Category Archives: Similaritatea mea cu Creatorul

Cunoaşterea Creatorului este numită gând

Întrebare: Ce este un gând?

Răspuns: Un gând este punctul de legătură dintre creatură şi Creator. Este o deficienţă specială prin care fiinţa creată poate creşte. Pe de o parte, este vorba despre o deficienţă corporală, deoarece o persoană este neajutorată, nu ştie ce să facă în viaţă şi cum să-şi gestioneze viaţa. Totul porneşte de la obişnuitele afecţiuni fizice. Dar, dacă o persoană reuşeşte să depăşească aceste probleme, fără a le neglija, dar văzându-le ca un mijloc, atunci ele constituie infrastructura de la care poate să crească spre Creator şi să-I mulţumească Lui pentru trezire.

Dacă o persoană doreşte să ştie care este intenţia corectă şi atitudinea corectă faţă de ceea ce se întâmplă, asta înseamnă că cere un gând. Ea ridică punctul corporal de lipsă la Bina, dar nu cerând pentru sine, ci mai degrabă cerând ceea ce ar trebui să o conducă la conexiune cu Divinitatea: Cum poate învăţa să-L cunoască pe Creator prin lipsurile ei. Cunoaşterea Creatorului este, deja, numită gând.

Astfel, acest punct negru devine Nukva pentru Hochma, ceea ce înseamnă că este încorporat în Bina, ceea ce necesită înţelegere. Această lipsă obligă Abba ve Ima (Mama şi Tata) să se cupleze şi să dea naştere viitoarei fiinţe umane, nivelului următor.

Partea a doua a Cursului zilnic de Cabala, 14.05.2013, Cartea Zohar

 

O situaţie particulară

Avem o situaţie foarte specială cu Creatorul.  Dacă o persoană îşi pune toate speranţele egoiste în El, ca toţi oamenii în această lume, atunci totul merge bine. Toată lumea crede: Creatorul este bun şi El ne trimite lucruri bune şi are grijă de noi. Deşi oamenii suferă, ei găsesc mereu o justificare pentru asta. Vedem că nu este prea dificil să te agăţi de o credinţă simplă. Miliarde de persoane cred, cu adevărat, în existenţa unei forţe superioare şi sunt gata pentru diferite sacrificii şi chiar sacrificarea vieţii, pentru această convingere.

Este atât de simplu, deoarece vine din ego-ul nostru. Omul laudă şi glorifică Creatorul şi este pregătit pentru a se obosi şi a efectua diferite ritualuri religioase. Totuşi, nu ne putem gândi la El şi suntem sceptici când trebuie să aflăm dacă El există, cu adevărat,  dacă este bun şi binevoitor, dacă totul vine de la El sau nu. Este atât de dificil, deoarece asta nu provine din ego, ci din punctul din inimă, din forma care este opusă atitudinii generale a lumii întregi, faţă de Creator.

Totuşi, ne este dat un mediu, astfel că atitudinea noastră faţă de Creator nu provine din ego, ci din condiţia opusă. Graţie mediului, noi putem, cu adevărat, să ne asociem cu Creatorul, în măsura în care societatea creşte importanţa Lui în ochii noştri. Cu cât considerăm întreaga societate ca importantă, cu atît mai mult o persoană poate atribui importanţă valorilor acceptate în societate, inclusiv importanţa Creatorului.

Dacă o persoană leagă mediul la punctul din inimă, şi Creatorul este în interiorul societăţii şi intră treptat într-o persoană, intră în punctul din inimă. Aceasta trebuie să cerem grupului nostru. Fără asta, nu avem nicio şansă să descoperim Creatorul, cu excepţia conectării mediului la punctul din inimă, în aşa fel încât Creatorul sa se dezvăluie în conexiunea lor, într-un întreg.

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 23.04.2013

 

Alegând dirijorul

Toată munca noastră este de a face alegerea corectă, cum este scris: „Alege viaţa!”. Constant, noi trebuie să urcăm scara pentru o alegere mai calitativă. Creatorul vrea să se reveleze în fiinţele create. El vrea ca ei să-L descopere şi să simtă că El este singura forţă în lume, bună şi binevoitoare. Cu toate acestea, noi trebuie să-L descoperim prin noi înşine, în dorinţele noastre, trebuie să ne schimbăm noi înşine, pentru a vedea că Creatorul este bun şi că nu este nimic altceva în lume, decât bunătatea Lui.

Prima noastră alegere este de a încerca să vedem revelaţia unei forţe superioare, în tot ceea ce se întâmplă în lume. O persoană trebuie să se imagineze pe sine, în mijloc: În stânga sa, există există lumea plină de viaţă, activă şi la dreapta, Creatorul. O persoană se află între două şi alege pe cine câştigă şi conduce toată orchestra: lumea în sine sau pe Creator, sau poate, alternativ, două dintre ele împreună, sau, poate este Creatorul care operează în această lume ?

Este nevoie de ceva timp până ce o persoană clarifică asta. Prima sa alegere este că „nu există nimeni în afară de El”. Şi apoi, ea determină faptul că nu există nimic altceva, decât Forţa Superioară, apoi va preciza că este bun şi binevoitor.

Această înseamnă că nu este suficient de a vedea lumea sub conducerea unicului Creator. Este necesar să justifice guvernarea Lui din lume şi să se asigure că aceasta este datorată numai auto-corectării.

O persoană se confruntă cu o dublă alegere. Mai târziu, ea începe să clarifice un nivel mai ridicat prin „credinţa deasupra raţiunii”, dar lucrul principal este de a lua această primă decizie. Aceasta este faza pregătirii, când o persoană trebuie să se schimbe deoarece nimic nu se schimbă, decât persoana însăşi. Astfel, ea atinge lumea spirituală.

Pregătirea lecţiei zilnice de Cabala, 24.04.2013

 

O cădere este un moment pentru un salt înainte

Vasele spirituale sunt făcute din dorinţa de a primi şi restricţia ei, Masach (ecranul) şi ruşinea care este conţinută în ea. Ruşinea apare datorită incapacităţii mele de a mă schimbă către dăruire şi din faptul că îmi este frică să leg orice stare prin care trec de Cel care dăruie.

Atunci când mă ridic după o cădere din senzaţia de rău şi, de la acea înălţime, examinez starea anterioară, văd că nu a fost rea, înţeleg că acea cădere a reprezentat o pregătire pentru ascensiunea curentă. Încep să iubesc şi să apreciez starea anterioară şi să îi fiu recunoscător pentru că fără acea cădere nu aş fi putut să urc acum.

Asta îmi permite să apreciez şi mai mult ascensiunea mea, pentru că provine din greşelile şi defectele anterioare. Aşadar, corectez această nouă ascensiune prin noua mea atitudine faţă de ea şi învăţ din experienţă pentru viitor. Acum, ştiu cum să mă pregătesc pentru următoarea stare, pentru următoarea ascensiune, astfel încât să fiu capabil să o controlez cât de mult pot şi să lucrez deasupra raţiunii.

Există câteva şanse să lucrez deasupra raţiunii atunci când sunt în ascensiune, dar cel mai mult căderile ne ajută în acest sens. Căderile sunt de fapt cele mai de ajutor, nu ascensiunile.

Munca omului este să fie recunoscător pentru trecut şi astfel să îşi pregătească viitorul. Ar trebui să spunem întotdeauna că, tot ce s-a întâmplat până acum, fie un conflict cu prietenii sau orice altceva, a fost făcut de Creator şi că nu este nimeni în afară de El. Trebuie să adaugi toate stările către revelaţia Creatorului, fie că este în forma „posteriorului” Lui, dacă este o cădere, sau forma „feţei” Lui, dacă este o ascensiune.

În viitor, trebuie să fim pregătiţi pentru orice s-ar întâmpla. Asta se numeşte devotament total. Pentru asta ne pregătim în grup, investind eforturi în el, în garanţie reciprocă şi ajutor reciproc, care se vor întoarce în cele din urmă la fiecare.

Totul depinde de pregătirea noastră. Dacă stăm liniştiţi şi nu facem nimic, vom simţii cu greu vreo cădere sau ascensiune, vom simţii numai schimbări blânde în dispoziţia noastră. Totuşi, dacă ne pregătim în conexiunea cu prietenii, atunci vom putea să stăpânim ritmul avansării noastre şi să vedem toate stările noastre avansate ca pozitive, atât ascensiunile cât şi căderile.

Este greu să te relaţionezi în mod decisiv la o ascensiune, faţă de o cădere. De fapt, atunci când suntem într-o ascensiune, suntem sub influenţa plăcerii care ne umple şi nu ne permite să ne clarificăm starea în care suntem şi să ne controlăm dorinţele.

Pe de altă parte, în timpul unei căderi, dorinţa ta te forţează să cauţi ajutor şi chiar salvare. De aceea, este scris, „Faraonul i-a adus pe copiii lui Israel mai aproape de Tatăl nostru Ceresc.”

Dorinţele care sunt revelate în timpul unei căderi – în exil, în suferinţe şi sentimente rele – sunt acelea care aduc omul mai aproape de scop, în timp ce ascensiunile nu ne ajută cu adevărat să urcăm.

Din partea întâi a  Lecţiei zilnice de Cabala 4/2/13Scrierile lui Rabash

 

 

Viaţa este plină de surprize

A reuşi nu înseamnă să lupţi ca un erou. Reuşita înseamnă să îţi descoperi slăbiciunile prin mediul înconjurător, prin tot ceea ce am învăţat. Înţelepciunea nu constă în a căuta în interiorul meu puterea de a depăşi ci de a înţelege că totul este aranjat de Creator, în fiecare etapă şi în cel mai mic detaliu. Toate acestea sunt în favoarea mea, pentru avansarea mea, pentru a mă ajuta să ating adeziunea.

De aceea, eu sunt bucuros pentru fiecare etapă care apare. Cum este scris: „Chiar atunci când o sabie ascuţită este pusă la gătul său, nu trebuie să dispere din milă”. Nu trebuie să dispere din milă, deoarece totul este calculat.

Dacă omul se ridică deasupra acestor încercări, pe care le putem numi „surprize”, atunci nu are de ce să se teamă. Se simte în siguranţă şi în adeziune cu Creatorul.

Reuşita este atunci când depăşesc, rapid, toate gândurile şi toate înclinaţiile de o parte sau alta şi ajung la o cerere. Părăsesc toate grijile care m-au aruncat de o parte sau de alta şi ajung la o cerere către Creator. Nu-I cer să schimbe starea mea, ci mai degrabă să am puterea de a rămâne mai lipit de Creator şi nu în scopul de a facilita lucrurile pentru mine, ci de a-I aduce Lui satisfacţie.

Prin asta, starea se termină şi merg la următoarea stare, unde îmi este pregătită o surpriză mai mare. Astfel, reiese că viaţa este plină de surprize.

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 04.04.2013

 

Vino, vezi, descoperă…

Întrebare: Ce înseamnă „revelarea Creatorului”?

Răspuns: Creatorul (Bore) înseamnă “Vino şi Vezi” (Bo – Re), ceea ce înseamnă revelația.

Cum putem să ne apropiem de El ? Putem să o facem doar prin convergenţă. Să spunem că avem zece persoane diferite. Dacă vom construi, progresiv, un om din acestea (ca un singur om cu o singură inimă), vom ajunge într-un punct în care vom deveni un întreg. Atunci, noi vom revela Creatorul; „Re” vine de la revelaţie.

Cu alte cuvinte, Creatorul se dezvăluie într-un Kli general (vas), în noua sa proprietate. Noi suntem cei care „creează” Creatorul. Noi suntem cei care Îl „construim” în zece, douăzeci, o mie de puncte diferite. Nu conteazt, de fapt, câte puncte sunt implicate în ansamblul comun.

Să spunem că există o structură compusă din patruzeci de persoane, această structură este numită „ca unul”. Acesta este Creatorul. Altfel spus, reunind o multitudine în „unul”, aceasta ne dă o senzaţie de Creator. Noi simţim Creatorul numai sub această formă, de aceea este numit „Bo – Re”.

Noi nu putem să-L simţim decât în interiorul proprietăţilor noastre. La ora actuală, simţim lumea în calităţile noastre egoiste. Cu toate acestea, dacă vom reuşi să schimbăm calităţile noastre izolate, rupte şi distruse şi le facem integrale şi unite, noi vom fi în măsură de a detecta „integralitatea” , unitatea, ceea ce este numit  „Creator”.          

Întrebare: Vom dezvălui Creatorul celor 99% ?

Răspuns:  Vom dezvălui Creatorul, în scopul de a mulţumi pe cei care sunt în afara noastră. Creatorul nu poate fi descoperit decât în atributul de dăruire, de aceea noi muncim, pentru a consolida conexiunea dintre noi şi a creşte importanţa unităţii noastre, făcându-le mai mari decât egoismul nostru.

Atunci când ne vom ridica deasupra şi vom ieşi în afara noastră, ne vom uni într-un singur corp spiritual comun, care este numit „Partzuf”.

Este locul exact unde noi vom dezvălui unitatea care se numeşte „Creator”.

 

Lecţia 2, Congresul European din Germania, 22.03.2013

Nu suntem sclavii sclavilor ci servitorii Creatorului

Rabash, „Dargot HaSulam,” Articolul 932, „Prima inovaţie”: Toate inovaţiile încep numai după ce omul merită părăsirea achiziţiei pentru sine. Iar înainte de asta, este este scufundat în totalitate în dorinţa lui de plăcere, iar această dorinţă îl domină. De aceea, nu poate avea loc nicio inovaţie în el, totul vine numai din egoul lui. O inovaţie poate apărea numai prin puterea unei alte naturi, pe care omul nu o are încă. Din acest motiv, toate inovaţiile încep numai după ce omul îşi părăseşte egoul, dorinţa de a primi pentru sine, adică părăseşte Egiptul.

Şi aceasta este ideea că adoratorilor de idoli le este interzis să înveţe Tora.

Cineva care serveşte altor dumnezei este un om care încă nu are contact cu Creatorul, care nu a ieşit din Egipt. Acesta este numele unui nivel spiritual, aşadar, omul obişnuit din acestă lume nu se numeşte aşa. Adoratori de idoli sunt oameni ca noi, care sunt atraşi de Creator dar încă atribuie importanţă valorilor materiale, primirii pentru sine.

Din acest motiv sunt numiţi AKUMA (acronim pentru „Servitori ai stelelor şi constelaţiilor,” şi AKUM, „indirect”). Vezi că nu sunt direcţi „direct către Creator” (Yashar-El), ca Israel ci ei slăvesc stelele şi soarta, adică sunt sub dominaţia diferitelor forţe şi valori egoiste.

Adoratorilor de idoli le este interzis să studieze Tora. „Interzis” înseamnă imposibil. Vedeţi, Tora este Lumina, întregul sistem superior, toate lumile spirituale, relaţiile dintre om şi Creator. Este imposibil să îi înveţi asta pe adolatorii de idoli, care se află în primire egoistă şi nu au nicio conexiune cu sistemul dăruirii.

Şi, într-adevăr, atunci când omul este în Egipt, adică în primire egoistă, nu poate fi un Yehudi (de la cuvântul „Yichud” – unitate, adică să se unească cu întreaga creaşie şi cu Creatorul), pentru că este înrobit de Faraon, regele Egiptului. Persoana este înrobită de egoul ei, regele lumii materiale.

Iar atunci când este sclav al Faraonului, nu poate fi servitor al Creatorului. Este ori Faraon, oric Creator, pentru că totul depinde de intenţie, cu ce se identifică omul şi pe cine vrea să servească: beneficiul personal sau dăruirea.

„Şi aceasta este ideea, „Pentru că copiii lui Israel sunt ai mei”, sunt servitorii mei”, Creatorul spune „şi nu fiţi sclavi ai sclavilor”. Vedeţi, Faraonul este şi el un servitor al Creatorului, este un înger şi reprezintă un sistem care îndeplineşte gândul creaţiei din constrângere, fără nici un liber arbitru. Faraonul este un înger; este scris: „Am creat înclinaţia rea.” Întrega creaţie, întregul ego se află în mâinile Creatorului. Iar dacă omul serveşte în numele Faraonului, se numeşte un „sclav al sclavilor”, pentru că serveşte sclavului şi nu Stăpânului.

Atunci când omul se serveşte pe el însuşi, nu poate fi un servitor al Creatorului, pentru că este imposibil să serveşti la doi regi deodată. Şi numai după ce omul părăseşte Egiptul – după ce primeşte suficientă Lumină care Reformează, ridicându-se deasupra dorinţei sale de plăcere – care reprezintă primirea pentru sine, atunci poate deveni un servitor al Creatorului. Dar pentru a rămâne un servitor al Creatorului, el trebuie să aleagă tot timpul: în orice moment, în orice dorinţă. Iar apoi este pregătit să merite Tora. Ce urmează este prima inovaţie şi plecarea din Egipt.

Tora începe cu plecarea din Egipt şi mai departe; de aceea, după asta vine dăruirea Torei. Tora include toată Lumina Infinitului, toată Lumina superioară, care umple lumile superioare şi este destintată pentru corectarea graduală a voinţei de a primi a creaturii, până când aceasta obţine echivalenţa de formă cu Creatorul.

Din pregătire pentru Lecţia zilnică de Cabala 3/31/13

Între plus şi minus

Întrebare: Există două forţe în creaţie: plus şi minus, dorinţa de primire şi dorinţa de dăruire, forţa masculină şi forţa feminină.  Poate că legătura dintre forţele masculin şi feminin lipseşte, în scopul de a descoperi forţa celui numit „Unu” ? Dacă este adevărat, atunci cum se pot conecta?

Răspuns: Numai incluzând Creatorul, nu există altă cale! Doar El poate crea armonie între plus şi minus. Este spus: „un bărbat şi o femeie, Shechina (Divinitate) este între ei.” Un bărbat şi o femeie, pozitiv şi negativ, aceste două forţe opuse nu vor fi niciodată capabile să se conecteze fără revelarea Creatorului.

În natură, întotdeauna trebuie să existe o rezistenţă între plus şi minus, în care energia reciprocă dintre ele devine importantă şi Creatorul este care joacă acest rol. La început, El se dezvăluie sub formă de ego, rezistenţa dintre plus şi minus, apoi El uneşte totul, într-un singur sistem apoi, deasupra acestei rezistenţe, revelaţia Lui se produce şi noi începem să-L simţim.

De fapt, nu putem să-L simţim cu adevărat. El se simte în dorinţele noastre, în vasele noastre, în rezistenţa pe care o realizăm între plus şi minus. Să presupunem că este rezistenţa noastră, plus sau minus, ego-ul nostru (Ego). Dacă există un „curent” care curge prin el, ceea ce înseamnă că noi ne conectăm, în ciuda ego-ului, deasupra rezistenţei (R) noi începem să revelăm Creatorul.

Creatorul este opusul ego-ului nostru, deoarece El a creat întunericul din Lumină. Deci,  deasupra acestui „instrument” vom descoperi Creatorul. Acest „instrument” se numeşte Masach (ecran).

 

Congresul European din Germania, 23.03.2013, Lecţia 3

Un scut pentru un adevărat erou

Întrebare: Ce înseamnă să cer o conexiune cu Creatorul, atunci când sunt într-o stare dificilă, în loc să încerc să o depăşesc eu însumi?

Răspuns: Înţelepciunea vine numai din experienţă. Trebuie să simţim de multe ori întunericul iar apoi lumina şi, din nou, întunericul. Adică, trebuie să trecem prin multe stări neplăcute şi plăcute, în care mă simt rău sau bine, datorită a tot felul de motive spirituale şi materiale, iar eu nu pot face nimic legat de asta.

Trebuie să se schimbe mii de asemenea experienţe în mine, până când încep să realizez că percepţia mea depinde de aprecierea, de importanţa pe care o dau proprietăţilor spirituale ale conexiunii, iubirii şi a relaţiilor mele cu alţii. Încep deja să ghicesc ce este ascuns în acest întuneric şi încep să îl simt. Nu mă simt doar bine sau rău, ci bine sau rău datorită relaţiei mele cu grupul, pentru că nu îl consider important sau nu îmi tratez bine prietenii.

Sunt mulţi paşi pe această cale, multe etape mai mici, nu încă spirituale, ci bariere psihologice care trebuie depăşite. Iar apoi vine înţelegerea faptului că păşind în afara întunericului încep să mă gândesc la ecran, la timpul când voi putea fi deasupra acestor sentimente.

Trebuie să trecem prin sentimente bune şi rele, prin zi şi noapte, până la sfârşitul corecţiei. Chiar dacă toată lumea trece prin asta în felul ei, la final, încep să simt nevoia de a mă ridica deasupra acestor sentimente. Nu mai vreau să depind de ele şi să fiu sclavul lor, ci vreau să mă protejez împotriva lor cu un scut.

Lasă să apară diferite impresii interne în mine, dar ele nu ar trebuie să afecteze atitudinea mea faţă de prieteni, faţă de calea spirituală, faţă de importanţa scopului şi de Creator. Vreau să fiu independent faţă de dorinţele mele egoiste şi de durerile acestora. Această cerere se naşte în mine: Vreau să fiu deasupra suferinţelor din egoism, similar cu comportamentul unui adevărat om în această lume, care îşi apară cu bravură pământul şi nimic nu îl poate clătina, nicio influenţă din afară.

Din acel moment, am o conexiune directă cu Creatorul, pentru că încep să cer de la El. Până atunci, am cerut doar sentimente bune, stări bune, împliniri dulci, adică am cerut pentru egoismul meu. Acum, cer să mă ridic deasupra dorinţelor egoiste, şi aceasta este cererea corectă pentru Creator. Vreau să mă refer în mod egal la Stăpân, în aceeaşi direcţie, în timp ce rămân deasupra emoţiilor, deasupra durerilor egoului meu. Acesta se numeşte un „ecran anti-egoist” (Masach).

Desigur, aceste ecrane au un număr de niveluri şi de caracteristici, dar munca cu Lumina începe de la acest prim ecran. Vreau să îmi restricţionez dorinţa de a primi plăcere. Şi, natural, simt tot ce se întâmplă în ea şi grija în mine însumi. Dar toate aceste emoţii, care se coc în stomacul meu, nu îmi afectează viziunea, inima şi mintea. Există o partiţie (Parsa) între ele, pe care o simt la fel ca diafragma din corpul meu. Sub această partiţie, în „stomac”, ceva se întâmplă, se coace, dar eu vreau să mă identific cu ce este deasupra acestei diafragme: cu plămânii, inima şi creierul.

Din pregătire pentru Lecţia zilnică de Cabala din 3/28/13

O familie în care fiecare este iubit

Dorinţele noastre sunt divizate în doua:

–       Dorinţele „animalice”, legate de hrană, sex, familie

–       Dorinţele „umane”, legate de bani, respect, cunoştinţe.

În toate situaţiile, acestea se referă doar la această lume, nu există nimic spiritual în ele.

În ceea ce priveşte grupul inferior al lumii, este posibil să spunem că sunt „dorinţe personale”. Partea superioară reprezintă „dorinţele sociale”. Iar mai presus de toate, noi suntem o singură familie. În orice eveniment, ne străduim să ajungem la asta.

Întrebare: Care sunt dorintele care genereaza bârfă si calomnii, între noi ?

Răspuns: În special, dorintele de respect si control.

Întrebare: Cum putem lupta cu asta, pentru a fi o familie ?

Răspuns: În limbaj brut: închide gura si urechile, pentru a întari inima. Asta e munca. Nimeni nu cere altuia să se corecteze, dar este necesar să se înţeleagă nevoia de corectare şi să o doreşti, sau, cel puţin, să aspiri la această dorinţă. Vezi dacă dorinţa-i gata, iar după aceea, din punctul de vedere al Luminii, nu va fi nicio piedică. Şi, între timp, eu ridic ceea ce numim „o rugăciune înaintea rugăciunii”, o dorinţă de a avea dorinţă.

Întrebare: Cum separă gândurile negative, familia pe care vrem să o construim ?

Răspuns: Este acelaşi lucru ca a face o gaură în partea laterală a bărcii comune. Vezi tu, o gaură este suficientă pentru a scufunda pe toată lumea. Mai mult decât atât, dacă nu adaug eforturile mele, susţinerea mea, este, deja, dăunător. Avem nevoie de toată puterea pentru a fi o familie. În ea nu există frumos şi urât, înţelept sau prost, bun şi rău, Creatorul ne aduce împreună şi noi trebuie să ne iubim. Toţi sunt frumoşi, toţi sunt înţelepţi, toţi sunt buni, toţi sunt iubiţi.

Întrebare: Grupul nostru este un Partzuf. Există o divizare similară în el ?

Răspuns: Dacă am devenit deja un Partzuf, atunci toate dorinţele noastre sunt amestecate, sunt incluse în cealaltă. În general, muncim cu un cont comun. Şi în cadrul acestuia, toată lumea primeşte un Partzuf diferit, nu ca cel dinainte. Cu acest merit, dorinţele fiecăruia sunt integrate într-o formă nouă. De aceea, ne combinăm în gânduri şi primim o forţă motrice pentru un avans imens, pozitiv sau negativ, deopotrivă.

Întrebare: Care sunt dorinţele minimale obligatorii în grup ?

Răspuns: Nu am unde să dobândesc noi dorinţe spirituale, dacă nu sunt inclus în grup şi nu încep să primesc „un nou model” de la prieteni. Nu am alte posibilităţi.  În general, în funcţie de gradul de avansare, construim progresiv un Partzuf, care include şi acoperă pe toată lumea. Malchut al lumii Atzilut, în sine, este un punct unde nu există nimic, un loc gol, în care intrăm şi aderăm unul la altul. Toată lumea se străduieşte să lucreze pentru binele altora şi apoi avem o cerere comună pentru corectare (MAN).

Să presupunem că cinci persoane sunt adunate împreună, fiecare are o parte, o dorinţă, gata să se unească cu ceilalţi. Malchut de Atzilut conectează aceste elemente, are grijă de ele, le ajută să le contacteze pe restus şi construieşte din ele o dorinţă comună care nu a fost încă realizată. Asta este ceea ce se ridică pentru a primi Masach (ecran), astfel că la sfârşit, toată lumea primeşte. De la acest Masach, toată lumea primeşte înapoi ceea ce a investit.

Deci, toată lumea lucrează în conformitate cu o singură dorinţă. Conform acestui principiu, există o interacţiune între neuronii din creier, celulele organismului, sinapse, care construiesc diferite integrări cu orice acţiune şi aşa mai departe. Există un singur principiu peste tot: a câştiga o dorinţă comună, a o procesa şi a o pregăti pentru etapa următoare. Fiecare stare, fiecare moment pe acest drum, nu este precum cel precedent, iar în final corectăm totul.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 17.03.2013, „Introducere în Cartea Zohar”