Category Archives: Copii

Copiii universului, partea a noua

Suntem extrem de limitați. Noi studiem întregul univers și pe noi înșine cu ajutorul celor cinci simțuri, calculând cât putem câștiga sau pierde.
Acest fapt ne limitează dramatic, deoarece nu ne permite să trecem dincolo de noi și să vedem ce se află în afară. În fapt, trecem totul prin sistemul nostru intern, decizând astfel ce ne face să ne simțim bine și ce rău, atâta tot.

Drept rezultat, rămân multe fenomene pe care nu le vedem, multe forțe pe care nu le distingem, atât din universul nostru, cât și din universurile paralele, doar din cauză că nu ne interesează și nu ne afectează eul, dorința noastră de a primi plăcere.

Dacă aș putea identifica legătura dintre un fenomen și succesul meu, l-aș studia cu siguranță și aș descoperi noi fenomene. Dar eu nu văd nici o legătură, sunt orb la orice fenomen.

Totul se datorează faptului că nu posed o a doua forță, aceea a dăruirii. Sunt alcătuit în întregime din forța primirii.

Comentariu: Există însă fenomene în care putem decela conexiunile, dar nu le putem defini. De exemplu, ne dorim foarte mult să știm mai multe despre dezastrele naturale, să le putem prezice, să ne putem proteja în fața lor. Acest lucru ar fi benefic, dar noi continuăm să rămânem lipsiți de apărare în fața uraganelor, a cutremurelor, etc.

Răspuns: Desigur că există fenomene despre care doar presupunem că există, dar ele sunt precum materia neagră. Ne închipuim că există și că sunt legate de noi, dar nu le putem identifica. Ele presupun cercetarea la un nivel diferit.

Eu, pe de altă parte, vorbesc despre o carență fundamentală în percepția noastră, despre faptul că nu ne stă în putere să înțelegem nimic, nici teoretic și nici ipotetic.

Dacă ne însușim forța dăruirii, forța de a ieși din noi înșine și dacă am putea da la o parte limitările motivațiilor și dorințelor noastre egoiste, am studia obiectiv ceea ce se găsește în afara noastră. Am studia totul cu o minte și o inimă externe.

Atunci am putea revela lumi întregi, completând imaginea distorsionată și incompletă pe care o vedem astăzi.

Acum trăim ca într-o bulă care este atrasă spre interior și se prăbușește înăuntrul său. Vedem, simțim, studiem doar ceea ce este perceput de gravitația egoistă. Acolo există și universul nostru, care ni se pare infinit de mare, în această bulă mică a percepției noastre.

Până când nu vom dobândi cea de-a doua forță, care ne va permite să evadăm dintre limitele calităților noastre, nu vom descoperi ce se găsește în afară.

Din programul KabTV “A New Life” 3/2/14

 

Copiii universului, partea a opta

Astăzi studiem natura doar prin prisma forței de primire, care este atributul nostru primar. Întotdeauna doresc să primesc ceea ce îmi este benefic. În acest fel îmi conduc viața și tot așa sunt; aceasta este gândirea mea conștientă și inconștientă, nu am un alt fel de raționament.

Totul se datorează faptului că m-am născut în urma evoluției naturii inanimate, vegetale și animale. Fiecare parte a materiei aspiră să se diferențieze și să se clasifice în cel mai eficient mod, rezistând la tot ceea ce-i poate dăuna și sprijinindu-se pașnic, cât mai apropiat și mai sigur pe celelalte părți. De aceea, eu trebuie să am grijă tot timpul cum să obțin ceea ce îmi este necesar în cel mai bun, sigur și plăcut mod, în comparație cu ceilalți.

Acest atribut este tipic tuturor formelor de materie inclusiv maturii vegetale, care se îngrijește în mod pasiv. La nivelul vegetal este utilizat deja mediul înconjurător: organismele produc substanțe folositoare folosind solul, consumă oxigen sau bioxid de carbon, etc.

În organisme au loc procese metabolice, ele știu cum să folosească mediul pentru a se dezvolta pe seama acestuia. Creaturile de la nivelul animal cresc nu numai datorită mediului inanimat, dar și al celui vegetal și animal. Animalele se hrănesc cu plante și cu alte animale.

În același timp, toate organismele se dezvoltă și se înmulțesc, având ca fundament dorința originară de a se apăra de tot ceea ce le este dăunător și a se apropia de ceea ce le este benefic. Aceasta este esența forței egoiste de primire care se găsește în fiecare creatură.

În ceea ce privește omul, el a reușit să facă toate acestea, mai mult decât oricare alt nivel. El se bucură atunci când ia din resursele alocate altora, chiar dacă nu are nevoie de ele, pentru că astfel el se simte cel mai important din lume. Omul dă la o parte și se îndepărtează de tot ceea ce poate să-i facă rău și păstrează aproape doar ceea ce-i aduce beneficii. El nu-și evaluează poziția după tiparul mediului său înconjurător ci după întreaga lume, din toate timpurile.

Eul uman este foarte dezvoltat iar percepția sa, viziunea asupra lumii, este înrădăcinată în programul său intern. Indiferent ce percep cu simțurile mele, eu voi vedea doar ce vreau și nu ce se petrece de fapt în realitate.

Nu acord nici o atenție lucrurilor care nu aparțin existenței mele corporeale, dorinței mele de a primi. Lucrurile neutre, care nu îmi sunt nici dăunătoare și nici utile, nu se află în câmpul meu vizual. Pur și simplu nu le pot identifica.
Din programul KabTV “A New Life” 3/2/14

Dragostea în lumina dorinţelor care se trezesc

Întrebare: Dragostea înseamnă prietenie şi prietenia înseamnă iubire. De ce există dragoste între părinţi şi copii dar nu există prietenie?

Răspuns: De fapt, astăzi, nimic nu există. Suntem într-o asemenea stare de egoism sporit, încât copiii şi părinţii nu simt mai multă dragoste, unul pentru celălalt. Nu suntem de vină, este doar ceea ce este.

Astăzi, în umanitate se schimbă multe lucruri. Oamenii nu mai doresc să facă copii, nu vor să mai întemeieze o familie. Aceia care acceptă să întemeieze o familie nu vor să facă copii, şi invers, ei vor să aibă copii dar nu mai vor o familie. În general, totul este incorect.

În tinereţea mea,  totul era un pic diferit şi acum, privesc tinerii şi nu-i înţeleg. Ei sunt o natură complet diferită. Este vorba despre o schimbare bruscă de generaţie, accelerarea timpului şi schimbări mai mari ne aşteaptă.

De fapt, nu este decât o creştere a dorinţelor care nu se exprimă clar în noi, dar sunt detaşate de nivelul anterior, adică, ne îndepărtăm mai mult, de lumea animală. Cu alte cuvinte, natura umană, egoismul uman se manifestă, mai mult, în noi. Prin urmare, noi ne detaşăm de nivelul animal precedent şi pierdem instinctele naturale care vizează întemeierea unei familii şi creşterea copiilor. Ele primesc un caracter simbolic.

Toate acestea ne conduc la corectare. Între timp, oamenii avansează sub influenţa noilor dorinţe care se trezesc în ei şi apoi, ei vor începe să le recunoască, mai mult, să le recunoască ca fiind dăunătoare. Cum putem corecta asta ? Doar corectând intenţia noastră, muncind asupra erorilor.

Din Congresul St Petersburg, „Lecţia pregătitoare”

 

Un joc care este din ce în ce mai aproape de adevăr

Al treilea principiu din relaţiile familiale este acela că atunci când o persoană simte că ei îl iubesc şi sunt îngrijoraţi de bunăstarea lui, asta trezeşte în el o mare bucurie şi îl obligă să răspundă cu o relaţie similară. În acest fel, ne dăm exemplul unul altuia.

Suntem de acord să lucrăm la sistemul de relaţii dintre noi şi astfel acţionăm conştiincios şi înţelegem ce se întâmplă. Nimeni nu îşi permite „să vorbească repede fără să se gândească”  la ce îi vine legat de partener. Vrem să construim o familie bună, aşadar ne jucăm cu relaţii perfecte, care nu există cu adevărat pe moment, dar cu speranţă că vom ajunge la asta.  Ne arătăm unul altuia că acesta este doar un joc pe moment, dar este un joc care avansează şi devine tot timpul din ce în ce mai uşor şi mai aproape de adevăr.

Suntem obligaţi să jucăm, deoarece am fost de acord asupra acestui lucru!

Întrebare: Şi daca încerc să construiesc o relaţie bună cu soţia mea, dar nimic nu ajută pentru că ea este o egoistă aşa de mare încât refuză să facă vreun pas către mine?

Răspuns: Asta spune că nu am acţionat înţelept, altfel m-aş juca cu egoul ei  şi aş înconjura-o din toate părţile. Ea depinde de mine şi dacă este o mare egoistă este un semn că are mari dorinţe pe care le pot împlini. Astfel, eu controlez situaţia.

În general, întreaga problemă constă în faptul că noi nu ştim cum să ne jucăm cu acest ego. Cu cât creşte mai mult ego-ul uni om, cu atât acesta devine mai mult ca un copil, ca un copil mic. Este foarte uşor să obţii reacţia corectă de la el, dacă acţionezi corect cu el, deoarece nu el este stăpânul lui ci depinde complet de ego-ul lui.

Om (Gever) este acela care nu este capabil să se depăşească şi este imposibil să îl influenţezi în mod direct. Nu îl poţi rănii, te „prăbuşeşti” asupra lui şi el rămâne în picioare.  Dacă partenera ta este un egoist de acest gen, nepregătită să se controleze, te poţi juca cu ea la fel cum te joci cu un copil mic.

Trebuie să ne arătăm intenţionat unul altuia o bună relaţie, chiar să exagerăm, şi să verificăm dacă primim o relaţie similară în schimb. Dacă nu este o relaţie similară, trebuie să lucrăm la asta. Încerc să îi dau ei o relaţie bună tot timpul, dar dacă nu văd o relaţie similară în schimb, mă reţin de la a face asta. Încerc să fac ceva bun din nou şi dacă primesc o reacţie bună, îi dărui o şi mai caldă relaţie. Dacă nu, mă distanţez şi eu. Mă prezint intenţionat, arătându-i că sunt gata să o tratez bine, dar numai cu condiţia ca şi ea să facă la fel.

Astfel ne construim cuplul: unitate, comunicare, ceea ce se cheamă o „familie”. La fel trebuie să mă comport şi cu copiii, cu ajutorul „morcovului şi băţului”. Întreaga metodă se construieşte pe concesii; mă ridic deasupra egoului, într-o manieră calculată  şi controlată, conform cu un program care a fost specificat de la început.

Dar asta nu este doar iubire absolută necondiţionată care va trezi dispreţ în altă persoană.  Trebuie să arăt că iubesc, că cedez la tot, că mă anulez, dar nu astfel încât partenerul să facă orice vrea. Chiar şi părinţii care au o iubire infinită pentru copiii lor, nu trebuie să arate asta. Trebuie să adaug „judecată la milă” şi „milă la judecată”, controlând situaţia cu ajutorul acestor două mijloace, funcţie de reacţii.

Îmi stabilesc scopul de a ajunge la o conexiune şi îmi informez soţia despre asta. Dar ea trebuie să ştie că în această unificare eu am două mijloace în posesie: judecata şi mila, iubirea şi ura, iar una nu lucrează fără alta. Aşa cum este spus: „Iubirea acoperă toate păcatele”. Suntem de acord să descoperim toate păcatele şi să le acoperim cu iubire, sau nu? Daca da, haide să încercăm.

Este la fel ca atunci când conduc o maşină. Întorc volanul către dreapta sau stânga pentru a menţine direcţia corectă. Problema noastră este că nu suntem sensibili la partener, la celălalt. De aceea, mă întorc către soţie cu o cerere de a fi sensibil la ea. Ce soţie ar refuza asta? Este plângerea eternă a femeii legată de soţ, că nu o înţelege, nu se uită la ea şi nu vrea să împărtăşească experienţele ei.

Iar eu din contra, îi cer să se descopere în faţa mea  pentru a mă putea conecta cu ea. Depinde de mine să înţeleg cum înţelege ea, cum simte şi cum reacţionează în ceea ce mă priveşte. Dacă ştiu toate astea, atunci pot să stăpânesc relaţia noastră din familie cu ajutorul volanului. Şi va simţii şi ea şi va începe să îşi controleze volanul ei în ceea ce mă priveşte pe mine, pentru ca, în final, aceste două volane să se unească într-unul singur, pe care îl întoarcem împreună.

Acesta este un proces emoţional, ca şi cum doi dintre noi ne găsim pe o scala opusă, încercând să menţinem balanţa tot timpul. Egoul fiecăruia creşte tot timpul şi se echilibrează vis a vis de partener. Aşadar ne echilibrăm tot timpul, reînnoind mereu relaţiile noastre. Asta ne permite să avem o dezvoltare adâncă şi infinită, în care descoperim o întreagă simfonie a iubirii.

Din serial nr. 46 al emisiunii de pe KAB.TV “O nouă viaţă” 8/1/12

 

Erori din copilărie?

Întrebare: În ultima vreme, îmi amintesc multe lucruri din tinereţea mea şi-mi este ruşine de lucrurile pe care le-am făcut…

Răspuns: Veţi revedea ceea ce aţi făcut… Creatorul vi le prezintă în mod intenţionat dar trebuie să să înţelegeţi că El a făcut asta şi nu voi.

Asta înseamnă că trebuie să înţelegeţi cătot ce a fost în trecut  este ceea ce El a făcut cu voi, “Nu este nimeni în afară de El”. Prin urmare, nu culpabilizaţi!

Dacă vă condamnaţi cu privire la trecut, atunci condamnaţi Creatorul, deoarece tot trecutul vostru a fost determinat de El. Voi determinaţi numai prezentul şi viitorul.

Din Congresul Krasnoyarsk, 16.06.2013, Lecţia 5

Viața a zburat ca un vis

Întrebare: O persoană știe cu adevărat ce vrea?

Răspuns: Nu știe niciodată. Întreabă persoanele în vârstă și îți vor spune, „Noi nici măcar nu am observat cum am trecut prin viață și ce am făcut cu ea. Și dintr-o dată a alunecat. Îmi amintesc de mine la 20 de ani și un pic la 30, iar ultimele trei sau patru decenii nici măcar nu mi le mai amintesc. ”

Întrebare: Dar e posibil să trăim conștienți. Ce ne împiedică? Să presupunem că, atunci când am fost un copil, părinții mei mi-ar fi spus, „Fii atent la tine însuți, ești făcut din dorințe”?

Răspuns: Dacă ne-ar fi pregătit să înțelegem lumea într-un mod corect! Dacă doar familia și școala ne-ar fi pregătit, atunci ar fi fost diferit! Unde sunt acele familii și școli? Ele nu există.

Părinții mei nu au știut cum să mă educe, ei nu au fost învățați asta la școală, și nu m-au învățat nici pe mine. Rezultatele sunt: mi-am trăit viața fără să știu cum s-o trăiesc, și mi-am educat copiii, de asemenea, fără să știu cum să-i educ, iar ei, de asemenea, îmi educă nepoții fără să știe cum.

În acest fel trecem de la o generație la alta. Dacă te uiți la umanitate de pe margine, vei vedea că comportamentul nostru nu se potrivește deloc cu inteligența noastră, cu capacitatea noastră interioară! Uită-te cum ne irosim!

Astfel, principala problemă cu umanitatea este educația. Dacă am educa o generație în mod corect, atunci am corecta toată omenirea, am schimba toată viața de pe fața pământului.

Din emisiunea de pe Kab.TV „Discuții cu Michael Laitman,” 3/11/12

Simtind Durerea Fata de Copii

Intrebare: In prezent exista o multime de conflicte in scoli. Vizitarea unei scoli pare sa evidentieze dezacordul: Profesorii nu sunt multumiti de copii, copiii nu sunt multumiti de profesori si parintii sunt nemultumiti de ambii. Cand sotia mea s-a intors din vizita pe care a facut-o la o scoala, ea mi-a impartasit durerea sa. Tu spui ca aceste nevoi trebuie corectate. Cum pot eu, ca om, sa corectez asta; ce trebuie sa fac?

Raspuns: Nimic. Ce poti face?

Sistemul cresterii trebuie schimbat: nu cel educational. Educatia poate fi buna si profesorii de asemenea, insa nu exista educatie in familie! Acest subiect nu exista; nu exista oameni care sa stie cum sa creasca copii sau care sa fie preocupati de acest proces. Nu exista nimic din toate astea.

Ganditi-va doar ce se va intampla cu generatia urmatoare. Ea nici macar nu va exista. Nimeni nu vrea o astfel de generatie. De aceea oamenii nu mai vor astazi sa aiba copii, sa creeze o familie. Pentru ce ar face asta? Inseamna deci ca ceea ce vedem va continua sa se intample? De ce sa fie acesti copii nefericiti?

Daca pentru voi sunt importanti copiii, atunci meregti impreuna la scoala si decideti ce puteti face cu ei in acest cadru. Insa, voua nu va pasa de ei, ii lasati in grija acestei organizatii numita „scoala”, „departamentul educatie” si gata. Ii lasati pe acestia sa lucreze cu copiii. Acest lucru nu trebuie sa se intample!

Am avut odata o problema cu fiul meu. L-am trimis sa studieze la o anumita scoala-internat si el obisnuia sa vina acasa odata la cateva saptamani. Dupa un an si jumatate, cei de la acea scoala m-au chemat: „Are un comportament inadecvat. Vrem sa il exmatriculam.” Am fost ofensat: „Cum este posibil? Unde a fost un an si jumatate? A fost in grija voastra, deci cine l-a adus in aceasta stare? Voi care acum vreti sa il exmatriculati? Rasfatati copiii si apoi ii indepartati conform regulilor voastre; asta este tot. Cum a devenit el astfel daca va era incredintat voua in tot acest timp? Este datoria voastra sa ii corectati comportamentul!”

Deci trebuie sa reconstruim scoala. Noi vedem ce generatie creaza deoarece este modul in care cresc.

Oportunitatea este imensa! Priviti cum este structurat totul in natura: Noi putem modela orice fiinta umana, de la cel mai mare ticalos pana la cel mai drept dintre oameni. Totul este in mainile noastre. Si ce cream noi? O persoana nefericita care sufera toata viata sa, care umbla cu capul in pamant, se ascunde de orice, de teme de orice, isi ineaca amarul in vodca si nu primeste de la viata sa nimic pana in momentul in care pleaca din aceasta lume. Care este scopul unei asemenea vieti? Haideti sa ne uitam in sfarsit la ceea ce am creat. Noi suntem cei care am creat asta.

Intrebare: Deci daca unul dintre prietenii mei imi spune ca are probelem la scoala, atunci ne putem duce acolo si sa le prezentam modul in care functioneaza metodologia integrala?

Raspuns: Desigur ca este posibil. Veti fi acceptati oricand. Nici un membru al scolii nu va va spune vreodata: „Nu!” Esti psiholog acreditat, ai recomandari si esti cunoscut in media. Tu vrei sa sustii o lectie demonstrativa, o lectie deschisa, etc. Te rog sa faci asta! Ei vor fi de acord. Asezati discret acolo o camera pentru ca elevi sa nu fie inhibati si pentru ca si altii sa poata urmari lectia. Astazi acest lucru nu este o problema.

Intrebare: Crezi ca a venit momentul de a darui metodologia integrala oamenilor?

Raspuns: Includeti si parintii, sau implicati managementul scolii, care are de suferit de pe urma faptului ca violenta si un nivel scazut de performanta a aparut la ei in scoala. Aveti doua cai la dispozitie, fie prin parinti fie prin managementul scolii. Incercati sa luati atitudine. Cu asta trebuie sa incepeti! Veti vedea cat de benefic este acest lucru. Nu veti avea obstacole, nici oponenti in acest domeniu, deoarece fiecare simte durere cu privire la ceea ce se intampla cu copiii.

Din “Discutie despre Educatia Integrala” 28/05/2012

Prevenirea ameninţării iminente

Întrebare: Să presupunem că avem informaţii despre viitoarele ameninţări care ne îngrijorează. Am auzit şi suntem de acord cu asta. Ce putem face pentru a le preveni?

Răspuns: Avem multe opţiuni şi multe moduri de a disemina. În primul rând trebuie să folosim toate diferitele mişcări de protest, deoarece acestea sunt de fapt un protest intern împotriva a tot ce se întâmplă în lume în aceste zile: împotriva creşterii preţurilor, cotei inegale a bogăţiei, precum şi alte fenomene asemănătoare. Acest protest este împotriva stării actuale a societăţii. Putem folosi cu succes acţiunile de protest, pentru a transmite mesajul la mase. Putem folosi grija pe care o persoană o are pentru copii. Vedem modul urât în care copiii sunt educaţi în aceste zile. Ei nu primesc nici o formă de educaţie, ci doar informaţii şi nu doresc nici macar acest lucru. Este violenţă în şcoli, problemele legate de droguri, abuz sexual, etc, familiile se destramă şi puţini vor să-şi păstreze familia.

Noi trebuie să încercăm cumva să arătăm unei persoane că este cu siguranţă posibil să trăiască altfel, deşi a crescut săturată de toate încercările de a face ceva. Este totul atat de simplu: Ea pur şi simplu are nevoie să navigheze pe net şi să ajungă la cursul de educaţie integrală.

Lucrănd cu copiii de şcoală, folosim o metodă foarte interesantă: în primul rând, profesorii sunt instruiţi şi apoi folosesc metoda integrală în sala de clasă. Putem vedea rezultatele în termen de cateva saptamani în schimbarea copiilor. Părinţii văd brusc copii total diferiţi, care au devenit mai buni, mai plăcuti, ascultători, şi aşa mai departe. Apoi, este nevoie să schimbăm părinţii, deoarece mediul influenţează copiii.  Aceasta înseamnă că ei, de asemenea, trebuie să participe la un curs de educaţie integrală. Nu este nevoie să le spunem despre schimbările viitoare, deoarece în momentul în care încep cursul şi participă la ateliere de lucru, ei descoperă brusc o existenţă cu totul diferită, un mod diferit de a comunica, o altă viaţă.

Astăzi pregătim în mod activ şi intens o intreaga echipa de lectori, profesori, educatori şi organizatori, care se vor ocupa cu acest lucru. Dar între timp, aceasta este doar o picătură în ocean.

Dintr-o „discuţie despre creşterea integrală” 13/06/12

Pe cine ridicăm: „Stăpâni” sau muncitori?

O persoană trebuie să aibă grijă în mod constant pentru că în orice moment, aşa cum spun înţelepţii, poate înclina balanţanu numai în favoare sa ci şi în favoarea întregii lumi. Dar asta nu înseamnă că nu putem face greşeli. Astăzi trecem prin faza de pregătire şi desigur că facem greşeli.

Dacă faci eforturi şi faci greşeli, este normal. În timpul perioadei de pregătire, o persoană nu corectează încă nimic, ci numai îşi pregăteşte dorinţele pentru corecţie. Asta este şi ceea ce îi învăţăm pe copii. Nu le cerem o muncă reală, pe care nu sunt încă în stare să o facă. Nu îi estimăm după rezultate, ci după ceea ce au învăţat. De exemplu, dacă dau unui copil o jucărie şi el o ia şi o sparge, este normal pentru el şi, cu toate că jucaria este stricată el a învăţat ceva din asta. Poate descoperi că nu este nimic înăuntru, sau că este un arc; copilul a învăţat ceva şi ăsta este principalul câştig.

Nici măcar nu pedepseşti un adolescent pentru lucruri pentru care adulţii merg la închisoare. În timpul perioadei de pregătire, nu se aşteaptă de la o persoană să obţine rezultate adevărate. Principalul lucru este să se pregătească pentru corecţie şi să avanseze, chiar prin corupţia pe care o descoperi. Acesta este principiul învăţării. De aceea învăţământul tradiţional din şcolile noastre şi din universităţi este inutil; unei persoane nu i se permite să facă greşeli. Se aşteaptă de la ea note bune şi realizări mari şi persoana nu se gândeşte la esenţa materialului, la cum să pună împreună materia care îi este prezentata gata făcută. Nu, trebuie să ia o notă iar restul nu o interesează.

Deci nu nu mai este o pregătire pentru ceva măreţ. Sistemul educaţional produce oameni care nu ştiu cum să gândească.

De fapt, în faza de pregătire, în procesul de învăţare, un singur lucru ar trebui să se aştepte de la cineva: să absoarbă câtm mai multe lucruri bune şi rele, să se ridice şi să cadă constant. Nivelul său de pregătire ar trebuie să fie estimat şi nu cât de multe cunoaşte. Nu contează dacă a spart ceva pe drum. O persoană care vrea cu adevărat să fie expertă într-un anumit domeniu ar trebui să se conecteze cu materialul cu care va lucara, să îl studieze şi penetreze. Pentru a face asta, trebuie să spargă materialul brut şi să se scufunde în această spargere, în adâncimile materialuli brut.

Aceasta este o metodă total diferită de învăţământ şi educaţie, o metodă care este opusă metodei curente. Nu există note, pentru că în timpul pregătirii nu există nimic pentru care să se dea note. Nu este nici recompensă pentru rezultatele viitoare pentru că altfel omul şi-ar dori recompensa.

În lume, totuşi, oamenii preferă ceva care promite o recompensă. În ultimii 30-40 de ani, oamenii au devenit foarte limitaţi şi nu pot găsi soluţii chiar la crize mici. Asta pentru că nu au o abordare creativă pentru învăţământ. Omul nu a fost construit din spargere astfel încât să fie cu adevărat complexs şi cu multe feţe.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 3/19/12, Studiul celor zece Sefirot

Când copilaria se termină

Lumea ne tratează mult mai aspru, mai persistent, mai serios şi cu tenacitate, pe zi ce trece. Voit sau nevoit, oamenii consideră că trebuie să se întâmple ceva sau ca deja se întâmplă. Religiosii atribuie aceasta unei forţe superioare; laicii dau vina pe natură. Intr-un fel sau altul, noi suntem sub presiuni puternice, care ne obligă să ne concentrăm atenţia şi sa începem sa acţionam.

Cabala ne învaţă că există o modalitate de a optimiza şi de a accelera dezvoltarea noastră. Pentru asta trebuie să recunoaştem ceea ce se întâmplă şi să observam procesul în ansamblu. In fiecare moment, avem de ales cum să continuam să crestem. Nu este despre a fi bun sau rau, ci mai degrabă dacă progresele noastre sunt în conformitate cu programul naturii. Cu cat mai aproape suntem de program, cu atât mai repede progresam. Totul depinde de înţelegerea, priceperea şi realizarea noastră şi acordul cu algoritmul pe care natura ni-l cere.

Cum ştim noi despre asta? Astăzi, putem ajunge la această concluzie din propria noastră experienţă.

Oamenii de stiinta, psihologii şi filosofii repetă la unison că suntem dezvoltati de catre două forţe: binele şi răul. Binele ne aduce bunatate şi răul, rău. Nu avem nici o îndoială cu privire la acest lucru, deoarece fiecare dintre noi poate interpreta binele şi răul.

Impactul forţei bune se simte mai ales în copilărie atunci când suntem îngrijiţi, iubiti si protejati în timp ce suntem în creştere. Natura (sau Creatorul) trezeste o atitudine bună şi dragoste în părinţi, rude apropiate şi chiar şi în mediul mai îndepărtat faţă de copii. Nu contează dacă copilul se poarta urat sau rupe lucruri. El este scuzat ca face lucruri pentru care un adult nu ar fi iertat. Toata lumea rasfata un copil şi el foloseşte atitudinea lor buna.

De îndată ce copilul creşte, acea atitudine indulgentă si buna se opreşte brusc. De acum incolo el devine cel care trebuie să aibă grijă de sine si de ceilalti; el începe să „datoreze” altora şi este responsabil pentru acţiunile sale. Ca s-o scurtam, cererile inlocuiesc iubirea.

De ce se întâmplă acest lucru? Noi nu punem sub semnul întrebării copilaria, dar de ce natura este atât de exigentă cu maturitatea, de ce se opreste sa fie la fel buna cum a fost anterior? De ce începe să aplice o atitudine negativă faţă de noi?

Este esenţial să înţelegem că nu are nimic de-a face cu negativitatea, ci mai degrabă ca ne ofera stimulente să crestem. Dacă ne dezvoltam corect, atunci în loc sa simtim influenţele rele, simtim bunăvoinţa. Astfel, trebuie să ne dăm seama că întreaga natură, viaţa şi lumea ne tratează în concordanta cu respectul nostru fata de lume. În cazul în care lumea ne tratează problematic, înseamnă că problema este înrădăcinată în propria noastră atitudine incorecta şi dezechilibrată faţă de lume. Când ne adaptam la lume, începem să re-evaluam forţele pe care le-am considerat anterior rele in bune.

Care este motivul pentru care nu simtim că forţa negativă instiga auto-corecţia noastra? Dacă ne re-conectam cu acea forţă, viaţa ne va părea din nou la fel ca in copilarie, atunci când fiecare zi promitea sa aduca ceva bun.

Totul depinde de pregătirea şi de educaţia noastră. Dacă inca de la inceputul anilor noştri am fi crescuţi în mod corect şi instruiţi sa fim asigurati că fiind adulţi ne maturizam cu intelegerea modului corect de a interacţiona cu mediul pentru a obtine răspunsuri pozitive şi a modului corect de a interacţiona cu natura, societatea, familia şi cu noi înşine, atunci vieţile noastre ar continua perfect, fara probleme.

Dar noi nu primim indicatii corecte în copilăria noastră cu privire la varsta adulta. Este uşor să vorbim despre aceste probleme prin folosirea cuvintelor cabaliste, dar ce putem face dacă nu suntem familiarizaţi cu înţelepciunea Cabalei? Putem găsi ghidarea precisă ascultand informatiile naturii? Putem forma o atitudine corectă la tot ceea ce ne înconjoară? Omenirea se confruntă cu problema de a găsi o modalitate in a evita orice suferinţă şi încearcă să descopere cum să se raporteze la viaţă, în scopul de a experimenta cea mai mică primejdie. Chiar si acum continuam sa suferim si vom suferi chiar si mai mult, deoarece nu am găsit încă răspunsul la această întrebare.

Contradicţia dintre ceea ce vrem şi ceea ce posedam de fapt în realitate ii împinge pe adulţi sa caute în continuare. Ca rezultat, de-a lungul istoriei am dezvoltat mai multe abordari la această problemă. Baal HaSulam scrie despre ele in articolul sau „Pacea”; subliniind că, dacă am observa sincer şi realist natura, umanitatea şi viaţa, am ajunge la aceleaşi rezultate despre care înţelepciunea Cabalei ne învaţă.

Principalul lucru este sa nu fim mituiţi de egoismul nostru, ci mai degrabă să ne ridicam deasupra lui, până la un nivel obiectiv, la care nu depindem de senzaţiile, înclinaţiile şi noţiunile noastre existente. Dacă ne-ar putea ridica mai presus de noi înşine ca cercetători independenţi, am detecta unele date care sunt conţinute în Cabala.

Asta este ceea ce face înţelepciunea: ridică o persoană până la un nivel la care poate privi catre realitate, nu prin prisma ego-ului său. Dacă am putea elimina aceste „lentile” ale egoismului, am obtine cu uşurinţă înţelepciunea Cabalei. Potrivit articolului lui Baal HaSulam, „Pacea”, aceasta este cercetare ştiinţifică, cu baza experimentala, experienţială şi practica, care funcţionează pentru toată lumea, fără excepţie, şi care permite fiecăruia să descopere nevoia de a darui aproapelui sau.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 11/11/11  „Pacea”