Category Archives: Copii

Dragostea în lumina dorinţelor care se trezesc

Întrebare: Dragostea înseamnă prietenie şi prietenia înseamnă iubire. De ce există dragoste între părinţi şi copii dar nu există prietenie?

Răspuns: De fapt, astăzi, nimic nu există. Suntem într-o asemenea stare de egoism sporit, încât copiii şi părinţii nu simt mai multă dragoste, unul pentru celălalt. Nu suntem de vină, este doar ceea ce este.

Astăzi, în umanitate se schimbă multe lucruri. Oamenii nu mai doresc să facă copii, nu vor să mai întemeieze o familie. Aceia care acceptă să întemeieze o familie nu vor să facă copii, şi invers, ei vor să aibă copii dar nu mai vor o familie. În general, totul este incorect.

În tinereţea mea,  totul era un pic diferit şi acum, privesc tinerii şi nu-i înţeleg. Ei sunt o natură complet diferită. Este vorba despre o schimbare bruscă de generaţie, accelerarea timpului şi schimbări mai mari ne aşteaptă.

De fapt, nu este decât o creştere a dorinţelor care nu se exprimă clar în noi, dar sunt detaşate de nivelul anterior, adică, ne îndepărtăm mai mult, de lumea animală. Cu alte cuvinte, natura umană, egoismul uman se manifestă, mai mult, în noi. Prin urmare, noi ne detaşăm de nivelul animal precedent şi pierdem instinctele naturale care vizează întemeierea unei familii şi creşterea copiilor. Ele primesc un caracter simbolic.

Toate acestea ne conduc la corectare. Între timp, oamenii avansează sub influenţa noilor dorinţe care se trezesc în ei şi apoi, ei vor începe să le recunoască, mai mult, să le recunoască ca fiind dăunătoare. Cum putem corecta asta ? Doar corectând intenţia noastră, muncind asupra erorilor.

Din Congresul St Petersburg, „Lecţia pregătitoare”

 

Un joc care este din ce în ce mai aproape de adevăr

Al treilea principiu din relaţiile familiale este acela că atunci când o persoană simte că ei îl iubesc şi sunt îngrijoraţi de bunăstarea lui, asta trezeşte în el o mare bucurie şi îl obligă să răspundă cu o relaţie similară. În acest fel, ne dăm exemplul unul altuia.

Suntem de acord să lucrăm la sistemul de relaţii dintre noi şi astfel acţionăm conştiincios şi înţelegem ce se întâmplă. Nimeni nu îşi permite „să vorbească repede fără să se gândească”  la ce îi vine legat de partener. Vrem să construim o familie bună, aşadar ne jucăm cu relaţii perfecte, care nu există cu adevărat pe moment, dar cu speranţă că vom ajunge la asta.  Ne arătăm unul altuia că acesta este doar un joc pe moment, dar este un joc care avansează şi devine tot timpul din ce în ce mai uşor şi mai aproape de adevăr.

Suntem obligaţi să jucăm, deoarece am fost de acord asupra acestui lucru!

Întrebare: Şi daca încerc să construiesc o relaţie bună cu soţia mea, dar nimic nu ajută pentru că ea este o egoistă aşa de mare încât refuză să facă vreun pas către mine?

Răspuns: Asta spune că nu am acţionat înţelept, altfel m-aş juca cu egoul ei  şi aş înconjura-o din toate părţile. Ea depinde de mine şi dacă este o mare egoistă este un semn că are mari dorinţe pe care le pot împlini. Astfel, eu controlez situaţia.

În general, întreaga problemă constă în faptul că noi nu ştim cum să ne jucăm cu acest ego. Cu cât creşte mai mult ego-ul uni om, cu atât acesta devine mai mult ca un copil, ca un copil mic. Este foarte uşor să obţii reacţia corectă de la el, dacă acţionezi corect cu el, deoarece nu el este stăpânul lui ci depinde complet de ego-ul lui.

Om (Gever) este acela care nu este capabil să se depăşească şi este imposibil să îl influenţezi în mod direct. Nu îl poţi rănii, te „prăbuşeşti” asupra lui şi el rămâne în picioare.  Dacă partenera ta este un egoist de acest gen, nepregătită să se controleze, te poţi juca cu ea la fel cum te joci cu un copil mic.

Trebuie să ne arătăm intenţionat unul altuia o bună relaţie, chiar să exagerăm, şi să verificăm dacă primim o relaţie similară în schimb. Dacă nu este o relaţie similară, trebuie să lucrăm la asta. Încerc să îi dau ei o relaţie bună tot timpul, dar dacă nu văd o relaţie similară în schimb, mă reţin de la a face asta. Încerc să fac ceva bun din nou şi dacă primesc o reacţie bună, îi dărui o şi mai caldă relaţie. Dacă nu, mă distanţez şi eu. Mă prezint intenţionat, arătându-i că sunt gata să o tratez bine, dar numai cu condiţia ca şi ea să facă la fel.

Astfel ne construim cuplul: unitate, comunicare, ceea ce se cheamă o „familie”. La fel trebuie să mă comport şi cu copiii, cu ajutorul „morcovului şi băţului”. Întreaga metodă se construieşte pe concesii; mă ridic deasupra egoului, într-o manieră calculată  şi controlată, conform cu un program care a fost specificat de la început.

Dar asta nu este doar iubire absolută necondiţionată care va trezi dispreţ în altă persoană.  Trebuie să arăt că iubesc, că cedez la tot, că mă anulez, dar nu astfel încât partenerul să facă orice vrea. Chiar şi părinţii care au o iubire infinită pentru copiii lor, nu trebuie să arate asta. Trebuie să adaug „judecată la milă” şi „milă la judecată”, controlând situaţia cu ajutorul acestor două mijloace, funcţie de reacţii.

Îmi stabilesc scopul de a ajunge la o conexiune şi îmi informez soţia despre asta. Dar ea trebuie să ştie că în această unificare eu am două mijloace în posesie: judecata şi mila, iubirea şi ura, iar una nu lucrează fără alta. Aşa cum este spus: „Iubirea acoperă toate păcatele”. Suntem de acord să descoperim toate păcatele şi să le acoperim cu iubire, sau nu? Daca da, haide să încercăm.

Este la fel ca atunci când conduc o maşină. Întorc volanul către dreapta sau stânga pentru a menţine direcţia corectă. Problema noastră este că nu suntem sensibili la partener, la celălalt. De aceea, mă întorc către soţie cu o cerere de a fi sensibil la ea. Ce soţie ar refuza asta? Este plângerea eternă a femeii legată de soţ, că nu o înţelege, nu se uită la ea şi nu vrea să împărtăşească experienţele ei.

Iar eu din contra, îi cer să se descopere în faţa mea  pentru a mă putea conecta cu ea. Depinde de mine să înţeleg cum înţelege ea, cum simte şi cum reacţionează în ceea ce mă priveşte. Dacă ştiu toate astea, atunci pot să stăpânesc relaţia noastră din familie cu ajutorul volanului. Şi va simţii şi ea şi va începe să îşi controleze volanul ei în ceea ce mă priveşte pe mine, pentru ca, în final, aceste două volane să se unească într-unul singur, pe care îl întoarcem împreună.

Acesta este un proces emoţional, ca şi cum doi dintre noi ne găsim pe o scala opusă, încercând să menţinem balanţa tot timpul. Egoul fiecăruia creşte tot timpul şi se echilibrează vis a vis de partener. Aşadar ne echilibrăm tot timpul, reînnoind mereu relaţiile noastre. Asta ne permite să avem o dezvoltare adâncă şi infinită, în care descoperim o întreagă simfonie a iubirii.

Din serial nr. 46 al emisiunii de pe KAB.TV “O nouă viaţă” 8/1/12

 

Erori din copilărie?

Întrebare: În ultima vreme, îmi amintesc multe lucruri din tinereţea mea şi-mi este ruşine de lucrurile pe care le-am făcut…

Răspuns: Veţi revedea ceea ce aţi făcut… Creatorul vi le prezintă în mod intenţionat dar trebuie să să înţelegeţi că El a făcut asta şi nu voi.

Asta înseamnă că trebuie să înţelegeţi cătot ce a fost în trecut  este ceea ce El a făcut cu voi, “Nu este nimeni în afară de El”. Prin urmare, nu culpabilizaţi!

Dacă vă condamnaţi cu privire la trecut, atunci condamnaţi Creatorul, deoarece tot trecutul vostru a fost determinat de El. Voi determinaţi numai prezentul şi viitorul.

Din Congresul Krasnoyarsk, 16.06.2013, Lecţia 5

Viața a zburat ca un vis

Întrebare: O persoană știe cu adevărat ce vrea?

Răspuns: Nu știe niciodată. Întreabă persoanele în vârstă și îți vor spune, „Noi nici măcar nu am observat cum am trecut prin viață și ce am făcut cu ea. Și dintr-o dată a alunecat. Îmi amintesc de mine la 20 de ani și un pic la 30, iar ultimele trei sau patru decenii nici măcar nu mi le mai amintesc. ”

Întrebare: Dar e posibil să trăim conștienți. Ce ne împiedică? Să presupunem că, atunci când am fost un copil, părinții mei mi-ar fi spus, „Fii atent la tine însuți, ești făcut din dorințe”?

Răspuns: Dacă ne-ar fi pregătit să înțelegem lumea într-un mod corect! Dacă doar familia și școala ne-ar fi pregătit, atunci ar fi fost diferit! Unde sunt acele familii și școli? Ele nu există.

Părinții mei nu au știut cum să mă educe, ei nu au fost învățați asta la școală, și nu m-au învățat nici pe mine. Rezultatele sunt: mi-am trăit viața fără să știu cum s-o trăiesc, și mi-am educat copiii, de asemenea, fără să știu cum să-i educ, iar ei, de asemenea, îmi educă nepoții fără să știe cum.

În acest fel trecem de la o generație la alta. Dacă te uiți la umanitate de pe margine, vei vedea că comportamentul nostru nu se potrivește deloc cu inteligența noastră, cu capacitatea noastră interioară! Uită-te cum ne irosim!

Astfel, principala problemă cu umanitatea este educația. Dacă am educa o generație în mod corect, atunci am corecta toată omenirea, am schimba toată viața de pe fața pământului.

Din emisiunea de pe Kab.TV „Discuții cu Michael Laitman,” 3/11/12

Simtind Durerea Fata de Copii

Intrebare: In prezent exista o multime de conflicte in scoli. Vizitarea unei scoli pare sa evidentieze dezacordul: Profesorii nu sunt multumiti de copii, copiii nu sunt multumiti de profesori si parintii sunt nemultumiti de ambii. Cand sotia mea s-a intors din vizita pe care a facut-o la o scoala, ea mi-a impartasit durerea sa. Tu spui ca aceste nevoi trebuie corectate. Cum pot eu, ca om, sa corectez asta; ce trebuie sa fac?

Raspuns: Nimic. Ce poti face?

Sistemul cresterii trebuie schimbat: nu cel educational. Educatia poate fi buna si profesorii de asemenea, insa nu exista educatie in familie! Acest subiect nu exista; nu exista oameni care sa stie cum sa creasca copii sau care sa fie preocupati de acest proces. Nu exista nimic din toate astea.

Ganditi-va doar ce se va intampla cu generatia urmatoare. Ea nici macar nu va exista. Nimeni nu vrea o astfel de generatie. De aceea oamenii nu mai vor astazi sa aiba copii, sa creeze o familie. Pentru ce ar face asta? Inseamna deci ca ceea ce vedem va continua sa se intample? De ce sa fie acesti copii nefericiti?

Daca pentru voi sunt importanti copiii, atunci meregti impreuna la scoala si decideti ce puteti face cu ei in acest cadru. Insa, voua nu va pasa de ei, ii lasati in grija acestei organizatii numita „scoala”, „departamentul educatie” si gata. Ii lasati pe acestia sa lucreze cu copiii. Acest lucru nu trebuie sa se intample!

Am avut odata o problema cu fiul meu. L-am trimis sa studieze la o anumita scoala-internat si el obisnuia sa vina acasa odata la cateva saptamani. Dupa un an si jumatate, cei de la acea scoala m-au chemat: „Are un comportament inadecvat. Vrem sa il exmatriculam.” Am fost ofensat: „Cum este posibil? Unde a fost un an si jumatate? A fost in grija voastra, deci cine l-a adus in aceasta stare? Voi care acum vreti sa il exmatriculati? Rasfatati copiii si apoi ii indepartati conform regulilor voastre; asta este tot. Cum a devenit el astfel daca va era incredintat voua in tot acest timp? Este datoria voastra sa ii corectati comportamentul!”

Deci trebuie sa reconstruim scoala. Noi vedem ce generatie creaza deoarece este modul in care cresc.

Oportunitatea este imensa! Priviti cum este structurat totul in natura: Noi putem modela orice fiinta umana, de la cel mai mare ticalos pana la cel mai drept dintre oameni. Totul este in mainile noastre. Si ce cream noi? O persoana nefericita care sufera toata viata sa, care umbla cu capul in pamant, se ascunde de orice, de teme de orice, isi ineaca amarul in vodca si nu primeste de la viata sa nimic pana in momentul in care pleaca din aceasta lume. Care este scopul unei asemenea vieti? Haideti sa ne uitam in sfarsit la ceea ce am creat. Noi suntem cei care am creat asta.

Intrebare: Deci daca unul dintre prietenii mei imi spune ca are probelem la scoala, atunci ne putem duce acolo si sa le prezentam modul in care functioneaza metodologia integrala?

Raspuns: Desigur ca este posibil. Veti fi acceptati oricand. Nici un membru al scolii nu va va spune vreodata: „Nu!” Esti psiholog acreditat, ai recomandari si esti cunoscut in media. Tu vrei sa sustii o lectie demonstrativa, o lectie deschisa, etc. Te rog sa faci asta! Ei vor fi de acord. Asezati discret acolo o camera pentru ca elevi sa nu fie inhibati si pentru ca si altii sa poata urmari lectia. Astazi acest lucru nu este o problema.

Intrebare: Crezi ca a venit momentul de a darui metodologia integrala oamenilor?

Raspuns: Includeti si parintii, sau implicati managementul scolii, care are de suferit de pe urma faptului ca violenta si un nivel scazut de performanta a aparut la ei in scoala. Aveti doua cai la dispozitie, fie prin parinti fie prin managementul scolii. Incercati sa luati atitudine. Cu asta trebuie sa incepeti! Veti vedea cat de benefic este acest lucru. Nu veti avea obstacole, nici oponenti in acest domeniu, deoarece fiecare simte durere cu privire la ceea ce se intampla cu copiii.

Din “Discutie despre Educatia Integrala” 28/05/2012

Prevenirea ameninţării iminente

Întrebare: Să presupunem că avem informaţii despre viitoarele ameninţări care ne îngrijorează. Am auzit şi suntem de acord cu asta. Ce putem face pentru a le preveni?

Răspuns: Avem multe opţiuni şi multe moduri de a disemina. În primul rând trebuie să folosim toate diferitele mişcări de protest, deoarece acestea sunt de fapt un protest intern împotriva a tot ce se întâmplă în lume în aceste zile: împotriva creşterii preţurilor, cotei inegale a bogăţiei, precum şi alte fenomene asemănătoare. Acest protest este împotriva stării actuale a societăţii. Putem folosi cu succes acţiunile de protest, pentru a transmite mesajul la mase. Putem folosi grija pe care o persoană o are pentru copii. Vedem modul urât în care copiii sunt educaţi în aceste zile. Ei nu primesc nici o formă de educaţie, ci doar informaţii şi nu doresc nici macar acest lucru. Este violenţă în şcoli, problemele legate de droguri, abuz sexual, etc, familiile se destramă şi puţini vor să-şi păstreze familia.

Noi trebuie să încercăm cumva să arătăm unei persoane că este cu siguranţă posibil să trăiască altfel, deşi a crescut săturată de toate încercările de a face ceva. Este totul atat de simplu: Ea pur şi simplu are nevoie să navigheze pe net şi să ajungă la cursul de educaţie integrală.

Lucrănd cu copiii de şcoală, folosim o metodă foarte interesantă: în primul rând, profesorii sunt instruiţi şi apoi folosesc metoda integrală în sala de clasă. Putem vedea rezultatele în termen de cateva saptamani în schimbarea copiilor. Părinţii văd brusc copii total diferiţi, care au devenit mai buni, mai plăcuti, ascultători, şi aşa mai departe. Apoi, este nevoie să schimbăm părinţii, deoarece mediul influenţează copiii.  Aceasta înseamnă că ei, de asemenea, trebuie să participe la un curs de educaţie integrală. Nu este nevoie să le spunem despre schimbările viitoare, deoarece în momentul în care încep cursul şi participă la ateliere de lucru, ei descoperă brusc o existenţă cu totul diferită, un mod diferit de a comunica, o altă viaţă.

Astăzi pregătim în mod activ şi intens o intreaga echipa de lectori, profesori, educatori şi organizatori, care se vor ocupa cu acest lucru. Dar între timp, aceasta este doar o picătură în ocean.

Dintr-o „discuţie despre creşterea integrală” 13/06/12

Pe cine ridicăm: „Stăpâni” sau muncitori?

O persoană trebuie să aibă grijă în mod constant pentru că în orice moment, aşa cum spun înţelepţii, poate înclina balanţanu numai în favoare sa ci şi în favoarea întregii lumi. Dar asta nu înseamnă că nu putem face greşeli. Astăzi trecem prin faza de pregătire şi desigur că facem greşeli.

Dacă faci eforturi şi faci greşeli, este normal. În timpul perioadei de pregătire, o persoană nu corectează încă nimic, ci numai îşi pregăteşte dorinţele pentru corecţie. Asta este şi ceea ce îi învăţăm pe copii. Nu le cerem o muncă reală, pe care nu sunt încă în stare să o facă. Nu îi estimăm după rezultate, ci după ceea ce au învăţat. De exemplu, dacă dau unui copil o jucărie şi el o ia şi o sparge, este normal pentru el şi, cu toate că jucaria este stricată el a învăţat ceva din asta. Poate descoperi că nu este nimic înăuntru, sau că este un arc; copilul a învăţat ceva şi ăsta este principalul câştig.

Nici măcar nu pedepseşti un adolescent pentru lucruri pentru care adulţii merg la închisoare. În timpul perioadei de pregătire, nu se aşteaptă de la o persoană să obţine rezultate adevărate. Principalul lucru este să se pregătească pentru corecţie şi să avanseze, chiar prin corupţia pe care o descoperi. Acesta este principiul învăţării. De aceea învăţământul tradiţional din şcolile noastre şi din universităţi este inutil; unei persoane nu i se permite să facă greşeli. Se aşteaptă de la ea note bune şi realizări mari şi persoana nu se gândeşte la esenţa materialului, la cum să pună împreună materia care îi este prezentata gata făcută. Nu, trebuie să ia o notă iar restul nu o interesează.

Deci nu nu mai este o pregătire pentru ceva măreţ. Sistemul educaţional produce oameni care nu ştiu cum să gândească.

De fapt, în faza de pregătire, în procesul de învăţare, un singur lucru ar trebui să se aştepte de la cineva: să absoarbă câtm mai multe lucruri bune şi rele, să se ridice şi să cadă constant. Nivelul său de pregătire ar trebuie să fie estimat şi nu cât de multe cunoaşte. Nu contează dacă a spart ceva pe drum. O persoană care vrea cu adevărat să fie expertă într-un anumit domeniu ar trebui să se conecteze cu materialul cu care va lucara, să îl studieze şi penetreze. Pentru a face asta, trebuie să spargă materialul brut şi să se scufunde în această spargere, în adâncimile materialuli brut.

Aceasta este o metodă total diferită de învăţământ şi educaţie, o metodă care este opusă metodei curente. Nu există note, pentru că în timpul pregătirii nu există nimic pentru care să se dea note. Nu este nici recompensă pentru rezultatele viitoare pentru că altfel omul şi-ar dori recompensa.

În lume, totuşi, oamenii preferă ceva care promite o recompensă. În ultimii 30-40 de ani, oamenii au devenit foarte limitaţi şi nu pot găsi soluţii chiar la crize mici. Asta pentru că nu au o abordare creativă pentru învăţământ. Omul nu a fost construit din spargere astfel încât să fie cu adevărat complexs şi cu multe feţe.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 3/19/12, Studiul celor zece Sefirot

Când copilaria se termină

Lumea ne tratează mult mai aspru, mai persistent, mai serios şi cu tenacitate, pe zi ce trece. Voit sau nevoit, oamenii consideră că trebuie să se întâmple ceva sau ca deja se întâmplă. Religiosii atribuie aceasta unei forţe superioare; laicii dau vina pe natură. Intr-un fel sau altul, noi suntem sub presiuni puternice, care ne obligă să ne concentrăm atenţia şi sa începem sa acţionam.

Cabala ne învaţă că există o modalitate de a optimiza şi de a accelera dezvoltarea noastră. Pentru asta trebuie să recunoaştem ceea ce se întâmplă şi să observam procesul în ansamblu. In fiecare moment, avem de ales cum să continuam să crestem. Nu este despre a fi bun sau rau, ci mai degrabă dacă progresele noastre sunt în conformitate cu programul naturii. Cu cat mai aproape suntem de program, cu atât mai repede progresam. Totul depinde de înţelegerea, priceperea şi realizarea noastră şi acordul cu algoritmul pe care natura ni-l cere.

Cum ştim noi despre asta? Astăzi, putem ajunge la această concluzie din propria noastră experienţă.

Oamenii de stiinta, psihologii şi filosofii repetă la unison că suntem dezvoltati de catre două forţe: binele şi răul. Binele ne aduce bunatate şi răul, rău. Nu avem nici o îndoială cu privire la acest lucru, deoarece fiecare dintre noi poate interpreta binele şi răul.

Impactul forţei bune se simte mai ales în copilărie atunci când suntem îngrijiţi, iubiti si protejati în timp ce suntem în creştere. Natura (sau Creatorul) trezeste o atitudine bună şi dragoste în părinţi, rude apropiate şi chiar şi în mediul mai îndepărtat faţă de copii. Nu contează dacă copilul se poarta urat sau rupe lucruri. El este scuzat ca face lucruri pentru care un adult nu ar fi iertat. Toata lumea rasfata un copil şi el foloseşte atitudinea lor buna.

De îndată ce copilul creşte, acea atitudine indulgentă si buna se opreşte brusc. De acum incolo el devine cel care trebuie să aibă grijă de sine si de ceilalti; el începe să „datoreze” altora şi este responsabil pentru acţiunile sale. Ca s-o scurtam, cererile inlocuiesc iubirea.

De ce se întâmplă acest lucru? Noi nu punem sub semnul întrebării copilaria, dar de ce natura este atât de exigentă cu maturitatea, de ce se opreste sa fie la fel buna cum a fost anterior? De ce începe să aplice o atitudine negativă faţă de noi?

Este esenţial să înţelegem că nu are nimic de-a face cu negativitatea, ci mai degrabă ca ne ofera stimulente să crestem. Dacă ne dezvoltam corect, atunci în loc sa simtim influenţele rele, simtim bunăvoinţa. Astfel, trebuie să ne dăm seama că întreaga natură, viaţa şi lumea ne tratează în concordanta cu respectul nostru fata de lume. În cazul în care lumea ne tratează problematic, înseamnă că problema este înrădăcinată în propria noastră atitudine incorecta şi dezechilibrată faţă de lume. Când ne adaptam la lume, începem să re-evaluam forţele pe care le-am considerat anterior rele in bune.

Care este motivul pentru care nu simtim că forţa negativă instiga auto-corecţia noastra? Dacă ne re-conectam cu acea forţă, viaţa ne va părea din nou la fel ca in copilarie, atunci când fiecare zi promitea sa aduca ceva bun.

Totul depinde de pregătirea şi de educaţia noastră. Dacă inca de la inceputul anilor noştri am fi crescuţi în mod corect şi instruiţi sa fim asigurati că fiind adulţi ne maturizam cu intelegerea modului corect de a interacţiona cu mediul pentru a obtine răspunsuri pozitive şi a modului corect de a interacţiona cu natura, societatea, familia şi cu noi înşine, atunci vieţile noastre ar continua perfect, fara probleme.

Dar noi nu primim indicatii corecte în copilăria noastră cu privire la varsta adulta. Este uşor să vorbim despre aceste probleme prin folosirea cuvintelor cabaliste, dar ce putem face dacă nu suntem familiarizaţi cu înţelepciunea Cabalei? Putem găsi ghidarea precisă ascultand informatiile naturii? Putem forma o atitudine corectă la tot ceea ce ne înconjoară? Omenirea se confruntă cu problema de a găsi o modalitate in a evita orice suferinţă şi încearcă să descopere cum să se raporteze la viaţă, în scopul de a experimenta cea mai mică primejdie. Chiar si acum continuam sa suferim si vom suferi chiar si mai mult, deoarece nu am găsit încă răspunsul la această întrebare.

Contradicţia dintre ceea ce vrem şi ceea ce posedam de fapt în realitate ii împinge pe adulţi sa caute în continuare. Ca rezultat, de-a lungul istoriei am dezvoltat mai multe abordari la această problemă. Baal HaSulam scrie despre ele in articolul sau „Pacea”; subliniind că, dacă am observa sincer şi realist natura, umanitatea şi viaţa, am ajunge la aceleaşi rezultate despre care înţelepciunea Cabalei ne învaţă.

Principalul lucru este sa nu fim mituiţi de egoismul nostru, ci mai degrabă să ne ridicam deasupra lui, până la un nivel obiectiv, la care nu depindem de senzaţiile, înclinaţiile şi noţiunile noastre existente. Dacă ne-ar putea ridica mai presus de noi înşine ca cercetători independenţi, am detecta unele date care sunt conţinute în Cabala.

Asta este ceea ce face înţelepciunea: ridică o persoană până la un nivel la care poate privi catre realitate, nu prin prisma ego-ului său. Dacă am putea elimina aceste „lentile” ale egoismului, am obtine cu uşurinţă înţelepciunea Cabalei. Potrivit articolului lui Baal HaSulam, „Pacea”, aceasta este cercetare ştiinţifică, cu baza experimentala, experienţială şi practica, care funcţionează pentru toată lumea, fără excepţie, şi care permite fiecăruia să descopere nevoia de a darui aproapelui sau.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 11/11/11  „Pacea”

Cel Mai Bun Exemplu

Intrebare: Care este cea mai potrivita abordare pentru a-i invata pe copii?

Raspuns: Aceasta este o sarcina speciala pentru ca noi ii invatam pe aceia care nu sunt inca familiari, cu lumea. Si cel mai important lucru este sa organizam un mediu pentru ei. Fara un mediu, este foarte dificil sa ii invatam metoda pe copii. Un copil tebuie sa interactioneze cu alti copii si impreuna trebuie sa fie organizati intr-un grup.

In timpul studiilor ei trebuie sa stea impreuna si sa simta ca sunt puternici doar daca sunt uniti. Un profesor nu este doar un profesor ci un educator, un mentor. El este ca un vechi prieten al copiilor. Stand la un loc cu ei, el isi mascheaza conditia de om matur si cunostiintele asupra lumii si ii ghideaza cu grija catre unitatea de a fi egali.

Fiecare persoana ajunge la succes doar cu conditia sa fie unita cu ceilalti si sa ajunga la rezultatele grupului impreuna. Succesul fiecarei persoane este determinat de cat de mult ii ajuta pe ceilalti. Noi evaluam fecare persoana nu prin ea insasi, ci doar prin ceea ce a dobandit in grup si prin grup.

Noi nu avem nevoie de “restantiei” sau de sudenti inteligenti, si nu intrebam, “Cine stie?” cautand un “erou” care sa demonstreze el insusi ca este mult mai destept sau mai instruit decat ceilalti. Nu vrem asta. Ceea ce vrem este ca acesti copii sa simta ca intrebarile si raspunsurile sunt indreptate catre grup, ca cel mai important este sa fie impreuna, si chiar daca raspunsul este incorect, el este corect pentru ca aduce o solutie la care fiecare ia parte.

Daca este o sansa sa facem asta, un grup tanar ar trebui sa lucreze cu educatori care sunt cu doi sau trei ani mai mari. Copiii invata de la acest gen de instructori mai repede decat de la oricine uitandu-de la acestia ca la “ingeri.” Si asta ii obliga la randul lor pe ce mai mari sa studieze astfel incat sa  u greseasca in fata celor mai mici. Ca rezultat, noi castigam de doua ori: cei de 10 ani studiaza veseli cu ei de 13 ani, fericiti ca cei mai mari le acorda timp si atentie. Iar cei de 13 ani studiaza materialul, stimulati de sentimentul importantei, pentru a-i educa pe cei mai mici.

Copiii trebuie sa fie invatati cum sa se judece unii pe altii, separat si impreuna. Daca cineva greseste, trebuie organizata“o discutie in grup” unde sa studiem incidentul si cauzele sale, examinand intrebari ca, “A fost o actiune corecta sau nu? As fi actionat la fel in locul persoanei?” Fiecare persoana trebuie sa dispusa sa isi  asume raspunderea pentru efectuarea unui demers intensiv psihologic, la nivel interior.

Este bine sa luati copiii in excursii in care sa cunoasca mai bine lumea in care traiesc. Duceti-i sa viziteze fabrici, un aeroport, o banca, un oficiu postal, un planetariu, etc. Si in fiecare loc unde merg ar trebui sa li se explice cum a fost construit si cum functioneaza Poate fi chiar un depozit al unui supermarket unde se primesc, se sorteaza si se depoziteaza marfurile in vederea vanzarii.

Pe scurt, copiii trebuie sa stie cum este construita viata si din ce este formata.In fiecare loc vizitat, persoana responsabila sau supervizorul ar trebui sa le dea informatiile necesare, si apoi sa se intoarca la scoala si sa discute despre ce au auzit si vazut. Fiecare dintre ei trebuie sa scrie un referat despre locul vizitat, utilizarea sa, cum deserveste oamenii si umanitatea ca intreg, ce fel de oameni lucreaza acolo, ce fel de pregatire este necesara, etc.

Aceste vizite le ingaduie copiilor sa invete despre lumea mare, cum este construita, si despre cum actioneaza interconexiunile in ea. Ei vad cat de complicata este organizarea diferitelor arii ale vietii si asta ii motiveaza sa se pregateasca pntru a deveni cetateni cu drepturi depline ai lumii.

Porcesul invatarii in clasa ete filmat. In mod evident, copii uita imediat evenimentele zilei care a trecut, insa mai tarziu, ei se pot intoarce la ele si se pot uita la ei insisi, din afara, notandu-si in particular: Au fost capabili sa se uneasca in acest timp? Aceasta este partea indivduala de studiu.

Grija noastra prinipala nu este sa le dam informatii specifice profesionale, ci sa le dam abordarea corecta fata de viata. O persoana tebuie sa stie in ce fel de lume traieste si cum functioneaza societatea umana pentru a mentine intercoexiuni armonioase intre toate partile sale.

Noi ii invatam pe copiii nostri psihologia interioara a legaturii dintre ei. Acest lucru ii dezvolta in interior intr-o mare masura, dandu-le capacitatea de a invata lucrurile noi. Recent, la cererea Ministerului Educatiei, ei au participat la un simpozion care a fost tinut de sute de pedagogi si educatori din toata tara. Tinerii au s-au imparti pe mai multe comisii de discutii si au comunicat cu expertii la un nivel atat de inalt incat acestia au fost uimiti.

In afara de asta, in acest an mai multi dintre copiii nostri au fost acceptati la universitate. Pe scurt, noi vedem ca merita sa investim eforturi si resurse in educatie. Un exemplu al unei educatii potrvite lucreaza mai bine decat orice alt exemplu pentru ca el ne arata toata avantajele modului global, integral de studiu in grup care este imprimat de unitate, iubire, si relatii corecte. Asta ii da posibilitatea cuiva sa vada cu proprii sai ochi felul in care abordarea descopera abilitatea unei persoane de a percepe si a se forma in mod diferit.

Noi am publicat deja cateva carti pe tema educatiei. Sper ca pana la sfarsitul anului noi ne vom termina lucrul la curricula si la setul de materiale, care vor include CD-uri si DVD-uri.

Este recomandat sa studiati subiectul legat de educatie de pe site-ul nostru. Poate ca si profesionistii din domeniu ar trebui sa il viziteze ca schimb de experienta. Vom fi fericiti sa va aratam metaoda si sa va tinem la curent cu noutatile.

Din prelegerea de la Miami 9/14/11

Copii ai crizei globale

Intrebare: Numarul copiilor cu inabilitate de a socializa este in crestere. Ce se intampla si cum pot fi ajutati?

Raspuns: Suntem martorii multor fenomene ciudatate si neclare in ceea ce priveste umanitatea. Cabala le da o explicatie generala: Completam acum perioada dezvoltarii egoiste a umanitatii si intram in perioada de corectie. Perioada dezvoltarii egoiste a durat 5771 ani, din timpul lui Adam pana in zilele noastre.  Corectia consta in a nu angaja egoismul pentru a primi si absorbi totul pentru sine, sau a-i folosi pe ceilalti pentru beneficiul personal.

Chiar atingand sfarsitul dezvoltarii, dorinta egoista simte golul si lipsa implinirii. Nu ma pot dezvolta mai departe nici in ceea ce priveste comportamentul in societatea normala, nici in sfera culturii si cunoasterii, nici in educatie si relatii familiale. Umanitatea experimenteaza criza pentru ca viata noastra este construita pe natura egoista, care a ajuns la sfarsitul dezvoltarii sale. Acesta este motivul tulburarilor sociale, autismului si dezvoltarii numarului de probleme comportamentale.

Numarul afectiunilor medicale este de asemenea in crestere. In generatiile anterioare astfel de copii pur si simplu nu ar fi supravietuit pentru ca nimeni nu ar fi stiut cum sa ii ajute.

Doar corectarea generala a egoismului poate ajuta acesti copii. Pentru ca ei sunt o parte a societatii rasfatate in comparatie cu intregul “organism” al umanitatii. Daca incepem sa ne corectam si sa intarim forta dragostei si interactiunii cu societatea, vom vindeca acesti copii.

Vedem dintr-o data cum ei incep sa simta, sa reactioneze si sa inteleaga mai mult viata. Le dam forta in viata studiind Cabala pentru ca atrage forta pozitia in lumea noastra. Acesta este singurul mijloc pentru a depasii problemele legate de criza in general.
Pentru prograul TV “Intreaba Cabalistii” Nr. 187 July 7, 2010