Category Archives: Antisemitism

De ce nu înțeleg evreii motivul pentru care sunt urâți?

Remarcă: De zeci de ani vorbești despre necesitatea unității și nimic nu s-a schimbat. Nu există indicii că mesajul ar fi fost auzit și urmat de cineva.

Comentariul meu: În realitate omul aude doar dacă astfel are ceva de câștigat. Suntem cu toții egoiști.

Omul trebuie să simtă că, dacă nu se angajează de urgență în introducerea metodei de corectare în această lume, pentru toți oamenii, atunci este condamnat, o suferință enormă va cădea asupra sa. Dacă acest lucru nu este înțeles de toți cei care aparțin de Israel, va fi rău.

Întrebare: Oare n-au suferit destul evreii? Și la ce le-a folosit?

Răspuns: Scopul nu este ca ei să fie omorâți, arși sau torturați, el constă din înțelegerea răului. Este o mare diferență.

Are loc un proces de acumulare. Uneori este sufficient doar să împungi omul și el va spune: „Gata, am înțeles.” Pentru că împunsătura îl zgâlțâie și este urmată de înțelegerea răului. Altfel nu înțelege de ce îl urăsc oamenii și ce vor aceștia de la el.

Vorbește azi cu evreii și ei îți vor spune: „Oamenii ne urăsc pentru că suntem norocoși, știm să ne gospodărim, suntem inteligenți, ne putem îmbogăți și face orice vrem.”

Din nefericire, nimeni nu cunoaște rădăcina anti-semitismului. Evreii nu au idee de ce sunt urâți. Cred că din invidie, „Ce putem face dacă oamenii ne invidiază?” Doar că invidia nu este singurul motiv. Ia totul de le evrei și tot vor fi urâți. Vedem acest lucru.

Mai multe cu privire la acest subiect, în cărțile mele Ca un mănunchi de trestii: de ce unitatea și garanția reciprocă sunt chemarea zilei de azi, and Alegerea evreiască: Unitate sau anti-semitism, fapte istorice cu privire la antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreiești.

Din emisiunea KabTV “Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” 12/9/19

 

Națiunea cu un plan special de dezvoltare

Remarcă: După exilul din Spania și dezvoltarea înfloritoare din Germania, comunitățile evreiești ale secolului al 16-lea s-au mutat în Polonia, Mica Rusie și țările baltice. Până la mijlocul secolului al 19-lea, evreii au trait în comunități închise, unite de o singură limbă, ocupație și religie.

Comentariul meu: Adevărul este că dezvoltarea evreilor nu se petrece la fel cu dezvoltarea altor națiuni. Pe parcursul istoriei, ei au fost nevoiți în permanență să caute unitatea și să demonstreze această metodă pentru toate națiunile lumii. Aceasta este esența evreilor, scopul lor, motivul pentru care există.

În fond, aceasta nu este o națiune, ci un grup colectiv alcătuit din toate națiunile lumii. A fost adunat în Babilonul antic de către Abraham care i-a scos de acolo și a făcut din ei o singură națiune.

Totuși, din cauză că nu au o rădăcină comună biologică, deseori evreii s-au despărțit și îndepărtat unii de alții. Ideea care-i unește din interior nu se mai manifestă sau nu sunt presați de dușmani din afară, așa că nu se mai simt aproape de ceilalți.

În conformitate cu înțelepciunea cabalei, națiunea are un plan special de dezvoltare.

Mai multe cu privire la acest subiect, citiți cărțile mele, Ca un mănunchi de trestii: de ce unitatea și garanția reciprocă sunt chemarea zilei de azi, și Alegerea evreiască: Unitate sau antisemitism, fapte istorice cu privire la antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreiești.

Din emisiunea KabTV “Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” 12/28/19

 

Evreii din America, Partea 1

Partea cea mai activă a societății

Întrebare: America a fost inițial făcută pentru emigranți. Primii coloniști evrei au fost Sefarzi. Deja în anii 20 ai secolului XX, aproximativ șase mii de evrei trăiau în America. În scurt timp, au obținut egalitatea deplină în drepturi. Și a început procesul de asimilare și americanizare a acestora.

Interesant este că, de-a lungul istoriei, a fost observat următorul fenomen: evreii devin întotdeauna mai americani decât americanii, mai ruși decât rușii, mai spanioli decât spaniolii. De ce se întâmplă asta?

Răspuns: În primul rând, în ciuda faptului că evreii au propria religie, practic nu aveau propria lor limbă. Au venit în America din toată lumea. Unii vorbeau idiș, alții arabă etc. Adică nu exista o bază comună pentru toată lumea. Prin urmare, nu au putut avea prea multe contacte cu alte grupuri de imigranți.

Pe de altă parte, evreii au fost cea mai activă parte a societății, care a început imediat să se stabilească în locuri, să-și deschidă școlile și alte instituții necesare existenței comunității lor. Ei au început să se așeze ca o populație care trăiește în America și, în același timp, să dezvolte diferite tipuri de afaceri.

Prin urmare, ca cea mai activă parte a populației din orice țară și cu atât mai mult din America, ei s-au arătat pionieri în toate sferele de activitate ale noii societăți americane.

Din KabTV „Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” 18.11.19

“Lecţia pe care ar trebui să o învăţăm din ignoranţa despre Holocaust” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Lecţia pe care ar trebui să o învăţăm din ignoranţa despre Holocaust

Un sondaj care a fost citat recent în USA Today a constatat că aproape „două treimi din mileniali, Generaţia Z, nu știu că 6 milioane de evrei au fost uciși în Holocaust”. Mai rău încă, sondajul a constatat că „în New York … aproape 20% dintre mileniali și cei din Generaţia Z cred în mod incorect că evreii au provocat Holocaustul”.

Nu contează ce poveste spunem lumii. Chiar dacă faptele sunt corecte și, în acest caz, sunt adevărate, lumea evident, nu ascultă. Dacă organizațiile care mărturisesc că există pentru a comemora Holocaustul se descurcă atât de prost, atunci pentru ce există ele?

Cele mai grăitoare date pe care le găsesc în acest sondaj sunt că în New York, aproape 20% cred că evreii înșiși au provocat Holocaustul. Este un indiciu că educația despre evrei, din cel mai „evreiesc” oraș din America, este cu totul în afara subiectului.

Trebuie să spunem adevărul. Dacă ascundem adevărul despre iudaism, aceasta doar va intensifica antisemitismul, evreii vor fi învinuiți pentru lucrurile rele, iar sfârșitul va fi același ca în Germania.

Iar adevărul este simplu: evreii sunt diferiți de toate celelalte națiuni. Au o datorie morală imensă față de lume. Ei datorează lumii să fie un exemplu de unire, deasupra urii. Evreii se urăsc mai mult decât își urăsc dușmanii. De fapt, majoritatea evreilor nu-și urăsc dușmanii, dar se urăsc unii pe alții.

Dar există un motiv întemeiat: evreii se urăsc reciproc, deoarece sarcina lor este să fie modele, un exemplu de unitate mai presus de ură. Acesta este sensul de a fi „o lumină pentru națiuni”. La poalele Muntelui Sinai, ne-am inaugurat națiunea, atunci când am jurat să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă”. Imediat după aceea, ni s-a spus să împărtăşim națiunilor lumii acea lumină a unității. Și în ultimele momente ale unității noastre, când Templul era deja ruinat, rabinul Akiva ne-a lăsat moștenirea cu deviza supremă a altruismului: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Aceasta ar fi trebuit să fie moștenirea noastră. Dar iată unde suntem acum.

Odată ce am devenit o națiune, am început imediat să ne confruntăm cu dispute. Cu cât ne-am unit mai mult, cu atât ura a crescut. Dar aceasta a fost întreaga idee sau, așa cum o descrie Cartea Zohar (BeShalach), „Toate războaiele din Tora sunt pace și iubire”.

În cele din urmă, regele Solomon a formulat modul în care Israelul trebuie să lucreze cu ura: „Ura va stârni lupte, iar iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12). Dar nu a fost în beneficiul nostru, ci în beneficiul lumii. Cartea Zohar a exprimat impactul eforturilor Israelului de a se conecta la lume. În porțiunea Aharei Mot, Zoharul scrie: „Iată, cât de bine și cât de plăcut este pentru frați să stea de asemenea împreună.” Aceștia sunt prietenii, așa cum stau împreună și nu sunt separați unul de altul. La început, par a fi oameni în război, care doresc să se omoare unii pe alții … apoi se întorc la iubire frățească. … Și … așa cum erați în afecţiune și iubire înainte, de acum înainte nu vă veți mai despărți unul de altul … și prin meritul vostru, va fi pace în lume”.

Dacă ne concentrăm eforturile doar pe amintirea trecutului, viitorul ne va aduce multe alte catastrofe de comemorat. Oamenilor nu le pasă ce s-a întâmplat cu noi. Ei spun deja că „Hitler avea dreptate” și „Vom termina lucrarea lui Hitler”. Iar aceștia sunt oameni care știu ce s-a întâmplat acolo.

Ar trebui să ne amintim trecutul doar pentru a ști ce trebuie să facem în prezent: să ne unim și să fim un model de unitate pentru lume. Ura noastră manifestă unul față de celălalt este motivul pentru care antisemiţii ne învinovățesc că am provocat războaie. Ei au sentimentul că este vina noastră și, deși nu o pot raționaliza, practic ei sunt corecţi, deoarece dacă nu arătăm calea spre unitate, lumea nu are pe nimeni altcineva care să deschidă calea către pace, așa că ne învinovăţesc pentru războaie.

Iată, de exemplu, un citat dintr-o carte scrisă de unul dintre cei mai notorii antisemiţi din Rusia, cu siguranță în vremea sa. Vasily Shulgin a fost un membru senior al Dumei, parlamentul rus, înainte de Revoluția Bolșevică din 1917. În cartea sa Ceea ce nu ne place despre ei, Shulgin analizează percepția sa asupra evreilor și ceea ce crede că ei fac greșit. El se plânge că „evreii din secolul al XX-lea au devenit foarte inteligenți, eficienți și viguroși în exploatarea ideilor altor oameni”. Dar dintr-o dată, el ia o întorsătură bruscă de la discursul obişnuit și declară: „[Dar] aceasta nu este o ocupație pentru profesori și profeți, nu rolul călăuzitorilor orbilor, nu rolul celor care-i poartă pe șchiopi”.

Singurul mod în care putem fi învăţători este prin exemplu, iar singurul exemplu pe care îl putem da este unitatea. Atât timp cât ne urâm unii pe alții, lumea ne va urî. Dacă ne ridicăm deasupra urii, lumea ne va ridica pe umeri. Dacă nu, ne va nimici.

“Covid19, Sciziunea evreiască: perspective sumbre pentru 5781” (San Diego Jewish World)

Noul meu articol pe San Diego Jewish World “Covid19, Sciziunea evreiască: perspective sumbre pentru 5781

PETACH TIKVAH, Israel — Suntem pe cale să sărbătorim Anul Nou Evreiesc, un Rosh Hashanah ca niciunul altul. Sinagogile din America și din lume își adaptează serviciile la restricțiile Covid-19, care limitează întrunirile fizice. În afară de pierderea de vieți, membrii individuali și întreaga congregație au fost profund afectați de loviturile economice ale pandemiei, făcând ravagii în valurile repetate, care au alimentat antisemitii să dea vina pe evrei pentru crearea și răspândirea virusului. Un viitor sumbru pare a fi cel mai realist scenariu, dar acest lucru cu siguranță poate fi schimbat, dacă doar ne vom vedea soarta ca un proiect unic, împărtăşit în totalitate.

Opusul se întâmplă acum. În cadrul evreimii americane, diviziunea, ura de sine și certurile semnalează o fragmentare internă care pune în pericol continuitatea unei vieți evreiești vibrante, acum și pentru generațiile viitoare. Israelul, politica, cel care este considerat evreu, aceste subiecte și multe altele, aprind ciocniri arzătoare în interiorul comunităţii noastre.

Interesant este că pandemia de Covid-19 a venit fără să acorde atenție cine este religios și cine este laic, de stânga sau de dreapta. Între timp, nu reușim să vedem imaginea de ansamblu, care este criza amenințătoare cauzată de un virus, care nu ignoră pe nimeni. Covid-19 a apărut și a oprit viața obişnuită, cu scopul clar de a ne face să reflectăm asupra noastră și a perspectivelor noastre egoiste față de ceilalți și faţă de mediul nostru.

Cum putem atinge o viziune globală, atunci când suntem atât de ocupați cu certuri și lupte? Din păcate, intrăm în sezonul de sărbători cu jaluzelele trase, preocupați să ne întoarcem la rutină și la luptele noastre obișnuite de putere, având grijă doar de interesele noastre personale.

A sosit momentul să ne oprim în drumurile noastre și să ne ocupăm cu fermitate de noul an, ca o oportunitate unică de introspecție și schimbare. Rosh Hashanah, din ebraicul „Rosh Hashinui”, marchează nu numai începutul calendarului ebraic, ci simbolizează și reînnoirea – un timp pentru evaluarea interioară a gândurilor noastre față de ceilalți, și a intenției din spatele acțiunilor noastre.

În prezent, suntem conduși de intelectul nostru, care face imediat calcule despre cum să urmărim cel mai bine relațiile egoiste pentru propriul beneficiu, provocând separarea și conflictul. A venit momentul să fim inspiraţi de o mentalitate mai înaltă, mai cuprinzătoare și mai stabilă, una care ne va ajuta să deschidem ochii și să recunoaștem luptele noastre epuizante și nefructuoase din viață, și să alegem schimbarea.

Cum este posibilă o astfel de transformare semnificativă? Prin puterea naturii – o forță care funcționează în mod consecvent, pentru a uni toate detaliile realității, care ne îmbrățișează și ne leagă pe toți ca unul singur, care transcende punctele noastre de vedere limitate și egoiste – este asigurată schimbarea profundă.

Problema noastră este că în prezent ne aflăm într-o stare opusă naturii, unde totul funcționează în echilibru. Datorită lipsei noastre de integrare cu sistemul mai larg în care trăim, prin spargerea relațiilor dintre noi, natura va continua să amplifice impactul pandemiei, până când vom reacționa și ne vom uni.

Viețile noastre deja sunt conduse de închideri, restricții, incertitudine și fiecare lovitură succesivă va fi chiar mai dureroasă decât ultima, până când vom face eforturi pentru a îmbunătăți conexiunea în relațiile noastre umane.

Cu toate acestea, nu este nevoie să așteptăm ca situația să se înrăutățească. Lucrurile se pot îmbunătăți dacă vom începe să ne întrebăm care este cauza principală a coronavirusului, să învățăm din viață ceea ce este esențial pentru noi să existe și să ne apropiem reciproc, într-un mod sănătos și cu considerare. La fel ca lumea naturală rotundă și conectată din jurul nostru, natura încearcă să ne învețe să trăim în armonie și pace, din dorința de a face bine altora, implementând principiul evreiesc suprem, „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” și transformându-ne inimile.

Trezim forța care propulsează o schimbare pozitivă, atunci când facem un pas spre conexiune, când ne apropiem și reducem decalajele uriașe dintre noi. O putem face fie împotriva voinței noastre, fie proactivi, cu inimile deschise. Nici nu avem nevoie să ștergem sentimentele negative și dezacordurile dintre noi, ci doar să ne ridicăm deasupra lor în spiritul „iubirea va acoperi toate crimele”. (Proverbe 10:12)

Pe scurt, puterea iubirii pe care o activăm prin conexiunea inimii noastre, mai presus de orice ne sfâșie, este tocmai ceea ce ne va îndulci soarta ca popor evreu și ca indivizi, menținându-ne puternici și sănătoși. Rosh Hashanah Fericit!

Rolul imigranților evrei din Rusia în dezvoltarea spirituală

Întrebare: În anii 70 și apoi în anii 90 ai secolului douăzeci, a început repatrierea evreilor din Uniunea Sovietică. De ce, după stabilirea Statului Israel, suntem adunați aici chiar acum?

Răspuns: Noi trăim într-un timp unic. Acum trebuie să se decidă dacă vom merge pe calea corectă, adică să explicăm poporului evreu, oriunde sunt ei și indiferent de cum sunt amestecați cu alte națiuni, rolul lor istoric special: să arate tuturor oamenilor lumii metoda unificării. Noi trebuie să îndeplinim această misiune și apoi lumea își va realiza existența corectă, perfectă, comfortabilă.

Dacă noi nu facem asta atunci lumea va trebui să plonjeze în încurcături chiar și mai mari. Într-un final tot va conștientiza ticăloșia dezvoltării sale egoiste, însă asta se va întâmpla după mulți ani de suferință severă.

Întrebare: Dezvoltarea spirituală, adică un apel de a studia Creatorul, natura și sufletul a început să reînvie în secolul 18 cu apariția Hasidismului. În mod interesant, primii sioniști au venit din Rusia. În principiu, ei au creat Statul Israel. Asta este cumva conectată cu același Hasidism?

Răspuns: Au fost toți din comunitățile religioase evreiești, așa că ei au avut o mișcare interioară instinctivă spre unificare, plus asuprirea externă. Așa că totul coincide.

Dar în timpul nostru este o stare complet diferită atât a oamenilor cât și a statului. Anti-semitismul global care se răspândește cu rapiditate probabil va lua un rol de conducere care va aduce împreună evreii într-un singur loc și îi va face să realizeze de ce ei sunt atât de urâți.

Întrebare: Rezultă că sioniștii din Rusia sunt cei care au devenit fundația pentru formarea Statului Israel și pentru dezvoltarea spirituală în general?

Răspuns: Da. Întâi ei au renunțat la credință și au părăsit partea religioasă a poporului care nu a sprijinit restabilirea pe pământul Israel. Aceștia erau oameni tineri viguroși, nereligioși, absolut sănătoși care au crezut că a fost necesară construirea socialismului și comunismului, nu pe un pământ străin, ci aici, în Israel. De aceea ei au venit aici cu un asemenea impuls comunist.

De pe KabTV “Analiza sistematică a dezvoltării Poporului Israel” 12/28/19

“Individual şi colectiv în pocăinţă” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Individual şi colectiv în pocăinţă

„„Cum vor ispăși evreii păcatele lor?” s-a întrebat regele David. La care Creatorul a răspuns: „Când suferința se va abate asupra evreilor din cauza păcatelor lor, ei ar trebui să se adune înaintea Mea într-o unitate deplină. Împreună își vor mărturisi păcatele și vor recita ordinea iertărilor, iar eu voi răspunde rugăciunilor lor.’”(Mishna) Aceasta exemplifică însăși esența națiunii israeliene, care ne cere să adoptăm o abordare colectivă față de tot, de bine și de rău.

Pentru această spargere a poporului nostru este cea pentru care ar trebui să cerem iertare, pentru ignorarea decalajelor crescânde dintre noi, pentru uitarea a ceea ce se așteaptă de la noi ca popor, și pentru comportamentul nostru real, care nu este sincronizat cu garanția reciprocă.

Slichot (iertările), rugăciunile comune rostite în timpul înaltelor sărbători, reprezintă un moment special de introspecție și pocăință. Dar pentru ce ar trebui să cerem iertare? Această perioadă specială ne arată că, în mod colectiv, ne-am îndreptat în viața noastră mai mult spre separare decât spre legătura cu ceilalți, și acesta este păcatul pentru care trebuie să cerem iertare.

Acest lucru are implicații importante pentru Zilele Pocăinței dintre Rosh Hashanah și Yom Kippur. Toată introspecția noastră – tot ceea ce dorim să reflectăm, să examinăm, să clarificăm, să recunoaștem, să mărturisim, să cerem iertare – trebuie, de asemenea, să fie realizată în comun și în deplină considerare a fiecărui membru al națiunii.

Cu toate acestea, din moment ce am fost crescuți separat, am fost instruiți și încurajați să ne gestionăm ca indivizi. În consecință, ne-am îndepărtat de începuturile noastre împreună și ne-am pierdut conștientizarea de noi înșine ca popor. Cu alte cuvinte, ne-am întors de la a ne comporta ca o societate inspirată, organizată și operată în conformitate cu garanția reciprocă.

Senzația că suntem ca organele unui singur corp – conștiința în care fiecare individ nu este evaluat separat, ci mai degrabă ca parte integrantă a unui întreg sănătos și complet funcțional – a degenerat. Trebuie să ne trezim treptat din această amăgire a divizării și să ne dăm seama că suntem priviți de ceilalți ca popor, nu ca o colecție de grupuri, de facțiuni sau de persoane separate.

Pentru această spargere a poporului nostru este cea pentru care ar trebui să cerem iertare, pentru ignorarea decalajelor crescânde dintre noi, pentru uitarea a ceea ce se așteaptă de la noi ca popor, și pentru comportamentul nostru real, care nu este sincronizat cu garanția reciprocă.

Nu există niciun motiv să fim supăraţi și să ne reproșăm reciproc; nu există niciun motiv pentru ceartă și cuvinte dure. În general, astfel de cuvinte realizează puțin și au adesea efectul opus. Luați, de exemplu, educarea copiilor. Ne ridicăm vocea și le poruncim „să fie buni, să dăruiască și să împartă”, dar cuvintele noastre par să nu fie auzite. Înainte de a se conforma, trebuie să recunoască în noi ceva, care vine din adâncul interior. Amintiți-vă de părinții voştri. Nu vă amintiți în special acțiunile lor mai degrabă, decât cuvintele lor? Deoarece copiii observă totul și au o abilitate puternică de a recunoaște ceea ce vine din locul real al inimii, ei învață cel mai bine din exemplele personale; noi suntem la fel.

Trebuie să profităm de ocazia oferită de Înaltele Sărbători pentru a redescoperi legăturile de conexiune iubitoare dintre noi. Ne lipsește doar conștientizarea diviziunii noastre pentru a putea striga și a cere forța de a ne uni, forța iubirii și a corectării. Scopul nostru final este de a interioriza noțiunea că suntem părți ale unui singur corp, care funcționează în garanție și iubire reciprocă.

Iubirea despre care vorbim este internă, profundă și ascunsă. Nu izbucnește în fața tuturor, așa cum se vede în filme sau la teatru, unde oricum, este iubire egoistă. Deci, este dificil și complicat să demonstrezi cum este atunci când toți sunt conectați și se simt ca unul.

După ce ajungem la această conștientizare profundă a stării în care ar trebui să fim, și să ne dăm seama că nici măcar nu am ajuns să depunem eforturi suficiente în acea direcție, atunci suntem gata să ne căim și să ne rugăm pentru ajutor. Când ajungem împreună la o cerere atât de sinceră de vindecare și unitate între noi, suntem pregătiți cu o rugăciune, care, cu siguranță, va fi împlinită.

Germanii legilor lui Moise, partea 9

 Asimilarea în locul ascensiunii spirituale

Comentariu: Astăzi, America a luat locul Germaniei. Evreii de acolo urmează aproape același drum ca și omologii lor din Germania și Spania. Totul se întoarce.

Evreii americani sunt bine stabiliți și nu se gândesc la niciun alt loc unde să locuiască lângă America. În plus, ei disprețuiesc și pe Israel și nu vor să se asocieze cu el în niciun fel.

Răspunsul meu: Acesta este același lucru care s-a întâmplat cu evreii din Germania. Evreii americani vor avea ocazia să plece, dar nu o vor face. Deși ar putea merge în orice altă țară, nu vor merge!

Întrebare: Încerc să înțeleg ce este asimilarea. La urma urmei, nu este vorba doar de oprirea respectării tradițiilor și de a deveni ca toți ceilalți. Care este sensul interior al asimilării?

Răspuns: Este faptul că evreii se scufundă în natura altor națiuni, societăți și religii și nu vor să audă despre scopul lor sau despre datoria lor față de întreaga civilizație.

Conform științei Cabalei, evreii sunt datori tuturor. Și națiunile lumii o simt. Dacă evreii nu sunt angajați în rambursarea datoriei și nici nu caută să-și dea seama chiar pentru ei înșiși, atunci în mod firesc, calculul vine.

Este vorba despre asimilarea internă. Evreii, care odinioară erau altruisti, care aveau o metodă spirituală care putea uni alte națiuni, au căzut brusc în egoism și au devenit ca toți ceilalți. Aceasta se numește asimilare. Iar ceea ce li se cere este ascensiunea spirituală.

Pentru mai multe informații despre acest subiect, citiți cărțile mele : Like a Bundle of Reeds: why unity and mutual guarantee are today’s call of the hour, and The Jewish Choice: Unity or Anti-Semitism, Historical facts on anti-Semitism as a reflection of Jewish social discord.

Din „Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” de KabTV, 12.08.19

Germanii legilor lui Moise, partea 8

Comentariu: Dezbinarea în Israel este mai puternică astăzi decât acum 100 de ani. Văd că nimeni nu învață nimic din istorie.

Răspunsul meu: Nu te baza pe istorie. Trebuie doar să explicăm totul în generația noastră. Sper că generația noastră va începe să ne asculte în cele din urmă.

Trebuie să execut acest lucru. Nu există nici o problemă cu asta. Privind la istorie, mă îndoiesc că voi fi dezamăgit sau că toată munca mea va fi degeaba. Nimic nu este irosit. Încă trebuie să ne îndeplinim scopul.

Dacă poți salva cel puțin o persoană, ca să nu mai vorbim de mase sau de întreaga umanitate, care caută direcție, dar nu știe unde să o găsească și le poți arăta cumva calea, atunci trebuie să acționezi astfel încât avansarea generală vizează un scop mai înalt, către o mișcare comună mai blândă a popoarelor.

Din „Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” de KabTV, 12.08.19

 

În funcție de cerințele pământești

Întrebare: De-a lungul istoriei poporului evreu, a existat o confruntare constantă între ei.

Chiar și sioniștii au fost împărțiți între cei care credeau că Israelul ar trebui să devină un centru spiritual și cei care susțineau că este suficient să te muți aici și să creezi aici un centru politic.

În acel moment, în Rusia au apărut multe partide: menșevici, socialiști-revoluționari și sutele negre. Și, în fiecare dintre ele, evreii au luat parte activă. Adică, urmarea fragmentării religioase a fost cea politică.

Cum a cauzat înstrăinarea evreilor de la principiile religioase astfel de fenomene în natură?

Răspuns: Aceasta nu este înstrăinarea, ci absența cursului corect spre corectarea oamenilor, spre realizarea misiunii lor spirituale istorice. Lipsa de înțelegere a propriei lor unicități, a scopului lor, a dus la faptul că evreii au început să se angajeze în politică în loc să-i învețe pe oameni elementele de bază ale angajamentului spiritual.

Au trăit în conformitate cu nevoile lor pământești și au mers acolo unde i-a condus sufletul lor pământesc. Ei nu au fost învățați să aibă grijă de scopul lor superior, spiritual, istoric și au fost irosiți atât de mulți ani.

Abia la sfârșitul secolului al XIX-lea a apărut Baal HaSulam și a explicat baza existenței noastre: de ce și la ce ar trebui să avansăm.

Comentariu: După ce au obținut drepturile și posibilitatea de a studia, mulți evrei ruși au început să lucreze în organele de conducere și altor organizații. Dar toate acestea nu au durat mai mult de 10-15 ani. Antisemitismul nu a dispărut și a început să unească evreii.

Răspunsul meu: În această perioadă, evreii au început să pătrundă în diferite curente mondiale. Și când antisemitismul a apărut în aceste curente, evreii s-au adunat într-un singur grup.

Pentru mai multe detalii despre acest subiect, citiți cartea mea „Alegerea evreiască: unitate sau antisemitism, fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreiești”.

Din KabTV„ Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel”, 28.12.19