Întrebare: Cum este posibil să se ating echivalenţa de formă cu Creatorul, dacă totul este deja determinat de El de la început?

Răspuns: Desigur, totul este creionat de Creator în avans! Cum vei atinge această stare care nu mai este creionată: va fi prin primirea de lovituri sau o vei face voluntar? Şi acest lucru este foarte important.

Uneori ne gandim: „Ce contează?! Poate voi primi lovituri; dar oricum, mai devreme sau mai târziu, voi fi în realizarea corecţiei şi totul va fi bine”. Nu.

Avansarea prin primirea de lovituri e ca şi în situaţia unui fiu obraznic; acest lucru nu aduce mulţumire Creatorului. Neglijaţi această oportunitate. Cu aceasta vă gândiţi „nu contează pentru mine, m-am săturat”; de fapt, spuneţi că „nu vreau să-ţi ofer plăcere.”(Creatorului). Întoarce această problemă în mod corect, întoarce-o către Creator. În acest caz vei fi capabil să te direcţionezi corect.

Într-adevăr, fiecare statut  este determinat de la început pe toate cele 125 de nivelurile. Dar cum te vei ridica de la un nivel la altul,  acest lucru este determinat de tine.

Deci vreau să subliniez că oamenii care pur şi simplu doresc să se ridice de la un nivel la altul sunt egoişti! Ei se gândesc doar la ce nivel trebuie să se ridice. Dar oamenii care doresc să aducă mulţumire Creatorului spun: „ascensiunea la nivelul următor nu este importantă pentru mine. Ce este important pentru mine este cum m-am comportat între etape pentru a-i aduce Lui mulţumire. Nu am nevoi de niveluri; ia-le. Vreau să îţi aduc Ţie plăcere şi nimic mai mult.”

Şi aceasta se numeşte „dăruire completă” atunci când o persoană nu se gândeşte şi nu cere o răsplată. Deci, problema aici este crucială: vrei să te bucuri de ceea ce faci tu sau vrei să oferi plăcere Creatorului?

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Noi am fost aleşi în sensul că am primit de sus dorinţa care ne îndeamnă să învăţăm, să dorim puternic conexiunea cu Creatorul şi revelaţia Creatorului care trebuie să aibă loc în faţa întregii omeniri.

Se apropie deja necesitatea stării următoare, natura face să avanseze întreaga omenire. Dar oamenii nu au şi nu vor avea propria lor dorinţă. Mii sau câteva milioane ni se vor alătura, dar este o parte mică a întregii omeniri. Nu va fi mai mult.

Capul este mereu aşa: este mic, ca un microprocesor într-un calculator, dar defineşte şi decide totul. Părţile rămase realizează această micro-parte.

Deci, noi suntem acest “cip”. Trebuie să ne conectăm la restul omenirii, să începem să lucrăm cu oamenii, să-i înţelegem, să ne unim cu ei, să găsim un vocabular adecvat, să realizăm un dicţionar adecvat, diferite imagini, exemple şi să dezvoltăm ateliere adecvate, etc.

Adulţii îi învaţă tot ce au pe copiii mici, dar la un nivel inferior în exemple simple, gesturi simple. Pentru ca oamenii să simtă următorul nivel dezirabil, trebuie să-i încurajăm constant, să-i atragem cu ceva.

Cunoaştem coborârile şi urcările şi, în conformitate cu asta, trebuie să ne întărim.

Ceilalţi nu trec prin asta. Constant, ei trebuie să fie atraşi, îmbrăţişaţi, încălziţi şi ajutaţi. Trebuie să le explicăm metoda în măsura în care trebuie să înţeleagă aceasta pentru a fi conectaţi la noi şi a se ridica cu noi. Îi luăm ca pe copii pe drum, îi facem să stea şi îi conducem. Copilul este alături de voi sau chiar pe genunchii voştri sau merge aproape de voi, sub supravegherea voastră, pentru că el nu ştie calea şi nu este nevoie să o ştie. Nu trebuie să cereţi ceva de la oameni, decât un singur lucru: Dacă sunteţi cu noi, totul va fi bine.

Acesta ar trebui să fie drumul nostru spre mase. Fără ele, nu putem progresa în sus, după crearea Kli-ului nostru colectiv. Vom atinge nivelul minimal, dar nu mai departe. De fapt, am primit o trezire pentru “a trage” umanitatea cu noi. Trebuie să luăm asta foarte în serios. Vom fi în măsură să urcăm doar în funcţie de succesul nostru cu marele public. Dacă nu vom reuşi, va servi ca balast pentru noi, nelăsându-ne să ne ridicăm.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

O persoană trece prin diferite faze până când ajunge la prima corecţie spirituală, echivalenta de formă cu Creatorul. Cuvântul “loc” este des folosit ca referinţă pentru Creator. De ce Creatorul este numit “loc”?

Locul este dorinţa. Locul care a primit calitatea de dăruire este imaginea Creatorului. Deci toate intenţiile, toată munca unei persoane ar trebui să fie îndreptate către un singur loc: a corecta dorinţele sale pentru a fi de dăruire. Imaginea Creatorului care este revelată în locul potrivit, ceea ce înseamnă în vasele corectate, este deja influenţa celor două linii.

Prima fază a corectării este atunci când încetează a se mai gândi la el şi deja înţelege şi simte că doar prin conectare este împlinit. Deja înţelege că trebuie să fie într-un grup care este considerat acelaşi cu Creatorul. Gradual începe să înţeleagă conceptul de conectare şi nu se vede ca fiind parte separată a grupului. Aşa cum e scris : “…căci Eu Domnul, locuiesc în mijlocul copiilor lui Israel.”

Graţie muncii sale în grup pentru a obţine garanţia reciprocă, gândurile prietenilor şi influenţa Luminii care este atrasă de eforturile noastre comune, persoana ajunge la acea stare în care priveşte totul din centrul grupului. Apoi simte o nouă întărire a inimii şi trebuie să atingă “locul” potrivit din nou şi din nou. După un timp, începe să înţeleagă că a trecut prin schimbări care nu păreau importante înainte. Opinia publică, starea grupului, îi devin foarte dragi.

Oamenii din grup îi devin dragi, importanţi şi începe să le poarte de grijă mai mult decât copiilor lui. Este aşa pentru că îşi simte familia  la nivel fizic în timp ce prietenii săi îi simte la nivel spiritual. Înţelege că are o obligaţie faţă de familia sa, dar în acelaşi timp începe să intre în inimile prietenilor săi, vrea să trăiască acolo şi să le garanteze tot ce este mai bun. Starea prietenilor îi determină toate gândurile şi acţiunile sale, îi dictează ce griji să aibă, ca o mamă care se îngrijorează doar pentru copilul său. Aşa începe o persoană să îşi trateze grupul.

Gradual, conceptul de Creator este clarificat în grup potrivit eforturilor de a aranja imaginea vasului general, a minţii şi a inimii generale. Prin durerea care este simţită în momentul în care nu poate să atingă asemenea unitate, imaginea Creatorului începe să devină clară în acest grup unit.

Lumina Înconjurătoare îl inflenteaza prin dorinţele sale pentru centrul grupului, pentru dorinţele sale de a vedea pe toţi corectaţi şi încântând Creatorul care este revelat potrivit eforturilor depuse în grup. Aşadar persoana se apropie de Creator prin grup.

În acest moment nu putem înţelege ce înseamnă a te pierde pe tine în grup şi în acelaşi timp să şi exişti, să şi acţionezi. Din perspectiva egoului, sinele dispare complet, dar din perspectiva dăruirii el creşte până când ajunge la nivelul Creatorului revelat în grup. Baal HaSulam spune: “Este normal, atunci când Lumina generală se aprinde, individul este anulat în ceea ce priveşte sinele,” dar simte grupul şi Creatorul în el!

Din lecţia zilnică de Cabala 1/12/14

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 „Lumina şi Soarele „VeYechi : punctul principal în ceea ce priveşte întâlnirea este că ar trebui să fim toţi uniţi şi că toată lumea ar trebui să ceară un singur lucru, găsirea Creatorului căci  Shechina se află într-un grup de zece. Desigur, în cazul în care există mai mult de zece, atunci Divinitatea se va revela cu siguranţă. Şi oricine se poate alătura prietenului său şi să asculte cum ar trebui să îl slăvească pe Creator şi cum să Îl găsească pe Creator .

Şi ar trebui să se anuleze în faţa prietenului său şi prietenul său ar trebui să facă acelaşi lucru, şi ar trebui să fie la fel pentru toată lumea. Şi dacă aceasta este intenţia adunării, atunci mai mult decât viţelul vrea să sugă, vaca vrea să îl alăpteze, aşa Creatorul se apropie de ei şi este cu ei, şi toate binecuvântările şi salvările şi buna dăruire din sursa milei, şi mare milă şi bunătatea sunt revelate la adunarea lui Israel .

Totul depinde de conexiune, de corectarea spargerii, de corectarea păcatului de la „Pomul Cunoaşterii „. Aceasta este toată munca noastră prin care devenim Adam, ceea ce înseamnă că cineva realizează că seamănă  (Domeh) cu Creatorul, un singur suflet, un singur vas. Cu ajutorul prietenilor, depăşim  rezistenţa ego-ul nostru, atragem  Lumina care Reformează şi în acest fel noi avansăm.

Vedem că progresul nostru se datorează exclusiv conexiunii şi se realizează  în conexiune, în punctul în care simţim criza şi unde se dezvăluie repulsia, ura, supărarea, dezgustul reciproc. Este întotdeauna o problemă în localizarea acestui punct, pentru că îl evităm, uităm şi suntem într-o stare de toropeală .

În acest punct central trebuie cu adevărat să ne conectăm, unde toate senzaţiile noastre dispar! Toţi senzorii noştri şi simţurile noastre încetează să lucreze. Este ca şi cum am descoperi şi am intra într-un vid în care nu mai există ură, unde toate sentimentele dispar pur şi simplu. Astfel vom descoperi, treptat, spaţiul spiritual pe care va trebui  să-l umplem prin conexiunea noastră.

Din  pregătire la Lecţia zilnică de Cabala 1/16/14

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Pot să-mi imaginez o mare responsabilitate faţă de prieteni într-un submarin în pericol. Cum pot să simt această anxietate şi această tensiune în timpul atelierelor, unde o astfel de dramă nu se întâmplă în jurul nostru?

Răspuns: De fapt, nimeni nu vă cereţi să faceţi vreun truc precum un magician şi să scoateţi un iepure din pălărie. Nu este necesar să faceţi trucuri ci, pur şi simplu, să încercaţi să ataşaţi cererea voastră, lipsa voastră la forţa superioară şi asta-i tot. Încercaţi să cereţi, cereţi ceva. Din momentul în care vă lipseşte ceva pentru avansarea voastră spirituală, vă întoarceţi spre Creator imediat, cu întreaga cerere pe care o aveţi.

Dacă reuşiţi să vă legaţi în mod corect la Creator, nu veţi avea probleme.

Munca voastră constă în a fi legătura, adaptorul între lipsuri şi sursă. Nimeni nu vă cere să fiţi sursă de energie şi nici chiar să fiţi utilizatorul acesteia, ceea ce înseamnă să faceţi ceva prin voi înşivă.

Munca ta este pasivă: este suficient să insişti şi să continui să ceri ceea ce vrei, Creatorului.

Totuşi, ar trebui să ceri cu înţelepciune. Trebuie să stabileşti cu exactitate ce vrei şi apoi să ceri. Trebuie să înţelegi că, Creatorul îţi aranjează dificultăţi tocmai pentru ca să poţi să insişti şi prin asta să înveţi de la El şi deci, să avansezi.

Problema este că voi abandonaţi Creatorul. Baal HaSulam spune că, cel mai mare păcat pe care o persoană îl poate comite în această lume, este de a-L uita pe Creator şi a se detaşa de El. Deci, nu te detaşa de El şi insistă cu cererile tale. Este singurul lucru pe care trebuie să-l faci.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 07.01.2014, Lecţie pe tema: Pregătire pentru Congres

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Cu toţii ştim că dorinţa de a primi este materie şi, cu alte cuvinte, este baza întregii creaţii. Dorinţa este tot ceea ce Lumina (Creatorul) a creat. De aceea, dorinţa se numeşte ceva din nimic pentru că nu a existat înainte ca Lumina să o creeze. Aceasta este singura acţiune, actul creaţiei.

În continuare, dorinţa de a primi a evoluat de la faza zero la faza a patra, iar sub influenţa Luminii a început să-şi simtă existenţa, adică cine este şi ce este. În această stare, a început dintr-o dată să se simtă pe sine ca receptor. Dacă doar m-a creat astfel, asta este o chestiune, dar în plus, înţeleg şi că vreau să primesc şi să mă bucur de primire; asta este deja altceva. Aici vorbim despre intenţie: Dorinţa de a primi a revelat intenţia din interiorul ei, iar aceasta a fost opusă intenţiei Creatorului.

Astfel, a fost creat un abis imens între intenţia dorinţei care a fost creată (o intenţie de a primii plăcere pentru sine) şi intenţia Creatorului pe care o simte dorinţa (o intenţie de a oferi plăcere creaturii, de a o umple, de a fi preocupat de ea, şi aşa mai departe).

Sentimentul marelui abis, sentimentul ascunderii, se trezeşte în dorinţa de a primi, ceea ce se numeşte Tzimtzum Aleph – prima restricţie. De fapt, acesta a fost începutul creaţiei. Cu influenţa condiţiilor existente, dorinţa de a primi începe să facă ceva singură. Începe să primească numai pentru a oferi plăcere Creatorului ei, adică încearcă să fie ca El. Şi această asemănare cu Creatorul este prima lume dintre cele cinci lumi (pentru că dorinţa de a primi este compusă din cinci nivele), lumea Adam Kadmon (AK),  care reprezintă Adam HaRishon (primul om), prototipul omului.

Asta încheie primul stadiu, din moment ce dorinţa de a primi nu poate face nimic mai departe. Pentru a continua să se conştientizeze pe sine, e nevoie de noi acţiuni. Detaliile acestei acţiuni sunt mai interesante. De sub Tabur al sfârşitului lui Galgalta ve Eynaim, este făcut un amestec de dorinţe, mai exact, acesta este un amestec de intenţii Lo Lishma şi Lishma.

Apoi, se face Tzimtzum Bet, a doua restricţie. Dă un impuls continuării dezvoltării care este atât de mare, încât dintr-o dată dorinţa de a primi primeşte Lumina în interiorul ei ca şi cum este Lishma, şi apoi descoperă că în ciuda a tot, nu este gata să facă asta, nu stă în puterea ei să păstreze intenţia corectă şi primeşte totul pentru sine. Starea în care împlinirea egoistă este revelată se numeşte spargerea dorinţei de a primi.

După aceea, în cadrul acestei dorinţe sparte, apar noi lumi, sunt construite noi sisteme. Şi toate aceste sisteme sunt construite deja într-o stare în care dorinţa de a primi înţelege şi este conştientă de ceea ce este, de cine este şi de cum trebuie să construiască un sistem în care poate fi reparată, adică să se mişte de la intenţia pentru a primi la intenţia pentru a dărui.

Toate acestea au loc când nimic în afara celor două dorinţe nu există, celor două forţe opuse, cu alte cuvinte, chiar înainte ca lumea noastră să fie formată. Înainte de Big Bang, înaintea universului nostru, înaintea a tot. Aceste două forţe construiesc întregul sistem de control prin care apar patru lumi: Atzilut, Beria, Yetzira, şi Assiya (ABYA). Astfel este creat sistemul de control.

Şi după aceea, din centrul lumii Infinităţii, Olam Ein Sof, (∞), care a simţit ruşine şi de aceea a făcut Tzimtzum, restricţie, un Partzuf unic interior este format, un sistem interior foarte mic şi unic. Acesta se numeşte Adam şi scopul lui este să semene complet Creatorului, să aducă întreaga dorinţă la echivalenţă de formă cu El. Şi acest sistem trece printr-o spargere, printr-o împărţire într-o multitudine de părţi care cad în lumea noastră.

Ce este această lume? În ea se află condiţiile cu ajutorul cărora dorinţa de a primi îşi poate corecta intenţia. Cum face asta? Face asta într-o formă complet independentă de Creator. Altfel, nu ar putea fi o corectarea independentă şi dorinţa nu ar fi independentă. De aceea, după cele cinci lumi: Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira, şi Assiya, coborârea prin toate cele 125 de nivele începând cu lumea Infinităţii până la lumea noastră aici, sub toate lumile superioare, este format un nivel unic.

Este unic prin faptul că aici corpurile există, ceea ce noi înţelegem drept corpuri care sunt născute, se dezvoltă, îmbătrânesc şi mor. Şi adăugat la asta, şi aceste corpuri sunt divizate în masculin şi feminin.

Un sistem complet este format aici din acţiunea forţelor, care în starea noastră şi în conştiinţa noastră sunt simţite drept corpuri. În lumile spirituale, există numai dorinţe şi intenţii. Şi în lumea noastră fizică, sunt trei factori: corpul, dorinţa şi intenţia. Şi din acest motiv, corpurile pot să ajungă la diferite relaţii între ele, apropiere şi distanţare reciprocă. Şi această apropiere şi distanţare nu influenţează în mod necesar dorinţa şi intenţia.

Dorinţele pot fi complet diferite, intenţiile pot fi complet opuse, foarte rele şi, în acelaşi timp, printre corpuri poate exista apropiere. Şi vedem asta în lumea noastră. Politicienii sau oamenii care se urăsc unii pe alţii se adună, să spunem ascunzând un cuţit sau o armă la spate, zâmbind politicos, strângându-şi mâinile, vorbind şi căzând de acord între ei.

Asta este unicitatea lumii; acest lucru reprezintă avantajul şi deficienţa ei. Aici, fără corectarea dorinţelor şi intenţiilor, este posibil să ne apropiem unul de altul prin corpuri. Şi dacă nu înţelegem această condiţie, unicitatea lumii noastre, dacă judecăm apropierea interioară după apropierea exterioară, este clar că pierdem.

Un exemplu în plus este atracţia sexuală. În general, în tinereţe oamenii nu înţeleg încă faptul că este un imbold corporal. Şi drept rezultat, sunt multe probleme.

Oamenii nu înţeleg că intimitatea principală trebuie să fie mult mai adâncă, mai internă, mai cu intenţie, scopul vieţii. Atunci când nu ajungi la acest scop fără altă persoană, atunci va fi adevărata intimitate.

Astfel, în lumea noastră este formată această imagine a corpurilor, o adevărată iluzie. Este divizată în patru nivele: mineral, vegetal, animat şi vorbitor.

Şi aşa cum ne este cunoscut dintr-o parte a Cabalei numită percepţia realităţii, toate corpurile apar numai în imaginaţia noastră interioară. Întreaga lume materială este simţită numai ca exterioară. Totuşi, este revelată de fapt astfel numai în conştiinţa noastră. Fizicienii, biologii şi psihologii au vorbit deja despre asta.

Dat pe de altă parte, aceasta este unicitatea lumii noastre şi, în general, împlinirea întregului proces al evoluţiei creaţiei, pentru că ne aduce la o stare de la care putem începe să ne apropiem cel puţin din punct de vedere corporal.

Unde duc toate astea? De-a lungul istoriei umanitatea s-a dezvoltat potrivit unei legi interesante, legea egoului care creşte. Dacă vorbim despre natura simplă, atunci şi în ea evoluează mai întâi nivelul mineral, apoi cel vegetal, urmat de animat şi numai apoi cel uman. Totuşi, aceste stadii sunt temporare din moment ce procesul ajunge la un anumit stadiu şi apoi se opreşte şi nu mai continuă să evolueze. Aceasta este evoluţie treptată în stadii.

Cu toţii ştim ce cataclisme naturale au avut loc pe pământ de-a lungul evoluţiei. Şi după asta, oamenii au evoluat din maimuţă. Cabala ne revelează de ce şi cum s-a întâmplat. Este clar că, cu mult înaintea lui Darwin, cabaliştii au scris despre asta. Se vorbeşte despre asta în Cartea Zohar, în cărţile lui Ari (cabalistul care a trăit în secolul al XVI-lea) şi în introducerea la Studiul celor Zece Sefiroţi care este comentariul la Cartea Zohar de Baal HaSulam.

Evoluţia umană este cea mai interesantă: sute de mii de ani au trecut până când, în secolul XX, a sosit stadiul cel mai exponenţial evoluţionist. La începutul secolului XXI, am ajuns la o stare de saturaţie: egoul s-a oprit din evoluţie şi chiar a început un mic declin.

Cu alte cuvinte, am început să înţelegem că există un sfârşit pentru ego. Am tânjit tot timpul să ajungem la vârful evoluţiei noastre; egoul nostru a crescut şi noi am crezut că această creştere poate să fie infinită. Mai ales în secolul XX, ne-a atras visul american al fericirii generale într-o societate cu consum infinit, nelimitat. Părea că putem vedea şi putem şti totul, că putem să ne bucurăm de tot, că vom fi cu toţii fericiţi şi liberi, că vom trăi sute de ani şi chiar mai mult. Totul părea un vis frumos. Eram siguri că copiii noştri vor trăi mai bine ca noi; că va fi posibil să trăim atât în numele nostru cât şi al lor, adică, vom fi de două ori mai fericiţi.

Apoi, egoul a crescut la o stare în care nici pentru noi nici pentru copiii noştri viaţa nu va fi mai bună. Deja astăzi, vedem şi ştim asta. Pregătim pentru ei o lume care este rea, mult mai rea decât cea de acum.

Asta se simte în dezastrele naturale şi în tot ceea ce se întâmplă în lume. Chiar şi naţiunile nedezvoltate au ajuns rapid la un anumit prag şi încep să cadă.

Şi astfel egoul nostru ne-a dus într-un impas şi vedem că am ajuns la sfârşitul liniei. Cabaliştii au indicat acest punct drept anul 1995. Acesta este unicul indicator pe care Baal HaSulam l-a arătat. După părerea lui, de atunci înainte, umanitatea va deveni conştientă de sfârşitul evoluţiei ei şi de faptul că egoul nostru nu este infinit.

Este vorba despre sfârşitul procesului care a început cu Big Bang-ul care a fost începutul universului nostru, după cum se presupune, în urmă cu 14 miliarde de ani. Începând cu Big Bang până în zilele noastre, toată această perioadă a fost una de evoluţie a egoului nostru. Şi aici ajunge la sfârşit.

Puteţi să vă imaginaţi ce vremuri unice sunt cele în care trăim? Astăzi egoul începe să se strângă şi noi vedem acest lucru după cazurile de depresie, problemele în familie (copii, divorţ), condiţii sociale, relaţii dintre noi, avansarea spre un nou război mondial şi aşa mai departe. Oamenii văd din nou, tot timpul, lipsa de perspectivă. Starea egoistă, în numele ei, Lo Lishma, trăieşte mai mult. Nu suntem gata să fim rupţi de ea, dar nu ne mai pare ceva absolut, sigur şi de nemişcat. Astfel, natura ne obligă să schimbăm vechea perspectivă, relaţiile faţă de lume, de viaţă şi de noi înşine.

Cabala vorbeşte despre acest lucru, că exact acum, umanitatea are şansa să ajungă la conştientizarea sfârşitului evoluţiei ei şi să se gândească din nou la scopul existenţei ei: chiar existăm numai pentru binele corpurilor noastre? Sau cuprindem lumea noastră numai prin corpurile noasrte, absorbind totul prin cele cinci simţuri: văz, auz, gust, miros şi pipăit? Diferite tipuri de unde ne influenţează şi le percepem şi vedem lumea pe un fel de ecran interior.

Dar percepem tot? Existăm în forma corectă? Prin egoul nostru, prin preocuparea doar pentru corpurile noastre, nu ne băgăm pe noi înşine într-o capcană psihologică de informaţii care se contractă şi distruge realizările şi emoţiile noastre, existenţa noastră? Pe scurt, haideţi, să verificăm din nou, avem sau nu dreptate în legătură cu abordarea noastră egoistă şi conservatoare?

Aceasta este unicitatea vremurilor noastre, vremurile descoperii înţelepciunii Cabala ca mijloc care face posibil să descoperim în interiorul nostru noul sentiment. Face posibil să nu rămânem blocaţi în cele cinci simţuri animalice care mor odată cu trupurile noastre şi să dezvoltăm în noi un nou simţ interior care nu depinde de corpul nostru. Acesta se numeşte Neshama, suflet. În principiu, şi acesta este un corp, dar unul spiritual. Îl dezvoltăm foarte uşor printr-o schimbare în intenţie de la pentru mine însumi la pentru celălalt. Asta ne ajută să ieşim din limitările noastre şi să începem să simţim ce simt ceilalţi. Pentru că simt totul în interiorul meu, atunci realitatea mea se numeşte lumea noastră şi dacă pot să simt totul în fiecare din umanitate, atunci simt o lume superioară, numai dacă pot intra în sentimentele celuilalt şi să fiu în afara mea.

Suferinţele pe care le simţim în noi reprezintă adevărata criză. Şi acesta este un ajutor enorm aşa încât putem ieşi din noi înşine şi să începem să simţim lumea care există în afara noastră.

Şi atunci soseşte o stare ca aceasta că, în principiu, nu contează pentru mine ce simt în interiorul meu. Este ca şi cum trăiesc în interiorul celuilalt, şi astfel trec de la sinele meu limitat şi muritor la sinele infinit şi nemuritor. Asta ne dă înţelepciunea Cabala.

Şi, în mod esenţial, ne dă mult mai mult. Pentru că moartea este legată de trupul meu animalic şi Ein Sof este legat de suflet.

Cu alte cuvinte, intru într-o zonă complet diferită, într-o nouă dimensiune, în cadrul căreia exist cu adevărat. Şi încep să simt această lume ca imaginară, că nu există cu adevărat. Asta pentru că există numai în imaginaţia mea greşită, în interiorul percepţiei mele egoiste, unde sunt centrat numai pe mine însumi.

Aşadar lumea noastră este unică în faptul că aici ne putem apropia cu ajutorul corpurilor, chiar cu intenţii diferite. Putem să ne adunăm împreună într-un cerc cu câţiva prieteni, lângă o masă rotundă şi să începem să ne conectăm unii cu alţii. Şi chiar dacă conexiunea dintre noi este artificială, chiar dacă la început nu avem intenţii bune unii cu privire la ceilalţi, pentru că natura noastră este egoistă, totuşi există un grup, o masă rotundă, există locul de joacă în care cu toţii ne putem alătura şi să ne sprijinim unii pe alţii în această conexiune, iar între noi există un Arvut circular, responsabilitate reciprocă. Este posibil, pentru că depinde de noi să ajungem la scopul comun. Şi folosim toate oportunităţile materiale, toate acestea sunt în mâinile noastre. Despre asta este spus: tot ceea ce este în mâinile tale, trebuie să faci. Încercăm să ajungem la conexiunea dintre noi în care fiecare poată să se scoată pe sine şi să fie un singur întreg.

De ce este acest lucru imperativ? Este numai pentru a ne ajuta unii pe alţii. Nu este nimic mai mult de-atât. De ce există un singur întreg? De ce a avut loc spargerea singurei dorinţe într-o multitudine de dorinţe? Numai prin asta putem să tânjim după ajutor reciproc, adică fiecare poate să iasă din sine pentru celălalt.

Astfel, tânjim după un fel de întreg comun, deşi nu vrem asta, dar încercăm să acţionăm împreună cu ajutorul corpurilor. Ne adunăm într-un grup, realizăm diverse activităţi, pregătim congrese, studiem, predăm şi ne educăm pe noi înşine. Încercăm să ajungem la conexiune între noi, o sferă de zmeură. Şi impulsul nostru trece de la unul la altul. Ne putem sprijini unul pe altul, ne putem trezi unii pe alţii. Putem mări şi amplifica psihologic conexiunea dintre noi.

Şi prima condiţie este în faptul că această conexiune trebuie să existe potrivit legilor scrise pentru noi de cabalişti. Pentru această unitate, acordul trebuie să fie ca un Kli însemnând caracteristica dăruirii şi iubirii maxime, pe cât de mult posibil. Articolele cabaliste pe care profesorii noştri ni le-au lăsat ne îndreaptă către ea. Ei au scris şi înregistrat pentru noi ce trebuie să fie conexiunea; ei au determinat tot dintre condiţiile ei.

De aceea, acordul dintre noi trebuie să fie ca un Kli. Şi, în general, nu este nevoie să inventăm condiţii pentru conexiune. Cu mintea noastră distorsionată care ne împinge tot timpul în mod egoist oriunde vrea, noi inventăm numai ceea ce este util egoului nostru, dar nicicum spre spiritualitate. Nu înţelegem ce este această spiritualitate şi de aceea trebuie să ascultăm de surse. Este foarte important pentru că există o mulţime de înţelepţi care încep să inventeze ei înşişi ceva şi este clar că după un timp eşuează. Ei sunt gata să distrugă această viaţă pentru noi şi noi nu reuşim să ajungem la ceea ce căutăm.

Dar există şi a doua condiţie: depinde de noi să explorăm lumea superioară, cu alte cuvinte, ceea ce vrem să dobândim. Şi studiile noastre trebuie să se bazeze pe surse, pe cărţi care au fost scrise de oameni care au ajuns la lumea superioară.

Tindem spre lumea superioară, iar pe măsura dorinţei noastre de a fi mai aproape de ea, pe măsura tensiunii, primim o influenţă de la ea, numită Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare).

Îi luminează pe toţi, pur şi simplu luminează, este peste tot. Dar va continua să ne ilumineze numai în măsura în care tânjim după ea. Când vrem să ne apropiem de ea, atunci în acea măsură trezim o Lumină mai puternică asupra noastră.

Asemenea efectului Doppler, apar caracteristici noi interioare în mine mai ales pentru că mă aflu într-un câmp uniform de voltaj egal, dar dacă mă mişc în el, atunci un voltaj este creat în mine ca electricitatea care este creată într-un fir sub influenţa unui câmp magnetic. Aceasta este bine cunoscuta Lege a Inducţiei; tot ce are electroni liberi în el poate fi folosit ca un conductor ca şi cum se mişcă într-un câmp electric.

Deci şi noi ne mişcăm într-un câmp uniform de Lumină, şi în măsura în care tânjim după ea, adică încercăm să ne mişcăm mai rapid, să ajungem, să dobândim, şi să o descoperim, în acea măsură se trezeşte în noi inducţie, curenţi de inducţie se formează în noi. Şi ne schimbă pe noi, intenţiile noastre, de la Lo Lishma la Lishma. La început nu înţelegem cum se întâmplă acest lucru, dar treptat fenomenul acţionează.

În acest fel, întreaga dezvoltare care se aşteaptă de la noi duce la conexiune. De aceea, există diverse imbolduri ca acestea în natură, ca încercările de a conecta naţiuni, diverse corporaţii, organizaţii profesionale şi mari industrii, uniuni internaţionale ca Uniunea Europeană, şi aşa mai departe.

Dar noi nu ştim cum să ne conectăm. De aceea, totul se întâmplă în sens opus. Şi Uniunea Sovietică s-a rupt pentru că nu i-a putut uni pe toţi pe o bază spirituală comună, şi Europa se va rupe şi ea; nu este cunoscut rezultatul acestora. Şi Statele Unite şi în general toate uniunile vor începe să se rupă pentru că toate sunt construite pe ego reciproc. Numai dacă începem să înţelegem că depinde de noi să ne conectăm, atunci vom trece prin această cale, această tranziţie de la distanţare reciprocă la atracţie reciprocă, într-un mod bun, uşor şi confortabil. Şi pentru asta ne-a fost dată  înţelepciunea Cabala. Dar dacă nu o putem folosi, atunci în mod regretabil noi vom fi împinşi spre suferinţe mai mari, ură reciprocă, cu pierderi mai mari pentru întreaga umanitate în alte războaie mondiale.

Aşadar unificarea lumii noastră se află în acest lucru, că mai ales în asta ne putem remodela intenţiile de la Lo Lishma la Lishma şi să facem asta complet independent fără să depindem de Creator, adică să construim pentru noi înşine echivalenţă de formă cu El fără să fim sub influenţa Lui revelată. Suntem pregătiţi să construim o stare între noi care va fi asemănătoare spiritualităţii şi va trezi asupra noastră Lumina care Reformează şi astfel avansăm.

De aceea, soluţia stă numai în conexiunea dintre noi. Prin urmare, am construit educaţia integrală, în primul rând şi cel mai important, pentru a continua să unim lumea, iar în al doilea rând, pentru a o ridica la Creator.

Ne aflăm într-o situaţie unică, pentru că am primit o trezire unică de sus, şi astfel ne-a adus la conexiune (S), la Cabala, la studiu. Şi de la această condiţie, trebuie să fim ocupaţi cu diseminarea noastră.

În principiu, întreaga lume de astăzi se află în criză şi depinde numai de noi dacă lumea va înţelege ce reprezintă această criză şi care este scopul ei. În final, noi, ca parte aleasă şi unică, trebuie să luăm întreaga lume şi să o ridicăm împreună cu noi la nivelul Creatorului, pentru a o conecta cu Creatorul.

Este posibil să facem asta în cel mai scurt timp; totul depinde numai de noi. Sper că înţelegem că soluţia stă în conexiune şi că buna conexiune poate exista numai prin noi şi că vom începe serios să fim implicaţi în diseminarea educaţiei şi învăţării integrale.

De la Convenţia virtuală de la Moscova, Unitate fără limite, Ziua a doua, 14.12.2013, Lecţia a doua

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Egoism, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Un comentariu →

Baal HaSulam, “A vorbi în cuvinte ascunse”: …secretele Torei sunt revelate doar celor care se tem de Numele Lui, care păstrează slava Lui cu inimile şi sufletele lor…”

Chiar dacă avem tendinţa să simţim “respect”, trebuie să realizăm că această nelinişte este legea despre care vorbim aici. Cartea Zohar scrie că teama de Domnul este prima condiţie, prima corecţie care precede etapa următoare, iubirea. Dacă încă nu simţim nelinişte sau dacă încă nu am dobândit Kli-ul de dăruire, nivelul Bina, nu putem ajunge la Creator.

De aceea este spus că secretele Tora nu sunt revelate decât celor care se tem de El. Kelim trebuie să fie corectate pentru ca Lumina să poată să le îmbrace în funcţie de echivalenţa proprietăţilor lor. Noi nu vorbim despre învăţăturile etice aici, ci de o acţiune conform legii. Un “mister” este ceva care se dezvăluie celor care se tem de Creator, adică celor care se ridică în auto-corectare la nivelul Bina. Ei pot dezvălui lucrurile care le erau, înainte, ascunse.

Este spus în Midrash Rabbah: “Toţi cei care se tem de Mine şi urmează instrucţiunile Torei au întreaga Tora şi întreaga înţelepciune în inima lor.” O condiţie simplă se aplică aici: similitudinea proprietăţilor între Kli şi Lumină.

Întrebare: Acest fragment vorbeşte despre cei care “se tem de Numele Lui, care păstrează Gloria Lui cu inimile lor şi sufletele lor…”. Este acelaşi lucru ?

Răspuns: Nu, “teamă” înseamnă că există un ecran şi Lumina Reflectată la nivel de Bina, în timp ce “a păstra Gloria Lui” este la nivelul superior. Tora conţine cuvintele lui Moshe (Shemot, 33:18):” Arată-mi Slava Ta “. Este vorba despre un nivel de Hochma, o credinţă perfectă, Kelim care primesc de dragul de a dărui.

Pe de altă parte, dăruim prin Kelim/dorinţe care tremură în faţa Creatorului, deci noi iniţiem „relaţia noastră cu Creatorul”, într-un mod încă pasiv – este acelaşi lucru în această lume în care trăim, fără să ştim mare lucru cu excepţia celui care ne furnizează hrană. În spiritualitate, este similar, o situaţie asemănătoare precede etapa următoare – revelarea Creatorului care ne permite să intrăm în legile Sale, natura Sa. Cum facem asta? Pentru acest lucru, noi trebuie să primim Lumina de Hochma, devine posibil dacă păstrăm şi dezvăluim Gloria Lui. Gloria Lui este, de fapt, Lumina de Hochma.

De aceea este spus: „ Arată-mi Slava Ta „ . Este vorba de a vedea şi de a cunoaşte.

Întrebare: Ce înseamnă „teama de Creator”? De ce ne temem?

Răspuns: Cel care experimentează neliniştea în faţa Creatorului se teme a nu fi capabil să Îi aducă Lui plăcere cât mai mult. Nu ar trebui să ne facem griji de noi înşine, de familiile noastre sau de această lume, ci numai de El. Dacă păstrăm Gloria Lui, este dezvăluirea Luminii de Hochma, este chiar mai bine. Totuşi, pentru asta, noi trebuie să folosim nu numai Kelim de dăruire, ci şi cele de primire.

În ce priveşte neliniştea, să spunem că vă place şi respectaţi pe cineva foarte mult. Asta înseamnă că vă gândiţi constant la ceea ce puteţi face pentru acela pe care-l iubiţi şi cum să-i aduceţi plăcere.

Întrebare: Ce îi aduce plăcere Creatorului ?

Răspuns: Dacă vă gândiţi constant la acest lucru, veţi găsi răspunsul. Dacă sunteţi cu adevărat neliniştiţi să ştiţi ce Îi place Lui, pentru că doriţi să-I aduceţi plăcere, este deja Lumina Reflectată. Creatorul se va revela şi vă va arăta ce ar trebui să faceţi, cu o condiţie: să vă placă să aveţi grijă de El şi să fiţi fericiţi că aveţi oportunitatea de a-I aduce Lui plăcere.

În acest caz, El interacţionează cu voi şi vă dăruieşte plăcere. Făcând asta, veţi resimţi iubirea.

Întrebare: Cui vrem să aducem plăcere? Cine este Creatorul?

Răspuns: Trebuie să fiţi prudenţi şi să nu materializaţi niciodată această noţiune. „Creatorul”, (Bo-Re) este proprietatea dăruirii care se relevă în noi conform principiului „Vino şi vezi” (Bo-Re). Noi „jucăm” şi noi „ne amuzăm” cu El şi Lui Îi place „compania” noastră. Nu ar trebui să tratăm această proprietate ca personalitate, mai degrabă ca Rădăcina Superioară.

Întrebare: Ce trebuie să-mi imaginez înainte ca asta să se dezvăluie în mine?

Răspuns: Există anumite detalii ale percepţiei care sunt integrate în noi şi ne permit să vedem realitatea superioară. Puţin câte puţin, trecem de la iubirea de creaturi, la iubirea de Creator. Acest nivel este format şi construit în noi în mod progresiv.

Răspunsurile la întrebările fundamentale sunt ascunse: De ce această etapă apare deasupra naturii noastre actuale? De ce afectează dorinţele noastre egoiste? De ce creaţiile sunt construite în acest mod? De ce acest lucru este hotărât în căutarea Creatorului de către creaţie, care trebuie să fie “deasupra raţiunii” şi să meargă împotriva dorinţelor sale?

În orice caz, acum, nu avem nici o idee cine este Creatorul, nu ar trebui “să-L schiţăm” sub o formă sau alta.

Întrebare: Cum trebuie să mă relaţionez eu la forţa superioară în acest moment?

Răspuns: Trebuie să te relaţionezi la aceasta prin prietenii voştri şi învăţătorul vostru. În acest caz, nu veţi putea face erori.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.12.2013, Scrierile lui Baal Hasulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este posibil faptul că înţelepţii  concurează şi nu ajung la un acord unul cu altul?

Răspuns: Dacă nu sunt de acord cu cineva, asta înseamnă că, nu am realizat unitatea. Nu este creierul nostru partea “vinovată” aici. Intelectul nostru ajută doar la clarificarea gradului de detaşare de dorinţele noastre.

În mod natural, suntem mereu separaţi unii de alţii şi deconectaţi de dorinţele noastre. Există un obstacol între noi care nu ne lasă să ne apropiem. Nu cer altora să împărtăşească opinia mea! Este mai bine ca noi să ne păstrăm punctul de vedere şi să încercăm, încă, să ne unim pentru a mulţumi Creatorul.

Toată lumea ar trebui să păstreze proprietăţile lor şi opiniile lor. Totuşi, trebuie să ne ridicăm deasupra dorinţelor şi punctelor de vedere pe care le avem şi să ne conectăm deasupra lor, cu alte cuvinte, Creatorul este cel care ne împacă. Aceasta nu se întâmplă în această lume şi noi suntem incapabili să înţelegem cum funcţionează. De aceea, noi credem că, argumentele şi luptele între înţelepţi sunt, cu adevărat, ciudate, în special şi mai ales animozitatea pe care ei o simt unul faţă de celălalt.

Adevărata ostilitate apare deoarece noi ajungem la concluzia că nu avem prea multe lucruri în comun. Noi ridicăm forţa răului care este numită “Klipat Eimori” şi vedem că ea nu aparţine de ţara lui Israel. Apoi, noi spargem Klipa şi intrăm în Ţara Sfântă. Prin toate mijloacele, fiecare dintre noi păstrează încă, opiniile sale şi punctele sale de vedere. Totuşi, deoarece noi împărţim un obiectiv comun, ne oprim cearta.

Întâlnim mereu probleme, deoarece fiecare suflet este diferit. Chiar dacă lipsa de asemănare dintre noi “cântăreşte” doar un gram sau, chiar dacă diferim numai într-o proprietate, ne vom confrunta mereu cu celălalt.

Munca noastră va fi, de asemenea, diferită. De aceea noi suntem în opoziţie şi complet detaşaţi de celălalt. Pe urcarea noastră spre lumea Infinitului, nu există suflete identice. Vom atinge o imensă dorinţă comună în care nici unul dintre noi nu este similar cu celălalt. Dimpotrivă, suntem copleşiţi cu o animozitate teribilă care este cauzată de lipsa totală a asemănării dintre noi.

La un astfel de nivel, putem să ne conectăm unii cu ceilalţi numai prin Creator şi nu prin calităţile pe care le avem în comun cu ceilalţi. Cu cât ne ridicăm mai mult, cu atât mai mult înţelegerea că nu avem legătură cu ceilalţi devine clară. Este precum argumentele care se produc la marii înţelepţi. Cu cât sunt mai mari, cu atât mai furios simt diferendurile şi neasemănarea lor.

Oamenii obişnuiţi sunt confuzi şi nu înţeleg de ce concurează cu privire la un nonsens total. Totuşi, pentru înţelepţi aceste întrebări nu sunt de neglijat. Aceste banalităţi sunt, de fapt, întreaga lor realitate. Ei explică de ce sunt incapabili să ajungă la un acord cu celălalt.

Fiecare dintre ei acţionează în propriile linii, care nu se intersectează niciodată. Conexiunea dintre ei nu este posibilă decât prin Creator. Cu cât sunt mai avansaţi, cu atât este mai rigidă această cerinţă. Atunci când ei ating ultima etapă, devine posibil să se conecteze numai prin El, astfel că “Cel care face pace în cer, stabileşte pace între noi”.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.12.2013, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Unitate - Niciun comentariu→

Există o luptă constantă între importanţa obiectivului şi sentimentele noastre. Dacă obiectivul este important, nu contează stările pe care le traversăm de-a lungul drumului.

Este ca un pacient în aşteptarea unei operaţii ce ştie că, deşi tratamentul este neplăcut, este menit să-i salveze viaţa. În aceeaşi măsură, trebuie să înţelegem că, Creatorul ne trimite din ce în ce mai multe dezamăgiri, întuneric, sentimentul neputinţei şi stări neplăcute pe scop. Pe de altă parte, noi trebuie să continuăm să creştem importanţa obiectivului, astfel că, acesta va fi mai important pentru noi decât starea actuală şi ceea ce simţim. Este un semn că, Creatorul “întăreşte inima Faraonului” şi ne trimite mai multe probleme.

Puţin contează dacă o persoană este inteligentă şi dacă este sensibilă sau nu, toată lumea trebuie să treacă prin asta şi să păstreze credinţa şi forţa generală a dăruirii pe care o primeşte de la mediu. Astfel, nu vei pierde sensul şi importanţa obiectivului, în stările de “împietrire a inimii”. Asta depinde, de fapt, de echilibrul dintre forţele care acţionează asupra unei persoane. Totul poate fi măsurat. Dacă obiectivul este important pentru voi şi v-aţi dedicat grupului pentru a primi sprijinul de care aveţi nevoie acum, Creatorul poate împietri inima voastră chiar mai mult şi puteţi scurta calea şi să avansaţi pe drumul “eu trebuie să grăbesc” (Achishena), spre scop.

Drumul Luminii, în “voi grăbi”, nu se simt problemele constant; desigur, drumul “voi grăbi” înseamnă că, importanţa scopului vă permite să urcaţi toate vârfurile, să cădeţi în toate gropile şi să ieşiţi încă din toate aceste stări dificile. Deoarece constant, sunteţi în căutarea importanţei obiectivului.

Deci, indiferent ce te face să cazi, dacă te ridică sau te coboară, continui să avansezi, mereu, ca un copil în patru labe. Trebuie să înţelegem că, trebuie să ajungem la împietrirea inimii, care va umple măsura noastră la maxim şi, în acelaşi timp, ne permite să luptăm şi să păstrăm conexiunea noastră pentru ca ea să strălucească pentru noi şi să ne împiedice să ieşim din calea corectă şi să abandonăm. Vom fi mai conştienţi de cât de esenţială este Lumina care Reformează, de mai multe ori.

Vom mulţumi Creatorului pentru suferinţele pe care ni le aduce, deoarece, graţie lor, avem nevoie de El. Înţelegem că, putem să ne întoarcem spre Creator doar împreună, prin conexiune şi rugăciunea celor mulţi.

Dacă ştim cum să realizăm misiunea noastră, munca pe care o avem de făcut nu pare deloc dificilă, este, de fapt, plăcută. Deşi necesită depăşirea noastră constantă, devine un sport. Apreciem eforturile pe care le facem dacă vedem un obiectiv clar în faţa noastră. Astfel, avansăm rapid.

Deci, există două condiţii care ne ajută să nu abandonăm munca cea mai grea: să fim încorporaţi în grup şi graţie acestui lucru, să realizăm recunoaşterea importanţei obiectivului. Dacă ajungem la asta, vom fi recunoscători faţă de Creator şi vom reuşi o rugăciune în răspuns, la care va veni o astfel de măsură de Lumină care Reformează, încât ne va ridica la primul nivel spiritual, lumea Assya.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 03.12.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Vasele de dăruire sunt, în aceeaşi măsură, o dorinţă de primire, dar nu a primi pentru a dărui. Să presupunem că sunt un invitat aşezat în faţa gazdei. Când văd cât de bine mă tratează El, în stratul superior al dorinţei, sunt pregătit să-L tratez pe El în acelaşi mod. Dăruirea Lui, care se concentrează asupra mea, mă duce la răspunsul corect.

În acelaşi timp, eu sunt sub dominaţia Lui. El este atât de minunat, bun şi binevoitor, că această dăruire mă corectează deja şi sunt pregătit să-I dăruiesc în răspuns. Astfel, eu răspund Luminii în vasele de GE care sunt axate pe dăruire în scopul de a dărui. Ele au, de asemenea, un anumit Aviut (grosime) dar, în general, nu mă opun gazdei. Atunci când absorb iubirea Lui pentru mine, nu-L pot prejudicia în dorinţa mea de primire. Este dificil de a înţelege aici, deoarece noi suntem pregătiţi să-I facem rău într-o situaţie similară, deoarece, dacă El mă iubeşte, această iubire Îl face vulnerabil şi deci, Îl pot supăra.

Dar, vorbim despre nivelul de adevăr aici: dacă văd că o persoană mă ajută din inimă, chiar dacă nu este uşor şi cere un mare efort, stabilesc aceeaşi atitudine faţă de ea, în mine. Nu muncesc în scopul de a dărui, cum o face ea încă, dar cel puţin “nu face prietenului tău ceea ce nu-ţi place să ţi se facă”.

Astfel, chiar dacă reprezintă doar straturile superioare ale Aviut, muncesc cu toate vasele sale, dorinţele,  implicându-le doar atât cât să nu folosească grosimea lor Aviut. Folosesc aceasta numai dacă simt atitudinea Sa faţă de mine ca o mare iubire. În acelaşi timp, pot răspunde doar prin apartenenţa la El şi nu mai mult decât asta.

Este la nivelul animal. Eu sunt ca un câine la piciorul stăpânului său. Muncesc cu toate dorinţele mele, dar numai pentru a adera la El. Eu sunt inferior Lui.

Asta nu este uşor. Prin asta, El poate face ce vrea din mine. Aici sunt necesare fidelitatea, devotamentul şi un nivel de credinţă, dăruirea, dar nu mai mult. Eu m-am anulat, “folosiţi-mă cum doriţi, sunt un instrument în mâinile voastre”.

Dar încă nu pot să acţionez în plan uman, este împotriva naturii mele de a fi ca El. Acesta este nivelul următor, atunci când AHP se conectează, pentru a primi în scopul de a dărui, nu doar răscumpărarea dorinţei, ci şi în ea.

Totuşi, între timp, m-am anulat şi această stare simbolizează Hanukkah. Eu îl urmey pe Creator, în ciuda a tot. Este clar că sunt în război, îmi ucid duşmanii, dar “numai pe cei ce resping spiritualitatea”. Ei spun “trăieşte”, “nu aparţine Luminii, nu te conecta la dăruire”.

Întrebare: Nu înţeleg ce are asta cu munca spirituală.

Răspuns: Încercaţi să vă concentraţi, astfel încât să nu simţiţi ura faţă de cineva şi să nu doriţi să reuşiţi în detrimentul altuia.

Veţi fi de acord că toată lumea ar trebui să se simtă bine. Chiar dacă nu contribuiţi la nimic, nu deranjaţi. Încercaţi să ajungeţi la această atitudine, deasupra dorinţei voastre de primire.

Imaginaţi-vă că găsim o comoară de miliarde de dolari. Acum, o vom împărţi în mod egal între noi, inclusiv noi doi. Poate că sunteţi de acord acum, dar dacă suma ar fi deja în contul tău bancar? Crede-mă, te va durea să renunţi la fiecare banuţ, asta este natura noastră. Deci, nu este uşor să atingeţi nivelul de dăruire în scopul de a dărui. Este nevoie de patruzeci de ani în deşert şi eventual miracolul, care este acumulat în mici cantităţi, de fiecare dată, are loc.

Din Lecţia zilnică de Cabala, 02.12.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→