Noul meu articol pe Linkedin “Israel și poporul Israel, încotro?”

La 10 mai 2021, a început Operațiunea Gardian al Zidurilor. Timp de douăsprezece zile consecutive, rachetele au traumatizat cetățenii israelieni. Pe măsură ce conflictul arabo-israelian a fost reluat, o răscoală a arabilor israelieni a plantat frica în inimile evreilor israelieni, antisemitismul din întreaga lume s-a intensificat și ostilitatea comunității internaționale față de statul Israel a explodat. Cu toate acestea, în timp ce statul Israel și poporul evreu în ansamblu se confruntă cu o furtună perfectă, porțiuni mari ale națiunii nu știu pericolul existențial. Pentru a înțelege cum am ajuns la situația dificilă în care ne aflăm, trebuie să ne uităm în urmă nu numai la propria noastră istorie, ci și la istoria umanității și la modul în care cele două se împletesc.

În spatele tuturor vicisitudinilor și răsturnărilor din analele umanității se află un singur motor: egoismul. De-a lungul eonilor, a evoluat, s-a transformat și a devenit un conducător nebun, nesăbuit, care ne guvernează conducătorii, ne definește legăturile sociale și deraiază omenirea către o prăpastie. La sfârșitul zilei, nu avem altă problemă în afară de propriul egoism. Dacă rezolvăm acest lucru, atunci am rezolvat majoritatea celorlalte probleme.

Au existat mai multe puncte critice în evoluția egoismului uman. Primul astfel de punct a venit cu aproximativ 3.800 de ani în urmă în Semiluna Fertilă, pe vremea când Imperiul Babilonian era la apogeu. Într-o perioadă relativ scurtă de timp, calmul social și viața ușoară care a caracterizat viețile oamenilor care locuiau între cele două mari râuri, Tigr și Eufrat, au fost afectate de rea-voință și beligeranță.

Dezintegrarea societății a determinat un om să se întrebe de ce se întâmplă asta și omul respectiv a devenit una dintre cele mai semnificative persoane din istoria omenirii: Avraam. Când Avraam a analizat de ce oamenii deveneau ostili unul față de celălalt, și-a dat seama că aceasta provine din creșterea preocupării pentru sine. Pentru a combate această tulburare, el a început să difuzeze ideea că oamenii trebuie să alimenteze unitatea și solidaritatea pentru a-și remedia egoismul în creștere. Acesta este motivul pentru care până în prezent, Avraam simbolizează atributele milei și bunătății.

Autoritățile babiloniene nu au fost interesate de ideile lui Avraam. În cele din urmă, au expulzat rebelul revoluționar care credea în iubirea de ceilalți, împreună cu cei care i-au adoptat ideile. Pe măsură ce Avraam s-a îndreptat spre vest, către Canaan, anturajul său a crescut pe măsură ce tot mai mulți oameni și-au dat seama de beneficiul alegerii responsabilității și iubirii reciproce, în locul individualităţii și ostilităţii reciproce.

Grupul lui Abraham a suportat nenumărate teste pentru angajamentul lor unul față de celălalt și (în principal) pentru ideea de unitate față de ură. Fiecare test i-a făcut mai puternici și mai uniți, până când în cele din urmă, după secole de lupte pentru unitate legătura lor devenise atât de puternică încât grupul de străini devenise o nouă națiune în lume, unică în toate sensurile, formată din oameni care nu aveau legături între ei fizic, dar cimentată împreună de ideea de unitate în sine.

Chiar și după ce au format națiunea, poporul israelian a continuat să alterneze între diviziunea internă și solidaritatea completă. Nu întâmplător această națiune, care a experimentat în mod direct nenumărate variații de conexiune și deconexiune, a dat lumii două dintre cele mai altruiste noțiuni concepute vreodată: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” (Lev. 19:18) și „Ceea ce urăști, nu face altora”(Masechet Șabat, 31a). Într-adevăr, evreii, care au aflat că „înclinația inimii unui om este rea din tinerețe” (Gen. 8:21) au aflat, de asemenea, că soluția pentru ură nu este războiul, ci să-i iubim pe alții ca pe noi înșine.

Mai mult, vechii evrei au aflat că este imposibil să ștergem înclinația rea, că de fapt, dacă nu am avea-o, nu am avea niciun stimulent pentru a construi unitatea. Prin urmare, regele Solomon, cel mai înțelept dintre toți oamenii, a concluzionat succint: „Ura stârnește lupte, dar iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12).

Marile realizări ale evreilor nu au trecut neobservate. În perioada celui de-al Doilea Templu, experți și laici deopotrivă au venit la Ierusalim pentru a învăța de la evrei. Filozofii greci au aflat de la profeți, Ptolemeu al II-lea regele Egiptului, a chemat șaptezeci de înțelepți în capitala sa Alexandria, unde l-au învățat cum să conducă și au tradus cartea lor (Pentateuhul) în greacă, iar oamenii obișnuiți au venit la Ierusalim pentru a asista la „dovada supremă de unitate”, așa cum a descris-o filosoful Filon din Alexandria.

Dar națiunea noastră nu și-a menținut înălțimea. De la înălţimea de a fi un model, o lumină pentru națiuni, ne-am scufundat în adâncul urii reciproce, care a generat două războaie civile sângeroase. În culmea primului război, Imperiul Seleucid a distrus Templul și a cucerit Ierusalimul, dar a fost în cele din urmă alungat de Macabei. În cel de-al doilea Templu, ura noastră unul față de celălalt ne-a afectat puterea și rezistența, iar romanii au cucerit țara, au distrus Templul și au exilat națiunea.

De atunci, suntem în exil. Am contribuit la umanitate cu nenumărate inovații tehnologice, ideologii revoluționare, artiști ilustri, romancieri, interpreți și gânditori, totuși lumea nu ne-a iertat trădarea față de vocația noastră: de a fi un model de unitate, o lumină pentru națiuni. Henry Ford, în timp ce denunța iudaismul modern, a adăugat un sfat cititorilor săi: „Reformatorii moderni, care construiesc modele de sisteme sociale pe hârtie, ar face bine să se uite în sistemul social sub care erau organizați primii evrei”.

Este timpul să ne redirecționăm. Aici, în Israel și în întreaga lume, evreii trebuie să se reconecteze cu moștenirea lor: iubirea va acoperi toate crimele, iar unitatea transcende toate diviziunile. Lumea ne spune prin ură că nu vrea ceea ce îi dăm. În mod clar nu ne mulțumește pentru inovațiile noastre, pentru contribuțiile noastre culturale, pentru vrăjitoria noastră financiară sau pentru ingeniozitatea noastră politică.

Dacă vrem să câștigăm favoarea lumii, trebuie să îi oferim ceea ce doreşte de la noi și să fim din nou poporul Israel: uniți mai presus de toate diviziunile. În aceste zile fatidice pentru poporul nostrui, trebuie să ne amintim cum am ajuns să fim, ce am fost meniți să realizăm și ce suntem sortiți să oferim lumii. Ulterior, trebuie să depunem jurământul de a ne uni „ca un singur om cu o singură inimă” și să devenim încă o dată națiunea care alege responsabilitatea reciprocă și iubirea față de ceilalți în locul individualității și a ostilității reciproce.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce antisemitismul prevalează în stânga progresistă, în special în stânga feministă “

Antisemitismul este un fenomen natural, care a apărut odată cu apariția poporului evreu în Babilonul antic în urmă cu aproximativ 4.000 de ani. Este în creștere atât în stânga, cât și în dreapta politică, deoarece ambele provin chiar din cauzele fenomenului antisemitismului însuși. Ura față de poporul evreu se revelează în mai multe moduri suplimentare în modul în care apare dintr-un anumit punct de vedere politic.

Cu toate acestea, întrebarea arzătoare este acum, ce facem în legătură cu aceasta?

Antisemitismul nu este doar împotriva evreilor. Este împotriva legii interioare a naturii, unde numai unitatea dintre toți oamenii ne poate salva de acest fenomen și poate aduce o transformare pozitivă în umanitate. Antisemitismul nu este deci în niciun caz o înclinație îngustă, față de evrei. Are un domeniu de aplicare mult mai larg.

Egoul uman – dorința de a se bucura pe seama celorlalți – a început să se consume și are nevoie de corectare. Cu cât acest ego îi face pe oameni să simtă ură unul față de celălalt și cu cât această ură îi face să sufere mai mult, cu atât mai mulți oameni conectează instinctiv această ură la evrei. În plus, ura față de evrei îi ajută temporar, deoarece fără ea, ura lor crescândă ar izbucni mai mult între ei.

Prin urmare, cred că ar trebui să privim antisemitismul ca pe un fenomen natural care există înainte și dincolo de laturile politice și trebuie să răspundem la acesta în consecință. Antisemitismul nu se poate termina cu mici remedieri în interiorul sau între părțile politice sau dacă părăsim statul Israel, așa cum o cer mai mulți dintre criticii noștri – în special din lumea arabă.

Antisemitismul este un fenomen care există la nivelul forțelor naturii, care pătrund în umanitate și întreaga natură. Evreii, poporul Israelului, națiunea bazată pe unire („iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”) deasupra diviziunii („iubirea va acoperi toate nelegiuirile”) pentru a răspândi acea unitate către omenire (pentru a fi „o lumină pentru națiuni”) ) trebuie să corecteze egoul uman – să se unească pozitiv deasupra lui. Au o metodă care poate salva omenirea de creșterea exagerată a ego-ului în era noastră.

Prin urmare, nu fac o legătură specială a antisemitismului cu stânga, stânga feministă sau cu orice altceva din spectrul politic. Antisemitismul merge mult mai adânc decât politica. Cu toate acestea, evoluția naturală prin nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii a transformat umanitatea într-o ființă autoconsumatoare. Și nu evreii sunt cei mai răi oameni din lume. Pur și simplu, ei au o metodă pentru unirea umanității și prin aceasta, salvează umanitatea de ego-ul uman excesiv și periculos de distrugător de astăzi.

Prin urmare, nu ar trebui să ne gândim cum să facem mici remedieri aici și acolo. În schimb, trebuie să realizăm unitatea. Sunt sigur că dacă câteva milioane de evrei de pe planetă astăzi s-ar gândi cum să se unească pentru a face bine întregii umanități, atunci tendința de unire s-ar extinde în întreaga lume și toți s-ar alătura.

Ca măsură practică, dacă aș avea în puterea mea să fac acest lucru, nu m-aș întoarce la evrei, ci la toți cei care urăsc evreii și Israelul. Le-aș explica cum anume evreii le blochează fericirea și aș cere, de asemenea, să-și redirecționeze presiunea asupra evreilor: să ceară unitatea evreiască. Acest lucru se datorează faptului că, dacă evreii se unesc, antisemitismul va dispărea și întreaga umanitate se va uni. Și atunci când sunt uniți, toate problemele arzătoare pe care le percepem în viața noastră de astăzi ar dispărea pur și simplu.

Pe scurt, omenirea se îndreaptă spre o stare de unitate perfectă. Omenirea se poate uni cu condiția ca poporul Israel să se unească. Astăzi însă, evreii sunt mai divizați decât oricare alt popor. Prin urmare, antisemitismul va dobândi treptat forme care îi vor obliga pe evrei să se unească. În cele din urmă, o percepție interioară se va forma în noi evreii, că trebuie să ne unim și, făcând acest lucru, ne vom salva pe noi înșine și întreaga omenire de orice ură, diviziune și criză.

Pe baza unei discuții „întâlniri cu Cabala” între Cabalistul  Dr. Michael Laitman, Prof. Eli Avraham, Gabriel Malka și Dr. Eli Vinokur la 28 mai 2021.

Filed under: Antisemitism, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “ Un nou nivel de presiune”

Operațiunea Gardianul Zidurilor poate părea o nouă rundă într-o campanie aparent interminabilă între israelieni și palestinieni, dar nu este. După toate indicațiile, marchează apariția unui nou nivel de presiune asupra Israelului și evreilor din întreaga lume, unul care ne va împinge pe toți să reflectăm mai atent asupra motivului pentru care suntem aici în Israel și a existenței națiunii noastre cu totul.

Antisemitismul nu mai este exclusiv al republicanilor sau al democraților, al Europei sau al SUA. Este omniprezent, iar evreii din întreaga lume încep să simtă că nu se poate scăpa de el. Acesta este lucrul pozitiv: este în mod clar un fenomen natural, omniprezent, pe care nu-l putem evita. De la o zi la alta, umanitatea este împărțită într-un mod pe care nu l-am mai văzut până acum: evreii dintr-o parte și toți ceilalți de altă parte. Cei din partea evreiască simt o presiune crescândă din cauza intensificării urii lumii, în timp ce toți ceilalți sunt îndemnați să-i urască pe evrei.

Într-un anumit sens, amintește de situația lui Avraam când a început să vorbească despre nevoia de a se uni și de a se ridica deasupra ego-ului din patria sa din Babilon și s-a trezit în conflict cu aproape toată lumea, inclusiv cu regele și chiar cu propriul său tată Terah, care a sprijinit împingerea fiului său „indisciplinat” în cuptorul criticii.

Nu este o presiune nediscriminatorie. Națiunile presează Israelul și evreii să-și schimbe comportamentul. Cererea în sine este corectă, dar fără să înțeleagă natura schimbării, evreii o experimentează mai degrabă ca ură arbitrară, decât ca o cerere pentru o corecție specifică. Dacă aceasta va continua, va exploda cu o încercare din partea lumii de a provoca evreilor o anihilare finală. De fapt, singurul motiv pentru care acest lucru nu s-a întâmplat încă este că vocația noastră necesită prezența noastră pentru a o împlini. Dar dacă o evităm pentru mult timp, nimic nu ne va ajuta, așa cum dintr-un anumit punct, nimic nu a ajutat evreii europeni în anii 1940.

Pe măsură ce lumea devine din ce în ce mai beligerantă, oamenii simt că originea agresiunii sunt evreii. Chiar dacă evreii nu o simt, așa simt națiunile și o spun foarte deschis. Negarea nu va ajuta, deoarece acest lucru este ceea ce simt ei, iar rațiunea nu învinge niciodată emoția. Ei vor folosi orice pretext și nu va exista nicio modalitate de a-i convinge opusul, deoarece vor avea dreptate: Noi suntem cauza nenorocirilor lor.

Vechea sarcină a poporului Israel de a aduce unitatea lumii, de a da un exemplu de punere în aplicare a maximei „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” nu a fost niciodată revocată de când a fost dată. Ca și atunci, așa şi acum, poporul Israel este punctul focal al umanității. Am fost și suntem furnizorii credințelor, ideologiilor și ideilor care conduc evoluția umanității și nu putem renunța. Dar singurul lucru de care lumea are nevoie acum este unitatea, solidaritatea. Are multe alte lucruri, dar grijă și responsabilitate reciprocă, zero. Națiunea noastră, care a fost înființată pe baza responsabilității reciproce și a iubirii față de ceilalți, și din care națiuni întregi și-au extras idealurile sociale și morala, trebuie să-și reînvie angajamentul față de sarcina sa, să stabilească unitatea internă și să devină exemplul pe care toată lumea îl așteaptă să devină.

Trebuie să înțelegem că conflictul nostru cu arabii nu este chiar cu arabii; este cu întreaga omenire. Acesta este motivul pentru care întreaga lume este de partea Hamas, o organizație teroristă asumată, proclamată oficial. Faptul că umanitatea este de partea teroriștilor indică faptul că singurul lucru care este mai rău în ochii lumii decât teroriștii, singurul lucru care face mai mult rău decât o organizație genocidă care folosește copiii ca scuturi umane, este poporul evreu.

Chiar dacă nu o pot articula, cererea lor de la noi este unitatea. Dacă ne unim, ei ne vor ridica pe umerii lor ca în profeția lui Isaia (49:22), deoarece și ei vor putea să se ridice deasupra conflictelor lor și să stabilească pacea mondială. Dacă nu ne unim, lumea se va uni împotriva noastră.

Pentru mai multe detalii despre acest subiect, consultați cărțile Unitate sau antisemitism, fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti of Jewish social discord și ca un manunchi de trestii: De ce unitatea şi garanţia reciprocă sunt chemarea de astăzi a orei.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Conflictul nu este teritorial, este spiritual”

Credem că lupta noastră cu palestinienii este pentru teritoriu, dar nu este așa. Este un conflict pur spiritual, și nu cu palestinienii, ci cu noi înșine. Din moment ce poporul evreu și-a abandonat cauza, și-a pierdut legitimitatea de a exista ca națiune. Până nu vom restaura unitatea, vom fi paria în ochii lumii, care ne va tolera prezența doar atât timp cât speră că, la un moment dat, ne vom reveni din uitare, ne vom aminti solidaritatea, esența neamului nostru, și vom fi exemplul pe care toată lumea se așteaptă să fim. Dacă ne trezim la timp, lumea se va uni în jurul nostru. Dacă îi depășim răbdarea, se va uni împotriva noastră.

Orice încercare de a atribui un aspect istoric conflictului ratează punctul esenţial și ne distrage atenția de la sarcina noastră. În loc să încercăm să dovedim că noi am fost primii aici, adică argumentul găinilor și ouălor, ar trebui să realizăm ceea ce am fost făcuți să realizăm, iar asta va pune capăt tuturor argumentelor și conflictelor, deoarece toată lumea ne va susține.

Pentru a ne îndeplini sarcina, trebuie să ne amintim că națiunea evreiască este diferită de orice altă națiune. A început ca un grup eclectic ținut la un loc de ideea că unitatea și solidaritatea sunt cheile unei societăți solide. Membrii timpurii ai națiunii și-au părăsit patria și țara pentru a se alătura unui grup ai cărui membrii nu-i cunoșteau și care veneau adesea din clanuri și triburi rivale, totuși dedicați ideologiei lui Avraam că solidaritatea ar trebui să fie coloana vertebrală a societății.

Strămoșii noștri s-au chinuit destul de mult între ei, ridicându-se și căzând în funcție de nivelul unității lor. Cu toate acestea, în momentul celui de-al doilea Templu, cuvântul societății inovative a ajuns în lung și în lat, iar oamenii din toate națiunile au venit să vadă miracolul. Savanții greci au venit, au învățat de la profeți și s-au întors acasă pentru a dezvolta filosofia grecească. Ptolemeu al II-lea, regele Egiptului, a convocat șaptezeci de înțelepți din Ierusalim pentru a traduce cele cinci cărți ale lui Moise în greacă, creând astfel prima traducere a Bibliei. Dar înainte să-i lase să traducă, a stat cu ei și a învățat de la ei. Potrivit lui Flavius Josephus, după două săptămâni de învățătură extinsă el a spus că ′′ a învățat cum trebuie să-și conducă supușii”.

Renumitul filosof Philo din Alexandria scria că pelerinii evrei, care se adunau la Ierusalim de trei ori pe an, ′′făceau prietenii cu oameni pe care nu i-au întâlnit înainte, iar în fuziunea inimilor… aveau să găsească dovada supremă a unității”. De asemenea, cartea Sifrey Devarim scrie că mulţimea ′′ar urca la Ierusalim și ar vedea Israelul ′′ și ar spune: ′′Devine bine să te agăți doar de această națiune”

În cele din urmă am căzut din unitate și invadatorii au început să inunde pământul. Mai întâi au venit eleniștii, evreii convertiți care au adoptat cultura grecească și au abandonat unitatea. Apoi au venit seleucizii, care au distrus templul odată, Maccabeii i-au învins, au reconstruit Templul, dar nu și unitatea, și astfel romanii au venit și ne-au dat afară de aici de tot.

Nu am pierdut pământul pentru că eram slabi; l-am pierdut pentru că eram dezbinați. Când suntem dezbinați, lumea încetează să ne mai iubească, încetează să ne vadă ca un exemplu pe care vor să îl urmeze și nu ne vrea în preajmă. După zdrobirea revoltei Bar Kokhba din 135 e.n. împăratul roman Hadrian a vrut să scape o dată pentru totdeauna de evreii certăreţi. Pentru a realiza acest lucru, nu numai că a împrăștiat evreii rămași în Iudeea de-a lungul Imperiului Roman, ci a schimbat numele Iudeii în Siria Palestina (lit. Siria palestiniană).

Până în ziua de azi, lumea vede această întindere de pământ ca Palestina, și nu ca Israel, de vreme ce nu ne-am ridicat la numele Israel, ceea ce presupune responsabilitate reciprocă și iubire față de ceilalți. Dacă vrem ca țara Israelului să devină Israel din nou, mai întâi trebuie să devenim oamenii spirituali ai Israelului: uniți ′′ca un singur om cu o singură inimă” Doar cu această condiție vor înceta luptele noastre și vom găsi pacea între noi, între noi înșine și cu națiunile.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ce vor antisemitii de la noi”

Manifestările de masă cu ostilitate feroce împotriva evreilor și dreptul Israelului de a se apăra, sunt din ce în ce mai frecvente în întreaga lume, pe măsură ce noi mulțimi se alătură celei mai recente campanii antisemite globale, alimentate de o acoperire mediatică părtinitoare. Înființarea de comitete internaționale care să investigheze crimele de război asupra ultimei operațiuni militare israeliene însoțește amenințări existențiale reînnoite din partea Iranului pentru anihilarea statului evreu. Pe scurt, există un consens global că evreii sunt principala problemă din lume.

Să fim clari. Nu este vorba despre conflictul israeliano-palestinian, fanatismul religios dintre iudaism și islam, intensificarea ciocnirilor de opinii între dreapta și stânga sau între democrați și republicani. Problema nu se concentrează nici pe zona limitată a Țării Israelului, deoarece fenomenul urii a existat cu mult înainte de înființarea statului și ar continua chiar dacă am emigra din aceasta în alte părți ale lumii. Avem de-a face aici cu un fenomen natural – antisemitismul, o lege a naturii.

Cu toate acestea, nu este doar o ură îngustă față de evrei despre care vorbesc ei, ci o ură mai largă. Chiar și fără evreii de pe planetă, ar exista ură între fiecare persoană și ceilalți, o ură vibrantă și în fermentare între toate fluxurile umanității. Rădăcina problemei este ego-ul uman care se află în centrul societății umane, un ego care crește și începe să se consume pe sine. Și singura modalitate de a îl reduce este să îl corectați.

Se întâmplă ca evreii să aibă o metodă unică de a se conecta și de a fi salvați din ghearele formidabilului ego care există în rasa umană. Și această mântuire nu este doar pentru evrei, ci pentru toți, fără excepție.

Deoarece la nivel mondial suntem cu toții conectați într-o rețea globală de comunicare integrală, fiecare mică schimbare afectează restul sistemelor, mişcând toate rețelele. Israelul este un punct central major al rețelei de relații de putere în acest sistem globalizat. Dacă membrii săi ar repara legăturile dintre ei și ar depăși egoismul natural, forța de conexiune pe care evreii ar crea-o între ei ar radia „lumină în națiuni”. Aceasta este ideologia spirituală pe care s-a întemeiat poporul evreu.

Istoria evreilor a început în Babilonul antic, acum aproximativ 3.800 de ani. Strămoșul nostru Avraam a adunat în jurul său reprezentanți dintr-o serie de clanuri care au evoluat astăzi pentru a constitui întreaga omenire. Între timp, de-a lungul anilor, adepții lui Avraam au devenit poporul Israelului – un grup care a lucrat pentru a descoperi puterea unității în natură; o echipă care, în bine sau în rău, a fost aleasă pentru a pune în aplicare termenii de garanție reciprocă între oameni conform regulii, „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Din punctul de vedere al naturii, schimbarea care va avea loc în inimile poporului Israel este transformarea care se va răspândi în întreaga lume. Deoarece egoismul sau viziunea noastră egocentrică crește și neutralizează în mod constant sentimentul de pericol care planează asupra capetelor noastre evreiești, chiar dacă presiunea din lume crește sub forma antisemitismului, această noțiune a responsabilității noastre evreiești de a ne uni și de a fi model de urmat pentru umanitate este încă departe de înțelegerea noastră.

Suntem oameni cu inima împietrită și încăpățânați. Chiar dacă sunt aruncate săgeți otrăvite asupra noastră, suntem incapabili să credem ce se întâmplă și amploarea problemei. În ultimul moment, „evreul inteligent” din noi încearcă întotdeauna să se ridice și să susțină că situația trebuie studiată, digerată și înțeleasă, fiind analizate cauza și efectul acesteia. Se face un calcul bun dacă credem că va da roade. Evreii aud la un nivel, dar până când mesajul nu pătrunde cu adevărat și nu devine real pentru noi, mă tem că poate fi prea târziu. Sperăm că această criză actuală a urii și a ostilității antisemite va fi excepția de la ceea ce a fost regula și vom ajunge în sfârșit să recunoaștem adevărul că singura șansă pe care o avem pentru a ne asigura un viitor bun în loc să fim bătuti, este prin conexiunea noastră.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “ Evrei vs. Israel”

Nu este nou faptul că evreii militează împotriva statului Israel. A început cu diferite grupuri ortodoxe care s-au opus înființării statului evreu și continuă acum cu grupuri precum Vocea evreiască pentru pace sau cu persoane precum Noam Chomsky, Bernie Sanders și alții. Recent, campania evreilor împotriva Israelului a venit chiar în lumea corporativă, atunci când un grup de 250 de angajați evrei ciudați ai Google au semnat o scrisoare prin care îi cerea CEO-ului său să recunoască „răul făcut palestinienilor de armata israeliană și violența de bandă”. De asemenea, semnatarii „se opun confundării Israelului cu poporul evreu”, declară că „antisionismul nu este antisemitism” și solicită, printre altele, „încetarea contractelor cu instituții care sprijină încălcările israeliene ale drepturilor palestiniene”.

Într-un anumit sens, sunt de acord cu ei, deși nu în sensul în care probabil ei ar putea spera să fiu. Într-adevăr, noi israelienii nu ne purtăm ca evrei. Cuvântul Yehudi [evreu] reprezintă două lucruri: 1) originea noastră, vechiul regat Yehuda [Iuda], a cărui capitală era Ierusalimul. 2) Yechudi [unit / unic], adică aspirația la unitate, la întregire. Acesta este motivul pentru care evreii au făcut ca principiul lor să fie „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Pentru că astăzi suntem atât de departe de unitate, sunt de acord că nu ne purtăm ca evrei.

Când Avraam a început să adune oameni în jurul său și să formeze nucleul națiunii evreiești, nu existau evrei. Erau babilonieni, acolo unde locuiau. Avraam le-a vorbit și i-a chemat să se unească. El i-a invitat pe toți, fără discriminare. În Mishneh Torah, Maimonide scrie că Avraam „a început să cheme întreaga lume … rătăcind din oraș în oraș și din regat în regat până când a ajuns în țara Canaanului … Când [oamenii] s-au adunat în jurul lui și l-au întrebat despre cuvintele sale, i-a învățat pe toți … până când i-a adus pe calea adevărului.”

Prin urmare, dacă nu suntem uniți, suntem deconectați de inima și sufletul iudaismului, de însăși sensul de a fi evrei. Și dacă nu chemăm întreaga lume să se unească, așa cum a făcut tatăl națiunii noastre Avraam, nu îi împlinim moștenirea. Deci, în ce fel suntem evrei? Și dacă nu suntem cu adevărat evrei, atunci care este pretenția noastră asupra țării Israelului?

Putem face mai mult decât să aducem la tăcere pe criticii noştri atât din iudaism, cât și din rândul națiunilor lumii; îi putem aduce pe toți să ne sprijine, inclusiv pe Hamas și pe oricine pe care îl percepem în prezent ca fiind cel mai rău dușman al nostru. Dar pentru aceasta, trebuie mai întâi să încetăm să ne urâm unii pe alții și să începem să respectăm moștenirea unităţii și a întregirii lui Avraam.

Și trebuie să începem unul cu celălalt. Spunând că vrem să ne unim cu toate națiunile, în timp ce simultan ne jignim, ne blamăm și ne demonizăm propriul popor, ne dezvăluie lipsa de sinceritate. Când ne vom uni unii cu alții, mai presus de toate diviziunile actuale dintre noi, națiunile vor crede în sinceritatea noastră și se vor alătura cu bucurie eforturilor noastre.

Cei mai răi antisemiţi din istorie, precum Adolf Hitler, Henry Ford, Vasily Shulgin și nenumărați alții, au scris cu toții despre disprețul față de evrei din cauza urii unora față de ceilalți. Obiecția împotriva siguranței și chiar a existenței statului Israel trimite lumii un mesaj de diviziune internă, iar lumea răspunde în consecință – cu dezgust față de noi. Nicio altă națiune nu își neagă dreptul la suveranitate și nici o altă națiune nu își plasează propriul popor pe ultimul loc pe listă. Procedând astfel, nu calmăm furia națiunilor ci o creștem și o transformăm în ură, deoarece demonstrăm că nu ne străduim pentru unitate. Doar dacă ne întoarcem la rădăcinile noastre, la aspirația pentru unitate, vom câștiga favoarea și sprijinul lumii.

Națiunea noastră a fost creată astfel încât să fie o segula [o națiune virtuoasă]. Singura noastră virtute este unitatea noastră unică, când oameni de diferite medii, credințe și culturi s-au unit într-o singură națiune, la fel ca Avraam cu discipolii săi. Fără a fi o națiune virtuoasă, nu există niciun beneficiu pentru lume din existența noastră și pentru asta vrea să ne îndepărteze. Aceasta este ceea ce începem să experimentăm mai viu astăzi și va continua să escaladeze până când vom înțelege mesajul și vom adopta virtutea unității și întregirii sau vom suferi consecințele pe care le-a suferit națiunea noastră de atâtea ori înainte.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cine a câștigat conflictul din mai 2021 între Israel și Hamas și de ce? “

Este posibil ca Israelul să fi câștigat bătălia militar, dar a pierdut războiul pentru sprijinul lumii.

Cu fiecare conflict dintre cei doi, opinia publică devine mai puternică împotriva Israelului, făcându-l să piardă fața din ce în ce mai mult pe scena mondială. De asemenea, Israel ar putea câștiga viitoare bătălii militare, dar lumea s-a înclinat în favoarea palestinienilor. Dacă Israelul continuă să se concentreze în primul rând pe apărarea sa militară, în timp ce nu face schimbări cheie la nivel ideologic, atunci se poate aștepta ca o delegitimizare crescândă să atingă niveluri în care lumea îi va dori eliminarea.

Cum poate Israelul să câștige sprijinul mondial?

Israelul poate câștiga sprijinul lumii dacă oamenii săi înțeleg că puterea lor este în unitatea și numai în unitatea lor. Când sunt uniți, poporul Israel își realizează rădăcinile, fundamentul care i-a făcut să fie poporul Israel de la început. Unitatea poporului israelian atrage o forță și un exemplu special de unitate pentru omenire, ceea ce la rândul său îl face pe om să simtă că există un motiv și un beneficiu pentru existența lui Israel. Cu toate acestea, atunci când este divizat, așa cum arată țara în prezent, de exemplu deoarece nu poate nici măcar să formeze un guvern după alegeri multiple, în timp ce are 120 de parlamentari împrăștiați în zeci de partide, atunci diviziunea și ura care se proiectează din această mică țară determină lumea să se încrunte la ei. Tot mai mulți oameni se includ într-o poziție antiisraeliană pentru a justifica ura mai profundă pe care o simt față de noi.

Astfel, pe lângă consolidarea sistemelor militare de apărare ale Israelului, Israelul trebuie să-și amintească și să-și educe poporul că puterea sa stă doar în unitatea sa. În timp ce, la suprafață, se pare că din ce în ce mai mulți oameni urăsc Israelul, considerându-l ca oprimând și abuzând drepturile omului împotriva palestinienilor, la un nivel mai profund, motivul esențial al urii împotriva Israelului se datorează eșecului poporului Israel de astăzi să trăiască la înălțimea a ceea ce l-a făcut la început: ei dau frâu liber pulsiunilor lor divergente, dorințelor și gândurilor lor în loc să se unească deasupra lor. Ura din rândul poporului israelian se proiectează astăzi în mod inconștient asupra umanității în ansamblu și, pe măsură ce omenirea simte suferințe tot mai mari și percepe nedreptăți din cauza diviziunii tot mai mari, atunci tot mai mulți oameni urăsc poporul israelian, iar ura se exprimă tot mai mult ca ură pentru Statul Israel.

Ura crescândă împotriva noastră este un indicator al faptului că trebuie să ne întoarcem la rădăcini și la motivul pentru care suntem aici. Națiunea noastră a fost întemeiată pe principiile iubirii, unității și responsabilității reciproce. Am devenit o națiune când am aplicat legea „Iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă” relațiilor noastre, deasupra înclinaţiei noastre divizorii. Prin urmare, neexercitând unitatea deasupra diviziunilor dintre noi, nu reușim să trăim la înălțimea a ceea ce ne-a făcut poporul Israel la început și ca urmare, oamenii din întreaga lume simt din ce în ce mai puţină justificare ca acest popor să dețină un pământ propriu.

Pentru a valida pretenția noastră față de Țara Israelului, trebuie să reînviem unitatea. Procedând astfel, vom deveni o conductă pozitivă, ca forța unificatoare să se răspândească în întreaga omenire, adică, așa cum este scris vom deveni „o lumină pentru națiuni”. Deși împărțiți și urându-se unul pe celălalt, oamenii din întreaga lume simt că proiectăm diviziunea și ura în lume. Ei ne simt ca fiind sursa tuturor relelor, a oricăror probleme din viața lor. Astfel, dacă ne ridicăm deasupra diviziunii noastre și ne unim, lumea ne va sprijini, inclusiv pe palestinieni. Cu toate acestea, dacă lăsăm conducerea noastră divizorie să ne conducă, atunci lumea ne va expulza în cele din urmă din acest ținut.

Despre faptul că poporul Israel a fost întemeiat pe respectarea legii „Iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă”, cabalistul Yehuda Ashlag (Baal HaSulam) scrie următoarele în articolul său, „Arvut (Garanția reciprocă)”:

“Tot Israelul este responsabil unul pentru celălalt (Sanhedrin, 27b, Shavuot 39). Aceasta este scris despre Arvut (Garanția reciprocă), când tot Israelul a devenit responsabil unul pentru celălalt. Pentru că Tora nu li s-a dat înainte ca fiecare din Israel să nu fie întrebat dacă este de acord să ia asupra sa Mitzva (porunca) de a-i iubi pe alții cu toată măsura, exprimată în cuvintele: „Iubește-ți prietenul ca pe tine însuți”. Aceasta înseamnă că fiecare din Israel și-ar asuma responsabilitatea de a avea grijă și de a lucra pentru fiecare membru al națiunii și de a le satisface toate nevoile, nu mai puțin decât măsura imprimată în el de a-și îngriji propriile nevoi. Și odată ce întreaga națiune a fost de acord în unanimitate și a spus: „Vom face și vom auzi”, fiecare membru al Israelului a devenit responsabil că nu va lipsi nimic niciunui alt membru al națiunii. Abia atunci au devenit vrednici să primească Tora și nu înainte.”

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Gardianul Zidurilor – A doua zi”

Încetarea focului este iluzorie în Orientul Mijlociu. Toată lumea își dă seama că pauza în ostilitățile dintre Israel și Hamas va dura doar până la prima provocare. În lunile următoare, sute de milioane de dolari vor curge în Fâșia Gaza, care își va reconstrui infrastructura militară, încât IDF a distrus atât de abil, cu precizie chirurgicală, pentru a minimiza victimele civile după ce Hamas și-a poziționat în mod deliberat cele mai critice active în clădirile înalte, spitale și grădinițe. Speranța Israelului că va dura ani pentru Hamas în a-și reconstrui puterea nu are motive să fie viabilă. Cu întreaga lume în spate, își va recondiționa arsenalul și își va reconstrui infrastructura militară în cel mai scurt timp și fără niciun cost pentru sine, întrucât lumea o va finanța cu ușurință. Și când Hamas se va simți suficient de puternic, va trimite o altă ploaie de rachete asupra civililor din Israel și nimeni nu va da vina pe Hamas pentru asta, ci mai degrabă pe Israel.

Nu știu cum se va desfășura următoarea rundă, dar știu că, oricât de mult nu vrem, vom fi obligați să participăm la ea, din moment ce nu noi chemăm loviturile, ci mai degrabă Hamasul. În ochii lumii, niciun raționament nu justifică prezența noastră aici, deoarece rațiunea nu are sens atunci când vine vorba de sentimente, iar sentimentul care străbate lumea când vine vorba de Israel este ura.

Singurul mod în care putem evita viitoarele confruntări cu vecinii noștri și, în acest proces, să transformăm opinia lumii în favoarea noastră, este să înțelegem de ce lucrurile merg împotriva noastră și cum putem schimba asta. În primul rând, trebuie să înțelegem că argumentele rezonabile nu conving pe nimeni. Putem angaja cei mai elocvenți vorbitori, cei mai cunoscuți experți și cele mai de succes modele și actori care prezintă cazul Israelului, dar nimeni nu ne va cumpăra povestea. Întrucât nu cred un cuvânt pe care îl spunem, nu are nicio importanță cine vorbește sau ce spune. În al doilea rând, trebuie să înțelegem că calmarea cererilor arabilor nu îi va liniști. Dimpotrivă, îi va încuraja. Trebuie să înțelegem că nu vor o bucată din acest pământ; ei vor totul, şi chiar mai mult decât atât, ne vor morți.

În al treilea rând, în lumina primelor două, ar trebui să nu mai analizăm ce putem face pentru lume și să începem să ne uităm la ce putem face unul pentru celălalt. Acesta este câmpul de luptă pe care l-am neglijat de prea mult timp. Unii lângă ceilalți este locul în care ne vom găsi puterea și unde ar fi trebuit să ne concentrăm tot timpul. Înțeleg de ce a avut mai mult sens să încercăm să convingem lumea că vrem pace, dar acum, când această strategie a eșuat complet, este timpul să ne redirecționăm și să vedem cum ne putem construi forța interioară.

Din punct de vedere istoric, puterea noastră a venit dintr-o singură sursă: unitatea noastră. Strămoșii noștri nu au evoluat într-o națiune ca și alte națiuni: prin multiplicarea naturală a oamenilor afiliați biologic. Pe de altă parte, evreii au fost nevoiți să-și sudeze naționalitatea în mod conștient și laborios, deoarece nucleul lor era format din membri din aproape toate triburile și clanurile din lumea antică. Acești străini au fost inițial atât de înstrăinați unul de celălalt încât, dacă nu s-ar fi unit și-ar fi rupt gâtul unul celuilalt, așa cum au făcut în vremurile când vrăjmășia învingea unitatea.

Cu toate acestea, când unitatea a prevalat, un miracol s-a desfășurat în fața ochilor lumii: oamenii din toate națiunile au trăit împreună în armonie, responsabilitate reciprocă și și-au iubit vecinii ca pe ei înșiși. Într-adevăr, vechiul popor evreu a fost o dovadă a conceptului, un model care prezenta o alternativă la vărsarea de sânge, care era realitatea cotidiană a oamenilor din antichitate.

Ori de câte ori a prevalat unitatea internă a Israelului, națiunea a prosperat și a atins măreția. Ori de câte ori diviziunea ni s-a părut mai bună, națiunile ne-au chinuit, persecutat și ne-au izgonit din țara noastră sau din mijlocul lor.

Istoria pare foarte consecventă când vine vorba de acest aspect al istoriei noastre. Sub Iosif în Egipt, am fost uniți și am prosperat. Când a murit, am aspirat să ne asimilăm egiptenilor și ei ne-au aservit. Când ne-am unit în deșert după ce am fugit din Egipt, am fost declarați o națiune care nu numai că era „legitimă”, ci era însărcinată să fie „o lumină pentru națiuni”, și anume să dăm un exemplu de unitate și coeziune pentru întreaga lume.

În timp ce unitatea noastră a prevalat, peste crize și eforturi, am avansat din ce în ce mai mult. am cucerit chiar țara Canaanului și am construit Primul Templu. Dar când unitatea noastră a scăzut, Nebucadnețar al II-lea ne-a alungat și ne-a trimis în Babilon. În Babilon, am vrut să fim ca babilonienii și l-am adus pe Haman cel Rău, Hitlerul „arhetipal”. Dar când ne-am unit, biruind intenția lui Haman de a ne anihila, am învins și am câștigat Declarația Cyrus, care ne-a trimis înapoi în țara Israelului cu aur, argint, multă hrană și sprijinul unui imperiu pentru a construi un al Doilea Templu.

Când ne-am împărțit, am devenit eleniști și am căutat să devenim ca grecii, a izbucnit războiul dintre noi iar Templul a fost ars. Când Macabeii au reușit să reunească oamenii, chiar dacă doar pe termen scurt, am câștigat Templul înapoi și am alungat imperiul Seleucid, care l-a omorât pe preotul perfid Menelau pentru că i-a incitat împotriva evreilor.

Când ne-am împărțit încă o dată, romanii au venit și au asediat Ierusalimul. Aici au așteptat ca noi să decidem, iar noi am optat pentru război civil, ne-am ucis reciproc, ne-am ars proviziile de alimente, iar romanii au terminat treaba și ne-au exilat de aici timp de două milenii.

Istoria nu s-a abătut niciodată de la corelarea dintre diviziune şi solidaritatea noastră interioară sau dușmănia şi afinitatea lumii față de noi. În prezent, situația precară a Israelului necesită să observăm acest model și să folosim vechea noastră tactică: unitatea împotriva calamității sau așa cum o afirmă Talmudul: „Fie prietenie, fie moarte” (Taanit 23a).

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Diseminare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Evreii stau pe un butoi cu pulbere”

Există un sentiment de pace imaginară după încetarea focului Israel-Hamas, dar în străinătate fitilul antisemitismului este din nou aprins și arzând. Evreii, atât în Israel, cât și practic oriunde în lume, se află într-un război constant pentru viața lor, uitându-se în spate, urmărind împrejurimile, deoarece pericolul poate apărea în orice moment, atât din locuri evidente, cât și din altele neașteptate. Cu ce altceva trebuie să ne confruntăm pentru a înțelege că lumea are o problemă cu evreii? Atât Israelul, cât și poporul evreu sunt în principiu, singuri. Prin urmare, singurul loc pentru a găsi o soluție pentru ură este între noi, în disponibilitatea și capacitatea noastră de a ne uni.

De la începutul Operațiunii Gardian al Zidurilor, lansată de Israel pentru a-și apăra populația de mii de atacuri cu rachete din Gaza, a existat o creștere accentuată a incidentelor antisemite în întreaga lume, precum și condamnarea internațională a răspunsului militar israelian. Autorii acestor atacuri antisemite au ales în mod deliberat și au vizat sinagogile și instituțiile evreiești. Incidentele s-au produs în plină zi și au inclus agresiuni verbale și fizice împotriva evreilor din piețele, restaurantele și străzile marilor orașe din Statele Unite, Europa și America Latină, printre alte locații.

Evreii americani spun că se tem să se identifice public ca evrei. Unii și-au scos colierele Steaua lui David, unii s-au gândit să scoată Mezuzele din casele lor, iar unii chiar ezită să meargă la sinagogile lor.

Deci, cineva s-ar putea întreba de ce primesc evreii lovituri pentru acțiunile Israelului care au fost judecate ca fiind greșite și nejustificate de lume? Foarte simplu. Oamenii au o problemă cu evreii în general. Prin urmare, se aruncă împotriva Statului Israel, împotriva poporului evreu și vor fi fericiți să îi elimine complet.

Dușmanii noștri subliniază foarte precis că ceea ce trebuie să se schimbe este la noi, în cadrul comunității evreiești din întreaga lume. Trebuie să ne reconectăm și să ne consolidăm identitatea comună ca popor, a cărui existență este eternă pentru că ni s-a dat un rol special de îndeplinit în lume: să ne unim în iubire mai presus de toate diferențele și să îi ajutăm pe ceilalți să facă același lucru.

În cadrul acestei fuziuni unite, diferențele noastre vor rămâne, deoarece acestea fac parte integrantă din țesătura a ceea ce suntem, dar ridicarea deasupra lor este obligatorie. Putem, fie să anihilăm amenințările împotriva noastră stabilind legături de neîntrerupt deasupra a ceea ce ne separă, fie dușmanii noștri ne vor anihila fără milă.

Cel mai important cabalist Yehuda Ashlag (Baal HaSulam) a scris despre tendința națiunii evreiești de a se apropia mai mult atunci când ameninţă pericolul: „Este suferința comună pe care fiecare dintre noi o îndurră pentru a fi membru al națiunii. Acest lucru a imprimat în noi o conștientizare națională și o proximitate, ca și în cazul colegilor care suferă. Aceasta este o cauză externă. Atât timp cât această cauză externă s-a alăturat și s-a amestecat cu conștiința noastră națională naturală, a apărut un fel ciudat de iubire națională care a stârnit acest amestec nenatural și de neînțeles”(Națiunea). Dar acum, vedem că nici în vremuri de necazuri nu ne adunăm!

Până când nu va exista nevoia unei legături între facțiunile pe care le-am construit în îndepărtata noastră comunitate evreiască și până când nu vom depăși conflictele și disputele care incită la ură între noi, războaiele externe nu se vor opri. Vor deveni doar mai intense.

Mulți evrei din diaspora încearcă să se disocieze de Israel și făcând acest lucru, cresc presiunea asupra noastră în interiorul Israelului și fac să ne dăm seama că suntem complet singuri. Fiecare comunitate va rămâne singură atunci, dacă asta își dorește. Pot să se unească și să aibă grijă de ei înșiși, de dragul lor. Și cei care trăiesc în Israel vor trebui să facă același lucru până când vom ajunge la integrarea critică necesară pentru a face față amenințărilor noastre existențiale.

Într-o analiză finală, ne rezumăm la acest lucru: cu cât ne răsfățăm cu indiferență față de singura noastră misiune – elaborarea unității, subconștient așteptate de la noi de către toate națiunile lumii – cu atât va fi mai ușor pentru inamicii noștri. Dușmanii noștri nici măcar nu vor trebui să lupte cu arme; nu vor avea nevoie de rachete sau bombe. De ce? Întrucât întreaga omenire este pregătită cu forțele, sistemele și fronturile sale să lupte împreună cu Hamas împotriva Israelului, toată omenirea – de la America și Rusia la China îndepărtată – toată lumea. În fiecare țară din lume, în fiecare guvern, există destui oameni care vor fi fericiți să abolească legitimitatea statului Israel și a oamenilor care trăiesc în el și să ne șteargă de pe fața pământului.

Ne este greu să auzim că sursa problemei ne aparține; este dificil să ne dăm seama de enormitatea rolului nostru și de responsabilitatea care ne-a fost atribuită, motivul pentru toată această ură îndreptată spre noi. Tinde să ne intre pe-o ureche și să iasă pe cealaltă. Dar trebuie să ascultăm și să acționăm cu toată graba. Inima națiunii evreiești este foarte frântă, sfărâmată și întemeiată pe egoism, dar nu există altă opțiune decât să ne străduim în fiecare moment să ajungem la legătura dintre noi până când inima noastră colectivă începe să se trezească și să bată. Odată ce ne vom realiza misiunea și ne vom uni în iubire, vom descoperi că destinul nostru nu trebuie să fie așezarea pe un butoi cu pulbere. În schimb, unitatea noastră iubitoare va crea o grădină liniștită în jurul nostru, unde putem sta liniştiţi.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Știm cu toții ce este un război. Este un conflict armat între părțile rivale care se exprimă prin impunerea voinței unei părți asupra altei țări sau națiuni. Și ce este războiul în spiritualitate, în special „războiul evreiesc”? Cine este în război cu cine?

Răspuns: Suntem creați în calitatea egoismului, care este bine cunoscut de toți. Conform gândului creației, trebuie să ne ridicăm de la nivelul egoist al existenței la cel altruist, de la ura reciprocă, la iubire.

Aceasta este o tranziție absolut incredibilă de la o calitate la alta. Este realizat de influența unei forțe speciale care există în natură și este gata să ne ajute să depășim egoismul și să ne ridicăm la nivelul iubirii pentru aproapele nostru. O putem face doar dacă o vom înțelege și o vom dori.

Punerea în aplicare a condiției ascensiunii noastre, în ciuda egoismului, împotriva lui, în lupta cu acesta, la nivelul dăruirii, iubirii și conexiunii, acesta este „războiul evreiesc”.

Noi suntem în acest program al naturii, care ne afectează și ne cere să îl implementăm, treptat. În fiecare moment trebuie să facem tranziția de la egoiști la altruisti, de la ură la iubire între noi și să le demonstram națiunilor lumii că această este o stare posibilă.

Dacă nu implementăm acest program, atunci natura pune presiune și ne ajută să înțelegem că suntem într-o stare greșită, într-o atitudine greșită față de aceasta. Și apoi, datorită naturii, care ne împinge să luptăm cu propriul egoism, ne ridicăm treptat deasupra lui și îl putem chiar înlocui cu altruism.

Întrebare: Se pare că există două forțe în natură: plus și minus, negativ și pozitiv. Toată materia, întregul univers, este construită pe uniunea acestor două forțe opuse. La nivel uman, acest lucru se manifestă ca forțe ale binelui și răului, adică egoism și altruism?

Răspuns: Absolut corect. Exact asta este scris în sursele cabalistice despre războiul forțelor binelui și răului.

KabTV „Stări spirituale” 14.05.2021

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→