Intrebare: Ce inseamna „a aduce multumire Creatorului”? Creatorul este atributul daruirii, prin urmare cui aduc eu multumire?

Raspuns: Modul in care va imaginati lumea voastra este acesta: sub forma unor imagini in care voi puteti actiona si prin care puteti primi raspuns. Voi nu simtiti ca Creatorul se afla in spatele tuturor acestor imagini, de aceea ele toate sunt doar figuri pe care le mentine vii si prin care El se prezinta voua in milioane de moduri.

Atributul daruirii apartine celui care daruieste. Prin urmare, va construiti atitudinea fata de cineva nu in concordanta cu externalitatea sa, ci mai curand in concordanta cu esenta lui. Pare ca este facut din multe discerneaminte, dar unde se regasesc ele? In carne sau in figuri? Incercati sa va imaginati figura unei persoane „in aer” fara un trup. Extrageti tot ce e spiritual in acea persoana si toate dorintele ei, pasiunile ei, si gandurile ei, care sunt de fapt in afara corpului animalic. Dezbracati de corp si ajungeti la esenta persoanei.

Sa ne intoarcem si sa privim in acelasi mod la esenta Creatorului. Diferenta dintre cele doua situatii este ca esenta Creatorului este un intreg si include totul. Organizeaza/controleaza, tot. Aceasta este forta generala a naturii, legea generala a naturii, mintea ei generala care este in totalitate buna si binevoitoare. Mintea generala este buna iar forta executanta este binevoitoare.

Nu ar trebui sa fim derutati de ceea ce vedem. Este timpul sa luam in considerare esenta. Corpul nu exista. Esenta unei persoane este cu adevarat eterna si eu vreau sa ma conectez cu ea. S-ar putea sa mi se ilustreze/reprezinte ca o „fantoma”, dar este de fapt, infinita si nemarginita. Toate esentele noastre sunt diferitele fatete ale Malchut de Ein Sof. Cand ne conectam, e ca si cum toate se ‘raspandesc’, (adunandu-se) in ea (Malchut de Ein Sof), si in cele din urma refac si creeaza vasul corectat.

Nu uitati ca voi ar trebui sa priviti grupul cu ochi interni.

Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 14/02/12,  Introducere in Studiul celor Zece Sfirot

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu.→

Munca noastra este perpetua. Lumina Superioara se afla in absolut repaos, iar repaosul ei ne impinge in mod constant spre scop. La fel se intampla si cu noi: Daca noi apasam in mod constant „pedala de acceleratie” tinzand spre scop, suntem in stare de repaos deoarece nu exista nimic altceva in afara acestei dorinte si Eu actionez intr-o singura directie.

Aici ne putem contrazice, insa eu actionez impotriva dorintei mele egoiste, care in mod constant ma distrage.

Insa, daca doriti sa va pastrati directia corecta cu ajutorul grupului si cartilor, sunteti aproape de repaos.

De fapt, este doar o problema psihologica. Daca decidem, daca realizam ce este mai important pentru noi si nu ne abatem atentia la altceva, daca ne indreptam direct spre scop, spre lipirea de Creator, si adaugam tot ce putem aduna din studiu, de la profesor, din carti, grup si diseminare, ramanem concentrati pe tinta si tebuie doar sa pastram directia corecta.

Pentru a face acest lucru, fiecare trebuie sa fie conectat. Doar astfel puteti alege scopul, pentru ca de fapt nu il stiti, si el este dobandit prin intermediul centrului grupului. Unde este acest centru? Voi sunteti cei care stabiliti cursul. Voi treceti prin aceste cercuri pe masura ce diametrul lor scade din ce in ce mai mult, si in fiecare cerc, voi ajungeti sa il cunoasteti mai  bine pe Creator si actiunile Sale, si eventual.gasiti centrul : si Il intalniti pe El.

Astazi trebuie sa lucram pe anumite planuri:

1. Toti prietenii sunt egali; nu exista mari sau mici.

2. Fiecare trebuie sa faca tot posibilul si trebuie sa se manifeste in fata celorlalti aratandu-le cat de mult ii iubeste. Prietenii trebuie sa vada doar acesta aspiratie. Noi trebuie sa stabilim un set complet pentru fiecare pentru astfe incat nimeni sa nu poata evita o atitudine egala fata de ceilalti. Aceasta este obligatia noastra.

3. Noi facem toate acestea cu un scop, astfel incat sa ne putem conecta, si in conexiunea dintre noi, sa descoperim iubirea: prima dragoste neconditionata si apoi iubirea absoluta, pana cand ajungem la sfarsitul corectiei, Gmar Tikkun.

Intregul proces are loc in grup. Nu trebuie sa alergam undeva: Exista un, loc al implinirii, prieteni care aspira la acelasi lucru, si avem inclinatia rea, care ne ajuta in mod constant sa cautam centrul cercului. Avem tot ce ne trebuie si ar trebui sa ne sprijinim si sa ne ridicam in mod constant deasupra intreruperilor, asa dupa cum se spune, ca „Iubirea spala toate pacatele” .

Sa spreram ca vom avansa pe aceasta cale, din succes in succes.

Din partea 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 12/02/2012, “Introducere in studiul celor Zece Sfere”

Înscris în: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu.→

Atunci când o persoană isi pierde nădejdea pentru viaţa sa, ea începe să caute o modalitate de a-si justifica existenţa, un motiv pentru care viata merită să fie trăită. De fapt, ceea ce-o motivează este ego-ul, mândria care se ascunde în interior, care cere o explicaţie: Cum sa traiesc dacă viaţa nu merită a fie traita?

Trebuie să găsesc ceva pentru care sa exist. Toată lumea, în mod constant, căută această justificare. Nu contează cine este. Mândria din sentimentul că este o persoană derivă din punctul creaţiei însasi, “Ceva din nimic”, din contradicţia lui “ceva” si a acestui “nimic”.

Acest lucru o aduce sa caute sensul pentru care în consecinţă isi alege modul de viata, profesia şi stilul de comportament in fiecare moment. Acest lucru o motivează în fiecare moment al vieţii sale. Şi când această întrebare devine reala, atunci persoana găseşte înţelepciunea Cabalei şi intră sub influenţa Luminii care corecteaza şi începe să se dezvolte.

Aceste prime întrebari: “Pentru ce trăiesc”, “Viata merita traita”, “Cum imi pot justifica existenţa”, se maturizează într-o întrebare foarte clară despre sensul vieţii. Iar apoi o persoană începe să studieze, este inclusă într-un grup şi primeşte cărţile şi profesorul.

Şi, treptat, începe să simtă că este în ascundere. Este ca şi cum ceva este ascuns de ea, chiar dacă nu înţelege ce sunt acunderea şi dezvăluirea. Ea simte pur şi simplu schimbări în starea sa în relaţia cu alţii, sub forma de răbdare şi de iritare, atat cat înţelege sau nu, până când se găseşte într-o ceaţă şi este confuza. În acest fel, aceste stari se schimba în ea.

Şi, desigur, relatia cu viaţa se schimbă constant. Uneori simte că merita să existe, că viaţa străluceşte peste ea astfel incat este gata sa cante de fericire, iar uneori simte opusul. Toate acestea sunt activitatea Luminii, care trezeste si misca persoana şi în acest fel construieste în ea Kelim spiritual (vasele, dorinţele).

Şi Kli-ul se măsoară în funcţie de mărimea diferenţei dintre cele mai mari si cele mai mici puncte în relatie cu sentimentul, înţelegerea, recunoaşterea si valorile din felul in care persoana examinează apropierea sau distanţa fata de scopul dorit.

Astfel, ea treptat avanseaza. La început isi evaluează starea doar în funcţie de dispozitia sa, daca este buna sau rea. Iar mai târziu, deja începe s-o examineze în funcţie de criterii mai precise: cat de mult a reuşit în înţelegere şi senzaţie, mai mult sau mai puţin. Starea de spirit n-o mai ingrijoreaza atât de mult, dar cel mai important lucru este să înţeleaga, sa simta şi sa avanseze. Adevărul devine pentru noi mai important decât plăcerea.

În acest fel avanseaza până când se simte în dubla ascundere.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 07/02/12 “Introducere la Studiul celor zece Sefirot”

Înscris în: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu.→

Intrebare: Ce ar trebui sa fac cand realizez ca atunci cand ma rog pntru ceilalti ma rog de fapt pentru mine?

Raspuns: Se numeste “Lo Lishma.” Crezi in ceilalti pentru ca fara ei nu poti realiza nimic. Aceasta este o intentie egoista de vreme ce te rogi pentru ceilalti doar pentru ca nu te poti descurca fara ei. Asta inseamna deci ca in realitate te rogi pentru tine, “Lo Lishma.”

Noi ne rugam pentru a ne apropia de Creator si de „daruire”. Insa intelegem cu adevarat ce inseamna daruirea? Pentru noi, daruirea este o senzatie placuta, un fel de achizitie pozitiva, un cadou!

Are ea ceva in comun cu adevarata daruire? Nu, nu are. Este o minciuna, insa cu buna intentie. Pana acum, noi credeam ca ascunderea ne este data de Sus pentru a ne face sa ne gandim la anumite concepte spirituale cu mintea unui copil. Un copil se uita la fiecare masina de gunoi crezand cu incantare ca aceasta este carul Creatorului care vine din cer; crede ca soferul este un inger si il invidiaza.

Iluzia este organizata de natura astfel incat copiii sa invete sa respecte tot ceea ce le este superior invatand astfel sa tinda si sa dobandeasca un nivel superior, altfel ei nu ar creste. Acelasi scenariu este valabil si pentru noi: Noi trebuie sa adoram grupul deoarece cu ajutorul sau noi dobandim lumea spirituala si atingem daruirea.

Noi privim daruirea ca un proces in care noi primim, in loc sa daruim altora! Astfel privim noi daruirea; daca nu am fi facut asa ne-am fi indepartat de mult. Insa, forta Superioara rastoarna complet iluzia si ne-o prezinta in cu totul alt fel, si astfel ne face sa asteptam un cadou. Dulciurile ne stimuleaza cresterea.

Prin urmare, prezentele concepte sunt gresite; ele sunt reversul realitatii. De aceea lumea noastra este numita „opusa” si inselatoare. Atunci cand avansam catre spiritualitate, noi devenim opusi ei. Insa cei care traiesc viata in mod obisnuit nu sunt considerati a fi opusi spiritualitatii; ci mai degraba sunt total detasati de aceasta.

Noi suntem constienti de opozitia noastra fata de spiritualitate deoarece noi ne educam. Noi incercam sa avem controlul divergentelor pe cat posibil restrictionandu-ne. Daca am putea intelege unde este cu adevarat adevarul si unde este deceptia si daca reusim sa ne extindem granitele sanctitatii renuntand in fata unui lucru pe care il dorim atunci ca urmare a acestui efort noi vom avansa.

Totul depinde de gradul in care noi suntem capabili sa definim senzorial corect conceptele spirituale pentru a incepe sa simtim daruirea, cu alte cuvinte sa incepem sa realizam ca pentru noi aceasta este similara cu moartea si nu este numic mai rau decat acest lucru.

Este chiar mai rea ca moartea, pentru ca moartea este o totala discontinuitate dupa care nu mai urmeaza nimic, in timp ce vietile ne sunt luate si noi devenim sclavii Creatorului; noi ne putem tortura de dimineata pana seara lucrand impotriva propriei noastre vointe; nu putem nici sa facem pe placul egoismului si nici sa murim.

Opozitia sa depaseste imaginatia noastra. Aceasta opozitie se dezvaluie doar atunci cand noi dobandim proprietatea Bina, cand suntem pregatiti sa suferim pana la maomentul in care acesta suferinta se transforma in opusul sau : in iubire.

Din partea 2 Lectia Zilnica de Cabala 26/01/2012, Zohar

Înscris în: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu.→

Întrebare: Ce înseamnă sa te unesti cu Creatorul?

Răspuns: Cu ajutorul prietenilor şi studiului, datorită Luminii inconjuratoare, obţin aspiraţia pentru Creator, dorinţa de a darui Lui, de a fi în daruire, deconectat de mine insumi, astfel incat sa nu mai existe “eu-l” meu şi sunt în întregime în această proprietate de a darui. Apoi, descopar că am devenit asemanator cu El, deoarece El este dorinţa absoluta de daruire, nu un corp, obiect sau entitate.

Astfel, Creatorul începe să-mi apară din ce in ce mai mult ca fiind proprietatea forţei de dăruire care guvernează Universul. Şi când ma ridic mai presus de mine insumi şi ies din mine, descopar că, în esenţă, eu sunt o forţă, o dorinţă, aspiraţia în sine. Iar apoi pierd senzatia corpului meu si simt că există doar două dorinţe reciproce: a Lui şi a mea.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 09/02/12 Shamati # 16

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu.→

Daca simt indiferenta  fata de prieteni si nimic nu ma incomodeaza, este un semn ca nu am inceput inca sa descopar ura si cu siguranta nici dragostea. Cu toate acestea, daca deja ma simt respins de ei, este influenta luminii superioare care straluceste asupra mea pentru a-mi arata raul, ego-ul meu.

Nu oricine este pregatit pentru acest tip de munca: Este posibil ca o persoana sa se conecteze cu ceilalti si sa se simta bine; este placut, este interesant sa mergi in desert cu toti ceilalti, cu toate acele imbratisari si sa nu simti nici o ura. Ura poate fi revelata doar prin Lumina care corecteaza.

Te surprinde ca asta e modalitatea care te corecteaza? Da, asta e calea catre El.

Este important sa nu disperi pentru ca ai descoperit ura care respinge. Nu striga, „ Unde este progresul meu? Ce fel de recompensa este asta pentru eforturile mele?”

Daca continui in ciuda tuturor, daca doresti sa te conectezi cu prietenii pentru ca nu este nici o alta alegere si cabalistii te sfatuiesc sa faci intocmai, daca te anulezi, vei intelege apoi ca este posibil sa atingi daruirea si revelatia Creatorului doar prin unire. Dar tu observi ca prin tine insuti nu te poti conecta si apoi realizezi ca acea conectare este posibila doar cu ajutorul Luminii Inconjuratoare.

Ura indreptata catre prieteni vine, de asemenea, de la Lumina, dar asta se intampla fara cererea noastra. Este revelatia raului. Pentru a o corecta, o persoana trebuie sa se asocieze intentionat fortei superioare si sa ceara sa fie revelata astfel incat sa avem sansa sa ne conectam cu ceilalti.

Pe acest drum sunt multe urcari si coborari, dezamagiri si o lunga perioada de neputina , cand nu te poti anula sau intoarce in nicio parte. In mod intentionat suntem epuizati in acest fel, pana cand Lumina de Deasupra vine sa ne ajute si apoi incepem sa apreciem prietenii. Aici ,de asemenea, trebuie sa verifici daca ii apreciezi fara nici un motiv sau ii apreciezi pentru ca il apreciezi pe Creator.

Israel, Tora, si Creatorul intotdeauna ar trebui asociati intr-unul, iarvapoi asta te calauzeste spre directia corecta. Israel ( tu ) este plin de ura; Torah ( Lumina superioara ) te corecteaza, ajutandu-te sa fundamentezi dragostea deasupra urii. Si apoi, in linia mijlocie, cand conectezi corect dreapta si stanga, il dezvalui pe Creator si totul se topeste intr-unul.

Acesta este centrul muncii noastre.

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 31/1/2012, Scrierile lui Rabash

Înscris în: Egoism, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu.→

Intrebare: Care ar trebui sa fie cel mai mic lucru de care sa ne apucam in munca in grup si care e cel mai important ?

Raspuns: Exista multe feluri de munca si relatii in grup: cand prietenii sunt mai mici fata de mine, mai mari fata decat mine, sau egali mie, saudaca ma raportez lor ca revelatia Creatorului sau ii folosesc ca un scut. Grupul este totul. Este o dorinta pe care o pot dirija, cu care ma pot juca si prin ea determin atitudinea mea fata de Creator. Prin grup dobandesc Masach ( ecran ). Toate cererile mele, rugaciunile mele, definitiile si clarificarile merg prin grup catre Creator.

Grupul este busola cu care ma pot concentra pe Creator, forta superioara. Daca ma pot conecta cu prietenii si pot fi incorporat in ei, voi fi mai concentrat si mai precis focalizat pe Creator. In lumea corporala vad pe cineva si ma pot apropia de el. Dar in lumea spirituala, nu –L vad pe Creator, nu stiu ce este atributul daruirii, sau unde este, pe ce lungime de unda. Este ca si cum as avea un radio, dar nu stiu cum sa gasesc postul si caut dintre milioane de alte posturi.

Asa ca am o problema pentru ca pana la urma nu stiu ce e spiritualitatea si mi-o imaginez intr-un mod total eronat. Daca ar fi fost simplu opusul, ar fi fost bine, cel putin mi-ar fi dat o directie. La urma urmei nu stiu unde sa o caut. Stau in mijlocul unui cerc si pot merge in orice directie in cele 360°, si conform naturii mele niciodata nu voi fi capabil sa ghicesc directia corecta.

De aceea, exista un singur mijloc: grupul, prin care pot oarecum sa imi imaginez proprietatea daruirii. Daca tajnesc a ma conecta cu ei intern, atunci in acea conexiune, in aspiratia mea pentru ei, voi incepe sa simt ce este acest atribut de daruire al Creatorului. Asadar pot stabili in interiorul meu atitudinea indreptata catre El.

Astfel, grupul devine cel mai pretios lucru pentru mine, un mijloc prin care dobandesc singurul si cel mai important scop al meu. Incep sa simt ca atunci cand sunt cu grupul si intemeiem conexiunea intre noi, atunci il pot descoperi pe Creator. Creatorul este revelat doar in acea stare, in deficienta colectiva, in trairea colectiva care se naste intre mine si grup. Altfel El nu are unde sa fie revelat.

Este ca si cum am construi o scena impreuna unde Creatorul poate aparea si se poate manifesta, in interiorul sentimentului nostru de conectare comuna, a garantiei reciproce, si adeziunii noastre. Daca asta nu ar exista, nu ar fi nici atributul daruirii in care Creatorul ar putea fi revelat, deoarece o echivalenta de forma este necesara pentru asta.

 Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 25/1/2012, Shamati #175

Înscris în: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu.→

Intreaga noastra munca este construirea mediului. La urma urmei nu te poti crea pe tine prin tine insuti. Asta e ceea ce trebuie sa cream pentru umanitate  in zilele noastre. Daca ar fi sa ma corectez, cum as putea face asta? Trebuie foarte simplu sa creez in jurul meu un asemenea mediu, media si un sistem de educare astfel incat eu voi fi produsul acestui mediu.

Dar prin crearea lui eu ma corectez. Este asa deoarece prin procesul crearii lui eu deja incep sa simt cum ar trebui construit si cum ar trebui sa exist eu, si conform  tipului de mediu care ar trebui sa fie astfel incat sa ma afecteze pe mine. Simt cum ar trebui sa il construiesc acum asa incat va lua o asemenea forma care ma va influenta.

In insusi procesul de creare noi ne alaturam mintii care opereaza si intelegem  ce a dorit Creatorul sa faca prin spargere, de ce a pregatit asemenea elemente de baza, lemn si materiale de constructie pentru noi, si de ce ar trebui noi sa construim aceasta casa. Multumita acesteia noi vom incepe sa-L descoperim pe El. Arata ca si cum daca construiesc mediul acesta ma va corecta, asa incat, eu corectat, voi fi incorporat in el, si apoi……dar inca nu este asa.

 Prin construirea mediului ajung sa il cunosc pe Creator.

Din partea a treia a Lectiei Zilnice de Kabbalah 20/1/2012, Zohar

Înscris în: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu.→

Dacă de la început nu vrei să mergi de la Lo Lișma (nu pentru numele Ei), la Lișma (pentru numele Ei), in daruire, atunci este de preferat să nu faci absolut nimic. Cel puţin nu cere Creatorului de dragul ego-ului. La urma urmei, este de acord cu un parteneriat cu El, doar pentru a obţine mai mult de la El.

Cum ar trebui să acţionam pentru a nu ne transforma în lipitori care cer “Dă-mi atât ​​lumea aceasta, cat şi lumea cealaltă!” Dar, în schimb, să învatam de la Creator despre atributul sau de a darui, fara “sa clădim” pe bogăţiile lui?

Astfel, starea de Lo Lișma este foarte delicata, serioasa, dramatica şi schimbatoare de viaţă. La urma urmei, din acest punct, pot merge în două direcţii complet diferite şi am nevoie sa fac o alegere.

Cautarea dupa sensul vieţii, sursa şi scopul sau, mă aduce in acest punct, la profesor, grup, cărţi, sistem şi încep să-l clarific. De aici, pot să mă întorc în toate direcţiile şi pot merge mai departe.

Dar cum pot descoperi unde sunt  ”înainte” şi “înapoi” ? La urma urmei, nu văd direcţia. Mi se poate spune despre acest lucru de o mie de ori, dar încă nu văd. Am nevoie sa clarific asta eu insumi.

Înapoi este moartea şi înainte este viata, dar pentru mine pot fi percepute complet diferit. Cum pot verifica, în scopul de a ma dirija în mod constant?

Am parteneri cu privire la acest punct: grupul, profesorul şi, bineînţeles, Creatorul. Acum am nevoie sa organizez toate aceste componente, în scopul de a avansa în direcţia bună.

Dar ce este bun: Este ceea ce este bun pentru mine, pentru ego-ul meu, sau pentru scopurile altcuiva? Există numeroase întrebări aici şi am nevoie să clarific. Se pare că sunt într-o sfera cu 360 de grade de opţiuni ale direcţiei şi pot alege orice direcţie doresc! Unde ar trebui să mă duc? Aceasta este marea întrebare cu care  se confruntă omul.

Este nevoie de o lungă perioadă de timp până când isi clarifică această întrebare, iar această clarificare se termină abia la Gmar Tikkun (sfârşitul corecţiei). În acest fel, vom obtine răspunsul la aceeaşi întrebare despre sensul vieţii de la care am pornit. Deşi ti se pare că ai început să simti şi să înţelegi aceasta în prealabil, o vom obține de fapt doar la final. Într-adevăr, în această intrebare sunt incluse toate gândurile şi dorinţele tale, şi toate acestea trebuie să fie corectate şi împlinite, iar atunci înseamnă că ai obtinut răspunsul.

Stăm in fata acestui punct şi trebuie să ne unim: grupul, profesorul, Creatorul şi o altă componentă, Tora.

Creatorul este sursa. Eu, grupul şi profesorul suntem mijloacele. Tora este forţa corecţiei pe care o activez. Astfel, se spune, “Israel, Lumina şi Cel Sfânt, Binecuvântat fie El, sunt Unul.” Şi dacă conectez toate acestea într-un singur loc, calea corectă se deschide înaintea mea.

Această cale nu există de la sine, ea este creata înaintea mea ca o direcţie care a fost deschisa, ca o săgeată dreaptă, ca un vector, cu condiţia ca am ales toate elementele de date corect. Am nevoie de fiecare dată sa organizez în mod corect toate atributele, gândurile şi dorinţele mele, sa clarific directia, si sa avansez din nou şi din nou. În acest fel, ne corectam.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 11/01/12, “Studiul celor zece Sefirot”

Înscris în: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu.→

Corectia noastra are loc pe doua nivele: frica si iubirea. Aceste doua stadii devin realizate in noi daca Lumina corecteaza dorintele noastre. Aceasta inseamna ca noi trebuie sa aspiram catre corectii dar noi nu le realizam pe cont propriu. O asemenea abordare difera drastic de ceea ce suntem noi suntem obisnuiti in aceasta lume. In lumea noastra depinde de mine sa caut forta si cunoasterea de care am nevoie pentru a-mi indeplini planurile. Pentru spiritualitate, cu toate astea, trebuie sa caut puterea si cunoasterea cu care voi fi pregatit pentru ceea ce Lumina va realiza in mine.

Pe calea spirituala, intreaga noastra pregatire tinteste catre creatia noastra. La fiecare nou nivel ne pregatim pentru o renastere, astfel ajungand sa cunoastem actiunile Creatorului si sa lucram cu El ca partenerul Lui. Noi ne pregatim pentru nastere iar El ne creaza  iarasi si iarasi. Prin acest proces si prin actiunile Sale ajungem sa i-L cunoastem mai bine.

Clar, pe aceasta cale noi nu atingem esenta actiunii care ne creaza. Posibil ca la sfarsitul tuturor corectiilor si dupa dobandirea unui grad perfect vom intelege cum opereaza Creatorul.

Dar acum, munca noastra consta in pregatire. Aceasta pregatire ne permite sa atingem si sa simti Creatorul si munca Sa. Cu toate acestea, din aceasta ciocnire trebuie sa extragem exact ce e necesar pentru pregatirea urmatoarei nasteri. Astfel avansam de la un nivel la urmatorul si acesta este singurul lucru care ar trebui sa ne priveasca.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah, „ Introducere la Studiul celor Zece Sefirot”

Înscris în: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu.→