Category Archives: Similaritatea mea cu Creatorul

De ce se teme cel care se teme de Creator?

Baal HaSulam, “A vorbi în cuvinte ascunse”: …secretele Torei sunt revelate doar celor care se tem de Numele Lui, care păstrează slava Lui cu inimile şi sufletele lor…”

Chiar dacă avem tendinţa să simţim “respect”, trebuie să realizăm că această nelinişte este legea despre care vorbim aici. Cartea Zohar scrie că teama de Domnul este prima condiţie, prima corecţie care precede etapa următoare, iubirea. Dacă încă nu simţim nelinişte sau dacă încă nu am dobândit Kli-ul de dăruire, nivelul Bina, nu putem ajunge la Creator.

De aceea este spus că secretele Tora nu sunt revelate decât celor care se tem de El. Kelim trebuie să fie corectate pentru ca Lumina să poată să le îmbrace în funcţie de echivalenţa proprietăţilor lor. Noi nu vorbim despre învăţăturile etice aici, ci de o acţiune conform legii. Un “mister” este ceva care se dezvăluie celor care se tem de Creator, adică celor care se ridică în auto-corectare la nivelul Bina. Ei pot dezvălui lucrurile care le erau, înainte, ascunse.

Este spus în Midrash Rabbah: “Toţi cei care se tem de Mine şi urmează instrucţiunile Torei au întreaga Tora şi întreaga înţelepciune în inima lor.” O condiţie simplă se aplică aici: similitudinea proprietăţilor între Kli şi Lumină.

Întrebare: Acest fragment vorbeşte despre cei care “se tem de Numele Lui, care păstrează Gloria Lui cu inimile lor şi sufletele lor…”. Este acelaşi lucru ?

Răspuns: Nu, “teamă” înseamnă că există un ecran şi Lumina Reflectată la nivel de Bina, în timp ce “a păstra Gloria Lui” este la nivelul superior. Tora conţine cuvintele lui Moshe (Shemot, 33:18):” Arată-mi Slava Ta “. Este vorba despre un nivel de Hochma, o credinţă perfectă, Kelim care primesc de dragul de a dărui.

Pe de altă parte, dăruim prin Kelim/dorinţe care tremură în faţa Creatorului, deci noi iniţiem „relaţia noastră cu Creatorul”, într-un mod încă pasiv – este acelaşi lucru în această lume în care trăim, fără să ştim mare lucru cu excepţia celui care ne furnizează hrană. În spiritualitate, este similar, o situaţie asemănătoare precede etapa următoare – revelarea Creatorului care ne permite să intrăm în legile Sale, natura Sa. Cum facem asta? Pentru acest lucru, noi trebuie să primim Lumina de Hochma, devine posibil dacă păstrăm şi dezvăluim Gloria Lui. Gloria Lui este, de fapt, Lumina de Hochma.

De aceea este spus: „ Arată-mi Slava Ta „ . Este vorba de a vedea şi de a cunoaşte.

Întrebare: Ce înseamnă „teama de Creator”? De ce ne temem?

Răspuns: Cel care experimentează neliniştea în faţa Creatorului se teme a nu fi capabil să Îi aducă Lui plăcere cât mai mult. Nu ar trebui să ne facem griji de noi înşine, de familiile noastre sau de această lume, ci numai de El. Dacă păstrăm Gloria Lui, este dezvăluirea Luminii de Hochma, este chiar mai bine. Totuşi, pentru asta, noi trebuie să folosim nu numai Kelim de dăruire, ci şi cele de primire.

În ce priveşte neliniştea, să spunem că vă place şi respectaţi pe cineva foarte mult. Asta înseamnă că vă gândiţi constant la ceea ce puteţi face pentru acela pe care-l iubiţi şi cum să-i aduceţi plăcere.

Întrebare: Ce îi aduce plăcere Creatorului ?

Răspuns: Dacă vă gândiţi constant la acest lucru, veţi găsi răspunsul. Dacă sunteţi cu adevărat neliniştiţi să ştiţi ce Îi place Lui, pentru că doriţi să-I aduceţi plăcere, este deja Lumina Reflectată. Creatorul se va revela şi vă va arăta ce ar trebui să faceţi, cu o condiţie: să vă placă să aveţi grijă de El şi să fiţi fericiţi că aveţi oportunitatea de a-I aduce Lui plăcere.

În acest caz, El interacţionează cu voi şi vă dăruieşte plăcere. Făcând asta, veţi resimţi iubirea.

Întrebare: Cui vrem să aducem plăcere? Cine este Creatorul?

Răspuns: Trebuie să fiţi prudenţi şi să nu materializaţi niciodată această noţiune. „Creatorul”, (Bo-Re) este proprietatea dăruirii care se relevă în noi conform principiului „Vino şi vezi” (Bo-Re). Noi „jucăm” şi noi „ne amuzăm” cu El şi Lui Îi place „compania” noastră. Nu ar trebui să tratăm această proprietate ca personalitate, mai degrabă ca Rădăcina Superioară.

Întrebare: Ce trebuie să-mi imaginez înainte ca asta să se dezvăluie în mine?

Răspuns: Există anumite detalii ale percepţiei care sunt integrate în noi şi ne permit să vedem realitatea superioară. Puţin câte puţin, trecem de la iubirea de creaturi, la iubirea de Creator. Acest nivel este format şi construit în noi în mod progresiv.

Răspunsurile la întrebările fundamentale sunt ascunse: De ce această etapă apare deasupra naturii noastre actuale? De ce afectează dorinţele noastre egoiste? De ce creaţiile sunt construite în acest mod? De ce acest lucru este hotărât în căutarea Creatorului de către creaţie, care trebuie să fie “deasupra raţiunii” şi să meargă împotriva dorinţelor sale?

În orice caz, acum, nu avem nici o idee cine este Creatorul, nu ar trebui “să-L schiţăm” sub o formă sau alta.

Întrebare: Cum trebuie să mă relaţionez eu la forţa superioară în acest moment?

Răspuns: Trebuie să te relaţionezi la aceasta prin prietenii voştri şi învăţătorul vostru. În acest caz, nu veţi putea face erori.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.12.2013, Scrierile lui Baal Hasulam

A reconcilia opoziţii diferite

Întrebare: Cum este posibil faptul că înţelepţii  concurează şi nu ajung la un acord unul cu altul?

Răspuns: Dacă nu sunt de acord cu cineva, asta înseamnă că, nu am realizat unitatea. Nu este creierul nostru partea “vinovată” aici. Intelectul nostru ajută doar la clarificarea gradului de detaşare de dorinţele noastre.

În mod natural, suntem mereu separaţi unii de alţii şi deconectaţi de dorinţele noastre. Există un obstacol între noi care nu ne lasă să ne apropiem. Nu cer altora să împărtăşească opinia mea! Este mai bine ca noi să ne păstrăm punctul de vedere şi să încercăm, încă, să ne unim pentru a mulţumi Creatorul.

Toată lumea ar trebui să păstreze proprietăţile lor şi opiniile lor. Totuşi, trebuie să ne ridicăm deasupra dorinţelor şi punctelor de vedere pe care le avem şi să ne conectăm deasupra lor, cu alte cuvinte, Creatorul este cel care ne împacă. Aceasta nu se întâmplă în această lume şi noi suntem incapabili să înţelegem cum funcţionează. De aceea, noi credem că, argumentele şi luptele între înţelepţi sunt, cu adevărat, ciudate, în special şi mai ales animozitatea pe care ei o simt unul faţă de celălalt.

Adevărata ostilitate apare deoarece noi ajungem la concluzia că nu avem prea multe lucruri în comun. Noi ridicăm forţa răului care este numită “Klipat Eimori” şi vedem că ea nu aparţine de ţara lui Israel. Apoi, noi spargem Klipa şi intrăm în Ţara Sfântă. Prin toate mijloacele, fiecare dintre noi păstrează încă, opiniile sale şi punctele sale de vedere. Totuşi, deoarece noi împărţim un obiectiv comun, ne oprim cearta.

Întâlnim mereu probleme, deoarece fiecare suflet este diferit. Chiar dacă lipsa de asemănare dintre noi “cântăreşte” doar un gram sau, chiar dacă diferim numai într-o proprietate, ne vom confrunta mereu cu celălalt.

Munca noastră va fi, de asemenea, diferită. De aceea noi suntem în opoziţie şi complet detaşaţi de celălalt. Pe urcarea noastră spre lumea Infinitului, nu există suflete identice. Vom atinge o imensă dorinţă comună în care nici unul dintre noi nu este similar cu celălalt. Dimpotrivă, suntem copleşiţi cu o animozitate teribilă care este cauzată de lipsa totală a asemănării dintre noi.

La un astfel de nivel, putem să ne conectăm unii cu ceilalţi numai prin Creator şi nu prin calităţile pe care le avem în comun cu ceilalţi. Cu cât ne ridicăm mai mult, cu atât mai mult înţelegerea că nu avem legătură cu ceilalţi devine clară. Este precum argumentele care se produc la marii înţelepţi. Cu cât sunt mai mari, cu atât mai furios simt diferendurile şi neasemănarea lor.

Oamenii obişnuiţi sunt confuzi şi nu înţeleg de ce concurează cu privire la un nonsens total. Totuşi, pentru înţelepţi aceste întrebări nu sunt de neglijat. Aceste banalităţi sunt, de fapt, întreaga lor realitate. Ei explică de ce sunt incapabili să ajungă la un acord cu celălalt.

Fiecare dintre ei acţionează în propriile linii, care nu se intersectează niciodată. Conexiunea dintre ei nu este posibilă decât prin Creator. Cu cât sunt mai avansaţi, cu atât este mai rigidă această cerinţă. Atunci când ei ating ultima etapă, devine posibil să se conecteze numai prin El, astfel că “Cel care face pace în cer, stabileşte pace între noi”.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.12.2013, Zohar

O cursă pe drumul Luminii

Există o luptă constantă între importanţa obiectivului şi sentimentele noastre. Dacă obiectivul este important, nu contează stările pe care le traversăm de-a lungul drumului.

Este ca un pacient în aşteptarea unei operaţii ce ştie că, deşi tratamentul este neplăcut, este menit să-i salveze viaţa. În aceeaşi măsură, trebuie să înţelegem că, Creatorul ne trimite din ce în ce mai multe dezamăgiri, întuneric, sentimentul neputinţei şi stări neplăcute pe scop. Pe de altă parte, noi trebuie să continuăm să creştem importanţa obiectivului, astfel că, acesta va fi mai important pentru noi decât starea actuală şi ceea ce simţim. Este un semn că, Creatorul “întăreşte inima Faraonului” şi ne trimite mai multe probleme.

Puţin contează dacă o persoană este inteligentă şi dacă este sensibilă sau nu, toată lumea trebuie să treacă prin asta şi să păstreze credinţa şi forţa generală a dăruirii pe care o primeşte de la mediu. Astfel, nu vei pierde sensul şi importanţa obiectivului, în stările de “împietrire a inimii”. Asta depinde, de fapt, de echilibrul dintre forţele care acţionează asupra unei persoane. Totul poate fi măsurat. Dacă obiectivul este important pentru voi şi v-aţi dedicat grupului pentru a primi sprijinul de care aveţi nevoie acum, Creatorul poate împietri inima voastră chiar mai mult şi puteţi scurta calea şi să avansaţi pe drumul “eu trebuie să grăbesc” (Achishena), spre scop.

Drumul Luminii, în “voi grăbi”, nu se simt problemele constant; desigur, drumul “voi grăbi” înseamnă că, importanţa scopului vă permite să urcaţi toate vârfurile, să cădeţi în toate gropile şi să ieşiţi încă din toate aceste stări dificile. Deoarece constant, sunteţi în căutarea importanţei obiectivului.

Deci, indiferent ce te face să cazi, dacă te ridică sau te coboară, continui să avansezi, mereu, ca un copil în patru labe. Trebuie să înţelegem că, trebuie să ajungem la împietrirea inimii, care va umple măsura noastră la maxim şi, în acelaşi timp, ne permite să luptăm şi să păstrăm conexiunea noastră pentru ca ea să strălucească pentru noi şi să ne împiedice să ieşim din calea corectă şi să abandonăm. Vom fi mai conştienţi de cât de esenţială este Lumina care Reformează, de mai multe ori.

Vom mulţumi Creatorului pentru suferinţele pe care ni le aduce, deoarece, graţie lor, avem nevoie de El. Înţelegem că, putem să ne întoarcem spre Creator doar împreună, prin conexiune şi rugăciunea celor mulţi.

Dacă ştim cum să realizăm misiunea noastră, munca pe care o avem de făcut nu pare deloc dificilă, este, de fapt, plăcută. Deşi necesită depăşirea noastră constantă, devine un sport. Apreciem eforturile pe care le facem dacă vedem un obiectiv clar în faţa noastră. Astfel, avansăm rapid.

Deci, există două condiţii care ne ajută să nu abandonăm munca cea mai grea: să fim încorporaţi în grup şi graţie acestui lucru, să realizăm recunoaşterea importanţei obiectivului. Dacă ajungem la asta, vom fi recunoscători faţă de Creator şi vom reuşi o rugăciune în răspuns, la care va veni o astfel de măsură de Lumină care Reformează, încât ne va ridica la primul nivel spiritual, lumea Assya.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 03.12.2013

Renunţaţi la comoară

Vasele de dăruire sunt, în aceeaşi măsură, o dorinţă de primire, dar nu a primi pentru a dărui. Să presupunem că sunt un invitat aşezat în faţa gazdei. Când văd cât de bine mă tratează El, în stratul superior al dorinţei, sunt pregătit să-L tratez pe El în acelaşi mod. Dăruirea Lui, care se concentrează asupra mea, mă duce la răspunsul corect.

În acelaşi timp, eu sunt sub dominaţia Lui. El este atât de minunat, bun şi binevoitor, că această dăruire mă corectează deja şi sunt pregătit să-I dăruiesc în răspuns. Astfel, eu răspund Luminii în vasele de GE care sunt axate pe dăruire în scopul de a dărui. Ele au, de asemenea, un anumit Aviut (grosime) dar, în general, nu mă opun gazdei. Atunci când absorb iubirea Lui pentru mine, nu-L pot prejudicia în dorinţa mea de primire. Este dificil de a înţelege aici, deoarece noi suntem pregătiţi să-I facem rău într-o situaţie similară, deoarece, dacă El mă iubeşte, această iubire Îl face vulnerabil şi deci, Îl pot supăra.

Dar, vorbim despre nivelul de adevăr aici: dacă văd că o persoană mă ajută din inimă, chiar dacă nu este uşor şi cere un mare efort, stabilesc aceeaşi atitudine faţă de ea, în mine. Nu muncesc în scopul de a dărui, cum o face ea încă, dar cel puţin “nu face prietenului tău ceea ce nu-ţi place să ţi se facă”.

Astfel, chiar dacă reprezintă doar straturile superioare ale Aviut, muncesc cu toate vasele sale, dorinţele,  implicându-le doar atât cât să nu folosească grosimea lor Aviut. Folosesc aceasta numai dacă simt atitudinea Sa faţă de mine ca o mare iubire. În acelaşi timp, pot răspunde doar prin apartenenţa la El şi nu mai mult decât asta.

Este la nivelul animal. Eu sunt ca un câine la piciorul stăpânului său. Muncesc cu toate dorinţele mele, dar numai pentru a adera la El. Eu sunt inferior Lui.

Asta nu este uşor. Prin asta, El poate face ce vrea din mine. Aici sunt necesare fidelitatea, devotamentul şi un nivel de credinţă, dăruirea, dar nu mai mult. Eu m-am anulat, “folosiţi-mă cum doriţi, sunt un instrument în mâinile voastre”.

Dar încă nu pot să acţionez în plan uman, este împotriva naturii mele de a fi ca El. Acesta este nivelul următor, atunci când AHP se conectează, pentru a primi în scopul de a dărui, nu doar răscumpărarea dorinţei, ci şi în ea.

Totuşi, între timp, m-am anulat şi această stare simbolizează Hanukkah. Eu îl urmey pe Creator, în ciuda a tot. Este clar că sunt în război, îmi ucid duşmanii, dar “numai pe cei ce resping spiritualitatea”. Ei spun “trăieşte”, “nu aparţine Luminii, nu te conecta la dăruire”.

Întrebare: Nu înţeleg ce are asta cu munca spirituală.

Răspuns: Încercaţi să vă concentraţi, astfel încât să nu simţiţi ura faţă de cineva şi să nu doriţi să reuşiţi în detrimentul altuia.

Veţi fi de acord că toată lumea ar trebui să se simtă bine. Chiar dacă nu contribuiţi la nimic, nu deranjaţi. Încercaţi să ajungeţi la această atitudine, deasupra dorinţei voastre de primire.

Imaginaţi-vă că găsim o comoară de miliarde de dolari. Acum, o vom împărţi în mod egal între noi, inclusiv noi doi. Poate că sunteţi de acord acum, dar dacă suma ar fi deja în contul tău bancar? Crede-mă, te va durea să renunţi la fiecare banuţ, asta este natura noastră. Deci, nu este uşor să atingeţi nivelul de dăruire în scopul de a dărui. Este nevoie de patruzeci de ani în deşert şi eventual miracolul, care este acumulat în mici cantităţi, de fiecare dată, are loc.

Din Lecţia zilnică de Cabala, 02.12.2013, Scrierile lui Rabash

A aparţine adevărului absolut

Întrebare: Cum simţim Creatorul? Există un sentiment de recunoştinţă că El ne-a creat sau altceva?

Răspuns: Dacă nu aveţi vase spirituale, atunci nu este nici o senzaţie a Creatorului şi este imposibil de explicat acest lucru. Senzaţia de Creator este un sentiment de apartenenţa la adevărul absolut, dincolo de orice îndoială, deasupra problemelor şi vă separă de toate calculele voastre meschine! Voi descoperiţi o perfecţiune “absolută”. Şi, această perfecţiune este dincolo de toate estimările voastre precedente.

Întrebare: Înseamnă că, acest sentiment este detaşat de conexiunea mea la prieteni?

Răspuns: Pe de o parte, este detaşat şi, pe de altă parte, în ciuda acestui lucru, graţie conexiunii cu prietenii, simţiţi o uşoară atingere a senzaţiei de Creator. Cum este spus: Exodul 33.23: “Şi veţi vedea din nou spatele Meu, dar faţa Mea nu se va vedea”. Dar, deja puteţi ghici că este ceva dincolo de Kelim-urile voastre, dincolo de proprietăţile voastre. Deci, întrebarea este: Cum este posibil să se evalueze ceva dincolo de Kelim-urile mele? Dar, este modul în care Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare), Achoraim de Elyon este revelat.

Dar, importantă este linia de mijloc, fără ea, fără acest contact momentan cu Creatorul, realizările voastre nu valorează nimic. Chiar dacă am realiza pacea totală şi Grădina Edenului pe Pământ şi totul ar părea minunat, toată această idilă nu ar valora nimic. Deoarece, în final, trebuie să realizăm un anumit nivel de alipire la forţa superioară care este deasupra noastră.

Ca un fir electric necesar doar pentru a dezvălui electricitatea. Electricitatea nu “circulă” în fir, dar trece în jurul firului ca energia unui câmp electromagnetic, adică energia trece alături de fir şi nu în interiorul lui. Şi firul este pentru că energia se poate revela alături de el. Este acelaşi lucru cu prietenii, care sunt materia prin care Creatorul trebuie să se dezvăluie.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 21.11.2013, Cartea Zohar

Opoziţia esenţială

Întrebare: Mă refer la Creator cu respect şi admiraţie. Este mare şi grandios în imaginaţia mea, în timp ce prietenii, “ceilalţi” printre care El este revelat, sunt opusul. Ca şi cum am coborî ştacheta. Ei par mai puţin importanţi. Cum putem rezolva această problemă? Cum pot creşte, în ochii mei, valoarea “energiei” care a fost deja revelată în Kli-ul mondial, unitatea, pe fondul măreţiei sursei acesteia?

Răspuns: Cum spun înţelepţii, nu puteţi să arătaţi copiilor că dragostea noastră pentru ei este absolută. Asta numai le va dăuna. Părinţii care dau dovadă de iubire necondiţionată pentru copiii lor, aduc copiilor lor cercuri (Igulim) în loc de linie dreaptă (Yosher), în loc de lege, milă în loc de dreptate şi nu e bine.

Prin urmare, nu ne putem imagina, pur şi simplu, Creatorul ca fiind bun făcând bine. El se ascunde în spatele opiniilor foarte precise şi rigide în relaţia cu noi, care ne par aspre şi crude. Trebuie să luăm în considerare aceste două extreme, cele două părţi ale medaliei. Pe de o parte, este bun şi face bine şi, pe de altă parte, găsesc că El este rău. Deci, cum pot să unesc aceste două extreme opuse?

Scopul creaţiei este ca, creaturile Sale să primească plăcere şi acest lucru este realizat conform corecţiilor făcute de creaturi şi numai la finalul dezvoltării. Baal HaSulam scrie despre acest subiect în articolul “Esenţa religiei şi scopul său”. Dacă accept această abordare, dacă  ştiu asta în timpul procesului meu de analiză, atunci voi înţelege pentru ce totul este aranjat în acest mod. Eu înţeleg că, Creatorul este ca un tată iubitor. Din dragoste, el trebuie să facă presiuni asupra copilului său, pentru a-l conduce spre bine.

Mai exact, ideea aici este cum să identificăm în mod clar problema, contradicţia între Creator care este bun şi care face bine şi problemele lumii noastre, deoarece văd că problemele cresc, pur şi simplu, sunt din ce în ce mai acute şi apasă tot mai puternic asupra umanităţii. Până recent, era ca şi cum timpul a fost benefic şi toată lumea spera într-un viitor luminos şi bun, “visul american”, dar astăzi, nu mai serveşte ca referinţă şi în curând, vom fi fericiţi să nu mai locuim aici.

De ce avem nevoie de această opoziţie, această contradicţie? Acest conflict este în mod special conceput pentru a crea o disonanţă internă în mine: Cum este posibil că, puterea naturii, binele care face bine, puterea absolută dincolo de toate limitele, ne blochează în astfel de catastrofe grave ? Încep să examinez şi să investighez acest conflict şi caut o soluţie la problemă. Poate, Creatorul nu există şi totul este la mila naturii oarbe şi trebuie să lupt împotriva ei. Totuşi, în realitate, această abordare nu rezolvă problema. La urma urmei, Creatorul şi natura sunt acelaşi lucru. Rezultă că nu am schimbat nimic. Nu am schimbat decât cuvintele, dar am rămas cu aceeaşi problemă nerezolvată. Problema încă există şi se amplifică şi, în orice caz, trebuie să găsesc o cale de a ieşi.

Prin urmare, nu pot rezolva acest conflict numai dacă voi înţelege că nu am nevoie să schimb ceva, cu excepţia mea şi iată punctul-cheie: Trebuie să ne schimbăm sau nu? Să ne glorificăm prin tot soiul de acţiuni fizice, acţiuni care au fost scrise şi să aşteptăm ca ele să ne aducă tot binele, sau trebuie să ne corectăm şi, de acolo, de la Kelim ale noastre corectate, acest lucru ne va fi benefic.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 12.11.2013,  Shamati 3 “Referitor la realizarea spirituală”

 

A vedea lumea în Lumina Creatorului

Nimic nu poate fi schimbat în această lume, cu excepţia percepţiei noastre asupra lumii. Lumea nu se schimbă, dar o persoană se vede în interiorul ei dintr-un unghi diferit şi lumea întreagă pare complet diferită: pozitivă, plină de lumină, fericire şi bine absolut.

Astăzi, lumea noastră este imperfectă, incomodă, nesigură, plină de provocări şi ameninţări datorită nivelului nostru de viziune. Singurul lucru care contează, cu adevărat, este apartenenţa noastră la grup, inclunzându-ne în măsura în care nu a mai rămas nimic din noi, oferindu-ne constant influenţei sale. Este nevoie de mulţi ani pentru a ne convinge că este adevărat, este nevoie de ceva timp înainte ca mici porţiuni de Lumină să înceapă să ne influenţeze. În acelaşi timp, totul depinde doar de noi.

Trebuie să continuăm eforturile noastre pentru a ne conecta la congrese şi la adunarea prietenilor, pentru a vedea cum eram înainte de adunare şi cum ne-am schimbat după ea, cum mă includ în ceea ce au devenit prietenii mei. Cum pot realiza acest lucru, pentru a face un salt potenţial care mă va duce la un nivel superior şi ne va permite să vedem lumea în Lumina Creatorului şi apoi, acesta va fi absolut?

Nu este nimic ce să putem schimba, cu excepţia viziunii noastre asupra lumii, deoarece singurul lucru care ar putea fi corectat sunt vasele noastre, Kelim, organele noastre de simţ şi lumea rămâne aceeaşi, lumea Infinitului, plutim doar în ea. Prin urmare, singurul lucru pe care putem să-l schimbăm este percepţia noastră asupra lumii.

Aş dori să vă fac să simţiţi diferenţa în împlinirea care este de un miliard de ori mai puternică decât ceea ce noi primim din stările materiale. De fapt, este adevărul, nu este doar un alt mod de a fugi de numeroasele probleme. Toate problemele şi obstacolele, tot ceea ce ni se întâmplă astăzi, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern, se va transforma în lumina absolută. Vom realiza, în cele din urmă, această stare.

Din nou, mulţumesc grupului întreg mondial pentru susţinerea acestui congres şi în special, ţin să exprim profunda recunoştinţă grupului central israelian, care realizează o enormă muncă dedicată diseminării cunoştinţelor noastre. Nu este, exact, Cabala revelată, ci, mai degrabă, o muncă colectivă care favorizează trezirea omului în condiţii extrem de complicate, condiţii critice care ne sunt trimise de Creator. Creatorul joacă jocuri cu noi, organizând situaţii extreme, astfel ca noi să trecem prin “credinţa deasupra raţiunii” şi să avansăm cu ochii închişi, deasupra calculelor noastre. Asta este ceea ce face grupul nostru din Israel. Eu sunt extrem de recunoscător faţă de întregul grup din lume pentru sprijinul lor. Va mulţumesc tuturor.

Din congresul “Zorii unei noi lumi”, Bulgaria, prima zi, 01.11.2013, Lecţia 2

Mândria corectă

Întrebare: Cum trebuie să ne raportăm la mândrie?

Răspuns: Ce este rău în această caracteristică ? Trebuie să fiu mândru. Este spus: (Cronici, II, 17,6) “Şi inima lui s-a ridicat în căile Domnului”, adică sunt mândru să aparţin la un nivel mai ridicat al omenirii, care este creat de Lumina Superioară, partea pe care Creatorul vrea să o ridice. Este următorul nivel de creştere, cel mai mare din toată omenirea şi el trebuie să intre în contact cu Creatorul acum.

Eu vreau asta, sunt mândru să fiu la acest nivel cu prietenii mei. De ce nu ? Trebuie să existe un fel de mândrie corectă, nu atunci când dispreţuieşti pe ceilalţi, ci mai degrabă, atunci când devii conducta Luminii superioare pentru întreaga omenire şi începi să te preocupi de ea, ca cel mai mare în raport cu cel mai mic. Te preocupă cu iubire şi este o mândrie superioară într-un mod complet diferit, ca un tată faţă de copiii lui.

Întrebare: Dar, pe de altă parte, mândria conduce persoana la izolare, la singurătate.

Răspuns: Depinde despre ce gen de mândrie vorbeşti. Eu vorbesc despre un fel corect de mândrie. Acum, alege pe care vrei să o simţi, cere ca doar mândria corectă să fie în tine.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 21.10.2013

Marea lege a universului

Într-un mod poetic, prietenos, în forma unei naraţiuni, cabaliştii ne vorbesc despre lumea spirituală. Dar, această istorie este bazată pe cunoştinţele lor privind natura superioară, care este completă şi eternă. Şi, legea sa principală, este legea conexiunii între Creator şi creatură: legea garanţiei reciproce.

Ea nu vorbeşte despre Creator, cum El este bun şi face bine, dar, ea afirmă că nu există nimeni în afară de El. Nu este vorba despre atitudinea Lui faţă de fiinţele create şi conexiunea dintre El şi creaturi. Această lege se exprimă ca legea adeziunii, de unde provin toate relaţiile dintre fiinţele create, care se manifestă sub o formă puternică, foarte strictă, de garanţie mutuală. Această mare lege care vorbeşte despre toate relaţiile din sistemul sufletelor, special conceput de Creator, ni se relevă puţin câte puţin, asemănător modului în care adulţii dezvăluie lumea copiilor, pas cu pas, tratându-I cu bunătate şi atenţie, până ce copiii încep să trăiască independent.

Natura acţionează astfel, Creatorul, tratând fiecare persoană şi întreaga omenire, deoarece, conform programului naturii, noi trebuie “să creştem” şi să realizăm această lege de garanţie reciprocă în noi înşine. Realizarea legii se dezvoltă în etape, în sens invers: întâi într-un grup, mai intern, apoi se propagă în profunzime şi în lăţime, până ce, legea garanţiei reciproce  începe să guverneze întreaga realitate. Asta va deveni ceea ce noi numim finalul corecţiei (Gmar Tikkun).

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 15.10.2010, “Arvut (garanţia reciprocă)”

Cereţi pentru alţii

Întrebare: Cum putem cere umplere de Lumină pentru oamenii care par că suferă şi, în acelaşi timp, să justificăm Creatorul?

Răspuns: La început, trebuie să treceţi prin corecţii. Mă rog diferit către Creator: ”cum Tu îmi eşti revelat ca bun şi binevoitor şi nu este nimic rău în ceea ce Tu faci, tot răul este ca să-mi dezvălui că sunt pe calea bună şi Tu mi-l dezvălui prin suferinţă şi mai multă durere decât durerea pe care o simt. Chiar dacă înţeleg că este pentru mai bine, Îţi cer ca să Te dezvălui lor câte puţin, pentru a le arăta toată bunătatea Ta.”

Să întreb în mod diferit: Cum putem să justificăm Creatorul, dacă noi suferim ? Progresiv, noi primim înţelegerea că totul este pentru mai bine prin exeprienţa pe care o dobândim. Toate lucrurile rele, defectele, întunericul, “şi a fost seară şi a fost dimineaţă”, se dezvăluie ca o problemă la nivelul următor. Avem nevoie de asta şi nu o justificăm, dar noi binecuvântăm atât pentru rău, cât şi pentru bine.

Deci, când este vorba de ceilalţi, credem că lumea suferă acum şi că noi trebuie să ne adresăm Creatorului cu acest lucru, dar noi trebuie să ne întoarcem spre El ştiind că oamenii au nevoie de un singur lucru – revelarea Creatorului. Numai dezvăluirea Sa va rezolva toate problemele lor. Aceasta se datorează faptului că, abundenţa vine de la Lumină. Apoi, doar atunci, ei vor simţi că sunt bogaţi, sănătoşi şi de succes.

Atunci, mă întorc spre Creator şi spun:” Te rugăm să le faci o favoare pentru ca bunătatea să fie revelată în ei”. Îmi face rău când ei blestemă. O persoană care suferă blestemă pe Creator în mod automat, fără un cuvânt. Asta înseamnă că, fiecare stare care este inferioară cercului, decât Ein Sof (Infinit), mă forţează să blestem Creatorul în această măsură. Nu este vorba de concluzii logice, dar sentimentul în sine este o indicaţie a acesteia.

Întrebare: Deci, cum pot să descriu dezvăluirea Creatorului în ei şi mine corect ?

Răspuns: Eu nu cer dezvăluirea Creatorului pentru mine. Eu cer numai şansa de a-L servi pe El şi pe ei, mai exact, de a-L sluji pe El prin ei. Aceasta este munca pe care o am de făcut ca un transmiţător.

 

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 11.11.2013, Shamati 3 “Despre realizarea spirituală”