Întrebare: Cum putem trata mai bine grupul şi cum putem lucra împreună mai eficient pentru a minimiza căderile noastre?

Răspuns: Este imposibil să împiedicăm căderile. Trebuie să le simţim în totalitate, dar în condiţiile în care ne ridicăm în mod constant deasupra lor. Asta înseamnă că trebuie să simt căderea în urcare! Înseamnă că nu simt „minusul” însuşi ci, mai degrabă, „minusul” în măsura în care m-am ridicat deasupra „plusului”.

Este similar cu tehnica în care nu măsurăm rezistorul ci numai rezistenţa curentului electric.. Măsurăm fenomenul însuşi şi nu esenţa obiectului în care are loc, pentru că fenomenul însuşi este de neatins.

De aceea, tinem întotdeauna să ne ridicăm, iar în relaţie cu el, măsurăm căderile noastre. Ne ridicăm constant deasupra lor. Am întrebat asta în workshopul din timpul congresului din America de nord: „De unde vine înclinaţia bună?” Nu există ea singură, deoarece Creatorul nu a creat două înclinaţii diferite. Atunci când corectăm înclinaţia rea, se schimbă în înclinţia bună. Două înclinaţii în om indică faptul că a avut succes în transformarea unei părţi a înclinaţiei rele în una bună.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala  5/15/12, Scrierile lui Rabash

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu.→

Întrebare: Dacă Creatorul este revelat între noi, şi nu în fiecare persoană în mod individual, cum poate fiecare persoana sa simta acest camp al unei singure forţe?

Răspuns: Spiritualul este daruire. Daruirea este ceva care este dezvaluit în afara oricarei persoane, nu în interiorul fiecareia. În interiorul nostru putem simţi doar ceea ce simtim acum: imaginea pe care o numim această lume.

Prin urmare, dacă doresc să dezvălui ceva mai presus de existenţa mea corporala, ceva in afara a ceea ce se întâmplă în corpul meu animal, am nevoie sa construiesc un corp nou, diferit. Acest corp se numeste unificarea dintre oameni. Din moment ce ei sunt creati, de asemenea, din corpuri animale, vom construi un corp nou între noi, care apare între noi, şi vom simti realitatea noastra afara-din-corp aici. Această realitate se numeşte lumea spirituală sau realitatea inalta, deoarece conţine toate forţele şi calităţile, programul creaţiei si scopul sau. Totul se află acolo, între noi. Acest camp, forta superioara, ne controlează. Se numeşte Lumina, Creator, Elokim, si multe alte nume.

Astfel, nu avem de ales, decat sa construim unitatea dintre noi. Prin eforturile spre această unitate, chiar in mod egoist, trezim o anumită influenţă de la ea asupra noastra şi începem s-o simtim la gradul numit Lo Lishma. Apoi ne afectează din ce in ce mai mult, şi vom începe s-o simţim la primul grad spiritual, iar apoi cu o intensitate din ce in ce mai mare.Puterea unificarii noastre determină puterea Luminii care corecteaza, senzatia daruirii, care este dezvaluita. Oricum, toate acestea se descoperă între noi.

Aceasta este munca noastră. Trebuie doar să încercăm în mod constant să ne imaginam aceasta stare într-un mod mult mai autentic si real, şi să-i alăturam tot ceea ce ştim din ştiinţă, psihologie, precum şi din relaţiile dintre noi. Şi atunci veţi vedea cât de adevărat este. Dintr-o dată totul se va uni.

Dintr-o lecţie din New Jersey 10/05/12, Shamati

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu.→

Eliminând propriul Eu şi dând oportunitate Luminii superioare să se împrăştie pretudindeni, să umple totul şi să se manifestă peste tot, aducem o imensă bucurie Creatorului, obţinându-ne scopul şi începând să devenim echivalenţi cu El. Ne depăşim natura noastră veche,  o anulăm şi devenim nimic. De aici începe dezvoltarea spirituală, ca început, ca o sămânţă înăuntrul mamei care începe să o dezvolte.

Chiar acum trebuie să ne gândim la plăcerea pe care i-o aducem Lui, ca noi să primim plăcere din asta, ca aspiraţia de a-i face plăcere Lui să devină împlinirea noastră.

În această manieră intrăm gradul în Lumina superioară. Abia se discerne, dar realizăm deja ce se va petrece în senzaţiile noastre pentru a începe să îl revelăm pe El în acţiune.

Dacă împlinirea mea va veni din furnizare unui loc pentru Creator, pentru ca El să apară şi să se reveleze, din plăcerea pe care i-o fac – atunci asta va fi toată bucuria mea. Munca noastră începe cu asta. Din acest punct ne găsim în starea de „Nu există nimeni în afară de El”, anulându-ne şi creând o oportunitate ca numai El să umple senzaţiile noastre, gândurile noastre. Şi într-adevăr, în acest caz numai El ne umple.

Trebuie să fim încrezători că acţionând astfel vom începe gradual să intăm într-un contact chiar mai mare cu El, vom începe să simţim mai clar ce ne umple. Din nimic, din ascundere, proprietăţile Lui şi conducerea Lui asupra noastră se va revela din ce în ce mai mult. Vom începe să simţim cum gândurile şi dorinţele noastre sunt create în noi. Şi vom merge împreună cu aceste dorinţe şi gânduri, înţelegând că totul vine de la El şi vom fi de acord cu asta. Principalul lucru este să îl revelăm pe Creator în noi din ce în ce mai mult prin unitatea comună, prin toată lumea. Vom încerca să aducem întreaga lume către această stare. Şi suntem încrezători că vom obţine asta.

De la  Congresul din Vilnius 3/24/12, Workshop 2

Înscris în: Congrese, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu.→

Cei patru sute de ani de exil ne-aau fost dati astfel incat sa putem plange pana atingem o rugaciune adevarata. Cand pana la urma strigi „ Ajutor!” , ajungi sa iesi din exil.

Deci, conflictul dintre „ coaja” si „ sfintenie” e despre o singura intrebare: Cine va domina? Va fi partea umana dintr-o persoana sau Creatorul care este intr-o persoana?

Acesta este punctul mijlociu neutru, numit treimea lui Tifferet, scoarța Noga. Creatorul domina partea superioara dupa cum este scris” Nu exista nimeni in afara de EL,” iar dedesubt, Faraonul, sau eu insumi.

Aici in punctul liber neutru trebuie sa clarificam multe lucruri, pentru ca de fiecare data Faraonul creste mai puternic si neaga controlul Creatorului. Asta se intampla dupa ce ai decis ca Creatorul ar trebui sa guverneze si tu esti cu totul sub dominatia Superiorului care face totul. Pentru un moment imi imaginez acest tablou in mintea mea.

Asta nu e usor deoarece constant sunt confuz despre cine este Creatorul care ma va face independent de dorinta mea de a primi. Altfel va trebui constant sa stabilizez tabloul realitatii din mine care este absolut imposibil si va trebui sa ne sprijinim pe un singur picior pe un singur stalp prercum un acrobat la circ. Doar puterea darurii imi poate furniza o retea atat de sigura si echilibrata.

De aceea, punctul libertatii noastre „ scoarța Noga” este revelata la cel mai de jos nivel, „punctul de mijloc al Tiffret,” care ne obliga sa raspundem intrebarii despre cine va domina si „ Cine este Stapanul ca sa ascult de vocea Lui?”

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 25/4/2012, Scrierile lui Rabash

Înscris în: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu.→

Întrebare: De ce trebuie sa  transferam comoara regelui dintr-un loc în altul?

Răspuns: Datorită faptului că trebuie să porti cupa plina de aur dintr-un loc in altul, de fiecare dată obtii măreţia Lui, iar prin asta, ii aduci Lui placere.

El nu are nevoie ca comoara Sa sa fie transferata oriunde şi nu are nevoie de munca ta. Plăcerea Lui este ca tu sa-L înţelegi, sa-L simti şi sa devii similar cu El, şi ca prin asta să cresti. Asa-i aduci bucurie.

Şi plăcerea ta este în îndeplinirea dorinţei Lui: Tu te ridici, cresti şi faci tot ceea ce El doreste. Şi faci acest lucru nu pentru a primi o recompensă plăcută şi atractiva pe care ai câştigat-o pe această intreaga cale, ci în scopul de a aduce placere Creatorului.

Avem nevoie să simtim acest punct, în care vom înlocui atitudinea Lui faţă de noi, cu atitudinea noastră faţă de El. Acesta este punctul în care ne întâlnim cu El. Există unul şi exista altul, şi între ele este locul întâlnirii noastre, unde transformam pe unul în celalalt: El ne dăruieşte noua, iar noi Lui. Şi aici este punctul Masach-ului (ecranului), punctul conectarii noastre.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 27/03/12, Shamati # 52

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu.→

Întrebare: De ce este așa de greu să înțelegem ce este de fapt conexiunea?

Răspuns: Ne este greu să facem aceste acțiuni, pentru că le abordăm inițial în mod egoist. Nu îmi pot anula mintea pentru a percepe lumea, pentru a percepe grupul și a mă percepe pe mine însumi și pentru a începe să clarific situația folosind o minte externă.

Mai întâi trebuie să înțelegem motivul acțiunilor noastre și ce mi se cere să fac. Creatorul vrea ca eu să aduc corecția lumii. Lumea este toată realitatea care apare în fața mea. Asta înseamnă că trebuie să mă refer la ea în consecință și să fiu inclus în public, cu oamenii care la nivelul lor de dezvoltare sunt și ei în exilul din Egipt; chiar dacă ei nu sunt la etapele finale, sunt în etape foarte avansate. Oameni simt deja că au ajuns la un capăt de linie; simt că ăsta este sfârșitul lumii; întâmpină probleme ecologice, războaie, sinucideri, disperare, etc. Acesta este exilul în Egipt pentru ei, un exil din prosperitatea pe care au cunoscut-o înainte.

În trecut, omul obișnuia să facă schimbări în viață și găsea ușurare în asta. Astăzi nu mai are unde și ce să schimbe; nu mai găsește confort nicăieri. Nu mai este confort acasă, în familie și nicăieri. Copii nu mai au nicio speranță pentru ceva bun; la muncă este imposibil să te odihnești și să te simți bine împreună cu alții pentru că nu este nimic bun. Speranța să te odihnești la pensie a devenit imaginară, și nu putem fii siguri că atunci când vom ajunge bătrâni vom avea hrană și adăpost. Oamenii trăiesc în incertitudine: Toate economiile pe care le-au salvat în vreun fond sunt sub semnul incertitudinii. Iar astea sunt numai o parte din probleme.

Deci, atunci când ne apropiem de Creator, luăm în calcul ce vrea El și nu ceea ce vrem noi? Creatorul vrea corecția lumii. Așa apropiem oamenii, luând disperarea lor și să ne facem griji pentru ei? Nu sunt sigur. Ieșim noi în lume suficient, noi cei care, apropo, simțim exilul mai mult decât ei? Suntem incluși în exilul lor, în necazurile lor corporale? Schimbăm noi problemele lor în probleme spirituale la nivelul nostru?

Dacă Lumina influențează oamenii prin noi, oamenii se vor simții bine. Asta trebuie să facă partea lumii numită ”Israel”, să devină ”Lumină pentru națiuni”. Pentru cei care nu au niciun contact cu Lumin, eu trebuie să fiu un ”adaptor”. Pornesc de la asta?

Creatorul vrea să le aducem Lumina și avansarea, în timp ce eu sunt doar un link. Trebuie să iau deficiența lor și să o schimb într-o necesitate de a mă conecta la nivelul meu, necesitatea pentru Lumina Reformatoare și să transmit această cerere în sus, nu să trimit dorințele mele personale. Asta înseamnă să dărui.

Facem noi asta? Dăm suficientă atenție diseminării pentru a absorbi dorințele oamenilor? Suma începe de la nivelel inferioare și nu de la mijloc. Adevărata deficiență este ascunsă în lume, în timp ce noi primim deficiența noastră de la Creator și trebuie doar să fim parte din întreg.

Absorbind deficiența de la oameni, trebuie să vă conectați cu prietenii. Altfel, de ce aveți nevoie de această conexiune? Pentru ce? Pentru cine este viitoare voastră dăruire? Fără lume nu este nicio cale de a o obține. Creatorul nu are nevoie de dăruirea voastră; nu are nevoie de favoruri de la voi. Poți să îi aduci mulțumire dacă treci Lumina Lui în jos, dacă reușești să convingi oamenii că trebuie să se schimbe. Apoi, această ușoara schimbare din ei, o veți crește și o veți ridica la Creator, iar astfel veți face conexiunea de jos în sus. Veți crește de la mic în sus la nivelul Lui și vă veți lua locul în mijloc. Fără conexiune între două capete, vă jucați cu ceva care este bazat pe nimic altceva decât ego.

Întrebare: Atunci ce facem greșit? De fapt, noi încercăm să aducem mesajul nostru către lume.

Răspuns: Se pare că noi nu suntem impresionați suficient de dorințele lumii, pentru a acționa prin ele. Eventual, suntem lăsați doar cu o impresie formală a muncii care este făcută. Totul reiese ca fiind opus: Vrem să avansăm și astfel folosim oamenii ca mijloc, în loc ca noi să fim mijlocul pentru avansarea lor și să aducem oamenilor ceea ce vrea Creatorul să le aducem. Întoarcem totul invers: În loc să fim servitori, vrem să devenim proprietarii situației. Creatorul depinde de noi, națiunile depind de noi, în timp ce noi ne uităm la ele stând în mijloc.

Problema nu este în acțiunile noastre ci în atitudinea interioară. Deficiența Creatorului și deficiența lumii sunt ceea ce ar trebui să fie important pentru noi. Din aceste deficiențe trebuie să stabilizăm propria deficiența, astfel încât ne vor conduce către rezultatul dorit. ”Israel” aparține nivelului Bina și nu are nimic propriu. Partea sa superioară este în Keter iar partea inferioară în Malchut. În mijloc există numai o tăietură. Atunci cum pot două părți să fie conectate? Noi suntem cei care trebuie să devenim această conexiune și asta este singura noastră proprietate.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 4/5/12, Scrierile lui Rabash

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu.→

Întrebare: Este scris, ” Eu, HaVaYaH, nu mă schimb”. Ce simbolizeă în munca noastră?

Răspuns: Lumina vine de Sus și este toată dăruire. Este bună și benevolentă și a creat ”existență din absență”, ceva din nimic, o dorință care este controlată în mod absolut de primire. Vrea numai să se simtă bine.

Apoi, Lumina începe să dezvolte dorința, trecând-o prin patru faze. Ca rezultat, ea nu se simte ca Lumina ci ca cineva care primește, care este opusă sursei. Asta face să apară rușinea, un sentiment teribil, și nu mai are nimic mai mult de asta.

Reiese că primirea este un lucru bun și că nu este nimic rău în a fi opus, dar acești doi factori crează împreună în mine un sentiment pe care nu îl pot suporta. Mă rupe în bucăți și sunt gata să fac orice, doar să nu mai rămân în această stare nici măcar încă o secundă. Sunt gata să fac orice. Chiar să mă sinucid, nu ar fi nicio problemă. Principalul lucru este să nu sufăr, să nu mai îndur această opoziție.

Aceasta este adevărata rușine. Nu o cunoaștem încă. Folosim cuvântul, dar nu știm ce înseamnă. În prima parte din Introducere la Studiul celor Zece Sefirot, în ”Intorspecțiune”, Baal HaSulam spune că rușinea a fost pregătită pentru sufletele înalte și ele trebuie să o descopere. Asta pentru că, pentru a realiza asta cineva trebuie să simtă Creatorul, dăruirea Lui pură și trebuie să simtă și primirea sa pură, până în cele mai mici amănunte. Una contrazice pe alta.

Procesul care este descris aici curge de sus în jos și se numește ”cele patru faze ale Luminii Directe”. Deci, prin influența ei, Lumina conduce dezvoltarea ființei create. Aceasta este structura HaVaYaH: vârful lui Yod, Yod, Hey, Vav, Hey. Această structură este fixă și apara așa de sus în jos.

Până acum, dezvoltarea a fost făcută de către Lumina Directă. Din acest punct, este rândul tău. Totuși, simți o rușine teribilă. Pur și simplu te arde din interior și nu o poți suporta. De aceea, de acum încolo, nu vei putea să te mai relaxezi până când nu echilibrezi rușinea.

Mai întâi vrei să scapi de ea, dar asta nu schimbă nimic. Totul rămâne la fel. Nu este posibil să te relaxezi și trebuie să te schimbi tu însuți, dar cum poți face asta?

Ființa creată ”înebunește” pur și simplu. Rușinea o rupe în bucăți, o îndepărtează de dorințe și continuă să o împingă înainte către capătul drumului. Nu se poate odihni până când cel care primește și cel care dăruie nu devin egali în dăruirea lor.

Numai când atingem Gmar Tikun (sfârșitul corecției) vom înceta să ne mai schimbăm. Atunci rușinea va dispărea, iar opoziția dintre Creator și noi va dispărea.

Deci, Creatorul spune: ”Eu, HaVaYaH, nu mă schimb”, ceea ce înseamnă numai că am adus acest proces în jos. Totuși, asta este suficient pentru a nu ne permite nouă să ne odihnim până la Gmar Tikun. Numai atunci vom atinge armonia și vom începe să ne schimbăm împreună cu El, conform cu El. Creatorul nu va fi primul. Ne vom contopi cu El într-un întreg, în așa măsură încât toate diferențele din gând, din dorința noastră și din orice alt fel, vor dispărea. Vom începe totul împreună, în cooperare.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala 3/30/12, “Introducere la studiul celor zece Sefirot”

Înscris în: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu.→

Întrebare: Am sentimentul că „egoul” meu fură totul de la mine. Stau cu prietenii mei şi se pare că urc peste dorinţa mea de a primi, dar atunci simt că ei sunt de fapt cei ce fac asta. Simt că sunt în întuneric, că nu aud nimic şi nu simt Lumina. Ce ar trebui să fac?

Răspuns: Ar trebui să încerci să te dizolvi în prieteni, ca cineva care este mic sau cineva nou în societate.

Când ajungi la o societate nouă nu ştii nimic şi nu cunoşti pe nimeni. Încerci să te integrezi fără să fii prea proeminent. Să presupunem că ajungi la un nou loc de muncă, pur şi simplu încerci să păstrăezi liniştea pentru a descoperi, a vedea, a simţii pe ceilalţi.

Aşa trebuie să te comporţi. Apoi vei începe să simţi ce au. Te vei dezvolta ca embrionul în pântecul mamei. Apoi, gradul, în măsura în care începi să te simţi real şi sigur, începi să te exprimi împreună cu ceilalţi.

Încearcă să te neutralizezi şi fii numai înăuntru. Este suficient, pentru că vom crea câmpul care există acolo. Nu ar trebui să îţi faci griji, dacă faci asta, o vei simţii.

Întrebare: Dar în orice caz, egoul meu va avea satisfacţie din asta. Cum pot evita să fur de la mine şi de la alţii?

Răspuns: Cine spune că este rău, dacă vrei să simţi spiritualitatea? Nu este rău. Scopul creaţiei este să te bucuri, să fii împlinit, dar în dăruire. Vrei să întri în grup şi să obţii atributul dăruirii, iar în el vrei să simţi plăcere. Între timp este ok. Nu ne putem imagina altceva.

Cel mai important lucru pentru noi azi este să ne dorim dăruirea, să dăruim pentru a ne simţii bine. Acesta este nivelul nostru, numit Lo Lishma, (Nu de dragul Ei).

Când Lumina vine şi este revelată gradual în noi, (asta se întâmplă numai dacă ne-o dorim în acest fel), ca rezultat al influenţei ei vom începe să simţim că atributul dăruirii este deasupra a tot, mai mare decât tot şi că eu vreau să fiu în el. Chiar dacă deocamdată este egoist, „eu vreau să fiu în el.”

Lasă pe seama Luminii! Nu o poţi face singru. Trebuie să îţi doreşti cât de mult poţi în toate dorinţele, inclusiv în cele egoiste – iar Lumina va face restul.

Această este o „rugăciune”. Ceri ca Lumina să facă munca pentru tine. Ea a creat egoul tău şi ea este singura care îl va schimba. Dorinţa noastră trebuie să fie numai pentru asta, pentru a o face să facă această muncă.

Dacă ne dorim unitate, Lumina va face restul.

Suntem egoişti. Nu ştim şi nu înţelegem nimic. Nu ştim ce se va întâmpla cu noi peste un minut. Ni se cere să facem un lucru, să încercăm pur şi simplu, să facem un efort, iar Lumina va face tot restul.

Unitatea maximă din grup dă naştere la Lumină, iar apoi această ne schimbă. Nu trebuie să facem nimic artificial. Se va avea grijă de totul iar noi trebuie doar să încercăm să ne conectăm.

Din lecţia 1 de la Congresul de la Vilnius 3/23/12, Lesson 1

Înscris în: Congrese, Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu.→

Atributul daruirii este atins in grup, in societate, in conditii speciale care sunt descrise de Cabalisti din starea care a fost pregatita pentru noi de spargerea Primului Om (Adam HaRishon), sufletul comun. Daca folosim mediul care ne-a fost dat, in mod corect, si in interiorul acestuia incercam sa ajungem la garantia reciproca, vom descoperi ca ne aflam in exil in Egipt.

Noi descoperim ca nu exista o alta cale prin care sa ajunge la spiritualitate, la Creator, atributul daruirii, daca nu ajungem mai intai la iubirea prietenilor. Insa toate incercarile noastre de a ajunge la conexiune si la iubirea prietenilor esueaza, dupa cum este scris, „Copiii lui Israel au strigat din cauza muncii”, pentru ca noi am descoperit ca am construit orase mici, Pithom si Ramses pentru Faraon, ceea ce inseamna ca noi am crescut doar dorinta noastra de a primi.

Desi suntem disperati din cauza acestei situatii, noi continuam si strigam: „Salvati-ne!” In fond, ego-ul nostru, Faraon, nu ne lasa sa ne conectam, si daca lucrurile continua astfel, nu vom iesi din exil pentru a ajunge la conexiunea cu forta superioara.

Acesta este in realitate un strigat de disperare din adancul inimii noastre. Atunci o forta speciala numita „Moise” este revelata. Este revelata in grup si trece prin multe schimbari. Odata este revelata apoi dispare, pana cand noi stabilizam aceasta forta colectiva si o plasam impotriva ego-ului nostru.

In momentul in care suntem pregatiti sa ne luptam cu ego-ul nostru colectiv care nu ne lasa sa ne conectam, plasand impotriva sa forta colectiva a conexiunii numita „Moise”, incepe lupta pe viata si pe moarte. Noi sprijinim aceasta pe cat putem si chiar peste puterile noastre! Aici noi descoperim in punctul colectiv ajutorul de Sus. In acest moment, Creatorul spune: „Haideti la Faraon sa ne luptam cu acesta!” ceea ce inseamna ca El vrea sa se conecteze cu punctul nostru colectiv, si sa ne scoata din Egipt.

Pe cale apar diferite fenomene, despre care ne vorbeste Haggadah, si noi trebuie sa trecem prin toate acestea. Se refera doar la incercarea noastra de a ajunge la conexiune si a o umple. In cele din urma iesim din aceasta stare, din incapacitatea de a ne conecta, si ajungem la ceea ce ne-am dorit. Metoda conexiunii numita Tora ne este revelata impotriva ego-ului si a urii.

Acum, apare sistemul pe care il putem folosi, este numit Tora, Lumina care Reformeaza si care incepe treptat sa ne influenteze pentru a ne corecta. Exista muntele Sinai care ne desparte, ego-ul colectiv care sta in calea conectarii dintre noi. Atunci cand Lumina corecteaza ura in conexiune, acest munte devine „muntele Sfant”.

Despre asta este vorba in sarbatoarea de Paste (de la cuvantul Ebraic care inseamna „a trece”), care simbolizeaza tranzitia de la exil la libertate. Exilul este incapacitatea mea de a ma conecta. Eu nu stiu cum sa fac asta, insa imi doresc si cer.

Eliberarea simbolizeaza faptul ca mi s-a dat o sansa, un sistem, o metoda care imi ingaduie sa corectez raul din mine si sa il transform in bine. Bine inseamna garantia reciproca, iubirea prietenilor, in care descopar forta care imi ingaduie sa ma umplu de aceasta atitudine si sa ader la Creator. In fond, El este scopul spre care tind inca de la inceput.

Din partea 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 01/04/2012, Shamati 41

Înscris în: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Sarbatori, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu.→

Dintr-o lectie a lui Rabash: Noi invatam ca ar trebui sa fim in echivalenta de forma. Ce este echivalenta de forma? Asa cum Creatorul daruieste, asa si noi trebuie sa daruim. Asta este echivalenta de forma. Cand noi trebuie sa daruim, nu avem dragoste de noi insine, noi plangem. Ne doare ca trebuie sa facem astfel. Creatorul daruieste si intrebarea este: Ii face placere Lui acest lucru sau  cineva care daruieste nu gaseste placere in asta?  Deci nu exista echivalenta de forma! Asadar ar trebui sa ne placa atunci cand daruim, altfel, nu exista echivalenta de forma.  Puteti sa daruiti fara durere, daruiti, nu e nevoie de suferinta voastra, doar daruiti. Bucuria daruirii, cine v-o da? Ar trebui sa lucram, trupul nu vrea sa o faca! Nu e asa ca eu am nevoie sa sufar, nu exista alegere, trupul nu vrea sa lucreze! De ce ar trebui sa sufar, eu nu vreau sa sufar. Am nevoie sa ma fortez! Si asta nu e o conditie! O persoana care nu simte sfortarea, este un semn ca intentia sa este orientata spre a primi si nu spre a darui. Trupul  nu e de acord sa daruiasca.

Nu ar trebui niciodata sa tanjiti dupa lucruri rele. Daca e necesar sa fie simtite diferite schimbari, ele vor veni de la sine. O persoana nu ar trebui sa se gandeasca la coborare, decadere, ci mereu sa tanjeasca spre ascensiune, atat in simtiri cat si in gandurile sale: pentru bunatate, adeziune, conectare si intregire. Dar in acelasi timp, o persoana ar trebui sa se autoevalueze cu simt critic, intelegand daca in sinea sa nu exista ceva care obiecteaza fata de a darui, ceea ce este un semn ca exista ceva de natura egoista aici. Daca o persoana reuseste sa avanseze in mod fericit si fara sfortare este un semn clar ca o face in mod egoist, pentru a primi. Doar cand primeste peste puterea de a darui, va fi capabil sa daruiasca si sa fie fericit in acelasi timp.

Din Pregatirea pentru Lectia zilnica de Cabala 01.04.2012

Înscris în: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu.→