Category Archives: Ateliere

Este preferabil să faci ceva prin iubire decât prin forţă

Întrebare: Să presupunem că avem o clasă de educaţie integrală, cu un grup de directori care au o anumită problemă, pe care doresc să o discute. Ei nu sunt interesaţi de conexiune, nu sunt interesaţi decât de performanţa financiară.

Răspuns: Ei nu vor fi în măsură să rezolve problema dacă nu sunt conectaţi, deoarece asta este ceea ce-i leagă la sistemul general al naturii. Ei vor ajunge în impas.

Întrebare: Vor înţelege motivul şi rezultatul şi că unul depinde de celălalt ?

Răspuns: Vor începe să le simtă. Eu cred că oamenii vor înţelege curând ceea ce numim „joker-ul” nostru: metoda noastră este foarte simplă. Ceea ce nu poate fi rezolvat printr-un atac frontal, poate fi rezolvat prin îmbrăţişare. Poate fi mult mai eficientă decât să mergi în tribunal, să pledezi şi să pui obstacole în faţa altuia ca ultimă soluţie; iubirea este mai bună.

Nu este nimic supranatural aici. Este, pur şi simplu, formarea noastră şi sunt jocurile noastre speciale pe care le jucăm, care ajută o persoană să se relaxeze şi să o aducă la o stare în care este pregătită să fie cu ceilalţi şi simte că nu poate face nimic fără ei, deoarece se pot sfătui reciproc şi pot să profite de acest lucru. Ei trebuie să înţeleagă asta şi apoi să o adapteze la munca lor.

Oamenii care sunt orbiţi şi prinşi vor vedea şi simţi că aici le este oferit un nou mod de a rezolva problemele. Atunci când înţeleg că metoda noastră se rezumă la realizarea unităţii şi conexiunii şi că toate problemele pot fi rezolvate la acest nivel, vom întreba: „Cum propuneţi să prezentaţi metoda noastră pentru a rezolva problemele voastre la muncă „. În acelaşi timp, nu ne va păsa ceea ce vor spune ei privind munca lor. Ceea ce ne preocupă este integrarea lor reciprocă în celălalt, în conexiunea mutuală corectă.

Întrebare: Când vor fi ei în măsură să o transmită oamenilor lor?

Răspuns: Ei nu vor fi în măsură să o facă de la sine deoarece, pentru a începe să organizeze în mod integral lucrătorii lor, ei trebuie să abandoneze poziţiile lor de directori.

Deci, noi suntem cei care trebuie să ieşim spre oamenii lor şi să-i învăţăm. Doar după ce îi vom forma, va exista o anumită înţelegere şi vor exista legături reciproce între muncitori şi conducătorul lor. Ei nu mai funcţionează datorită presiunii, ci se simt inspiraţi.

După patru sau cinci sesiuni, ei vor începe să simtă conexiunea şi satisfacţia. Ei vor fi în largul lor şi se vor simţi bine în această stare. Ei nu vor dori să rămână cum erau înainte. Oamenii din exterior li se vor părea străini, dar nu le va fi teamă să comunice cu ei. La urma urmei, când vă conectaţi cu oamenii ca şi cu proprii copii, asta dezarmează pe toată lumea.

Nu vă temeţi să profitaţi de o astfel de stare. Dimpotrivă, când vă conectaţi la ceilalţi în acest mod, ei nu pot să vă afecteze. Chiar atunci când ei vor să vă lovească, ei vor lovi ca într-un vid.

Astfel, ei vor fi mereu în măsură să ajungă la un acord, pentru a obţine relaţii corecte reciproce, în mijlocul sferei de zmeură care se creează între ei şi pentru a rezolva problemele din acel punct.

Din kab.tv, „prin timp”, 23.09.2013

Căldura sufletului şi aspiraţia spirituală

Întrebare: Atunci când conducem atelierele integrale, oamenii care participă la ele ajung la o stare de spirit specială. Care este diferenţa dintre o stare reconfortantă şi o stare spirituală?

Răspuns: Starea reconfortantă este starea în care o persoană caută să simtă pe ceilalţi mai aproape de ea. Această stare se poate produce nu doar între prietenii dintr-un grup, dar între străinii care s-au adunat într-o companie şi care ajung la o înţelegere sinceră, se apropie unii de alţii, fără să urmărească vreun scop spiritual.

Starea spirituală este atunci când scopul vostru este de a vă ridica deasupra egoismului, de a vă uni cu toţi ceilalţi într-un întreg şi dorinţa de a simţi Creatorul în el.

Întrebare: Noi încercăm, cu adevărat, să ne apropiem de obiectivul de a încânta Creatorul în cadrul atelierelor şi astfel simţim un sentiment de căldură. Poate fi numită o stare reconfortantă ?

Răspuns: Desigur, este posibil. Numai că, nu este spirituală. Starea spirituală este scopul suprem la care aspirăm. Nu pot să exprim acest sentiment în cuvinte, dar se va simţi ca ceva comun, ca şi cum aş dispărea în ceilalţi. Nu exist, aparent sunt detaşat de mine şi sunt în interiorul prietenilor mei. În plus, acest “eu” nu-mi seamănă, dar este o nouă substanţă spirituală apărută, care este adevăratul meu “eu”.

Din Congresul “Zorii unei noi lumi”, Bulgaria, ziua 2, Lecţia 4, 02.11.2013

Reîncărcaţi-vă în câmpul Creatorului

Întrebare: Aţi spus că, în timpul unui atelier, forţa Creatorului lucrează asupra unei persoane. Ce înseamnă acest lucru?

Răspuns: Atunci când ne conectăm, cu siguranţă Creatorul se dezvăluie conform legii echivalenţei de formă. Această forţă, Creatorul, există în jurul nostru ca un câmp. Atunci când vom crea o asemănare cu El în dorinţele noastre egoiste şi apoi le anulăm, încercând să facem eforturi pentru a ne conecta deasupra ego-ului nostru, atunci, în funcţie de eforturile noastre, acest câmp ne este dezvăluit. Ca şi cum ar fi indus în noi.

Este o lege a fizicii, fără nimic mistic. Tensiunea noastră în relaţia reciprocă începe să se dezvăluie în funcţie de potenţialul în domeniu, cu alte cuvinte, această mişcare spre celălalt provoacă inducerea sa în noi. De exemplu, dacă luăm o bucată de sârmă şi o deplasăm într-un câmp magnetic, se va încărca cu un curent electric. Aici, este acelaşi lucru, dacă începem să ne mişcăm în câmpul Creatorului, (în câmpul iubirii şi dăruirii), spre dăruire reciprocă şi iubire între noi, în măsura în care ne depăşim ego-ul, forţa acestui câmp se va induce în noi.

Întrebare: Dacă simt bucurie în timpul atelierului, asta înseamnă că îl simt pe Creator?

Răspuns: Nu! De fapt, este un sentiment preliminar a unei conexiuni plăcute. Nu este Creatorul, nu este o stare deasupra ego-ului.

Întrebare: Deci, cum putem descoperi Creatorul în centrul cercului?

Răspuns: Încercaţi să vă uniţi pentru a deveni o singură picătură; tu devine “noi” şi apoi, Creatorul se dezvăluie. Dar, în ciuda acestora, voi nu reuşiţi, deoarece o persoană este incapabilă să facă ceva prin ea însăşi. Noi nu putem să realizăm că nu stă în puterea noastră să ne apropiem şi să ne conectăm prin noi înşine. Numai când vom ajunge la o disperare completă ne este dezvăluit, în cele din urmă, cum să ne întoarcem spre Creator, cum să strigăm, să cerem şi El ne va răspunde imediat.

Din congresul “Zorii unei lumi noi”, Bulgaria, a doua zi, 02.11.2013, Lecţia 4

O masă rotundă la Universitatea din Stanford

În Ştiri: Vineri, 18 octombrie 2013, masă rotundă la Stanford, “Eşti fericit acum” a fost organizată de cinci experţi pentru a discuta despre fericire şi de ce mulţi americani sunt nemulţumiţi. Vorbitorii au discutat despre strategii simple şi sinergice pe care oamenii ar putea să le folosească pentru a promova fericirea pe termen lung, o fericire reală…

“Intr-un studiu recent care a clasat 50 de ţări în funcţie de fericire, în general, Statele Unite s-au clasat pe locul 23. Această constatare poate părea nepotrivită cu visul american: “Viaţă, libertate şi căutarea fericirii”.

“Dar această retorică – căutarea constantă a fericirii – poate fi ceea ce frânează Statele Unite”

“Katie Couric, jurnalist şi gazda de talk-show “Katie”, a moderat dezbaterile.”

Sursa: Ştiri Stanford

În jur de 4600 de persoane au participat la masa rotundă şi virtual, în jur de 700, prin internet.

Discuţia a arătat că, de fapt, nu ştim ce este fericirea. Oamenii nu ştiu, în mod clar, cum să ajungă la asta. Depresia este în creştere la scară mondială şi apare la o vârstă fragedă, dar nimeni nu ştie ce să facă cu ea.

Grupul Bnei Baruch San Francisco a participat la masa rotundă.

 

 

A cânta în concert

Întrebare: Care este funcţia organizatorilor meselor rotunde? Ce ar trebui să gestioneze, ce ar trebui să lase în autogestiune ?

Răspuns: Gazda unei mese rotunde trebuie să fie ca o bonă, un profesor, un lider. Orice modificare în discuţie vine doar de la instruirea sa şi de la întrebările sale.

Participanţii nu inventează nimic, sunt constant dirijaţi şi ghidaţi. Puţin câte puţin, ei împart experienţa conexiunii şi, de acolo, merg mai departe. Dar, fără un ghid, aceasta nu va dura, se vor încurca ei înşişi. Prin urmare, ei trebuie să urmeze cu stricteţe instrucţiunile sale.

Moderatorul şi participanţii la mese rotunde pun în aplicare acest instrument comun, acest Kli, astfel încât toţi vor cânta la concert şi astfel, va rezulta o armonie uniformă. Şi toată lumea va fi stimulată prin aceasta, va fi umplută de crearea unui grup între ei, conexiune, în care fiecare dintre ei dispare şi începe să se hrănească de la această comunitate care s-a format între ei.

Toate acestea se întâmplă sub îndrumarea moderatorului. De la început, el organizează o listă precisă de întrebări pe care le vor discuta, dar pe drum, el le poate ajusta, deoarece el are nevoie să simtă ce trebuie schimbat, în funcţie de ceea ce se discută şi cum.

De exemplu, în cursul discuţiilor de acest gen, mă aşez în general la distanţă şi nu deranjez participanţii la mesele rotunde, dar ei ştiu că sunt pregătit să-i ascult. Le pun o întrebare şi, în funcţie de răspunsurile lor, le dau corectare şi direcţie: următoarea întrebare şi o altă întrebare. Avansez în funcţie de întrebările care au fost pregătite de la început. Dacă aud că ceva nu este corect sau este deformat într-un anumit mod, atunci pun întrebarea următoare astfel că ei corectează răspunsul precedent.

Deci, există ajustări constante până ce vom atinge o stare în care participanţii la discuţie simt că au ajuns la o concluzie comună şi, în principiu, s-au ridicat deasupra lor, s-au conectat într-o singură părere, o singură dorinţă. Un “copil” obişnuit apare ca rezultat al discuţiilor şi le dă un sentiment de plenitudine, atât emoţional, cât şi intelectual.

Din kab.tv, “în timp”, 15.09.2013

O grijă primară

Întrebare: În ce măsură trebuie să fie strânsă conexiunea între profesor şi participanţii ce primesc o educaţie integrală?

Răspuns: Studentul care participă nu poate avansa fără un ghid. Ghidul trebuie să se impună în faţa studentului altfel, persoana va pluti acolo unde este, va fi complet “dispersată” în tot soiul de implementări ce nu o vor aduce la niciun rezultat. Va fi un fel de suferinţă. Aparent, oamenii vor face ceva dar nimic nu va ieşi din asta.

Lucrul principal este ca noi să-i învăţăm la sfârşitul fiecărui atelier să simtă rezultatul acestuia, care este cadrul de la care noi toţi împreună obţinem energie, o stimulare şi o căldură. După atelier, am plecat cu un alt punct de vedere asupra lumii şi, pentru câteva zile, chiar săptămâni, pot să mă simt o persoană complet diferită. Mă comport diferit cu copiii, familia, cu societatea, cu mai multă răbdare, cu mai multă prietenie. Încep să simt că mă găsesc în armonie nu doar cu societatea umană, vecinii şi aşa mai departe, dar şi cu natura şi vreau ca toată lumea să simtă asta.

Acest lucru ar trebui să mă ridice şi asta depinde de frecvenţa atelierelor. Este foarte posibil ca, pentru începători, să organizăm ateliere de două ori pe săptămână dar, în aceeaşi măsură, în fiecare zi. Se pare că este necesar să se facă prin internet. După un singur atelier fizic, să facem trei sau patru ateliere virtuale până la următoarea întâlnire fizică.

 Fiecare persoană are nevoie de astfel de griji primare.

Îmbogăţire reciprocă

Întrebare: Oamenii care participă la atelierele integrale au un nivel diferit de experienţă. Care este cel mai potrivit mod de a forma cercuri ? Ar trebui să punem, împreună, oameni mai experimentaţi într-un cerc şi începători în altul?

Răspuns: Participanţii cu experienţă pot fi, împreună, într-un cerc cu începători, dar numai în scopul îmbogăţirii reciproce. Cu alte cuvinte, vrei să formezi participanţi experimentaţi, astfel ca ei să poată efectua aceste ateliere în viitor şi în acelaşi timp, vrei să arăţi participanţilor începători noi abordări uimitoare, întrebări, răspunsuri şi discuţii care, pentru moment, sunt imposibile între debutanţi.

Prin urmare, cel mai bun mijloc constă în a amesteca grupul. Şapte sau opt din zece participanţi trebuie să fie începători şi restul grupului trebuie să fie oameni mai experimentaţi, care nu elimină începătorii, ci doar îi ghidează şi îi susţin.

 

Interviu despre educaţia integrală, 02.04.2013

 

                        

Prinl vălul egoului

Întrebare: Cum muncim în grup pentru a ne concentra intenţia ca să obţinem dorinţa corectă de urcare?

Răspuns: Trebuie să ne imaginăm urcarea din lumea noastră către Lumea Ein Sof (Lumea Infinită) ca pe ceva care este accesibil acum, chiar în acest moment. Noi interpretăm asta constant în grup şi în ateliere. Ne imaginăm permanent asta ca fiind starea dorită. Vreau să fiu inclus în ea permanent, acesta este scopul meu în fiecare mişcare pe care o fac. Numai dacă ne imaginăm acest scop vom chema asupra noastră influenţa bună şi benefică a Luminii Înconjurătoare.

Este o lege fizică. În măsura în care tânjesc, chem asupra mea forţa Luminii şi ea acţionează, mă influenţează şi mă corectează, trăgându-mă într-o nouă stare.

Întrebare: Deci asta înseamnă că noi trebuie să ne vedem colegii ca fiind mari, chiar dacă nu sunt de acord cu ei şi nu simt că ei sunt cu adevărat aşa?

Răspuns: Sigur! Ce are de-a face cu asta faptul că eşti sau nu eşti de acord? Cine sunt eu? Sunt un om mic, fără valoare, needucat, care nu are nicio obţinere în lumea spirituală. Îmi critic colegii fiindcă mă simt bine făcând asta, ca urmare a calităţilor mele egoiste. Mi se pare că ei toţi greşesc şi că toţi sunt răi. Nu trebuie desigur să accept ceea ce văd şi aud ca fiind modul în care ei sunt cu adevărat.

Din contră, trebuie să înţeleg că între mine şi grupul meu este egoul meu. Îi văd prin ego şi prin el primesc totul de la ei.

Asta înseamnă că întrebarea despre cine sunt ei şi ce primesc de la ei, nu are nicio soluţie până când nu îmi anulez egoul.

Dar când îl voi anula, voi fi capabil să văd ce este în faţa mea. Atunci voi vedea că este Creatorul! Nu colegii şi nu grupul, ci Creatorul! Voi vedea o stare perfectă complet.

Acum, când sunt detaşat de ei, în interiorul egoului meu, când sunt un fel de cocon egoist, cum aş putea să judec pe cineva?

Din Lecţia 2 din Convenţia de la Novosibirk 7/12/2012

 

Munca femeii

Intrebare: Putem discuta despre problemele care apar intre partile masculine si feminine ale grupului in timpul unui atelier mixt?

Raspuns: Nu inteleg, ce probleme pot fi intre barbat si femeie? Nu ne este clar ca trebuie sa ne ajutam unul pe celalalt? E posibil sa fie oare ceva cereri scandaloase ale barbatilor?

Intrebare: Ei cer suportul nostru, pe care pretind ca nu il simt.

Raspuns: Oh! Au dreptate in legatura cu asta. Asta e cel mai important rol al grupului feminin, iar fara asta barbatii nu vor fi capabili sa avanseze. Doar femeia poate face asta cu acea parte interioara speciala, a sufletului ei.

Suportul nu este de a merge in toate directiile, ci calmand lucrurile, directionand si sustinand barbatii, la fel cum o mama isi potoleste copilul. Asta inseamna ca trebuie sa presteze rolul de mama. Grupul barbatesc are nevoie de o mama care il va balansa si atenua, ceea ce inseamna ca va calma lucrurile. Asta e munca femeii.

Din Conventia Novosibirsk 07.12.2012, Lectia 1

 

 

Salvand prietenii de ingrijorari

Intrebare: Ce inseamna garantie reciproca? Ce determina reciprocitatea in grup?

Raspuns: Garantia mutuala este atunci cand noi furnizam fiecarui prieten un sentiment absolut complet de securitate si incredere, intr-o asemenea masura incat acoperim intregul sau egoism, astfel incat el nu mai are nevoie de nimic. Asta inseamna ca ii dam respectul si iubirea noastra si il tratam intr-o asemenea maniera ca el inceteaza sa se mai gandeasca la sine si instantaneu devine liber pentru munca in favoarea tuturor.

Atelierul 2, Conventia din Georgia 11.6.2012