Category Archives: Similaritatea mea cu Creatorul

A aparţine adevărului absolut

Întrebare: Cum simţim Creatorul? Există un sentiment de recunoştinţă că El ne-a creat sau altceva?

Răspuns: Dacă nu aveţi vase spirituale, atunci nu este nici o senzaţie a Creatorului şi este imposibil de explicat acest lucru. Senzaţia de Creator este un sentiment de apartenenţa la adevărul absolut, dincolo de orice îndoială, deasupra problemelor şi vă separă de toate calculele voastre meschine! Voi descoperiţi o perfecţiune “absolută”. Şi, această perfecţiune este dincolo de toate estimările voastre precedente.

Întrebare: Înseamnă că, acest sentiment este detaşat de conexiunea mea la prieteni?

Răspuns: Pe de o parte, este detaşat şi, pe de altă parte, în ciuda acestui lucru, graţie conexiunii cu prietenii, simţiţi o uşoară atingere a senzaţiei de Creator. Cum este spus: Exodul 33.23: “Şi veţi vedea din nou spatele Meu, dar faţa Mea nu se va vedea”. Dar, deja puteţi ghici că este ceva dincolo de Kelim-urile voastre, dincolo de proprietăţile voastre. Deci, întrebarea este: Cum este posibil să se evalueze ceva dincolo de Kelim-urile mele? Dar, este modul în care Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare), Achoraim de Elyon este revelat.

Dar, importantă este linia de mijloc, fără ea, fără acest contact momentan cu Creatorul, realizările voastre nu valorează nimic. Chiar dacă am realiza pacea totală şi Grădina Edenului pe Pământ şi totul ar părea minunat, toată această idilă nu ar valora nimic. Deoarece, în final, trebuie să realizăm un anumit nivel de alipire la forţa superioară care este deasupra noastră.

Ca un fir electric necesar doar pentru a dezvălui electricitatea. Electricitatea nu “circulă” în fir, dar trece în jurul firului ca energia unui câmp electromagnetic, adică energia trece alături de fir şi nu în interiorul lui. Şi firul este pentru că energia se poate revela alături de el. Este acelaşi lucru cu prietenii, care sunt materia prin care Creatorul trebuie să se dezvăluie.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 21.11.2013, Cartea Zohar

Opoziţia esenţială

Întrebare: Mă refer la Creator cu respect şi admiraţie. Este mare şi grandios în imaginaţia mea, în timp ce prietenii, “ceilalţi” printre care El este revelat, sunt opusul. Ca şi cum am coborî ştacheta. Ei par mai puţin importanţi. Cum putem rezolva această problemă? Cum pot creşte, în ochii mei, valoarea “energiei” care a fost deja revelată în Kli-ul mondial, unitatea, pe fondul măreţiei sursei acesteia?

Răspuns: Cum spun înţelepţii, nu puteţi să arătaţi copiilor că dragostea noastră pentru ei este absolută. Asta numai le va dăuna. Părinţii care dau dovadă de iubire necondiţionată pentru copiii lor, aduc copiilor lor cercuri (Igulim) în loc de linie dreaptă (Yosher), în loc de lege, milă în loc de dreptate şi nu e bine.

Prin urmare, nu ne putem imagina, pur şi simplu, Creatorul ca fiind bun făcând bine. El se ascunde în spatele opiniilor foarte precise şi rigide în relaţia cu noi, care ne par aspre şi crude. Trebuie să luăm în considerare aceste două extreme, cele două părţi ale medaliei. Pe de o parte, este bun şi face bine şi, pe de altă parte, găsesc că El este rău. Deci, cum pot să unesc aceste două extreme opuse?

Scopul creaţiei este ca, creaturile Sale să primească plăcere şi acest lucru este realizat conform corecţiilor făcute de creaturi şi numai la finalul dezvoltării. Baal HaSulam scrie despre acest subiect în articolul “Esenţa religiei şi scopul său”. Dacă accept această abordare, dacă  ştiu asta în timpul procesului meu de analiză, atunci voi înţelege pentru ce totul este aranjat în acest mod. Eu înţeleg că, Creatorul este ca un tată iubitor. Din dragoste, el trebuie să facă presiuni asupra copilului său, pentru a-l conduce spre bine.

Mai exact, ideea aici este cum să identificăm în mod clar problema, contradicţia între Creator care este bun şi care face bine şi problemele lumii noastre, deoarece văd că problemele cresc, pur şi simplu, sunt din ce în ce mai acute şi apasă tot mai puternic asupra umanităţii. Până recent, era ca şi cum timpul a fost benefic şi toată lumea spera într-un viitor luminos şi bun, “visul american”, dar astăzi, nu mai serveşte ca referinţă şi în curând, vom fi fericiţi să nu mai locuim aici.

De ce avem nevoie de această opoziţie, această contradicţie? Acest conflict este în mod special conceput pentru a crea o disonanţă internă în mine: Cum este posibil că, puterea naturii, binele care face bine, puterea absolută dincolo de toate limitele, ne blochează în astfel de catastrofe grave ? Încep să examinez şi să investighez acest conflict şi caut o soluţie la problemă. Poate, Creatorul nu există şi totul este la mila naturii oarbe şi trebuie să lupt împotriva ei. Totuşi, în realitate, această abordare nu rezolvă problema. La urma urmei, Creatorul şi natura sunt acelaşi lucru. Rezultă că nu am schimbat nimic. Nu am schimbat decât cuvintele, dar am rămas cu aceeaşi problemă nerezolvată. Problema încă există şi se amplifică şi, în orice caz, trebuie să găsesc o cale de a ieşi.

Prin urmare, nu pot rezolva acest conflict numai dacă voi înţelege că nu am nevoie să schimb ceva, cu excepţia mea şi iată punctul-cheie: Trebuie să ne schimbăm sau nu? Să ne glorificăm prin tot soiul de acţiuni fizice, acţiuni care au fost scrise şi să aşteptăm ca ele să ne aducă tot binele, sau trebuie să ne corectăm şi, de acolo, de la Kelim ale noastre corectate, acest lucru ne va fi benefic.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 12.11.2013,  Shamati 3 “Referitor la realizarea spirituală”

 

A vedea lumea în Lumina Creatorului

Nimic nu poate fi schimbat în această lume, cu excepţia percepţiei noastre asupra lumii. Lumea nu se schimbă, dar o persoană se vede în interiorul ei dintr-un unghi diferit şi lumea întreagă pare complet diferită: pozitivă, plină de lumină, fericire şi bine absolut.

Astăzi, lumea noastră este imperfectă, incomodă, nesigură, plină de provocări şi ameninţări datorită nivelului nostru de viziune. Singurul lucru care contează, cu adevărat, este apartenenţa noastră la grup, inclunzându-ne în măsura în care nu a mai rămas nimic din noi, oferindu-ne constant influenţei sale. Este nevoie de mulţi ani pentru a ne convinge că este adevărat, este nevoie de ceva timp înainte ca mici porţiuni de Lumină să înceapă să ne influenţeze. În acelaşi timp, totul depinde doar de noi.

Trebuie să continuăm eforturile noastre pentru a ne conecta la congrese şi la adunarea prietenilor, pentru a vedea cum eram înainte de adunare şi cum ne-am schimbat după ea, cum mă includ în ceea ce au devenit prietenii mei. Cum pot realiza acest lucru, pentru a face un salt potenţial care mă va duce la un nivel superior şi ne va permite să vedem lumea în Lumina Creatorului şi apoi, acesta va fi absolut?

Nu este nimic ce să putem schimba, cu excepţia viziunii noastre asupra lumii, deoarece singurul lucru care ar putea fi corectat sunt vasele noastre, Kelim, organele noastre de simţ şi lumea rămâne aceeaşi, lumea Infinitului, plutim doar în ea. Prin urmare, singurul lucru pe care putem să-l schimbăm este percepţia noastră asupra lumii.

Aş dori să vă fac să simţiţi diferenţa în împlinirea care este de un miliard de ori mai puternică decât ceea ce noi primim din stările materiale. De fapt, este adevărul, nu este doar un alt mod de a fugi de numeroasele probleme. Toate problemele şi obstacolele, tot ceea ce ni se întâmplă astăzi, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern, se va transforma în lumina absolută. Vom realiza, în cele din urmă, această stare.

Din nou, mulţumesc grupului întreg mondial pentru susţinerea acestui congres şi în special, ţin să exprim profunda recunoştinţă grupului central israelian, care realizează o enormă muncă dedicată diseminării cunoştinţelor noastre. Nu este, exact, Cabala revelată, ci, mai degrabă, o muncă colectivă care favorizează trezirea omului în condiţii extrem de complicate, condiţii critice care ne sunt trimise de Creator. Creatorul joacă jocuri cu noi, organizând situaţii extreme, astfel ca noi să trecem prin “credinţa deasupra raţiunii” şi să avansăm cu ochii închişi, deasupra calculelor noastre. Asta este ceea ce face grupul nostru din Israel. Eu sunt extrem de recunoscător faţă de întregul grup din lume pentru sprijinul lor. Va mulţumesc tuturor.

Din congresul “Zorii unei noi lumi”, Bulgaria, prima zi, 01.11.2013, Lecţia 2

Mândria corectă

Întrebare: Cum trebuie să ne raportăm la mândrie?

Răspuns: Ce este rău în această caracteristică ? Trebuie să fiu mândru. Este spus: (Cronici, II, 17,6) “Şi inima lui s-a ridicat în căile Domnului”, adică sunt mândru să aparţin la un nivel mai ridicat al omenirii, care este creat de Lumina Superioară, partea pe care Creatorul vrea să o ridice. Este următorul nivel de creştere, cel mai mare din toată omenirea şi el trebuie să intre în contact cu Creatorul acum.

Eu vreau asta, sunt mândru să fiu la acest nivel cu prietenii mei. De ce nu ? Trebuie să existe un fel de mândrie corectă, nu atunci când dispreţuieşti pe ceilalţi, ci mai degrabă, atunci când devii conducta Luminii superioare pentru întreaga omenire şi începi să te preocupi de ea, ca cel mai mare în raport cu cel mai mic. Te preocupă cu iubire şi este o mândrie superioară într-un mod complet diferit, ca un tată faţă de copiii lui.

Întrebare: Dar, pe de altă parte, mândria conduce persoana la izolare, la singurătate.

Răspuns: Depinde despre ce gen de mândrie vorbeşti. Eu vorbesc despre un fel corect de mândrie. Acum, alege pe care vrei să o simţi, cere ca doar mândria corectă să fie în tine.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 21.10.2013

Marea lege a universului

Într-un mod poetic, prietenos, în forma unei naraţiuni, cabaliştii ne vorbesc despre lumea spirituală. Dar, această istorie este bazată pe cunoştinţele lor privind natura superioară, care este completă şi eternă. Şi, legea sa principală, este legea conexiunii între Creator şi creatură: legea garanţiei reciproce.

Ea nu vorbeşte despre Creator, cum El este bun şi face bine, dar, ea afirmă că nu există nimeni în afară de El. Nu este vorba despre atitudinea Lui faţă de fiinţele create şi conexiunea dintre El şi creaturi. Această lege se exprimă ca legea adeziunii, de unde provin toate relaţiile dintre fiinţele create, care se manifestă sub o formă puternică, foarte strictă, de garanţie mutuală. Această mare lege care vorbeşte despre toate relaţiile din sistemul sufletelor, special conceput de Creator, ni se relevă puţin câte puţin, asemănător modului în care adulţii dezvăluie lumea copiilor, pas cu pas, tratându-I cu bunătate şi atenţie, până ce copiii încep să trăiască independent.

Natura acţionează astfel, Creatorul, tratând fiecare persoană şi întreaga omenire, deoarece, conform programului naturii, noi trebuie “să creştem” şi să realizăm această lege de garanţie reciprocă în noi înşine. Realizarea legii se dezvoltă în etape, în sens invers: întâi într-un grup, mai intern, apoi se propagă în profunzime şi în lăţime, până ce, legea garanţiei reciproce  începe să guverneze întreaga realitate. Asta va deveni ceea ce noi numim finalul corecţiei (Gmar Tikkun).

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 15.10.2010, “Arvut (garanţia reciprocă)”

Cereţi pentru alţii

Întrebare: Cum putem cere umplere de Lumină pentru oamenii care par că suferă şi, în acelaşi timp, să justificăm Creatorul?

Răspuns: La început, trebuie să treceţi prin corecţii. Mă rog diferit către Creator: ”cum Tu îmi eşti revelat ca bun şi binevoitor şi nu este nimic rău în ceea ce Tu faci, tot răul este ca să-mi dezvălui că sunt pe calea bună şi Tu mi-l dezvălui prin suferinţă şi mai multă durere decât durerea pe care o simt. Chiar dacă înţeleg că este pentru mai bine, Îţi cer ca să Te dezvălui lor câte puţin, pentru a le arăta toată bunătatea Ta.”

Să întreb în mod diferit: Cum putem să justificăm Creatorul, dacă noi suferim ? Progresiv, noi primim înţelegerea că totul este pentru mai bine prin exeprienţa pe care o dobândim. Toate lucrurile rele, defectele, întunericul, “şi a fost seară şi a fost dimineaţă”, se dezvăluie ca o problemă la nivelul următor. Avem nevoie de asta şi nu o justificăm, dar noi binecuvântăm atât pentru rău, cât şi pentru bine.

Deci, când este vorba de ceilalţi, credem că lumea suferă acum şi că noi trebuie să ne adresăm Creatorului cu acest lucru, dar noi trebuie să ne întoarcem spre El ştiind că oamenii au nevoie de un singur lucru – revelarea Creatorului. Numai dezvăluirea Sa va rezolva toate problemele lor. Aceasta se datorează faptului că, abundenţa vine de la Lumină. Apoi, doar atunci, ei vor simţi că sunt bogaţi, sănătoşi şi de succes.

Atunci, mă întorc spre Creator şi spun:” Te rugăm să le faci o favoare pentru ca bunătatea să fie revelată în ei”. Îmi face rău când ei blestemă. O persoană care suferă blestemă pe Creator în mod automat, fără un cuvânt. Asta înseamnă că, fiecare stare care este inferioară cercului, decât Ein Sof (Infinit), mă forţează să blestem Creatorul în această măsură. Nu este vorba de concluzii logice, dar sentimentul în sine este o indicaţie a acesteia.

Întrebare: Deci, cum pot să descriu dezvăluirea Creatorului în ei şi mine corect ?

Răspuns: Eu nu cer dezvăluirea Creatorului pentru mine. Eu cer numai şansa de a-L servi pe El şi pe ei, mai exact, de a-L sluji pe El prin ei. Aceasta este munca pe care o am de făcut ca un transmiţător.

 

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 11.11.2013, Shamati 3 “Despre realizarea spirituală”

 

Un semn al corecţiei

Întrebare: Care sunt semnele care ne pot ajuta să deteminăm ce dorinţă este corectată?

Răspuns: Dorinţa corectată se poate conecta la alte dorinţe. Este semnul prin care puteţi verifica. Dacă mai multe dorinţe se conectează, este un semn că ele sunt corectate într-o anumită măsură şi că ele au un Masach (ecran) colectiv.

Două dorinţe care se conectează pot deja crea un Partzuf spiritual, aşa cum două celule fuzionează într-una singură, care este începutul unui nou corp. Fiecare dintre aceste celule este egoistă, dar legătura dintre ele este efectuată de forţa care este deasupra naturii. Deşi fiecare celulă este destinată să păstreze frontierele sale conform naturii sale egoiste, forţa, instinctul care apare, le obligă să se conecteze.

Forţa naturii conectează celulele, rupând Masachin ale lor egoiste, cojile care nu le permit să se conecteze. Dar în natură, totul se face automat, instinctiv, în timp ce noi avem nevoie să cerem asta, deoarece noi suntem parte specială din natură, dorim să fim asemenea Creatorului.

Deci, noi folosim forţele Sale, dar noi noi formăm creaţia. Este spus că, Creatorul a pregătit totul şi a rupt creaţia, dar un om drept a corectat-o şi a reconstruit-o.

 Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 30.10.2013, Scrierile lui Rabash

Supraconductivitatea iubirii

Întrebare: Nu înţeleg atunci când explicaţi că trebuie să fim un canal de transmisie, o „conductă” între Creator şi umanitate. Asta înseamnă că nu ar trebui să simt nimic?

Răspuns: O „conductă” este iubire. Nu am nimic, dar vreau să dăruiesc celui drag întreaga lume. Aceasta numim o conductă. Voi conecta un capăt la cel drag, cu toată puterea iubirii, iar celălalt capăt la Creator.

Dar, pentru Creator, simt altfel de iubire. Vreau ca El să se dezvăluie în locul pe care-l am în grijă, unde El conduce printre creaţiile Sale şi Se bucură prin ele. Se pare că mă preocupă faptul că, Creatorul se relevă în interiorul fiinţelor create, că aceasta va face ca fiinţele create şi Creatorul să se simtă bine. Dar, vreau să fiu doar o conductă care îi uneşte. Apreciez faptul că aceasta s-a întâmplat.

Şi vreau ca El să se dezvăluie în locul care mă preocupă – El domneşte printre creaţiile Sale şi primeşte plăcere de la acestea. Reiese că îmi pasă de revelarea Creatorului în muncă: asta face creaturi bune şi Creatorul.

Aceasta numim o credinţă perfectă. Lumina Hassadim se dezvăluie în mine şi în interiorul ei, Lumina Hochma şi toate acestea de dragul de a dărui.

Discuţie, 23.10.2013

Nu este uşor a crea o fiinţă umană

Pare ciudat că, Creatorul, care a creat această lume şi care posedă toate capacităţile, are nevoie de ajutorul nostru. Cu toate acestea, El depinde de noi aşa cum o mamă depinde de copilul său. Dacă am fi la nivelul mineral, vegetal sau animal, atunci El ne-ar controla sută la sută.

Totuşi, dacă El doreşte să ne ridice la nivelul de fiinţă umană, la nivelul Lui, El nu ne poate da totul într-o formă gata: trebuie să dezvoltăm mintea şi sentimentele în noi, prin eforturile noastre. Toată creşterea se datorează propriilor noastre eforturi. În măsura în care eu simt, cresc şi, dacă nu particip, nu voi creşte şi nu voi fi considerat o fiinţă umană!

Dacă aş fi un simplu animal, aş primi de la El şi aş deveni mai mare şi mai gras. Totuşi, fiinţa umană este un nou grad calitativ, care nu creşte decât ca urmare a propriilor clarificări, analize şi sinteze în aspiraţia de a deveni similar cu Creatorul. Acesta este modul în care voi creşte.

Şi, se pare că, Creatorul aşteaptă, El depinde de mine!  Dacă un copil nu vrea să înveţe sau să primească cunoştinţe pentru a trece la clasa următoare, dacă el nu-şi face temele, nici nu trece examenele, profesorii sunt neputincioşi în a face ceva. Totul depinde aici de persoană, nu de profesor.

Este singurul lucru pe care El nu îl poate face pentru tine; altfel, nu vei creşte. Gradul de vorbitor, fiinţă umană, trebuie să crească în noi ca rezultat al muncii noastre preliminare, explicaţiilor, înţelegerii şi minţii. Trebuie să ne punem mintea noastră şi inimile noastre pentru aceasta,, mai degrabă, decât să aşteptăm ca Creatorul să facă o fiinţă umană din noi. Nivelul uman nu poate fi dat din exterior, el trebuie să fie cucerit de jos, din interior.

Lumina nu poate decât să grăbească dezvoltarea nostră până ce noi vom primi un punct în inimă. Totuşi toate dorinţele deasupra acestuia, trebuie să fie câştigate de către noi. La urma urmei, dacă Creatorul te îmbracă într-o imagine umană pregătită, vei fi mai degrabă o maimuţă, decât o fiinţă umană.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 09.12.2010, Scrierile lui Baal HaSulam

Contactul direct cu Cel de Sus

Nu există nicio altă cale decât să ne ţinem de linia dreaptă pe cât putem de mult, urmând „credinţa deasupra raţiunii”. Îndelungata mea experienţă personală arată că multora dintre studenţii mei li se pare greu să înţeleagă ce este linia dreaptă, din moment ce îţi cere să te anulezi pe tine însuţi, să rămâi bucuros şi să respecţi „credinţa deasupra raţiunii”. Vocabularul nostru convenţional nici măcar nu conţine cuvinte clare care să o descrie.

Poate că v-ar fi mai clar dacă aş explica altfel. În timp ce suntem la un nivel mai jos, primim ajutor de sus pe măsura dorinţei noastre ca să devenim asemănători celui de sus. Acest proces are loc la fiecare pas: mineral, vegetal, animat şi vorbitor, atât în această lume cât şi în lumile superioare. Pe măsura ostenelii depuse de cel de jos în efortul de a deveni asemănător celui de sus, cel de jos atrage energie de la cel de sus şi îl forţează pe acesta din urmă să aibă grijă de el. Astfel lucrează legile materiale şi spirituale ale fizicii.

De aceea dacă depunem eforturi să ne agăţăm de linia dreaptă, adică să devenim ca cel de sus, dacă încercăm să ne apropiem de forma Lui şi să copiem acţiunile Lui, înseamnă că tindem să dobândim forma unui embrion. Înclinăm spre a ne anula pe noi înşine în faţa celui de sus. În ciuda faptului că noi toţi continuăm să fim într-un interes pentru sine permanent, tot vrem să ne anulăm în faţa celui de sus, să intrăm în El, astfel încât acolo unde rămânem neremarcaţi şi imperceptibili să ne predăm complet Lui.

Asta este ceea ce numim „credinţă deasupra raţiunii”, având în vedere că o facem dincolo de cunoaşterea noastră, de sentimentele şi dorinţele noastre. Din această cauză, nu doar că primim Lumina înconjurătoare de la cel de sus, dar ne şi putem concentra alături de alţi prieteni şi putem folosi ajutorul lor într-un mod în care mediul nostru ne va livra Lumina, permiţându-ne astfel practic să creştem în spiritualitate.

Venim în contact direct cu cel de sus. Nu doar că lăsăm Lumina înconjurătoare să ne influenţeze, dar primim şi Lumină interioară adevărată, „sângele” spiritual („dam” – de la cuvântul „domem” – fără viaţă) care hrăneşte fetusul, Lumina Nefesh – un nivel neanimat al sfinţeniei.

De ce este numit „ sacru”? Pentru că este determinat de lucrurile la care aspirăm. Există numeroase învăţături, religii şi metodologii. Trebuie să fim siguri că ne duc spre adeziunea cu Creatorul, spre dobândirea echivalenţei de formă cu El, spre a ne iubi aproapele ca pe noi înşine, de unde începe iubirea noastră pentru Creator.

Dacă o metodologie urmează scopul de mai sus şi îi aduce în mod practic pe oameni la împlinirea lui învăţându-i zi de zi cum să-şi mărească dorinţa iubirii faţă de alte creaţii şi cum, mai apoi, să înveţe să-L iubească pe Creator, atunci această învăţătură este numită sacră sau spirituală. Altfel, ar putea deveni o otravă letală în loc să fie poţiunea vieţii.

 Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala, 21.06.2013, Shamati