Category Archives: Congrese

Prima familiaritate cu Creatorul

În muncă spirituală noi înaintam pe linia dreaptă, către dăruire, apropiere și unitate. Și tot ce se trezește în noi împotrivă acesteia, este ceea ce trebuie să corectăm. Doar atât! Tot restul este făcut intenționat și nu este subiectul niciunei corectări. Noi avem toate felurile de tulburări, astfel încât să alegem mai clar ce ne e necesar. Asta este așa, pentru că noi să începem să alegem de la Providență generală, care nu e subiectul vreunei corectări, sau a unei cunoașteri individuale, personale a Creatorului. În mod special, că urmare a eforturilor noastre, ni se arată cât de nepregătiți suntem pentru asta.

De ce? Pentru că astfel să cerem ajutor de sus.

Forțele declanșate specific în acest loc al unității și care ne împing departe unii de alții, sunt o expresie a vasului spart.

În mod special, nu trebuie să ratăm aceste dorințe și caracteristici. În momentul în care șarpele se arată în interior, tu trebuie imediat să îl prinzi, să îl sufoci constant, și să nu îi dai drumul. Ți se pare că l-ai strangulat, respiri ușurat și după aceea poți să îl îmbrățișezi. Dar, după un moment, el se trezește iar. Asta se întâmplă chiar și într-o secundă, și nu este nicio întrerupere! Și așa e bine. În mod constant, noi trebuie să facem astfel de mișcări de începere și oprire.

Cunoașterea râului este primul pas, și este foarte dificil. La fiecare nivel, va fi din ce în ce mai intens, și va fi necesară o atenție mai precisă, conștientă, sensibilă și analitică. „De ce se trezește acest sentiment, în ce scop, sau e doar o respingere? De ce asta? Pentru ce? Ce vrea să îmi spună Creatorul?”

Încep să asociez cunoașterea râului cu Creatorul: „Intenționat, El mi-a pus piedică.”

Când îi dăm unui copil ceva de făcut, bineînțeles că el încearcă să îl facă, căci înstinctul îl împinge înspre asta. Iar noi suntem conduși înainte, nu prin instinct, ci prin simțirea mediului. Grupul mă susține, mă obligă și mă direcționează. Este o tensiune în aer tot timpul, și o nevoie de o constanța, metodică muncă până la finalizarea corectării.

Grupul trebuie să mă împingă constant, și noi toți facem asta unul pentru celalt. La urmă urmelor, grupul nu este o echipă de angajați externi. Grupul este ceea ce noi organizăm și susținem, și motivul pentru care ne obligăm pe noi înșine. Și fiecare dintre noi, când simte presiune și rezistentă în interior, trebuie să simtă că grupul îl susține și nu îl va lasă să se odihnească sau să iasă din limitele lui. Această situație trebuie să fie constanța.

În mod clar, noi izbucniri ale egoului, furiei, respingerii, și necazului, vor fi declanșate. Iar grupul trebuie să trezească în noi un simț din ce în ce mai sofisticat de responsabilitate și nevoia de a lucra în special la noile senzații trezite în noi. Asta este așa, pentru că nimeni să nu fugă sau să încerce să se justifice spunând: „Toate acestea sunt proștii. Nu le vreau și nu mă mai interesează.”

Aceste probleme sunt foarte sofisticate, dar exact prin acest rafinament, noi începem să fim conștienți de Creator. Special în acest fel, eu învăț despre El. Așa cum în viață, când noi locuim cu cineva, începem să îl înțelegem prin tot felul de relații bune și rele, prin dânsul nostru comun. La fel și aici. Nu avem nicio altă cale de a deveni conștienți de Creator.

În aceste stări, noi trebuie să trecem printr-o sumă specială de mișcări comune necesare. Creatorul îmi arată trăsături negative, eu încerc să le înving, El iar îmi arată, și din nou înving.

Că o statuie aurită, făcută din tencuială acoperită cu aur, așa noi trebuie să ne acoperim dorință noastră pentru plăcere, cu o dorință de a dărui plăcere, adică să o folosim cu scopul de a dărui. Așa îmi apăr constant, tot felul de dorințe egoiste, negative, care se trezesc referitor la ceilalți, iar eu trebuie să le acopăr și să le transform în caracteristici de dăruire și iubire, în loc de ură. Noi avansam conform acestui principiu.

După ce am învățat un pic și am înțeles cum Creatorul se joacă cu mine, sunt pregătit să fiu mai aproape de El. Am trecut prin prima fază. Acum sunt conștient de El, Îl înțeleg, și pot cumva să Îi rezist. Am acumulat informații și experiență, și nu mai sunt la nivelul în care era posibil să scape de mine, să mă confuze cu o mică răsuflare. Eu deja înțeleg mai mult, am mai mult autocontrol, am adunat un grup adecvat mie, și m-am înconjurat de prieteni, etc.

În cele din urmă, după ce am învățat câteva caracteristici ale Creatorului, pot să fiu într-o interacție mai complexă cu El, iar El începe atunci să mi se dezvăluie mai mult.

El mi se arată: „Eu sunt aici, și cine ești tu?” Eu sunt și mai rău și mai egoist. Dar încep să înțeleg că toate acestea sunt expresii din interiorul meu, și din asta încep să înțeleg imagina opusă, pozitivă, corectându-mi trăsăturile, care deja au devenit trăsături comune.

Din prima zi a congresului din Sf. Petersburg, 7/12/13, lecția a două

 

 

 

 

 

Când toate consideraţiile fizice dispar

Întrebare: Care este formă de existența a ultimei generații, care trăiește cu scopul de a disemina?

Răspuns: Înțelepciunea Cabală este o știință care este aprofundata prin experiență proprie. Nimic nu poate fi precizat înainte. Chiar dacă au fost astfel de cazuri în trecut, atunci erau înregistrate sub orice formă, la orice nivel: mineral, vegetal, animal sau spiritual, așa că le putem folosi.

Când traversăm Machsom (barieră) și simțim din proprie experiență stările spirituale, atunci, totul va fi clar și cunoscut de noi, în ce stare anume se află Malchut împreună cu Zeir Anpin, care Reshimot (reminiscențe) trebuiesc să fie înălțate, și ce fel de Lumina vom obține din asta.

Vom înțelege relațiile dintre noi, una în comparație cu cealaltă. Una este cea care primește, cea feminină. Cealaltă în relație cu prima, este cea masculină. Și așa este reciproc. Nu sunt bărbați și femei din punct de vedere al caracteristicilor fizice sexuale.

Un semn spiritual este acela de integrare reciprocă: Eu sunt înăuntrul lui, iar el este în mine. Și cine sunt el și eu? Suntem pur și simplu două suflete. Masculin sau feminin, nu are nicio diferență. Contactul este contact. Toate tipurile de consideraţii fizice, aici dispar.

Înțelepciunea Cabală nu menționează faptul că, acolo, ar fi un oraș minunat în care se adună cabaliștii și decid să instaureze, de exemplu, o nouă societate a cabaliștilor liberi. Nu vorbește despre cum ei s-au conectat între ei, sau pe ce bază au construit ei comunitatea lor. Nu există așa ceva!

Sunt legi spirituale, care sunt scrise în majoritate în articolele lui Rabash, deși se găsesc și în alte surse, dar rar. Ar trebui să încercați să va adaptați acestor legi, să vi le asumați.

Avem reguli și apoi, totul depinde de cât de mult mă gândesc la cum să ridic importantă muncii spirituale, cum provoc, prin toate impulsurile mele, mișcarea către Creator, sau mișcarea Creatorului spre mine, iar asta determină tot ceea ce fac.

Deci, fiecare dintre noi trebuie să fie foarte clar, în direcționarea noastră către conexiunea corectă dintre noi, independent de vârstă, sex, sau vechime în participarea noastră în grupul global. Fiecare trebuie să fie identic, egal complet, și simțit că o altă mică parte din sufletul nostru comun.

În acord cu asta, noi formăm toate condițiile individuale.

Din congresul din Sochi 6/9/14, Prima lecţie

 

Rădăcina spirituală a cercurilor şi liniilor este procesul de corecție

Cea mai importantă carte pe care o avem pentru studierea creației este Talmud Eser Sefirot (Studiul celor zece Sefirot). Această carte este scrisă într- un mod foarte special. Ea are 16 părţi, iar prima parte explică lumea Infinitului (cerc), unde cercul este creat de influenţa Luminii. Lumina care a creat dorinţa umple și determină totul.

Prin urmare, dorința se aseamănă Luminii în forma sa și se află sub controlul său total. Această stare se numește „Lumea Infinitului”.  Partea a doua ne spune despre cercuri și linii. Un cerc este creat de dorinţă, care este convertit în linie. Această linie, ca o „țeavă”, care conduce lumina, devine ca El, și umple cercurile. Această acțiune este realizată dinspre partea cea mai mică spre partea superioară, ceea ce înseamnă de la ființa creată care vrea să semene cu Creatorul.

În general vorbind toată creația este creată de sus de către Creator. Fiinţa egoistă creată umple lumea Infinitului prin conducte sau prin linii. Acesta este modul în care este construită.

Baal HaSulam, Talmud Eser Sefirot (volumul 1, capitolul 1, partea 5): Motivul a fost că, deoarece Lumina Infinitului a fost complet plină, ea a trebuit să se limiteze în mod egal pe toate părțile, și nu să se limiteze la o parte mai mult decât la altele. Este cunoscut în înțelepciunea geometriei că nu există o imagine mai perfectă decât cea a cercului (200). Cu toate acestea, nu este cazul cu Meruba (300), cu unghiul perpendicular bombat, Meshulash (triunghi) (400), precum și cu toate celelalte imagini. Din acest motiv Tzimtzum trebuia să aibă forma unui cerc.

Noi simțim fiecare revelație a Luminii care vine de sus, ceea ce înseamnă că Creatorul ne influențează deoarece El a creat totul. Fiecare revelație a acestei forțe ne afectează în formă de cerc. Cu alte cuvinte, aceasta afectează în mod egal pe toată lumea. Trebuie să înțelegem că totul vine de Sus, sub forma de  lumină care ne afecteaza într-un mod unic. În această influență de sus nu există nici o preferință pentru anumite dorințe în defavoarea altora.

Există o dorință la nivelul mineral, vegetal si animal în natură. Există, de asemenea, mulți oameni diferiți, grupuri, și diferite tipuri. Nu contează cum se împart între ei sau care sunt unici, Creatorul tratează toată lumea în mod egal. Lumina Superioară umple totul. Acesta nu se schimbă niciodată în ceea ce privește pe oricine în nici un fel. Totul provine de la Lumina directă superioră care umple totul. Aceasta este ceea ce se spune în Talmud Eser Sefirot . Tot ceea ce ni se întâmplă deja depinde de răspuns, de dezvoltarea care se trezește în dorința. Dorințele se schimbă în funcție de atributele lor, în funcție de intensitatea lor și de cum arată. Dorințele sunt diferite și se integrează cu altele.

Există multe dorințe, atribute, calităţi, etc. în fiecare dintre noi și, deși Lumina Directă ne afectează pe toți în mod egal, fiecare dintre noi răspunde diferit. Interesant, în măsura în care o persoană poate primi Lumina, ea poate, de asemenea, răspunde la ea. De exemplu, dacă cineva este mai inteligent decât alții, munca sa este mai mare, deoarece el este inteligent și el înțelege mai bine și astfel trebuie să investească eforturile sale în mod relativ. Dacă cineva este mai puternic decât alţii, ar trebui să facă mai mult decât cineva care este mai slab, deoarece puterea sa i s-a dat cu un scop. Dar nu există nici o diferență în modul în care Lumina ne privește pe fiecare dintre noi în mod specific, privat și subiectiv.

Totul este calculat într-un mod foarte simplu; fiecare dintre noi are gene spirituale, Reshimot (reminiscențe), care determină efectul Luminii asupra noastră și ne revelează existența în continuare, în mod vegetal, precum și natura animată și ființele umane. Creatorul ne atinge pe fiecare dintre noi în mod egal, iar în cazul în care o persoană se simte nefericită sau copleșită, sau dacă ea este sub o influență pozitivă sau negativă a sorţii date de Creator, de viață, sau de altceva, pur și simplu trebuie să caute în ea însăși un pic.

Apoi, îşi va da seama că nu este diferită de oricine altcineva în atributele pe care le are. Creatorul tratează pe toți în mod egal și nu există nici o nedreptate în atitudinea sa. În plus, atitudinea lui este bunătatea absolută, așa cum se spune, El este „bunul care face bine.” Dar unde vedem asta? Depinde de cât ne împlinim atributele noastre sub influența „bunului care face bine. ” Problema este că nu vrem să învăţăm, să facem un efort și să creştem în funcție de influența Lui. Atributele negative, din ce în ce mai mari, sunt acumulate în noi de la o generație la alta. În cele din urmă suntem martorii rezultatelor foarte nefericite.

Cu toate căLumina Superioară infinită iluminează asupra tuturor în mod egal, umplând totul, suntem scufundați în ea și ne simţim atât de inconfortabil și neplăcut pentru că ne aflăm în atributele care sunt total diferite de atributele Luminii. Cu cât ne influențează mai mult, cu atât sunt mai negative sentimentele care se nasc în noi, pentru că ne simțim din ce în ce mai opuşi acesteia. Este sistemul de corecție care are menirea de a corecta această stare și de a învăța ființele create să semene cu Creatorul, pentru a le ridica la nivelul la care îl vor cunoate și îl vor descoperi pe El, se vor conecta și vor ajunge în adeziune cu El. Aceasta ne-a fost dată ca metoda de corecție, sub forma de înțelepciunea Cabalei, sub formă de exerciții, ateliere, si alte modele numite educație integrală sau dorinţa de conectare.

La ce duce această metodă?

Noi percepem lumea prin simțurile noastre și dacă vom începe să efectuăm anumite exerciții împreună, similar cu acțiunile Luminii, cercul, apoi chiar pe cel mai scăzut nivel al nostru, dacă pur și simplu și mecanic dorim să semănăm cu Lumina, este suficient pentru a ne apropia de ea, fără a înțelege și fără a dori nimic. Aceasta se datorează faptului că acum nu suntem chiar opuși de atributele sale, dar vom încerca, de asemenea, să-i semănăm cumva. Dacă atingem echivalenţa de formă cu Lumina, ne afectează pe plan intern. Această echivalență de formă se numește linia (Kav).

Talmud Eser Sfirot, capitolul 1, punctul 1: Aceste linii sunt ca o „țeavă” subțire prin care trece apa și transpune Lumina lumilor superioare. Fiecare conexiune pe care o realizăm trece prin această așa-numita conductă (tsinor), direct prin linie.

Noi încercăm să semănăm cu Lumina, deși suntem total opuşi faţă de ea. Dacă încercăm să ne transformăm într-un cerc care este similar cu cercul perfect al Luminii Infinitului, este ca și cum ne-am conecta cele două cercuri în conductă. În realitate, nu există conducte și cercuri în această lume și este vorba de nivelul de legătură între noi, cu privire la compatibilitatea dintre noi şi Lumina Superioara.

Astfel, ar trebui să fie clar pentru o persoană că dacă încearcă să o facă singură, pur și simplu nu va reuși. Aceasta este pentru că nu formează un cerc cu cineva și este, prin urmare, imposibil. Trebuie să fie cel puțin două persoane. În plus, știm că Lumina Superioara se construiește în raport cu dorința care a fost creată prin cele zece lumi, ceea ce înseamnă prin schimbări graduale. Ea construiește dorința sub influența celor zece niveluri, și așa, dacă vrem să semănăm cu Lumina Superioară, ar trebui să fim printre cel puțin zece persoane.

Acest lucru se datorează faptului că în lumea noastră un bărbat simbolizează atributul de a dărui, iar femeia simbolizează atributul de a primi, astfel cel mai mic cerc (minian) este de zece oameni care se conectează. Un cerc fizic este adunarea noastră fizică atunci când suntem împreună într-un cerc încercând să îndeplinim această formulă corporală prin relațiile dintre noi. Acest lucru înseamnă că noi ne anulăm faţă de ceilalți și ne conectăm, să ne includem unul  în altul, și fiecare primește deficiențele celorlalți ca și cum ar fi ale lui. Apoi ne conectăm într-un lanț care obligă fiecare dintre părțile sale să fie încorporată în toate celelalte părți, și să se implice în ele și să depindă de toate celelalte părți.

Baal HaSulam spune în partea a 2-a din Talmud Eser SefirotMalchut din faţă devine Keter al celei din urmă. Prin urmare, Malchut conectează fiecare parte superioară cu cea inferiorară lui, ceea ce înseamnă că există o echivalență de formă între ele: Malchut conectează superiorul cu Keter al celei mai scăzute, și astfel se crează o legătură între cele zece Sefirot ale celei superioare stabilit cu zece Sefirot din cea inferioară; o legătură între toate nivelurile din lumea Infinitului, până la lumea Assiya unde lumea noastră este la cel mai mic nivel al lumii Assiya.

Astfel, zece Sefirot sunt conectate și apoi altul și altul în funcție de KAV. Există un total de 125 de astfel de niveluri și fiecare este făcut din zece Sefirot. Împreună, ei se numesc Kav ( linia ) și aceasta este singura cale prin care este stabilită legătura dintre nivele și Lumina Infinitului. Numai Lumina Infinitului funcționează în toată realitatea. Acesta este singurul loc unde toate dorințele noastre se înalță și numai de acolo toate acțiunile impulsionează deficiențele noastre de coborâre în noi. Legătura dintre toate cercurile (Igulim) între ele trece prin linie. Numai prin aceasta este posibil să funcționeze sistemul lumilor superioare, astfel că ar trebui să ne influențeze.

Putem influența realitatea noastră numai prin linie, pe care noi nu o simţim sau vedem acum. În acest moment simțim doar problemele care sunt la un nivel care este mai mic decât al noastru: animal, vegetal, nimic altceva. Nu ne înțelegem pe noi; nu simţim esenţa noastră spirituală, nu percepem deloc ce este dincolo de aceasta. Dacă vrem să simțim trebuie să luăm în considerare faptul că singura legătură între cercuri este prin linie. Prin urmare, încorporarea noastră comună în timpul atelierelor de lucru ar trebui să fie așa încât să îl simt cu adevărat pe celălalt. L-am înghiți cu tot ce are. Nu contează ce atribute, sentimente, acțiuni, sau intenții are sau dacă acestea sunt pozitive sau negative. Sunt inclus în totalitate în el și el este încorporat în mine.

Când această încorporare are loc, fiecare dintre noi anulează deja ego-ul său. Ne-am restricționat deja și am urcat ​​în conformitate cu prima restricție. Asta este. Acum, altcineva lucrează în locul meu și eu lucrez în locul altcuiva și am ieșit din mine, cel puțin pentru câteva momente, și am efectuat deja o acțiune spirituală. Și în plus, există și încorporare reciprocă aici. De ce ar trebui să înțelegem toate astea?

Pentru a începe să ne schimbăm și să simțim ceea ce facem în așa fel încât vom putea să ne examinăm și să ne dezvoltăm în mod corect. La urma urmei, fiecare acțiune pe care o facem în lumea spirituală, chiar și cea mai mică acțiune, duce la un răspuns. Trebuie să înțelegem această conexiune și pentru a o activa.

Baal HaSulam spune că toată creația în toate manifestările sale este definită în întregime în prealabil, în conformitate cu același scop: de a dezvolta din această creație totală rasa umană, care va fi ridicată în proprietățile sale până când îl puteți simți pe Creator, ca și experiența altora. Prin urmare, trebuie să ne concentrăm pe lucrul cu ceilalți ca și cum ne-am concentra pe lucrul cu Creatorul.

De ce? Pentru că atâta timp cât atributele noastre interioare nu sunt axate pe atributele Creatorului, nu vom începe să-L simţim. Deci, cum putem să ne concentrăm pe El? Unde este diapazonul sau alți parametri cum ar fi distanța, puterea, greutatea, etc., pe care îi putem folosi în lumea noastră ca standard pentru asta?

În ceea ce mă privește cum pot să mă concentrez, în scopul de a obține ceva?Nu-l văd pe Creator. Nu pot măsura dacă mă apropii sau mă depărtez de El în atributele mele speciale. Cel mai mult, atributele mele egoiste mă duc în direcții diferite. Dacă mă dau înapoi, aș putea ști că trebuie să le rezist în mod constant și apoi aș ști dacă avansez sau nu, dar eu sunt mereu aruncat dintr-o parte în alta nu știu cum ar trebui să acționez.

Acest lucru înseamnă că, în plus față de lipsa mea de dorinţă de a avansa împotriva naturii mele, eu, de asemenea, nu știu cum să fac acest lucru. De aceea,  îmi sunt date condițiile potrivite: să mă concentrez pe prietenul meu și astfel mă concentrez pe Creator. O fac prin prietenul meu, așa cum se spune „de la iubirea fiinţelor create la iubirea Creatorului.”

Baal HaSulam spune în articolul său „Predarea Cabalei și esența ei„: că toată ordinea creației în toate manifestările sale este determinată în întregime în avans, în conformitate cu același scop. Acestea sunt toate treptele scării prin care rasa umană se dezvoltă și urcă la scopul creatiei. Aceste două realități sunt explicate în fiecare detaliu al lor în înțelepciunea Cabalei.”

Trebuie să înțelegem aceasta. În măsura în care îi putem simți pe ceilalți și nu pe noi înșine, ceea ce înseamnă alte persoane, în ciuda dorințele noastre egoiste, vom putea să-l simţim pe Creator. Alții se referă la cei care sunt mai aproape de noi ca „mijloc”, deoarece îi simțim și nu pot minţi cu privire la acestea. Pot spune că îl iubesc pe Creator, că Îl vreau, dar acestea sunt doar cuvinte. Cu toate acestea, în ceea ce îi privește pe ceilalți, eu nu pot spune asta pentru că nu simt nici o atracție pentru ei și nu am iluzii. În acest caz, îmi dau seama că-mi fac griji doar despre mine.

Exact în acest moment, în faza inițială, apare metoda noastră numită educație integrală sau înțelepciunea conexiunii. Ne aşezăm în cerc şi prin exemplul personal ne concentrăm treptat asupra încorporării în celălalt, asupra apropierii reciproce, prin diferite jocuri şi exerciţii, etc. Atragem Lumina Superioara în măsura în care ne vom conecta în cerc și ne vom concentra pe linie, iar Lumina Superioară ne va influența.

Interesant este faptul că acesta este un proces cumulativ. Indiferent de ceea ce facem, înseamnă că facem deja ceva. Un pic de efort şi altul și, astfel, iarăşi şi iarăşi nimic nu este pierdut. Tot ceea ce facem în lumea noastră, în ego-ul nostru, este înghițit și dispare. Dar tot ceea ce facem mai sus de ego-ul nostru intră in linie, când ne concetrăm pe Lumina Superioară, iar aceste linii rămân.

De fiecare dată când m-am încorporat în cerc, în atelier, m-am transformat dintr-o egoist mare şi rotund, dintr-o bucată egoistă, într-o anumită linie și m-am conectat la Lumina. O altă linie mică, o altă conductă mică, iar apoi alta și alta … astfel m-am transformat în mai multe astfel de linii, și, treptat, aceste linii acumuleză sentimentul de forţă care operează în mine, forța Creatorului este creată în mine. Acesta este un proces gradual. Acesta invocă influența Luminii prin conducte pînă la bucata mea egoistă, iar apoi începe să perceapă unele dintre diferitele schimbări care vin de la Lumina. În consecință, sunt create în mine diferite sentimente și realizări. Mi-am ieșit din mine și încep să influențez și să particip cu alții într-un mod mai concentrat. Astfel, treptat, omul se schimbă.

Prin urmare, avem nevoie de exerciții la fel ca în orice alt domeniu: în studii, în sport, etc Avem nevoie de o mulțime de exerciții. Este ca un muzician care practică de dimineață până seara jocuri pe diferite scale muzicale. Este același lucru şi aici; nu este nimic ce nu putem face referitor la asta și este de preferat să o facem 24 de ore pe zi. Muzicienii o practică tot timpul. Un artist de circ este ocupat cu practica toată ziua și un acrobat nu face altceva decât să lucreze la îmbunătățirea performanțelor sale.

Este la fel şi cu noi! Acesta este modul în care ar trebui să lucrăm cu noi. Nu este un instinct, este doar influeţa Luminii. Trebuie să ne obișnuim cu faptul că vom coopera în acest fel tot timpul, chiar dacă suntem într-un cerc. Nu există nici o altă cale de a ajunge „de la iubirea fiinţelor create la iubirea Creatorului”, ceea ce înseamnă să stabilească în noi atributele lumii superioare. Trebuie să facem un efort real și să acordăm o atenție specială, astfel încât să nu se sfârșească viața noastră ca și a altor persoane. Toată munca noastră este de a ajunge la sentimentul Creatorului prin sentimentele altora. Rabash spune în Scrisoarea 42: Și noi trebuie să înțelegem cum pot fi ei ca „un singur om într-o singură inimă”, deoarece știm cu toții ce au spus înțelepții , „la fel ca și fețele lor sunt diferite de la unul la  altul, la fel sunt opiniile lor diferite de la unul la altul”, așa încât cum pot fi ei ca „un singur om într-o singură inimă”, în cazul în care sunt diferiți în atributele, dorințele lor și intenția de a începe? Și Rabash răspunde: Dacă vorbim de faptul că fiecare e ocupat cu  grijile despre propriile nevoi, este imposibil să fie ca un singur om, deoarece acestea sunt diferite unele de altele. Dar dacă toți se anulează și fiecare se îngrijeşte numai în beneficiul Creatorului, astfel încât să nu mai existe păreri personale, și toate particularitățile să fie anulate, iar toate acestea să le introduceți într-o singură  dominație. Astfel, ne conectăm la un nivel superior. Acest lucru înseamnă că singurul noastru scop este de a ne ridica deasupra corpurilor noastre și de a ne conecta prin diferite exerciții. Toată lumea are un singur corp spiritual, un singur suflet. Baal HaSulam spune că numai un suflet a fost creat, ceea ce înseamnă Malchut de Infinit, o singură dorință. Noi suntem încorporaţi în ea și urcăm deasupra corpurilor noastre distincte, egoiste, în timp ce avem senzația de noi înșine, a corpurile noastre și stările de mineral, vegetal si animal, simțim lumea aceasta. Aceasta se datorează faptului că în conformitate cu conceptele noastre egoiste, acest lucru este ceea ce este perceput de dorința noastră necorectată, și prin urmare, așa simțim realitatea noastră. Cu toate acestea, atunci când începem să ne corectăm, începem să simțim ceea ce este dincolo de nivelurile mineral, vegetal, animal, uman și începem să simţim conexiunile dintre ele. Mai târziu, când urcăm mai sus de aceste conexiuni, vom începe deja să simțim lumea noastră. Apoi, separarea pe care am simtit-o dispare, la fel și conexiunile și totul se contopește într- o picătură, într-un singur corp întreg. Din Tabăra de Vară Internațională În Bulgaria „Ziua Întâi” 7/11/14 , Lecția 1

 

Ştiinţa care revelează secretul creaţiei

Trăim în timpuri foarte interesante, care sunt însă foarte neclare. Umanitatea a fost întotdeauna obişnuită să îşi facă planuri pentru următorii 10 ani, chiar 50 de ani. Oamenii ştiau de ce trăiesc şi în ce direcţie se dezvoltă naţiunea lor. Dar în urmă cu aproximativ 30-40 de ani, am pierdut direcţia în viaţă şi acum nu mai ştim de ce trăim şi ne dezvoltăm.

Fiecare om, familie şi naţiune se află într-o astfel de situaţie. Ne domină atât de mult încât nu mai vrem să învăţăm, deoarece nu vedem niciun rezultat din asta. Copiii nu mai sunt conectaţi la părinţi lor şi nu mai vor să se căsătorească, că întemeieze o familie sau să dea naştere la copii.

Nu au niciun scop clar în viaţă, cum ar fi construirea unei case, creşterea unui copil şi aşa mai departe. Oamenii au pierdut gustul vieţii. Mulţi oameni suferă de depresie şi pentru a uita, folosesc droguri. Procentajul divorţurilor este în creştere, la o rată alarmantă.

Aceste timpuri stranii ne arată distanţa dintre noi, pierderea conexiunii cu naţiunea noastră, cu familia, cu prietenii. Erau timpuri când existau legături foarte puternice între rude. În zilele noastre nu mai este aşa, oamenii pot călătorii peste tot şi pot trăi într-o societate cu o cultură diferită.

Senzaţia de nonsens în viaţă se împrăştie peste tot în lume, sub diferite forme. Nu ne propunem niciun scop unic pentru noi şi nu ne gândim la ce va fi în următorii 30, 40, 50 sau 100 de ani. În trecut, acest lucru era interesant, dacă nu pentru o persoană, măcar ca naţiune, dar acum acest lucru nu mai interesează pe nimeni. Toată lumea trăieşte doar pentru astăzi, deoarece este mai uşor şi mai simplu.

Lumea nu a fost niciodată într-o astfel de stare, care este un semn al unei perioade de tranziţie. Trebuie să trecem din această stare către o nouă stare, adică trebuie să începem să căutăm noi valori care fac ca viaţa să merite trăită. Astăzi, pentru oameni nu mai există asemenea valori.

Chiar dacă cineva are o dorinţă, nu îşi poate realiza speranţele şi scopurile. Totul se destrăma la toate nivelurile: material, spiritual, cultural, fizic, în familie şi în societate.

Exact în aceste timpuri ni se revelează înţelepciunea Cabala. Îşi are originea acum 3800 de ani în vechiul Babilon. Se spune că odată eram în aceeaşi stare de respingere reciprocă în care ne aflăm şi astăzi. Egoul nostru ajunsese la asemenea dimensiuni încât am pierdut conexiunea dintre noi şi ne-am împrăştiat în toată lumea şi ne-am distanţat de acea conexiunea din Babilon, în care am muncit şi am trăit. Au rămas multe evidenţe culturale care ne reamintesc de separarea pe care am experimentat-o în Babilon.

Astăzi, începem să intrăm într-o situaţi similară, doar că la un nou nivel. Astăzi, planeta noastră a devenit mai mică, la fel ca în vechiul Babilon şi, la fel ca babilionenii, nu ştim ce să facem. Din nou, nu ne mai este clar cum să mai procedăm unul cu celălalt. Nu mai vrem să avem de a face cu alţii, aşadar divorţăm, ne separăm. Fiecare se simte în mod individual.

Cabala vorbeşte despre aceste lucru şi astăzi trebuie să ne ridicăm deasupra egoului şi să înţelegem că această problemă care începe să apară în noi, în copiii noştri, în familie, societate, naţiune şi în lume, a apărut pentru ca noi să ne ridicăm deasupra noastră şi să începem să dezvoltăm conexiuni între noi.

Această conexiune ne ridică la următorul nivel de existenţă. Prin sistemul de conexiune dintre noi, pe care îl creează umanitate, începem să simţim o nouă lume, o stare absolut nouă. De fapt, astăzi percepem creaţia prin cele cinci simţuri corporale, dar suntem gata să o simţim printr-un simţ adiţional, integral, pe care îl putem dezvolta dacă ne conectăm într-un sistem de comunicare şi cooperare dintre noi.

Adică, în loc să îmi percep lumea mea privată, egoistă, vom începe să simt lumea ca integrală şi conectată. Voi începe atunci să simt întregul sistem, întreaga creaţie şi interacţiunea dintre părţile ei, în aşa măsură încât voi simţii lumea şi pe mine însumi într-un mod total diferit.

Astăzi, simţim că existăm în lume pentru un anumit număr de ani, într-o reţea de interconexiuni. Dar dacă începem să ne conectăm unul cu altul, în ciuda a ceea ce ne dictează egoul nostru, vom obţine un nou sistem de comunicaţii şi ne vom regăsi la un alt nivel, într-o dimensiune integrală în care nu există început şi sfârşit. Astfel, conexiunea dintre noi va face posibil să vedem lumea prin alţii, o lume multidimensională şi nu una liniară, aşa cum vedem astăzi.

Nu este uşor să explici aceste lucru cuiva, iar acesta să obţină o percepţie a acestei lumi. Dar ca rezultat al unor exerciţii unice, conform cu metoda înţelepciunii Cabala, putem obţine asta şi putem vedea o creaţie absolut diferită.

Înţelepciunea Cabala ne spune că, chiar dacă vrem sau nu, vom ajunge la asta. Aşadar ne aflăm într-o stare de criză în toată natura, care ne arată faptul că natură însăşi este integrală şi toate părţile ei sunt în armonie completa una cu alta, iar omul nu este pregătit să existe într-o imagine aşa de armonioasă, pentru egoul îl scoate din ea.

Deoarece suntem opuşii naturii, îi producem în mod constat daune şi nu vrem să fim parte din imaginea integrală. Şi astfel simţim confruntare cu natura sub forma de criză.

Aceasta criză din prezent va continua până când vom ajunge la aceeaşi cooperare directă, integrală, cu natura, aşa cum o au deja toate componentele acesteia.

Natura minerală, vegetală şi animală se află în armonie, homeostază, echilibru. Omul, folosindu-şi egoismul şi devorând cu natura sa egoistă mai mult decât îi este necesar pentru existenţă, violează această armonie şi în cele din urmă se ajunge la criză.

De aceea, confruntarea cu natura va continua şi ne va duce la un asemenea şoc încât va trebuie să găsim o modalitatea de a ne continua existenţa. Într-adevăr, în ciuda avansului tehnologic, nu putem trăi o viaţă normală fără o interacţiune corectă şi o armonie cu mediul înconjurător.

Armonia se găseşte numai dacă trecem printr-o perioadă de re-educare, prin eforturi de a ne reclădi, de ridicarea deasupra naturii egoiste şi să ajungem la o interacţiune corectă între noi.

Acesta este principalul subiect al înţelepciunii Cabala, care ne povesteşte despre istoria apariţiei omului pe planetă şi despre ajungerea la sfârşitul dezvoltării egoiste, atunci când este constrâns să se schimbe. Înţelepciunea Cabala explică cum ne putem schimba pentru a ieşi din criză, criză care se va simţii din ce în ce mai mult, la o scală din ce în ce mai brutală, în individ, familie, societate, naţiune, lume.

Aşadar suntem obligaţi să învăţăm cum să interacţionăm între noi. Pentru asta, există metoda educaţiei integrale, care ne permite o cale uşoară de implementare: corectarea graduală a interacţiunii dintre noi, cu ajutorul unor exerciţii speciale.

Foarte rapid, se vor revela în noi alte forţe ale naturii, care sunt opuse forţelor egoiste care produc conflicte între noi. Omul va începe să simtă că poate echilibreze forţele egoiste cu cele altruiste, în măsura în care va începe să simtă lumea ca bună şi nu crudă.

Va începe să înţeleagă forţele naturii, de ce se comportă natura în aceste fel cu el şi în ce formă poate folosi forţele naturii pentru propriul interese şi să beneficieze cu adevărat de existenţa sa pe această planetă.

Atunci când omul începe să interacţioneze corect cu alţi oameni, adică începe să se conecteze în mod corect cu ei, va începe să se simtă într-o reţea unică de comunicaţii, care conectează toată lumea.

Va simţii că iese de sub tiparele timpului, spaţiului şi a mişcării şi că există într-o dimesniune absolut diferită, în care principalul lucru nu îl constă corpul individului ci corpul colectiv şi existenţa colectivă, unde începem să trecem într-o altă dimensiune, altă stare.

Împreună cu asta, lumea se va dizolva din senzaţiile noastre şi, în locul ei, vom începe să simţim ceea ce se numeşte o lume superioară, adică o existenţă împărţită în care toate conceptele de timp, spaţiu, mişcare, naştere, îmbătrânire şi moarte, vor dispărea.

Vom înceta să mai simţim această lumea aşa cum este ea acum şi vom intra în înţelegerea ei interioară. De fapt, acum noi o simţim numai prin cele cinci simţuri corporale şi astfel simţim lumea atât timp cât există corpul nostru. Iar dacă în locul lui creăm un alt corp, care este în conexiunea dintre noi, atunci prin el vom începem să simţim întregul mediu înconjurător în forma sa adevărată, care nu este distorsionată şi limitată de corp.

Omul care este implicat cu corectarea proprie, conform metodei educaţiei integrale, va trece gradual de la a simţi lumea noastră la a simţii o lume dublă, atât lumea noastră cât şi o lume mai interioară, lumea superioară. Iar atunci când corpul mare, va continua să existe numai simţind lumea superioară, lume pe care a descoperit-o şi a obţinut-o în timpul vieţii fizice.

Acesta este scopul înţelepciunii Cabala: de a îi face pe oameni să perceapă lumea integrală. De fapt, criza prin care trecem este creată de natură în mod special pentru a ne aduce de la percepţia unei lumi limitate, prin corpurile noastre, la o percepţie integrală prin conexiunea generală dintre noi.

Astăzi, mulţi oameni din lume sunt angajaţi în înţelepciunea Cabala. La timpul său, Cabala a prezis că lumea va ajunge la o stare în care nu se va mai putea împlini cu nimic, la faptul că oamenii vor simţii un gol şi îşi vor pierde scopul şi menirea vieţii. Toate acestea vor aduce omul la întrebarea „Care este menirea vieţii mele?”

Oamenii vor descoperi gradual secretul menirii vieţii. Nu este latent în corpul nostru şi nu este limitat de limitele corporale, mai degrabă este mult mai sus de acestea. Întregul univers şi întreaga creaţie reprezintă un sistem complet diferit şi nu aşa cum este perceput astăzi. Ştiinţele acestei lumi deja vorbesc de asta.

În limitele organizaţiei noastre, facem toate eforturile pentru a dărui tuturor care doresc, oportunitatea de a se angaja în înţelepciunea Cabala şi, gradual, să obţină senzaţia lumii superioare.

Din Tabăra de vară din Bulgaria “Ziua a doua” 7/12/14, Lecţia 4

Descoperind creația voastră

Învățăm cum a fost creatura distrusă de la punctul unificării la cel al separării, la fragmentarea progresivă, la descoperirea tot mai multor forțe, la construirea sistemului de conexiune dintre părți. Chiar înainte de spargere, existau diferite caracteristici și forțe între ele.

În acest mod, învățăm despre întregul sistem al conexiunilor între viitoarea creatură și Creator, între caracteristica de primire și caracteristica de dăruire, și despre cooperarea dintre ele. Acesta este sistemul forțelor superioare, lumilor superioare. Și, pentru a face posibil pentru noi să existe cu adevărat, în pofida și în contradicție cu Creatorul, spargerea s-a produs și starea noastră prezentă a fost creată. De aici, am început să avansăm spre echilibru.

Trebuie să înțelegem că această teamă, neliniște, această angoasă sunt instrumente de măsură cu ajutorul cărora simt nivelul, lumea în care mă aflu, și dacă sunt preocupat în lumea noastră sau îmi fac griji cu privire la alții în lumea superioară.

În general, este un mare și minunat noroc care ne-a dat situația noastră în lume, unde simțim ego-ul care ne separă, deoarece cu ajutorul lui, putem măsura cât de aproape sau departe suntem de obiectivul ridicat.

Aceasta se traduce printr-o comparație cu teama bestială din lumea noastră, o preocupare aparentă cu privire la lumea următoare și tremurul la un nivel superior, unde plecăm din cadrul preocupării noastre banale și logice și ne interesăm doar pentru ceea ce se află în afara noastră. Grație acesteia, începem să fim asemenea Creatorului. Aici o persoană își măsoară starea, nivelul în care se află. Este clar că, atunci când suntem într-o stare egoistă, nu suntem pregătiți să ieșim din ea, doar dacă o forță superioară acționează asupra noastră, care este caracteristica de dăruire (Creatorul) sub o formă numită Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare). Ea ne iluminează de la distanță, în secret, deoarece noi nu avem caracteristici similare ei. Trezim influența sa asupra noastră, în măsura eforturilor noastre de a ne apropia de celălalt.

Aceasta este o mișcare internă, voluntară. Este ca și cum aș fi gata să intru în sentimentele și mintea fiecărui prieten. Mă retrag de la aspectul său exterior, problemele și caracteristicile externe și tot ceea ce atinge caracteristicile sale banale. Doar inima sa mă interesează, dorința sa de a se detașa de sine spre conexiunea cu ceilalți, ridicându-se deasupra stării sale bestiale. Adică, ceea ce ridică o persoană deasupra măgarului său. Important este să simt ce se petrece în inima sa și să o conectez la inima mea.

Este același lucru cu privire la minte. Diferite caracteristici, gânduri, intenții și probleme nu mă interesează, doar ceea ce aparține dezvoltării noastre. În acest mod, vreau să mă prind de prietenul meu, punctul său din inimă, punctul său din minte, și să conectez aceste două puncte cu cele două puncte ale mele.

În mine, examinez și subliniez doar dorința mea pentru Creator (punctul meu din inimă) și orientarea mea mentală spre El (punctul meu din minte). Astfel cu toții ne conectăm cu o inimă și minte în ceva întreg, ca și cum am construi o imagine spirituală a noi înșine, compusă din inimă și minte.

Deci, unde este teama noastră? Teama este atunci când reușim să construim punctul nostru comun, inima pură pe care am asamblat-o, și mintea pe care am reunit-o și ne ridicăm cât mai mult posibil, atât cât suntem de detașați de ceea ce ne-am imaginat pentru noi înșine în sensul banal. O teamă permanentă este trezită în noi, de a ști dacă vom reuși să menținem structura noastră colectivă.

Asta se produce în interiorul fiecărui grup de zece, și apoi toate grupurile de zece împreună. Mai târziu, congresul nostru va fi conectat la toate convențiile oglindă care se țin în paralel cu noi într-un spațiu spiritual.

Trebuie să menținem toate acestea în noi și să fim constant preocupați că această structură se va face simțită tot mai mult ca reală, în fiecare moment. La început, este doar un fel de presupunere, dar puțin câte puțin, devine mai densă și mai solidă. Vom găsi chiar noi caracteristici în inima și mintea unite.

Vom începe cu adevărat să simțim ceva, apoi vom simți împărțirea acestui perimetru în zece Sfirot, adică vom atinge o structură spirituală în care vom simți forțele active, Creatorul. În acest mod, vom începe să-L simțim, și cum menține El structura noastră interioară împreună, adică cele zece Sfirot. Fiecare dintre noi este inclus în această structură și fiecare simte cele zece Sfirot în participarea sa individuală, în caracteristicile sale spirituale originale, în punctul din inimă și minte. Fiecare dintre noi descoperă creația sa fără a se perturba reciproc. Sufletele noastre sunt incluse reciproc și devin conectate astfel ca, în final, un tablou general al Olam Ein Sof (lumea infinitului) este creat.

Suntem deja conectați între noi pe un nivel care duce în sus și cele zece Sfirot devin tot mai clare. În ele, descoperim imense caracteristici interne, combinații, coaliții, sisteme și conexiuni. În final, toate acestea devin împreună o Sfira care este compusă din conexiuni emoționale și intelectuale infinite.

În acest mod, atingem nivelul Creatorului, adică realizarea minții imense și emoției care umple această Sfira. Este modul în care trebuie să mergem împreună.

Deci, lucrul principal este caracteristica de dăruire, și trebuie să ne temem să cădem în controlul nostru banal, în preocupările noastre corporale naturale. Într-o convenție, trebuie să ne limităm la nivelul de subzistență necesar.

Încercăm să ajungem la starea de îngrijorare în acest mod.

De la convenția din St. Petersburg, 19.09.2014, Lecția 1

A emite Lumina prin dorința noastră

Atunci când privim viața noastră în această lume, se pare că suntem obligați să trecem prin numeroase ore de activități inutile. Viața este dispusă într-o manieră inutilă cu multe ore petrecute pe somn, hrană, muncă și familie. O persoană se găsește doar cu câteva pepite de timp la finalul anului.

Anumite persoane calculează și înțeleg că nu au decât câteva momente rămase în întreaga lor viață și este neclar de ce își trăiesc viața…

Dar, pe de altă parte, înțelegem că întreaga noastră viață materială este construită conform rădăcinilor spirituale. În lumea noastră nu este nimic să nu fi fost o consecință a lumii superioare, deoarece toate rădăcinile materiale derivă din rădăcinile lor spirituale.

Chiar și activitățile simple din viața noastră precum somnul, munca și hrana par o pierdere de timp, dar în lumea superioară au o formă spirituală. Aparent, lumea noastră este proiectată corect, indiferent cât de irațională ne pare. Întâi, trebuie să luăm asta ca o ipoteză și vom vedea apoi.

Viața noastră pare un pic prea scurtă sau prea lungă, confuză și fără nici un sens, dar aparent, este dispusă în cel mai bun mod pentru a atinge scopul suprem. Și dacă este așa, este necesar să întrebăm ”Unde este acest motiv secret, acest scop corect spre care trebuie să tindem? Ce este de ales din această viață și cum să facem să ne adâncim în această analiză?”

Chiar în timpul când suntem în studiul muncii noastre spirituale, nu suntem mereu capabili să ne concentrăm corect. Ce putem descrie ca cel mai important și necesar? Ce putem realiza în timpul acestei vieți pentru a face din ea un succes și să folosim în mod corect această șansă care ni se dă?

Am ajuns în cel mai important punct în care sunt concentrate întreaga noastră muncă și efort. Este locul în care ar trebui să ne străduim și să căutăm: dezvăluirea Creatorului. Este singurul loc spre care trebuie să ne îndreptăm eforturile, să încercăm să ne apropiem cât mai mult posibil până când putem atinge acest lucru și atunci să începem să-l construim.

Este scris că noi creăm Creatorul. Trebuie să construim vasul, o dorință comună din numeroase dorințe diferite și străine unele de altele. Capacitatea vasului este determinată de contrast și conexiune cu toate componentele, care ne vor fi revelate ca proprietatea de dăruire care se află deasupra proprietății de primire.

Confruntarea celor două proprietăți, una împotriva alteia, este cum să dezvăluim Creatorul. Așa cum este scris:”Iubirea acoperă toate păcatele”, care este construită deasupra urii. Este clar că lucrul cel mai important este de a construi acest loc comun pentru noi, combinat din dorințele noastre. Prin urmare, toată lumea trebuie să știe despre ce gen de dorință se vorbește, ce dorim să facem, cum organizăm și construim corect dorința, cum o dirijăm în mod corect, ce efect va avea, și ce trebuie să simțim în asta.

Interesant, nici unul nu are o astfel de dorință suficient de bună pentru a dezvălui Creatorul! Dacă aceasta este prezentă în noi, ar trebui doar să creștem dimensiunea ei cu prețul asocierii noastre. Dar totul se bazează exact pe contrariu, care este anularea dorinței opuse ce există într-o persoană.

În Cabala, asta se numește un ecran și Lumina Reflectată. Trebuie să construim astfel de dorințe interne și să vedem dacă sunt conținute în această dorință particulară care apare ca opusă, ca o aspirație spre dăruire. Doar în această dorință suntem capabili să ne conectăm unii cu alții o astfel de putere calitativă și rezistență, astfel că va începe să emită Lumină de la sine.

Prin urmare, lucrul cel mai important este locul comun pe care trebuie să-l realizăm.

Din ”Convenția uniunii”, prima zi, 05.12.2014, Lecția 2

Iubirea neutralizează ego-ul

Congresul s-a terminat și suntem în punctul de a ne întoarce la grupurile noastre pentru a ne conecta la alte persoane. Suntem în punctul de a ieși din această mare sală și de a ne separa de grupul nostru de zece.

Desigur, trebuie să rămânem în contact cu ei, dar ar trebui să vedem că tot ceea ce este adăugat în grupul meu de zece sau ceea ce-i lipsește când mă întorc acasă este calculat de sus și asta este, de fapt, cu ceea ce ar trebui să muncesc.

Creatorul ne-a dat aceste condiții cu privire la scop și nu trebuie să-mi pară rău că nu sunt alături de același mic grup cu care sunt atât de obișnuit de câteva zile și cu care vreau să rămân pentru totdeauna. Nu! Voi munci cu lumea întreagă și cu grupul meu local.

Ar trebui să ajungem la o stare în care există mai multe persoane cu care pot munci oriunde, fie virtual sau fizic. Pot exista acolo diferite grupuri de zece dimineața, la prânz și seara. Este doar începutul, și noi rămânem la un anumit grup de zece pentru a simți că acolo, putem găsi un răspuns, căldură, apropiere și înțelegere reciprocă. Dar, putem simți același lucru aproape imediat într-un alt grup. Dacă sunt înconjurat de prieteni din lumea întreagă, care avansează spre scop, pot sta într-un grup și să simt imediat că sunt aceiași prieteni.

Nu este nici o diferență dacă știu bine sau deloc în lumea corporală aceste persoane. Dacă avem un obiectiv comun, mă pot conecta la ei ca și cum i-aș cunoaște de ani. Nu contează dacă ne cunoșteam deja sau nu.

Este foarte important să se exprime iubirea pentru toți prietenii, astfel ca fiecare persoană în grup, în grupul de zece, să simtă că este iubită. Sentimentul de iubire neutralizează ego-ul dacă o persoană dorește să-și anuleze ego-ul. Asta pentru că iubirea de prieteni evocă în mine un astfel de sentiment de pace, că încetez să-mi mai fac griji cu privire la mine.

Apoi, pot urca deasupra ego-ului meu! Sunt eliberat să-mi fac griji cu privire la mine și așa pot să dăruiesc și dăruiesc iubirea mea ca un cadou celorlalți pentru că nu mai trebuie să mă gândesc la mine.

Este un punct foarte important. Putem conveni că vom arăta în mod intenționat iubirea noastră unuia din prieteni și astfel îl eliberăm din necazurile și preocupările lui. Încercați și vedeți dacă asta merge bine chiar dacă nu muncim în mod intenționat față de un prieten, fiecare din noi trebuie mereu să simtă că grupul își face griji cu privire la el.

Din congresul de la Los Angeles, ”a doua zi”, 01.11.2014, Lecția 4

Nu este înțeleptul care învață

Când citim cărțile de Cabala, suntem în măsură să atragem Lumina care Reformează. Astfel, este foarte important în timpul lecției să menținem intenția corectă în fiecare moment, amintindu-ne ce dorim de la fiecare cuvânt citit.

S-ar putea ca eu să nu înțeleg nimic de la aceste cuvinte despre subiectul în sine. Am venit la lecție și am auzit că ar fi necesar să deschid o carte. O deschid, citesc și nu înțeleg nimic pentru că lucrurile scrise aici sunt complet noi pentru mine. Dar asta nu are importanță, mă gândesc doar la intenția mea: ce vreau să realizez așezându-mă și studiind?

Baal HaSulam scrie în ”Introducere în Studiul celor zece Sfirot” articolul 155, că, cabalițștii au conceput cărțile lor pentru persoanele care nu sunt încă la niveluri spirituale și care nu înțeleg ce este scris. Dar, în mod special grație studiului textelor pe care ele nu le înțeleg și nu de dragul de a înțelege, ci în scopul de a primi Lumina, ele avansează.

Este spus:”Nu este înțeleptul care învață”. În timpul lecției, este important să se decidă că nu aspiră la cunoaștere. ”A cunoaște” înseamnă conexiune, atingând nivelul corespunzător. ”Studiul celor zece Sfirot” vorbește de niveluri atât de ridicate, că îmi va lua mult timp pentru a le atinge.

Dar, cer Lumina care Reformează, puterea superioară care mă va influența și mă va corecta, mă va ridica, mă va purifica și mă va conecta. Îi cer să fac diferența între dorințele care este posibil să le corectez și cele care este imposibil să le corectez în mine, astfel că mi-ar fi clar asupra a ceea ce trebuie să lucrez.

Asta pentru că, există astfel de dorințe și gânduri pe care este bine să le observ și să nu mă ating de ele. Și altele, dimpotrivă, trebuie să fie trezite și descoperite. Prin ele, pot să mă conectez la grup și la Creator.

De asemenea, trebuie să descopăr cum să ajut grupul: nu pentru dorințele mele, ci pentru dorințele prietenilor. Așa că mă întorc spre Creator și cer în mod specific forța de a aduce, în ceea ce privește aceste dorințe, Lumina care Reformează la grup.

Din congresul de la Los Angeles, ”a doua zi”, Lecția 4, 01.11.2014

Când nimic nu merge bine

Înţelepciunea Cabala transmite o cercetare mult mai amănunţită şi mai obiectivă decât orice altă ştiinţă.  Pe durata studiului, învăţăm că în realitate există o singură forţă care acţionează. De aceea, caracterizăm acest lucru prin fraza „Nu există nimeni în afară de El”.

Nu este un nume sau o definiţie, este doar modalitatea prin care vrem să accentuăm acest fenomen. Studiindu-ne pe noi şi toată realitatea la toate nivelurile, vedem că cea care operează şi organizează totul este Lumina Superioară.

Şi consecinţa acesteia, începând dintr-un anumit punct, se împarte în două. Lumina Superioară afectează ceva, iar noi determinăm dacă este opus Luminii sau este conform cu proprietăţile ei sau se potriveşte cu ea. Aceasta este principala caracteristică a materiei, abilitatea de a rămâne în stare de opoziţie sau de similaritate.

Conform cu acest lucru, experimentele noastre pot avea rezultate polare. Dacă materia dorinţelor noastre este opusă Luminii atunci o simţim ca întuneric. Dacă ne-am pregătit pentru întâlnirea cu Lumina şi ne potrivim cu ea, cel puţin parţial, atunci o simţim ca o binecuvântare.

Nu există nimic bun sau rău în Lumină, doar proprietatea ei care se manifestă în dăruire, iubire, împlinire, avansare şi dezvoltare. Şi totul depinde de vas, de fiinţa creată.

Pentru asta, pregătirea vasului pentru primirea Luminii este făcută de aceeaşi Lumină. Cu adevărat, Ea este prima; marchează începutul creaţiei, întregul proces, face ca întreaga materie să se dezvolte. Dar materia însăşi este lipsită de orice abilitate de a realiza ceva.

Să ne gândim, de unde îşi iau puterea particulele atomice – protonii, electronii, neutronii, etc.? Acestea nu se opresc, nu încetinesc, de miliarde de ani. Cum se poate aşa ceva?

Lumina le furnizează energie. Este primară şi acţionează. Altfel, fiecare particulă s-ar opri în cele din urmă, ceea ce conform cu fizicieni este echivalent cu dispariţia ei. Toată materia există datorită puterii Luminii, forţa dăruirii. Această forţă dă energie materiei moarte prin dorinţa acesteia ca primind-O să înceapă să se mişte.

De ce a trebuit ca materia să se dezvolte la nivelurile de mineral, vegetal, animal şi uman? – Pentru ca la sfârşitul dezvoltării să devină la fel ca Lumina. Pentru obţinerea acestui scop, Lumina împinge toate particulele şi componentele acestora, fie ei atomi, molecule, inclusiv organismele biologice sau formele spirituale, inerente în materie, care sunt deja capabile de dăruire, similare Luminii, până când în final devin ambele egale.

Lumina face toate acestea. În afara de Ea nu există nicio altă forţă în acest proces. Spunem despre asta că „Nu există nimeni în afară de El”.

Totuşi, această forţă superioară vrea să dăruiască ceva măreţ fiinţei create, care la origine a fost materie moartă, aşa cum este spus: „Din tărână eşti şi în tărână te vei întoarce.” Lumina vrea să dăruiască acesteia vitalitate, nu însă la nivelul la care ea se dezvoltă inevitabil, transformându-se în natură minerală, vegetală, animală şi umană. Nu, fiinţa creată este menită să se transforme într-o direcţie particulară, deasupra naturii ei şi să obţină o natură superioară.

Acest lucru devine posibil datorită spargerii vaselor, pentru că Lumina „a corupt” dorinţa pe care a creat-o, a tăiat-o în multe bucăţi, prin forţa care a penetrat materia şi a lăsat în ea o dorinţă egoistă de auto-împlinire, înclinaţia de a primi plăcere, de a o dori şi numai atât.

Ca rezultat, dorinţa a devenit complet opusă Creatorului. Acum, nu este doar o fiinţă creată, o derivată, pentru că are propriul impuls de a se opune Creatorului, de a fi în antagonism faţă de El. Forţa dominantă, puterea determinantă, s-a revelat în dorinţă.

Iar apoi Lumina Superioară, Creatorul, începe să se „joace” cu dorinţa care este opusă Lui. Se formează şi se dezvoltă un anumit sistem de relaţii între Creator şi dorinţă, se influenţează reciproc.

Fiinţa creată începe să înţeleagă că se află într-o lume complexă. La început, se comportă în lumea noastră ca un „animal superior”, creează ştiinţa, cultura, educaţia şi formele societăţii umane se dezvoltă… până când apare o criză. Atunci dorinţa realizează că ceva este greşit.

Astăzi, umanitatea a intrat exact în această eră; nu este încă o criză autentică a paradigmei fundamentale, dar este pragul acesteia. Din această eră, trebui să rezulte o morală: Suntem într-un sistem, într-o reţea de forţe.

Acestea acţionează în armonie, creând o singură reţea, concentrată pe materie, adică natura minerală, vegetală, animală şi umană, pentru a o conduce la auto-realizare. În alte cuvinte, astfel ea începe să realizeze ce este cu adevărat.

Asta face să apară, cu claritate, faptul că este posibil să se realizeze acest lucru numai dacă fiinţa creată învaţă cum să o controleze, cine stă de cealaltă parte. Într-adevăr, este posibil să investigăm şi înţelegem ceva numai din opusul acestuia, ca negrul pe un fundal alb.

De aceea, percepem că „nu există nimeni în afară de El”, ajungând în starea opusă, când suntem siguri că nu mai este nimeni decât noi, oamenii. În ochii noştri noi suntem forţa activă din realitate şi nimeni altcineva.

Cu această siguranţă, mergem cu îndrăzneală şi hotărâre înainte, până când, sub o grindină de lovituri „asupra propriilor corpuri”, învăţăm că ceva este greşit. Ceva nu merge bine, până când apare o criză globală. Nimic nu ajută, nici raţiunea sau simţurile, nici cultura sau ştiinţa.

Reiese că suntem stupizi, fără răspunsuri şi nu mai putem să ne stabilim nici măcar o viaţă normală sau relaţiile de zi cu zi. Chiar şi animalele se fac cumva confortabile. Iar noi, din contra, distrugem viaţa celor de aproape şi de departe, folosindu-ne toată puterea şi cunoaşterea.

Aceasta este natura noastră şi nu îi putem rezista. Natura noastră rea este mai puternică decât mintea noastră. Intelectul nu ne ajută să ne descurcăm cu asta. Am vrea să stabilim relaţii sănătoase, producem atât de mult încât Pământul ar fi un paradis pentru toată lumea, dar noi nu suntem capabili să facem asta. Din contra, avem numai probleme şi necazuri, ameninţări şi frică pentru ziua de mâine.

Astfel, natura mea domneşte asupra mea şi eu nu pot face nimic.

Ca rezultat, oamenii devin conştienţi de toate fundamentele propriei naturi. Iar asta, de fapt, este cel mai bun punct de plecare. Baal HaSulam arată acest lucru în cartea „Introducere la Studiul celor zece Sefiroţi”, explicând ce întrebări punem la sfârşitul dezvoltării noastre: „Care este menirea vieţii mele, ani care mă costă atât de mult?  „De ce mă aflu aici?” – şi în gândurile noastre rămân numai aceste întrebări persistente.

În cele din urmă, explică Baal HaSulam, aceste întrebări ne vor conduce către realizarea necesităţii revelării Creatorului. Dacă o persoană se întreabă de ce trăieşte, care este menirea vieţii ei, ajunge în cele din urmă la concluzia: „Există ceva deasupra mea. Problema este că nu pot să îmi aranjez viaţa. Chiar şi natura mea este deasupra mea.”

Soluţia este formulată astfel: „Vino şi vezi că Creatorul este bun”. În alte cuvinte, de la o nevoie actuală putem ajunge cu adevărat la revelarea Creatorului, iar apoi vom vedea că El acţionează în tot. Vom vedea faptul că întreaga distanţă pe care am parcurs-o a fost necesară numai pentru a primi lovituri şi pentru ca, în cele din urmă, să înţelegem că singura noastră cale este de a descoperi forţa care acţionează în fiinţa creată şi o face să se mişte.

Din Congresul din Los Angeles “Ziua a doua” 10/31/14, Lecţia 3

Începutul pentru numărătoarea inversă

Simt o mare bucurie în faptul că acum, cei mai mulți dintre studenții mei din lume încep să înțeleagă și să simtă că lumea spirituală se descoperă în conexiunea dintre noi.

Deși am studiat sistemul spiritual timp de mulți ani și, în ciuda acestui lucru, inima nu vrea să audă despre spargerea Kli-ului sufletului colectiv, coborârea sa și căderea sa în această lume, divizarea într-o mulțime de oameni, expansiunea Kli-ului, distanța egală de la centru la perifere peste tot pe Pământ și creșterea ego-ului.

În general, este nevoie de o lungă perioadă de timp și numeroși ani trec înainte ca inima să înțeleagă și să realizeze că ceva nu merge bine și va răspunde apoi problemelor cu conexiune, cu unitate.

Din momentul în care persoana începe să audă asta, ea intră pe cale spre obiectivul creației și va merge înainte cu o rată constantă de creștere, acumulând experiență și regrupând părțile îndepărtate, dispersate și sfărâmate ale sufletului său. Ea știe deja că totul este concentrat doar în grupul său de zece, într-o sută, o mie și că lumea superioară, Creatorul și finalizarea și scopul creației se găsesc exact în acest loc.

Și ea se întoarce automat spre grup, indiferent ce se întâmplă, este un semn că ea stă ferm pe ambele picioare și face față obiectivului în mod corect. Sper că rezultatele convenției noastre vor deveni un sentiment ca acesta pentru mulți dintre cei care sunt aici și cei care sunt cu noi în întreaga lume.

Este punctul de plecare cel mai dificil pentru numărătoarea inversă. Nimeni, nicăieri, nu a fost în măsură să realizeze asta. Mulți au încercat să o facă prin tot soiul de condiții timp de mii de ani, dar numai câțiva oameni au reușit, chiar dacă oamenii erau pregătiți să sacrifice totul de dragul acestui lucru.

Astfel, o abordare progresivă, recunoașterea și descoperirea punctului de plecare și investirea multor eforturi au cerut o muncă subtilă și continuă.

Mi se pare că asistăm la începutul său. Senzația că totul începe și se termină cu contactul, conexiunea în grup, că totul este determinat acolo și că în afară de asta nu este nimic, ne va arăta mai târziu cum funcționează în lume, și modul de a gestiona natura grație unificării noastre. Pentru că noi ridicăm MAN, dorința noastră de conexiune, unitate și corectare.

Lumea va progresa atunci spre armonie, unitate, fericire și împlinirea legii echivalenței de formă în același ritm ca noi. În această tranziție de la ”mine”, aspirația spre Creator pe care o imaginez, spre noi, unde, în interiorul acestui noi se află un singur întreg unic, în interiorul acestui noi separat, se dezvăluie forța generală de conexiune numită Creator.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”a doua zi”, Lecția 4, 20.09.2014