Întrebare: În cea de a doua zi a Convenţiei am început să simt ca şi cum toţi oamenii, toate punctele, sunt în mine şi, simţindu-i parte din mine, aş fi putut să îi iubesc ca pe mine însumi. Este corect să percep întregul grup în mine?

Răspuns: Exact aşa începem să formăm locul unde, mai târziu, devine revelată proprietatea dăruirii, numită Creator.

Întrebare: Am fost martor cum în timpul Convenţiei oamenii au fost complet devotaţi muncii. Chiar avem nevoie de asemenea acţiune externe? Nu ne distrag de fapt de la scop? Nu se referă destul de vag la adevăr?

Răspuns: Poate trebuie să distribuim munca în mod mai egal, dar nu este niciun dubiu în faptul că trebuie să ne asigurăm noi toate serviciile.

Întrebare: Să presupunem că începem să ne urâm prietenii. Cum distingem între, să zicem ura divină care ne obstrucţionează conexiunea vaselor sparte şi ura simplă, cauzată de un caracter urât sau o dizabilitate mentală?

Răspuns: Dacă, pentru a-l revela pe Creator, o persoană depune eforturi în conexiunea cu prietenii, atunci un efort comun puternic expune ura pentru obligaţia de a mă unii. Zoharul vorbeşte şi el desprea asta. Dar dacă o persoană nu depune efort în încercare de a se unii, nu va simţii ura adevărată.

Filed under: Congrese - Niciun comentariu→

Întrebare: Sunt în cădere încă de la Convenţia care s-a terminat. Îmi este frică că mi-am pierdut dorinţa pentru dăruire. Lucrez în grup, dar nu simt ajutorul lui şi chiar mă deranjează. Mă gândesc să îl părăsesc pentru a revela dorinţa din nou. Este bine?

Răspuns: Ce dorinţă vei revela dacă pleci? Dorinţa de a merge la bar sau la un meci de fotbal? Primim nevoia de spiritualitate numai de la mediul înconjurător. Părăsindu-l, vei merge exact în direcţia opusă.

Este scris despre revelaţia egoismului: Păcătoşii vor eşua unde cei drepţi merg. Asta este dilema ta: să devi drept sau păcătos.

Ascunderea care a venit după Convenţie a revelat în tine o dorinţă egoistă nouă, puternică, hărăzită ţie pentru a munci asupra ei şi a o corecta. Totuşi, tu vrei să fugi de această muncă, în loc să faci un nou început chiar din locul din care trebuie.

Avansăm întotdeauna din opus – revelaţia unei parţi noi, corupte a dorinţei pentru plăcere. În acest loc tu trebuie să discerni conexiunea cu scopul. În realitate, această parte coruptă nu mă separă deloc de scop, ci din contra, îmi oferă oportunitatea de a avansa prin antrenarea ei către corecţie.

Totuşi, în acest proces eu experimentez senazaţii rele, întuneric şi lipsă de ajutor. Greutatea şi indiferenţa mă copleşesc şi toate discursurile pasionale îşi pierd savoarea. Deci, ce ar trebui să fac? Cum pot sa mă abţin să nu fug?

Aici trebuie să vină în ajutor obiceiurile, obligaţiile şi ordinea stabilită. Eforturile mele se acumulează, ban după ban, până obţin o sumă mare. Nu contează ce se întâmplă, nu poţi părăsi calea.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 11/21/10, Zoharul

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum spune ştiinţa Cabala că ar trebui să privesc lucrurile care îmi ameninţă viaţa, cum ar fi războiul, atacul terorist, bombardamentele sau un atac criminal obişnuit?

Răspuns: Cât timp suntem încă necorectaţi, trebuie să trăim în această lume a noastră necorectată, tranzitorie, în timp ce ne corectăm şi altfel corectăm lumea. Între timp, fiecare persoană trebuie să se comporte conform cu ceea ce este acceptat în societate şi în lume.

În acelaşi timp, fiecare dintre noi trebuie să se corecteze el însuşi şi astfel să descopere Forţa Superioară, calitate dăruirii şi a iubirii din interiorul lui şi din lume. În măsura în care face această descoperire, inamicii noştri vor deveni prietenii noştrii şi toate lucrurile rele vor dispărea.

Totuşi, pentru moment trebuie să ne comportăm conform cu calităţile noastre necorectate. Toţi cei care mă urăsc şi inamicii sunt răul care este înăuntrul meu şi care devin revelaţi în afară în această manieră. Îi proiectez în afară şi de aceea ei există.

Totuşi, dacă în loc de ei îl văd pe Creator stând în spatele lor, atunci ei devin deodată parţi inseparabile din mine. De aceea, nu ar trebui să ne fie frică. Ceea ce trebuie să facem este corecţia.

Sunt sigur că nimic rău nu i se poate întâmpla unei persoane care este deja aţintită la nu este nimeni în afară de El.

Din Lecţia 7, Convenţia mondială de Cabala

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→

Shamati 1: Este scris, nu este nimeni în afară de El. Asta înseamnă că nu este nicio altă forță în lume care să aibă abilitatea să facă ceva împotriva Lui.

Există o singură Forță Superioară care guvernează întregul univers. Și ceea ce omul vede, că există lucruri care reneagă Înalta Casă… în alte cuvinte, nouă ni se pare că sunt multe forțe opuse care operează în lume, care se doboară una pe alta și că este posibil cineva să primească ajutor de la o forță pentru a se opune alteia, folosind aceste puteri multiple …motivul este că asta este voia Lui.

Aceasta singură forță, care are puterea totală, vrea ca noi să devenim atât de confuzi în multitudinea de forțe, dorințe, tipuri și calități, astfel încât, din această dezordine să începem să adunăm noi înșine singura forță. Ni se pare că această viață are multe fețe și este complexă, dar trebuie să o aducem la o singură dorință, un singur scop și o singură forță care operează.

Este similar cum învățăm copiii, dându-le exerciții în care ei trebuie să asambleze și să repare ceva care este spart, nefinisat sau incomplet. Trebuie să-l corecteze și să-l completeze ei singuri. Așa trebuie să acționăm în fiecare moment al vieții noastre.

Ni se pare că este foarte dificil să lucrăm din greu și să facem eforturi în viață, dar dacă facem doar un singur lucru în spatele tuturor acțiunilor materiale – dacă completăm Forța Superioară pentru a vedea că El este singurul care acționeză, atunci nu vom avea nevoie să facem nimic altceva!

Lucrăm într-o lume materială pentru a produce multe lucruri, dar în realitate noi fugim de rezolvarea singurei, micii probleme: de a discerne faptul că în spatele tuturor acestor probleme, detalii, gânduri și discernăminte, există o singură forță care stă în opoziție cu mine. Sunt eu și El și între noi au fost construite toate aceste decorații care mă induc în confuzie, astfel încât prin ele îmi voi găsi calea spre el și voi simți că ele vin la mine de la El! Asta se numește clarificare. Dacă în orice moment al vieții mele, orice aș face, fie că vorbesc cu cineva, cineva mă atacă sau, din contra, cineva se apropie de mine cu intenții bune, sau ceva se întâmplă cu sănătatea mea, banii, starea mea la muncă sau în familie, dacă în spatele fiecărei întâmplări încerc să-l descopăr pe Creator, atunci voi începe să unesc totul într-o singură rețea, ca și cum aș face o broderie. Voi începe să văd și să descopăr acest sistem al conexiunilor: Programul Său și atitudinea față de mine prin toți acești oameni și toate aceste situații posibile ale vieții.

Voi înțelege deodată ce s-a întâmplat în trecut și voi începe să văd ce îmi va face El în viitor. Ușor, El mă lasă să văd ce trebuie făcut prin probleme variate, învățându-mă ca pe un copil mic. Trebuie să accept această viață numai ca o căutare a Lui – să îl caut și să îl găsesc. După toate eforturile pe care le fac, trebuie întotdeauna să văd că nu este altcineva în afară de El și că totul vine numai de la El!

Asta trebuie să se întâmple într-o asemenea măsură încât atunci când sunt în cea mai dificilă și neplăcută situație, atunci când ajung la epuizare și dezamăgire totală și sunt complet incapabil să o atribui Creatorului, eu totuși încep să o îndrept către Creator și să caut motivul pentru care mi se întâmplă și de unde vine. Apoi descopăr cât de minunat este…

Încep să trag toate componentele ale imaginii generale în ordine și deodată descopăr că El a pus totul la cale numai pentru binele meu, să mă ajute să obțin revelații noi! În final descopăr că totul din jurul meu este o rețea interconectată a atitudinii Lui către mine prin întregul univers și prin toate Lumile Superioare. Sunt înconjurat de un câmp de forță al iubirii lui și eu sunt în centru. Asta se numește revelația Creatorului către creaturi.

Din lecția 7,Convennția Mondială de Cabala 2010, 11/11/10

Filed under: Congrese, Copii, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să cer Luminii corectarea, să mă întorc către Lumină?

Răspuns: Trebuie să înțelegem că actuala corecție nu depinde de noi. Suntem dorința de plăcere și dacă suntem în stare de ceva, asta este numai să evocăm acțiunea de Sus.

Întreaga noastră muncă este ridicarea MAN, cererea pentru corecție, dar Creatorul face toată munca. De aceea calea nostră se numește munca Creatorului. Depunem eforturi în grup și în studiu numai pentru a ne convinge unul pe celălalt de nevoia de a dezvolta o singură aspirație descrisă ca: Israel, Tora și Creatorul sunt una.

Nu trebuie să uităm nici măcar o secundă faptul că trebuie să cerem corectarea. Totul este dat numai prin rugăciune, o cerere, descoperirea unei nevoi. Nu vreau doar ceva abstract, vreau să-mi corectez Kelim (vasele); vreau să fiu ca Tine, vreau să fiu mare.

Un copil se uită la cei care sunt mari și, instinctiv, vrea să crească. Și eu vreau același lucru, dar nu numai vreau, îl cer. De fapt, forța dezvoltării vine de la Creator. Nu vom crește fără să-i cerem ajutorul.

Problema este că ne considerăm ca fiind de fapt participanți. Credem că putem face lucrurile de unii singuri. Dar, în realitate, nimic nu depinde de noi decât revelarea dorinței.

Atunci, cum o descopăr? Prin unitatea cu ceilalți. Ei, de asemenea, nu au tăria dar au dorințe și asta este tot ceea ce îmi trebuie.

Dorința pe care o primesc de la prietenii mei este mult mai mare decât cea pe care am avut-o inițial. Îmbibat de această dorință, mă strădui să mă unesc cu ei și nu resușesc. Acum, în sfârșit, mă pot întoarce către Creator.

Prin acțiunile noastre colective de la Convenție, am descoperit faptul că suntem incapabil să ne unim. Acest lucru nu a mai fost așa de clar niciodată. Un zid a apărut clar în fața noastră și eforturile noastre sunt frânate de el. Acum, tot ceea ce avem de făcut este să ne întoarcem către puterea Luminii pentru ca ea să spargă acest zid. Și chiar putem apela la ea.

Trebuie să cerem corecția în timpul studiului, mai ales atunci când citim Zoharul. Poti cere și primi un răspuns chiar acum, chiar în acest moment.

Egoul tău este în cale, ai împietrit ca o piatră: Pe cine altcineva trebuie să rog? Nu văd niciun Creator prin jur. Asta este adevărat, deci cere-i Lui să se descopere, astfel încât să-ți fie clar cui și cum ceri.

Suntem egoiști și nu vom sparge Machsomul de unii singuri. Atunci când egoismul devine un zid indistructibil, cerem Creatorului tăria de a trece de el.

Din prima parte a  Lecției zilnice de Cabvala 10/16/10, Zohar, “Introducere la Zohar“

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Am facut o treaba buna! In urmatoarele zile, saptamani, luni ne va deveni mai clar ce pas substantial am facut. Niciodata inainte nu s-au ridicat astfel de intrebari si nu s-a vorbit atat de deschis despre unificare, care a fost tema recentei conventii. Chiar de prima data, ne-am strans asupra esentei corectiei, intelepciunea Cabalei si sufletul nostru.

A fost o schimbare radicala, si niciodata nu vom mai la fel ca inainte. Acum suntem reciproc conectati, dar trebuie sa lucram din ce in ce mai mult, pana cand vom vedea cum Creatorul ne umple cu fiecare minut si tot cosmosul, inclusiv aceasta lume care este impregnata cu Lumina Superioara, si in care noi locuim.

Exista un timp al darurii si exista un timp al primirii. Daruirea  de Sus exista si trebuie sa se manifeste singura; tot ce avem nevoie este doar putin mai multa sensibilitate ca sa simtim cum Creatorul umple lumea, aerul dintre noi, intreaga realitate. Putin mai multa agerime, entuziasm, receptivitate si deschidere catre ceilalti si vom vedea ca traim o revelatie.

Cred ca toata lumea va vedea ca este posibil, ca nu este nici o fantezie. Mai mult, devine adevarat datorita eforturilor individuale in cautarea si gasirea Creatorului.

Incearca sa iti folosesti empatia. Ce este credinta? Credinta este senzatia de a darui. Cartea Faith si Recumbence spune „credinta este o predispozitie delicata, proprietatea unui suflet delicat si sensibil”. Este ceea ce avem nevoie: o rafinata aplecare a unui suflet emfatic.

Trebuie sa ajungem sa simtim ca Forta Superioara este prezenta cu adevarat intre noi. Este ca si atunci cand incercam sa vedem ceva si cand in sfarsit reusim sa captam o licarire devenim convinsi ca exista si suntem surprinsi de faptul ca nu am putut sa o vedem pana acum. Daca mai arunci inca o privire fara sa o captezi din nou, data viitoare iar devine greu sa o gasesti, dar cel putin acum stii ca este reala.

Greu este sa o vezi prima data. Trebuie sa ne potrivim vederea sau chiar bataile inimii.
Din Lectia 8, Congresul Mondial de Cabala 2010, 11/11/10

Filed under: Congrese, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand trecem Machsom (bariera care ne separa de spiritualitate), o vom face impreuna sau fiecare cand ii vine randul?

Raspuns: Machsom este o potentiala granita. Daca aspir sa ma unesc cu prietenii si din separarea dintre noi doresc sa ajung la cea mai mare apropiere, daca incerc cat de mult pot sa anihilez aceasta distanta, dar nu sunt in stare sa o fac si atunci fac apel la Creator, Lumina si trec prin Machsom. Cu alte cuvinte egoul meu ramane, dar doresc sa ma ridic deasupra lui in ciuda faptului ca la stadiile precedente nu am dorit in mod special asta si am acceptat prezenta sa in mine.

In acest fel a fost inainte de Machsom. Totusi, dasupra lui, exista doua forme de conectare: „sa daruiesti pentru a darui”, nivelul lui Bina si „sa primesti pentru a putea darui”, nivelul lui Hochma si Keter.

Unde atunci realizez Machsom? Fac asta in conectarea dintre noi. In ea eu nu sunt subiectul actiunilor noastre externe in ceea ce priveste pe fiecare si expresia placerilor personale. Aici, am nevoie sa lucrez doar inauntru.

Trebuie sa simt abilitatea interioara sa ma leg de ei  in interiorul meu, in dorintele noastre, astfel incat toate scanteile daruirii sa se conecteze impreuna. Cu cat mai repede incep sa imi doresc asta, trec Machsom. Totusi, toate atributele noastre egoiste raman. De fapt, nu ne-am corectat egoul, ci ne-am ridicat deasupra lui, dorindu-ne sa unificam dorintele noastre pentru spiritualitate, proprietatea de a darui.

Daca scanteile noastre sunt legate impreuna, formeaza un vas pentru Lumina Hassadim (Milei) pentru ca astfel de vase deja au atributul de Hafetz Hesed. Asta este atunci cand persoana incepe sa perceapa  Lumina Superioara conducand peste tot ceea ce exista acolo.

Sub Machsom, aceasi Lumina de Sus umple intreaga realitate, dar noi nu o percepem. Cand punctele noastre din inima incep sa se conecteze, intr-o legatura, densitate, concentrare intre ele incep dintr-o data sa simt Lumina care trece prin toate. Totusi, scanteile au „gasit” deja Lumina si devin „etalonul” sau.

Suntem acum in aceasi conditie, si nu avem nevoie sa mergem intr-o alta dimensiune sau galaxie.Lumina sta intre noi, dar noua ne lipseste sensibilitatea petru asta, un organ al perceptiei. Cu cat mai aproape inimile noastre ajung, cu atat mai mult vor descoperi Lumina care se afla intre noi. Ajugem la asta prin daruirea reciproca si dorinta de a avea loc.

Din Lesson 2, Congresul Mondial de Kabbalah 2010, 11/9/10

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Am obținut ceva mare și precis în timpul Convenției: Am descoperit pentru prima dată faptul că Faraonul stă în interiorul nostru și ne urăște, iar noi trebuie să scăpăm de el, să fugim, să ieșim din Egipt… dar suntem incapabil să o facem.

Nu am fi realizat niciodata că trebuie să fugim de el. Am sperat că putem descoperi spiritualitatea în egoismul nostru, în Egipt. Dar noi nici măcar nu ne gândeam că asta este Egipt. Totuși, acum începem să înțelegem că trebuie să ne eliberăm de el.

Egoismul nostru, Faraonul, a primit o lovitură și această dezamăgire a trecut prin el. Acum vedem că trebuie să ne distanțăm de dorința în care revelăm dezamăgire și amărăciune.

Totuși, dacă nu am fi mers până la capăt, nu am fi simțit deziluzia; nu am fi simțit că, cu adevărat, ceva ne oprește. Nu există justificare de mijloc în spiritualitate; trebuie să mergem până la capăt.

Deci, acum, o anumită senzație noua s-a manifestat în noi. Această dezamăgire, forța suferinței pe care noi o simțim acum (deoarece am investit așa de mult efort, am avut așa de multe speranțe și nimic nu s-a întâmplat) este Faraonul meu, care a primit o lovitură și acum suferă.

Totuși, Faraonul trebuie să simtă loviturile deoarece altfel nu vom fi în stare să fugim departe de el. Într-adevăr, noi fugim numai de rău.

Dacă descopăr dorințele mele egoiste, natura mea ca fiind rea, voi vrea să scap de ea. Și, poate, va trebui să experimentez mai multe astfel de lovituri înainte de a mă decide că trebuie să o fac. Pur și simplu trebuie să ies din pielea mea, să ies din corpul meu. Asta se numește faptul că Faraonul primește lovituri, cele zece plăgi ale Egiptului.

Am obținut asta numai pentru că noi, cu toate astea, ne-am unit între noi. Unul este întotdeauna revelat împotriva celuilalt, așa cum este spus: În Lumina Ta voi vedea Lumina. Mulțumită acestei unificări și pregătirii noastre, am realizat că suferim datorită naturii noastre egoiste. Și asta este o mare realizare!

Milioane de oameni care au participat la Convenție virtual, au fost împreună cu noi. Ei, de asemenea, au trecut prin aceleași stări.

Din lecția de Portiunea săptămânala de Tora 11/12/10

Filed under: Congrese, Egoism - Niciun comentariu→

Introducere la Cartea Zohar, „Noaptea miresei” (Laila de Kala) : Exista o carte a aducerii aminte in fata Creatorului de pacatele si greselile care au loc in lume. Pentru ca El are nevoie de ele pentru ziua in care va infaptui miracolul (Segula)

Intrebare: Ce este Segula?

Raspuns: Forta Superioara, sau Creatorul, sau Lumina este inauntrul grupului. Pot primi corectia doar daca studiez sursele primare impreuna cu grupul.

Aceasta este Segula – intelesul special, munca Cabalistilor, care fac posibila uniunea unei persoane, grupului si Creatorului intr-un intreg. Unitatea lor este posibila doar in conditiile in care sistemul in care se afla este folosit in mod corespunzator.

Chiar si acum suntem parte din el. Lumile si Partzufim sunt toate aici, dar pentru a le putea trece trebuie sa evocam influenta fortelor de dorinta singura nu este de ajuns. Avem nevoie de un mijloc care sa puna sistemul in miscare ca sa poata incepe sa lucreze pe mine prin grup.

Sistemul este pus in miscare cu ajutorul sursei primare. De aceea studiem lucrarile lui Baal HaSulam, Rabash, Ari si Rashbi. Fara asta nu pot stabili o conectare cu sistemul spiritual si sa il pun in miscare.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala  11/15/10, Zohar

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

In spiritualitate, daca nu mergeti tot drumul, atunci nu lucrati cu intreaga voastra dorinta. Acest lucru nu are nicio legatura cu progresul spiritual. Cu toate acestea, nici macar nu stiti unde este capatul  „drumului”, care este maximum. Va puteti imagina doar intr-un fel.

Astfel, am ajuns la o stare in care am dorit sa descoperim lumea spirituala complet – tot ce doar ne puteam imagina. Cu aceasta intentie maxima am ajuns la conventie. Ne-am dorit acest lucru si nimic mai putin, astfel incat „cerurile sa se dezvaluie.”

Dar ce ne-a fost noua dezvaluit,  in schimb? Cat de mult suntem pe plan intern in imposibilitatea de a veni chiar si un centimetru mai aproape de ea! Nu putem accepta nevoia de a ne reuni, de a ne anula.

Asta inseamna ca am inteles gresit Lumea de Sus si nu ne-am dat seama ca a fost calitatea de a darui, deasupra egoismului nostru. Totusi, am simtit aceasta necesitate. Dupa trei zile pline cu multe actiuni interioare, am iesit dezamagiti. Si aceasta dezamagire vine din faptul ca nu putem si nu avem dorinta de a atinge adevarata spiritualitate. Dorim sa ramanem in definitia noastra despre spiritualitate, ca ceva care este pur si simplu bun, vesnic, si placut  in dorintele noastre actuale, egoiste.

Ce am evidentiat? Aceasta a fost linia de stanga, propria noastra inclinatie rea, faptul ca avem dorinta de a primi spiritualitate in interiorul dorintelor noastre egoiste, la fel ca in lumea materiala. De ce nu o primim? Din cauza ca nu este necesar sa primim nimic in spiritualitate. Aceasta este deschisa. Daca doriti sa daruiti, atunci mergeti mai departe. Totul e permis si orice este posibil. Nimeni nu-ti poate fura aceasta.

Cu alte cuvinte, in interiorul ego-ului nostru am relevat faptul ca definitia noastra de spiritualitate a fost incorecta. Iar acest lucru ne va fi descoperit pe toate cele 125 de trepte! Acum, noi inca nu vedem ca natura noastra este paralela cu natura spirituala, ca nu putem sa-o atingem, si ca avem o singura ocazie ramasa: numai sa-L strigam la Creator, sa-L intrebam. Acest lucru este deja linia dreapta. Trebuie sa ne ridicam deasupra noastra si linia de mijloc va iesi din asta.

Cu toate acestea, am realizat mare lucru. Disperarea, care a fost peste noi, durerea si desertaciunea au dezvaluit ce am devenit si ne-a aratat incapacitatea de a atinge lumea spirituala in interiorul dorintele noastre egoiste. In esenta, am cerut ca spiritualitatea sa devina revelata tocmai din interiorul acestor dorinte, mai degraba decat din dorintele de a darui. Acum, dupa aceasta realizare a raului, vom intrape  linie dreapta, ne vom corecta, si vom atinge linia de mijloc.

Prin urmare, ceea ce am realizat la Conventie este o mare realizare. Este deja inceputul caii spirituale. Acest lucru nu s-a intamplat niciodata pe o  scara mare si in marele egoism al acestei generatii. Baal HaSulam scrie, „Sunt fericit pentru pacatosii carora le este dezvaluit ca motivul pentru aceasta este” sfintenia zilei. „”

O mare de lumina a trebuit sa se toarne de sus, in scopul de a ne arata cat mult nu ne dorim si nu sunt capabili, cat de opusi suntem de spiritualitate, gradul in care nu vrem sa ne gandim la unitate si dragoste intre noi. Toate acestea inseamna „sfintenia zilei” pentru ca ne-am unit impreuna si totusi ne-am dorit sa ne inaltam spiritual, in unele aspecte.

Ni s-a dezvaluit  gradul sau dorinta de sus, care trebuie sa ne ridice. Cu toate acestea, acum suntem in imposibilitatea de a face acest lucru, dar avem de facut acest lucru in scopul de a urca la primul grad de pe scara spirituala.
De aceea, eu sunt foarte fericit cu rezultatele Conventiei si sperfoarte mult ca in viitorul apropiat vom dezvalui toate cele trei linii, ca pe linia de mijloc.

Portia saptamanala de Tora din 11/12/10

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→