cuceritorul care l-a distrus. La fel, strămoșii noștri nu au dat vina ruinei celui de-al Doilea Templu pe Tit, comandantul șef al legiunii romane din Ierusalim. În schimb, aceștia au dat vina ambelor devastări – a doua dintre ele a fost în multe privințe oribilă, precum Holocaustul – pe propriul lor comportament greșit unul față de celălalt.

Chiar dacă strămoșii noștri știau că Titus a spart zidurile Ierusalimului și a exilat poporul, au scris că Templul a fost distrus din cauza urii nefondate, pentru că ne-am urât reciproc fără niciun motiv. Chiar și câțiva ani după aceea, marele rabin Akiva, ai cărui discipoli au scris Mișna și Cartea Zohar, au învățat că „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este esența Torei.

Cu toate acestea, de atunci cultivăm o poveste despre victimizare, că nu este vina noastră că suntem chinuiți, expulzați și uciși. De ce este narațiunea diferită? Nu ne-au expulzat și ucis Nabucodonosor și Tit? Cu siguranță au făcut-o, așa că, de ce strămoșii noștri au pus vina pe noi înşine și nu pe ei?

Diferența fundamentală dintre evreii de astăzi și evreii de atunci este că strămoșii noștri, atât lideri, cât și oamenii obișnuiți, știau de ce aparțin poporului evreu. Știau că a fi evreu nu înseamnă respectarea superficială a obiceiurilor, ci mai degrabă un jurământ, un angajament de a fi o națiune model. Știau că a fi evreu înseamnă să te străduiești să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți, să creezi o responsabilitate reciprocă în interiorul națiunii și să dai un exemplu de unitate mai presus de diviziuni, pentru ca lumea să o vadă. Pe atunci, am avut nenumărate dispute, la fel ca și astăzi. Dar pe atunci știam că trebuie să menținem unitatea națiunii noastre mai presus de sciziuni, în timp ce astăzi ne denunțăm reciproc că nu admitem că avem dreptate și ne ascundem în spatele opiniilor noastre.

Strămoșii noștri știau că trebuie să proiectăm unitatea și că, dacă nu o facem, vor veni conducători străini și ne vor pedepsi. Noi, pe de altă parte, nu ne gândim din nou la unitate și, când vin conducătorii străini și ne pedepsesc, ne învinovățim unii pe alții, fără să ne dăm seama că făcând acest lucru, întărim și încurajăm opresorii.

Nu s-a schimbat nimic de la înființarea națiunii noastre. Suntem încă bătuți când ne batem unii pe alții și reușim când ne unim. Până când nu vom învăța această lecție, organizațiile și birourile vor continua să publice rapoarte inutile, de care nu îi pasă nimănui, în afară de oamenii care își câștigă existența scriindu-le. Aceste rapoarte nu vor împiedica următorul cataclism, dar unitatea noastră o va face. Alegerea, ca întotdeauna, este în mâinile noastre.

Puteți găsi mai multe despre semnificația unității poporului Israel în cărțile mele „Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism: Fapte istorice asupra antisemitismului ca reflectare a discordiei sociale evreieşti” şi „Ca un mănunchi de trestii: De ce unitatea si Garanţia reciprocă sunt cerinta de bază a zilei” .