Category Archives: Casatorie

“Liantul” psihologic

Întrebare: La mijlocul secolului 20, a apărut un fenomen numit „familia suedeză”. Înţelesul lui este acum oarecum uitat. O familie suedeză este în esenţă o relaţie care nu este oficial înregistrată. În Suedia, s-a format o astfel de situaţie economică, ce a făcut ca înregistrarea oficială a căsătoriei să nu fie profitabilă şi, mulţi oameni au trăit în familii fără ca să înregistreze căsătoria.

De multe ori, tu ai vorbit despre faptul că este foarte important să observăm toate condiţiile uzuale într-o societate pentru a înţelege complet condiţia în care bărbatul şi femeia sunt un întreg. De ce este atât de important să îţi înregistrezi relaţia, chiar şi pe o bază religioasă?

Răspuns: Omul este, până la urmă, un sistem psihologic şi, probabil, nu există nicio ieşire aici, deoarece chiar şi o căsătorie religioasă, chiar şi in societatea noastră, care este departe de a fi religioasă, încă te leagă de ceva. Numeşte asta frică, prejudecată, cum vrei, în toate aceste cazuri şi tinerii şi bătrânii rămân cu ea.

De aceea, eu sunt pentru ca în orice cultură, orice religie să aibă loc o căsătorie. Asta, orice s-ar spune, oferă o mare bază psihologică, nu spirituală ci psihologică, şi omul este obligat să respecte cerinţele unei căsătorii. În memoria noastră, în subconştient, este aşa un întuneric, atâtea locuri ascunse, care ne reamintesc că o căsătorie a fost încheiată în faţa rudelor noastre, în prezenţa unui mare număr de oameni, că a fost validată într-un sens religios, ceea ce dovedeşte că suntem o familie, şi tot aşa.

Eu i-aş da acestui eveniment o publicitate şi mai mare, nu strălucire, fiindcă noi nu vorbim aici de costuri materiale, ci de publicitate. Aş arăta aceste familii la postul local TV, adică eu aş face din asta un lucru fundamental, astfel ar fi posibile mai multe bariere interne şi psihologice împotriva separării.

Din „Discuţie despre educaţia integrală” din 7/8/12

Crearea unei familii spirituale

Întrebare: Familia constituie un sistem închis? Cum este posibil să folosim corect tensiunile pe care ea le crează?

Răspuns: În zilele noastre, familiile se ridică de la nivelul animal la nivelul uman. Dacă oamenii înţeleg asta, atunci ei vor avea nevoie să creeze un tip complet nou de familie în care se vine în contact unul cu celălalt şi prin asta se crează o celulă familială corectă şi integrală. Această celulă nu este bazată pe conexiunea animală şi nu pe banii comuni, nici măcar pe copii, fiindcă pentru acest scop au fost create sisteme şi instituţii, care, în principiu, iau toate acestea asupra lor.

Astăzi, in interiorul familiilor, oamenii nu sunt capabili să stea împreună fiindcă părţile cuplului nu sunt legate reciproc în niciun fel la nivelul lor interior. Nivelul anterior rămâne mult în urmă, noi nu mai suntem dependenţi material unii de alţii, nu mai avem niciun motiv să fim împreună. Eu nu mai sunt legat de familie, de casă, nici de copii, nici de religie, nici de satul meu, nici de o anumită muncă, etc. Astăzi, omul este liber, cumpără bilet şi zboară unde vrea şi tu poţi nici să nu ştii unde. El poate să dispară într-un colţ de lume până la sfârşitul vieţii.. Cine poate şti?

În Moscova este un program popular de televiziune numit „Te caut”, unde oamenii se caută unii pe alţii. Asta este, în principiu, chemarea timpurilor. Oamenii dispar, pleacă, şi nu trimit măcar o vorbă despre ei înşişi! Omul găseşte ceva complet diferit, şi el, în acest caz, descoperă o viaţă nouă.

Noi trebuie să înţelegem că familia se ridică de la nivelul animal la nivelul uman. Dacă noi suntem la acel nivel, nu există niciun motiv pentru noi să fim împreună, să facem compromisuri, să ne conectăm. Oamenii nu văd avantajul, sau vreun profit din asta şi, nu văd ce formă de spiritualitate au nevoie să creeze între ei sau, cum să dea naştere unor copii spirituali sau fizici, să creeze aceeaşi celulă care va fi numită „familie spirituală”, şi nu doar o celulă în care conexiunea este împărţirea proprietăţii, apartamentului sau a maşinii, etc. Dacă noi nu aducem oamenii la asta, atunci nu va fi familie. Acest lucru este absolut adevărat!

Noi trebuie să învăţăm oamenii acum să creeze o familie spirituală, adică să fie conectaţi reciproc la nivelul următor, nu la nivelul corporal în care fiecare poate să meargă pe drumul lui.

Din „Discuţie despre educaţia integrală” din 7/8/12

Iubirea înfrumuseţează viaţă dar o şi alterează

Soţia mea este oglinda mea. De fapt, eu nu îmi văd niciodată partenerul; eu văd, în el sau în ea, reflexia calităţilor mele. De exemplu, nu înţeleg standardul de frumuseţe acceptat în China. Mă uit la o femeie care are o reputaţie de femeie cu adevărat frumoasă şi mă gândesc: Eu nu aş numi-o niciodată frumoasă. Pentru gustul meu, faţa ei este prea rotundă, ochii prea înguşti iar părul ei prea drept. Toate mi se par neatractive.

Dar odată, am citit un articol al unui jurnalist chinez legat de concursul internaţional „Miss Asia” care a spus că fata nu ar fi câştigat în China pentru că ochii ei sunt prea mari. Am rămas absolut uimit de cât de diferită este percepţia noastră pentru frumuseţe – era total opusă. De aceea nu ne putem înţelege unul cu celălalt.

Înseamnă că mă uit la fata din faţa mea şi proiectez asupra ei ideile mele legate de frumuseţe. Iar dacă nu mă urc deasupra lor, îmi vor afecta întreaga mea realaţie cu ea. Nu o voi percepe aşa cum este, cu adevăratele ei calităţi, ci voi vedea în ea reflexia propriilor proprietăţi, gusturile mele.

Când cineva se uită la o persoană într-un mod imparţial, îi este imposibil să determine dacă acea persoană este frumoasă sau nu. Întreabă orice mamă şi îţi va spune că nimeni nu arată mai bine în lume decât copilul ei. Aşa cum este spus, „iubirea acoperă toate păcatele”.

Şi, din contra, egoul nostru, ura, va desfigura toată frumuseţea. Aparenţa unei persoane pe care o urăsc va deveni, de asemenea, de nesuportat. Şi cu toate că, dacă aş fi obiectiv, sunt gata să admit că, conform criteriilor mele, acea persoană pare să aibă o faţă frumoasă, o urăsc din alte motive.

Numai oamenii arată o asemenea atitudine. Animalele nu se uită la frumuseţe; ele apreciază puterea, abilitatea de a procrea, să aibă urmaşi sănătoşi şi să îi crească până devin independenţi.

Pe de altă parte, omul, este alterat de noţiunea de frumuseţe. De fapt, nu este frumuseţe ci demonstraţia egoului meu: condiţii speciale pe care le prezint părţii opuse, care depăşesc minimul necesar al corpului fizic.

Dacă ne uităm unul la altul în mod raţional, natural, aş vedea în faţa mea o femeie sănătoasă, puternică, cu care sunt gata să mă însor. De fapt, văd faptul că ea îmi va ţine casa bine. În trecut, oamenii obişnuiau să se însoare pe baza unui principiu simplu, egoist. Sau se uitau la nivelul social, la avere. Oamenii nu acordau multă atenţie frumuseţii, ci obişnuiau să aleagă o soţie pe baza unor motive simple, pragmatice: ce este bun pentru viaţă.

Mai mult, chiar părinţii obişnuiau să aleagă pentru cupluri, nu cei tineri. Asta se obişnuia în multe culturi. Sau căutau sfatul unei persoane respectate, inteligente. În timpul nostru, am ajuns deodată la o asemenea distorsiune care ne obligă în mod particular să facem corecţia.

Astăzi considerăm numai dacă ne iubim sau nu. Toate filmele ne vorbesc despre o asemenea iubire. Nu mai este ca înainte. Nu înţelegem cum trăiau oamenii acum o sută sau două sute de ani. Iubirea sau atracţia reciprocă nu erau în câmpul de vedere al lor. Atracţia sexuală juca un rol, dar nu este ceea ce azi înţelegem prin conceptul de iubire. S-a dezvoltat doar recent şi a stricat întreaga noastră viaţă… Aşadar, dacă o folosim corect şi „acoperim toate păcatele cu iubirea noastră”, dacă luăm în calcul impulsurile noastre de a iubi sau a urî pe altul în acest mod particular, vom avea succes.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” 7/31/2012

Oglindă, oglinjoară, arată-mi adevărul

Trebuie să ajung să îmi iubesc partenerul aşa cum o mamă îşi iubeşte copilul, fără să fac niciun calcul, iubindu-l cu devotament, orice face acesta. Pentru ea, el este cel mai frumos, cel mai de succes, cel mai bun dintre toţi; acoperă cu iubire toate deficienţele, toate defectele acestuia.

Mai întâi, trebuie să îmi privesc cu aceşti ochii soţul sau soţia, iar apoi voi vedea frumuseţea lui sa a ei şi nu reflexia egoismului meu. De fapt, eu de obicei văd calităţi negative în partenerul meu, care în realitatea nu îi aparţin ci sunt produse de atitudinea mea faţă de el. Egoismul pe care îl proiectez asupra partenerului meu, îmi zugrăveşte aceste imagini negative.

Învăţ să fiu obiectiv, independent de egoul meu. Dacă acopăr toate păcatele prin iubire, atunci, datorită acestui lucru, voi ieşi din mine însumi, în afara limitei interesului propriu, a corpului, şi voi începe să mă ridic deasupra egoismului. Iar apoi voi vedea o nouă realitate, care nu este deloc rea.

Iubirea a acoperit toate păcatele şi ele au dispărut! Dar nu pentru că am închis ochii la ele, aşa cum face o mamă care îşi iubeşte copilul cu iubire oarbă, instictivă. Faptul că mi-am neutralizat egoul îmi permite să văd o lume bună. Într-adevăr, forţa binelui este în afara mea, iar forţa răului este înăuntru.

Reiese faptul că realitatea este împărţită în două. O parte este înăuntrul meu, unde trăieşte de la naştere înclinaţia egoistă, rea, naturală. Iar în afara mea, văd o lume plină de bine. Astfel, mă aflu într-un minunat laborator. Iar în măsura în care voi încerca să mă ridic mai sus şi să mă anulez relativ la partenerul meu de viaţă, egoul meu va putea să îmi arate noi fenomene interioare care se revelează în mine.

Voi vedea diferite defecte în partenerul meu, deficienţe care îmi vor da încă odată ocazia să acopăr toate păcatele cu iubire. Deci, mă voi corecta cu eforturi mari iar lumea mi se va prezenta mai benevolă şi mai corectată.

Asta va continua până când întregul meu egoism se va revela prin aceste motive interioare. După zeci sau chiar mii de asemenea situaţii, când furia şi dorinţa de a acuza partenerul se trezesc în mine, va reiesi că a am corectat această întreaga atitudine. Ca rezultat, am dezvoltat şi o tehnică pentru a mă relaţiona cu tot ce este în afara mea.

Odată ce am făcut o asemenea corecţie în ceea ce priveşte soţia sau soţul, văd că nu este nimic special de adăugat în realaţia cu alţii. De fapt, nu am lucrat asupra altor oameni, toţi cei care diferă unul de altul, ci asupra propriului egoism!

De fapt, am lucrat asupra mea. Şi tot ceea ce am văzut înaintea mea, a servit ca o oglindă, reflectând egoismul meu şi permiţându-mi să îl recunosc. De fapt, nu văd nimic în mine, ci numai în oglindă. Reiese că o asemenea situaţie naturală ca familia, este proiectată de natură şi ne permite să obţinem corecţia.

Din discuţie asupra educaţiei integrale din 11.07.2012

Temă pentru doi

Întrebare: Poţi să ne dai un exemplu de uniune, un exerciţiu practic care poate fi dat cuplurilor căsătorite, în cursul de educaţie integrală?

Răspuns: Mai întâi, trebuie să ne îngrijim ca influenţa lor reciprocă să fie constantă. În afară de asta, de la o înâlnire la alta, ei trebuie să menţină o conexiune între ei, să îşi împărtăşească impresiile la fiecare câteva ore.

Cuplurile lucrează împreună într-un parteneriat. Câteodată, unul dintre ei este mai la înălţime decât celălalt, alteori sunt egali. Învaţă toate acestea într-un sistem nou de relaţii reciproce, făcând-şi temele în fiecare zi. În timpul zilei, ar trebui să procedeze astfel:

De câte ori, într-un fel sau altul, au trebuit să îşi amintească principiul „iubirea acoperă toate păcatele”, de câte ori au trebuit să se ridice deasupra egoului propriu, pentru a vedea partenerul într-un mod pozitiv, în loc de negativ, iar în ei însăşi să vadă egoismul ca ceva negativ în loc de pozitiv?

Fiecare schimbă critica partenerului cu auto-critica, adică, clarificându-şi propriile atribute care sunt afişate în celălalt ca rele. Cuplurile îşi notează de câte ori s-au suportat acasă şi de câte ori când au fost în legătură cu alte cupluri, să zicem odată la fiecare trei sau patru ore, prin telefon sau internet sau conferinte, etc.

Şi asa avansează în fiecare zi, întâlnindu-se la curs şi primind explicaţii noi, metodologice. După o sesiune ar trebui să urmează un atelier şi teme pentru următoare zi.

În plus, fiecare ar trebui să îţi aloce un timp separat pentru clarificare zilei trecute. Ar putea fi ceva care nu a avut succes, sau ce ar putea face ca să aibă succes? Şi se poate ca astăzi, în timpul cursului, în loc de a merge înainte conform planului, poate merită să treacă din nou peste lecţia şi atelierul cu aceleaşi subiecte ca cele de ieri.

Din „Discuţie asupr educaţiei integrale” din 11.07.2012

Modelul Omului de Familie

Intrebare: Multi membrii ai familiilor prietenilor care s-au implicat in sistemul integral au inceput sa se planga de faptul ca acei prieteni au devenit mai lenesi si au incetat sa mai fie preocupati de anumite necesitati. Care este modalitatea de a gestiona aceasta situatie? In fond, nu ar trebui ca persoana sa depuna efort si sa isi indeplineasca obligatiile familiale la fel ca oricine altcineva?

Raspuns: Fiecare persoana trebuie sa isi actualizeze participarea la problemele familiei si acest lucru ar trebui sa fie facut ca parte a efortului necesar avansarii spirituale. Trebuie sa participati la nevoile familiei voastre. Acest lucru are loc cu acelasi egoism, nu numai cu egoismul personal, ci si cu cel familial. Aceasta munca, contribuie la avansarea voastra.

Comentariu: Vecinilor, aceasta persoana le va parea absolut normala, o persoana care are grija de propria familie, castiga bani, se straduieste sa rezolve problemele curente, etc.

Raspuns: Intr-o anumita masura. Insa, persoana nu ar trebui sa se straduiasca sa castige bani mai multi decat nevoile curente. Persoana este gata sa renunte la acest surplus pentru scopul unitatii lumii prin toate eforturile si modalitatile. Acesta este modul de a actiona.

Din “Discutie despre Educatia Integrala” 30/05/2012

Familia Este Un Suport Si Un Model

Intrebare: Daca vad ca sotul meu nu ma apreciaza, trebuie sa nu dau atentie acestui lucru?

Raspuns: Nu, ar trebui sa te ridici deasupra acestui sentiment si sa nu il reprimi. Sa stabilesti o asemenea atitudine fata de sotul tau ca si cum primesti iubire.

Intrebare: Ar fi bine sa ii impartasesc si lui aceste sentimente?

Raspuns: Desigur. Ii poti spune, “Natura mea egoista ma face sa simt ca nu primesc suficienta dragoste si grija din partea ta. Nu mai ai grija de mine ca inainte; nu imi mai aduci flori; nu imi mai arati ca iti pasa de mine. Nu mai traim ca in tinerete, cand eram fericiti impreuna si petreceam mai mult timp amandoi. Acum este ca si cum fiecare dintre noi sta in propriul sau colt si asteptarile mele fata de tine au crescut atat de mult incat umplu intreaga noastra relatie.

Dar nu doresc de la tine nimic in afara de un singur lucru: in loc sa ne plagem unul de celalalt, hai sa ne impartasim doleantele. Sa le privim ca fiind ale noastre. Hai sa facem acest exercitiu.

Acest exercitiu va ajuta o persoana sa isi vada partenerul perfect si pe sine nu atat de perfect. Apoi, vom incerca sa ne tratam ca parteneri, aceasta este implinirea reala. In final, in ciuda tututror lucrurilor care au loc, te voi trata cu dragoste, asa cum o mama isi trateaza proprii copii in conformitate cu principiul “dragostea  acopera toate greselile”.

Eu cer acelasi lucru de la partener, deoarece atitudinea sa fata de mine va alimenta propria mea atitudine. Eu am nevoie de un model bun si corect de la el astfel incat el sa situeze toate eforturile noastre deasupra ego-ului. Cu cat este mai bun exemplul partenerului meu, cu atat mai important va fi pentru mine iar respectul meu fata de el va creste. Acest lucru imi va da puterea de a-l rasplati in acelasi mod.  

Pe de o parte, trebuie sa il ridic pe partenerul meu in proprii mei ochi si sa apreciez modelul pe care il infatiseaza. In fond, el isi depaseste propriile impulsuri si in acelasi timp eu descopar “slabiciunea” ego-ului meu care ma trage in jos si nu ma lasa sa ma ridic deasupra mea. Pe de alta parte, ar trebui sa fiu intotdeauna responsabil si sa fiu un model pentru partenerul meu si astfel sa ii dau putere. Astfel devenim modele unul pentru celalalt. Fiecare incearca sa fie atat profesor cat si elev in acelasi timp; odata isi inalta capul si alta data il pleaca. Acest suport reciproc este deja o conexiune reciproca corecta. Prin urmare interdependenta reciproca este revelata.

Noi trebuie sa descoperim beneficiul pe care il avem in timp, noul sistem de relatii reciproce care este bazat pe concesiile reciproce in care fiecare se depaseste pe sine. Noi ne ridicam la nivelul iubirii reciproce lasand deoaparte propriile frustrari, insa noi nu distrugem nimic si nici nu “ascundem nimic sub pres”, ci doar construim o forma noua din aceleasi caramizi, din aceleasi dorinte interioare care ne cresc in mod constant ego-ul.

Prin urmare, noi ne simtim in mod constant dependenti. Eu trebuie sa imi sprijin in mod constant partenerul si sa fiu un model de depasire a propriei stari si am nevoie de alceasi lucru de la eil. Astfel noi devenim parteneri adevarati impotriva ego-ului comun, impotriva dusmanului nostru comun, pe care il numim “sarpe”. Confruntandu-l noi incepem sa ne apropiem unul de celalalt si astfel sa devenim un intreg.

Din “Discutie despre Educatia Integrala” 11/07/2012”

O alianţă a sufletelor inrudite

Întrebare: Nu este clar cum o persoană modernă, care nu vrea să aibă copii, va avea brusc această dorinţă.

Răspuns: Este datorită faptului că începem să ne conectam reciproc peste tot în lume. Prin formarea conexiunilor bazate pe iubire mai presus de repulsie şi neplăceri, începem să înţelegem puterea internă, care este ascunsa în aceste relaţii. Vom vedea în ce măsură daruirea asupra altora ne umple.

Apoi, o femeie va dori să fie într-o astfel de relaţie cu soţul ei, cu un anumit soţ şi nu cu un partener accidental, asa cum vedem în aceste zile. Apoi, ei vor fi capabili să stabilească o relaţie reciprocă şi sa-si construiasca o familie, nu la nivel biologic, sexual, ci la nivelul legaturii spirituale. Într-o astfel de familie vor simţi că este posibil să-si extindă relaţia, împlinind-o prin intermediul copiilor. Toate acestea sunt rezultatul învăţării unei persoane de a se conecta cu lumea.

Am trăit întotdeauna in mod egoist. Am dat şi am primit in mod egoist, dar acum toata lumea va ajunge la o conexiune altruista. Întai este în formă de daruire în scopul de a darui, iar apoi este în formă de primire în scopul de a darui. Vom înţelege că este util sa ajungem la o astfel de formă de primire, în scopul de a creşte daruirea noastra.

Poate părea ca o limbă mareata, dar în funcţie de ritmul dezvoltarii noastre, acest viitor este foarte apropiat. Desigur, este foarte greu de înţeles acest lucru, atâta timp cât o persoană nu se schimbă. Dar, prin schimbarea treptata, începem să înţelegem nivelul la care suntem si un pic deasupra lui.

Cred că cu cat mai mult o persoana se corectează, devenind mai integrala şi mai legată de altii, tratandu-i pe alţii cu dragoste, daruire, grija, înţelegere reciprocă şi garantie reciprocă, atitudinea sa faţă de celălalt sex, fata de partenerul lui sau al ei, de asemenea, se va schimba şi aşa va fi si atitudinea ei faţă de legăturile familiare şi de copii.

Pana la urma, nu am simtit niciodata ce este dragostea. Am acţionat în conformitate cu instinctele noastre naturale şi, în consecinţă, am ales soţul potrivit. Dar acum, relaţiile noastre strânse se vor baza pe un sentiment intern, după ce am învăţat să trăim mai presus de ego-ul nostru.

Natura ne obligă să stabilim astfel de relaţii globale peste tot in lume. Atunci nu ne vom mai uita la celălalt sex de la nivelul animal, fizic, de la care familia deja s-a prăbuşit. Vom crea o alianţă de familie la un nivel spiritual superior şi vom stabili conexiuni de daruire reciproca.

Prin aceasta daruire reciproca, voi începe să simt diferit pentru partenerul meu şi el sau ea va simti la fel pentru mine, deci va fi o noua conexiune între noi, aşa cum se spune: „un bărbat şi o femeie, daca au fost acceptati, Divinitatea este între ei „, ceea ce înseamnă o conexiune specială. Datorită acestei conexiuni, vom începe să ne gândim la copii. Aceasta va fi o familie cu totul diferita, nu vom reveni la ceea ce a fost în trecut, ci mai degrabă vom ridica conexiunea noastra de la nivelul corporal, fizic, la nivelul sufletelor, la nivelul spiritual.

Familia va avea aceeaşi formă: Un bărbat, o femeie, copii, dar semnificaţia şi scopull vor fi complet diferite.

Dintr-o „Discutie despre o viaţă nouă” # 19, 2/02/12

Inchide ochii la lipsurile sotiei tale

Intrebare: in calitate de psiholog, ar trebui sa zugravesc oamenilor o imagine realista si sa le spun ca in  viitor va fi tot mai greu,  dar noi putem sa le oferim o solutie?

Raspuns: daca te referi la conflictul familial si rezolvarea sa, aici totul e foarte simplu. Eu as organiza cursuri pentru a  educa cuplurile in privinta psihologiei reciproce si a psihologiei umane  in general.

Comentariu: Dar oamenii nu suporta adevarul…

Raspuns: Nu sunt de acord cu asta. Adevarul poate fi de fapt tolerat daca eu stiu, inteleg ca asa sunt eu din fire: imi face placere sa-i pacalesc pe altii, sa fur, sa insel, sa ma folosesc de ceilalti pentru propriu meu interes, nu-mi place sa-mi recunosc slabiciunile, dar automat remarc punctele nevralgice ale celorlalti membrii ai familiei mele, ale sotiei si a celorlalti.  Dar si ea are aceeasi problema, ca orice om de altfel. Noi trebuie sa stam de vorba despre aceste lucruri si sa clarificam totul. Probabil ca odata cu aceste cursuri ar trebui sa realizam niste filme si programe tv care sa prezinte exemple de revelatii sincere  ale sotilor, in care oamenii sa se deschida unii altora cu absoluta obiectivitate, fara sa incerce jena sau discomfort.

Aceste doua organisme biologice, doua entitati psihologice traiesc impreuna. Cei doi isi spun unul altuia cum percepe si simte fiecare dintre ei, pe el insusi si pe celelalte persoane. Astfel de conversatii fac ca in final fiecare sa poata sa vada cu obiectivitate atat pe el insusi cat si pe partenerul sau si ceea ce au in comun ei doi.

Am trait alaturi de sotia mea mai bine de 40 de ani. Firesc, de-a lungul acestei perioade ne-am scos in relief si  reprosat unul altuia  in mod repetat slabiciunile, dar in final fiecare, am ramas cu baza noastra. Aceasta „baza” ramane in interiorul unei persoane, iar noi trebuie sa ne ridicam deasupra ei, atata timp cat este imposibil sa ne schimbam natura. Trebuie sa educam oamenii in aces sens.

Ridicandu-te peste asta, tu incepi sa vezi lucrurile din alt unghi, pozitionandu-te corect , ca tot ceea ce este un lucru negativ,  toate slabiciunile individuale dar si generale se reunesc in ceva bun. Concluzia e ca exista un motiv pentru care sunteti impreuna si va completati. Dincolo de toate neintelegerile si contradictiile, voi tindeti sa creati o zona comfortabila a existentei interioare a fiecaruia dintre voi si in aceeasi masura comfortabila co-existentei voastre, natura pe care nici macar nu vi-o puteti imagina, fiind noua voastra familie ivita pe neasteptate.

Altfel spus, fiecare dintre noi are ceva doar al lui si asta este daruit de natura. Fiecare dintre soti accepta ceea ce exista in partenerul sau si impreuna construiesc un acord mutual, inaltandu-se, depasindu-se pe ei insisi. Eu cred ca acordul lor- peste egoism, de care nu se ating- este cu adevarat realizabil. De aceea nu este necesar sa se transforme mediul lor ambiant si tot restul. Este o simpla munca obisnuita in orice cuplu.

Din“Lectie despre noua lume” 6, 12/14/12 /

Nu asteptati pana imbatraniti

Intrebare: Sa spunem ca un barbat si o femeie din grup incep sa discute despre viitorul integral, in modul in care ei isi imagineaza acest tablou…

Raspuns: Pentru ca ei sa nu isi inchipuie un tablou ideal legat de prosperitatea materiala pe care ar fi capabili sa o asigure pentru ei, este mai bine ca ei sa inceapa de la proverbul rusesc „ dragostea face dintr-o cocioaba un castel”. „ Haide sa ne construim propriul nostru castel frumos.”

Intrebare: Dar „ dragostea transforma un bordel intr-un castel” este doar o notiune pur psihologica.

Raspuns: Desigur! Nimic altceva nu e necesar. Ei vor observa ca se pot multumi cu un minim si in acelasi timp sa fie perfect fericiti. Ei nu vor continua sa se distruga in aceasta cautare a abundentei fantoma ci in schimb vor fi capabili sa isi construiasca fericirea imediat. Dar pentru aceasta e nevoie ca sa fie foarte isteti. Pentru a obtine asta este necesar sa educam oamenii si sa se cerceteze serios educatia, sa ii tragem sus la un nivel foarte serios.

De obicei o multime de cupluri ajung in acest punct, cu exceptia ca se petrece la o varsta foarte inaintata. O stare de intelegere reciproca, cedare, si patrundere a unuia in celalal survine intre ei. Ei isi cunosc slabiciunile si obiceiurile unul altuia; ei inteleg ca sunt lucruri pe care nu le putem schimba la o persoana si de aceea nu e necesar in incerci sa faci asta; ei incep sa iubeasc slabiciunile unul altuia. Dar toate astea se petrec in ani, altfel spus prin calea suferintei deoarece decenii pot trece pana sa se produca ( asta daca trec fara sa se finalizeze cu divort).

Trebuie sa educam oamenii despre asta.

Dintr-o „ Discutie despre Educatia Integrala” Nr. 6, 14/12/2011