Întrebare: Ce poate face ca o inimă să fie mai sensibilă la Lumina care Reformează?

Răspuns: Doar Lumina care Reformează poate face o inimă mai sensibilă. Nimic altceva nu funcţionează asupra inimii sau nu o face să avanseze spre corectare. Inima este o dorinţă care răspunde la Lumina care o influenţează. Chiar şi dorinţele noastre corporale pentru somn sau hrană sunt rezultatul influenţei Luminii care excită vasele. Suntem într-o mare de Lumină care este într-o infinită frecvenţă de vibraţie. Este ceea ce numim „repaus absolut” cu privire la Creator, pentru că toate acţiunile Sale nu vizează decât corectarea şi acest obiectiv nu se schimbă niciodată.

Totul este condus conform unui plan şi, prin urmare, este numit repaus absolut deoarece realizează avansarea întregii creaţii spre bine şi tinde spre binele maxim, tot timpul. Astfel, spunem că Lumina este în stare de repaus absolut deşi efectuează acţiuni fără sfârşit. Ea corectează şi repară în permanenţă ceva, dar pentru Lumină, este repaus. Dacă iubiţi pe cineva, fiecare ocazie de a face ceva bun pentru persoana iubită este plăcere pură şi pentru voi, o stare de repaus. Creatorul poate să ne dea bunătate tot timpul şi este, prin urmare, în stare de repaus absolut.

Totul se face prin Lumină. Lumina vă agită şi vrea să reacţionaţi tot timpul. Atunci când începeţi să-i răspundeţi, vă puteţi aştepta să acţionaţi împreună. Veţi fi precum un cuplu, ca un cal şi căţăreţul lui, resimţind amândoi această interioritate.

Din partea noastră, trebuie să avem o lipsă pentru a semăna cu partea superioară, pentru a adera la El şi a coopera cu El. El va evoca lipsa în voi, va verifica răspunsul vostru şi va continua să suscite o nouă lipsă, şi aşa mai departe. Trebuie să ştiţi cum, cu ajutorul mediului, puteţi dezvolta sensibilitatea vostră înspre ceea ce se întâmplă în voi.

Partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.05.2013, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Nu poate exista diferenţă între noi în timpul congresului: grupul de tineri, grupul de vârstnici sau chiar o persoană care studiază singură. Un congres este o stare specială care asigură spargerea barierelor dintre noi: limitele grupului de zece şi alte forme de bariere, pentru a deveni un singur grup.

Ar trebui să simţiţi apropierea pe care o simţiţi în grupul vostru de zece, cu privire la toţi cei care participă la congres. Ar trebui să aveţi aceeaşi atitudine, întrucât nu vă veţi elibera din limita de zece, dar de fapt, toate aceste mii de persoane au devenit grupul de zece. Încercaţi să vă identificaţi cu ele în acest mod, dacă puteţi să o faceţi sau nu! Dacă nu puteţi, aceasta înseamnă că grupul vostru de zece este încă departe de starea spirituală.

Dacă o persoană se topeşte şi dispare în grupul de zece, atunci ea nu face nicio diferenţă dacă sunt zece persoane, o mie sau şapte miliarde. Lucrul principal este să se piardă pe sine pentru a găsi forţa dăruirii şi a găsi Creatorul. „Slava Regelui este în mulţime”, deci, se dovedeşte că, dacă noi suntem un grup distinct de zece, părem lipsiţi de ceva, din moment ce nu putem fi mai puternic impresionaţi de un număr mai mare de persoane. Dacă toată lumea dintr-o mulţime de o mie spune o jumătate de cuvânt, va face o impresie bună, dar un grup de zece este important deoarece, în acest grup, pot urmări reacţiile, conexiunea dintre noi şi autocritica mea.

Grupul de zece este foarte dinamic şi pot să-i răspund foarte rapid. Dar, mă aştept să simt că noi toţi suntem un grup de zece în timpul congresului, astfel că toată lumea are o influenţă asupra mea şi pot simţi aceste vibraţii. Sper că asta va muta „măgarul” meu şi îl va forţa să urmeze proprietarul său, trimiţăndu-l spre o nouă stare a minţii şi inimii.

Aceasta trebuie să fie munca noastră în timpul congresului, în raport cu munca într-un grup de zece. Întregul congres ar trebui să devină un grup de zece. Grupurile de tineri trebuie să fie integrate în toată lumea şi toate frontierele trebuie să dispară. Ei trebuie să înveţe despre alţii cât mai mult posibil şi să se amestece cu oamenii pe care nu-i cunosc. Esenţial este să fie impresionaţi de alţii cât mai mult posibil.

Dintr-o dată, încep să recunosc şi să simt măreţia prietenilor la care nu mă gândeam înainte. Este foarte uşor să fiu impresionat de oamenii care sunt mai departe, întrucât impresiile sunt dublate de distanţă şi creează o senzaţie extrem de puternică. Prin urmare, grupurile de tineri trebuie să piardă, în totalitate, concentraţia lor în masa generală, pentru a se dispersa în direcţii diferite şi a păstra o distanţă fizică, unul de alul.

Acesta este sensul congresului, să obţinem un astfel de amestec, încât nimeni nu să nu rămână cu oamenii care sunt, deja, apropiaţi de el şi toţi vor fi încorporaţi în toată lumea, acceptând pe toată lumea ca pe grupul lor de zece. Sperăm că vom reuşi şi vom realiza o mare conexiune puternică.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 28.05.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Grupul de zece, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Arvut (Garanţia mutuală), articolul 25: …referitor la motivul pentru care Tora nu a fost dată părinţilor noştri, deoarece porunca de „A iubi aproapele ca pe tine însuţi”, care este axa în jurul căreia gravitează întreaga Tora, şi aceasta, în ciuda tuturor poruncilor care o înconjoară pentru a o clarifica şi interpreta, nu poate fi observată de către un individ, ci numai prin acordul unei naţiuni întregi.

Şi de aceea, a fost nevoie să aşteptăm ieşirea din Egipt, pentru a deveni demni de a o observa şi apoi, fiecare dintre membrii naţiunii a fost întrebat dacă acceptă să ia asupra lui această poruncă. Şi doar când toţi vor accepta, Tora le va fi dată. Nu pot ajunge la ceva într-un grup de zece, dacă ceilalţi prieteni nu mă susţin şi nu cooperează cu mine. De fapt, trebuie să fim precum „un singur om cu o singură inimă”. Eforturile mele personale vor fi ineficace dacă ceilalţi nu participă la eforturi.

Poate părea un mare obstacol, dar de fapt, nu este un obstacol. Dacă nu pot să mă integrez într-un cadru numit „grup de zece corectat”, asta înseamnă că nu am atins, încă, corecţia mea personală şi nu am devenit cel care dăruieşte, care aderă la Creator, cel puţin într-o anumită măsură.

Percepţia realităţii spirituale funcţionează deja, aici. Nu ar trebui să văd nimic la exterior ca un factor extern. Modelul de zece este în mine, ca o replică a lumii mele interioare, ce este destinată numai a-mi permite să lucrez cu atributele care par a fi în exterior, în prieteni. Aceasta mă ajută să mă apropii de corecţie de o manieră mai practică. Creatorul nu este revelat creaturii în mod individual, ci numai în grupul de zece. Aceasta corespunde structurii naţiunii şi lumii întregi. Prin urmare, trebuie să lucrez asupra întregii dimensiuni a realităţii.

Deoarece toate acestea sunt eu. Eu văd atributele mele interne în exterior, precum o radiografie, în natura mineral, vegetal şi animal şi în om. Ca şi cum totul se transmite de la mine în exterior. Deci, trebuie să văd cum toţi ceilalţi avansează spre corecţie şi în ce punct trebuie să ajut pentru a avansa fiecare parte care este exterioară mie. Într-un loc prezint educaţia integrală şi în altul, prezint materialul introductiv de educaţie integrală.

Cu toate acestea, într-un mod sau altul, totul vine de la mine, de la aceeaşi sursă, spre o singură direcţie, spre o educaţie integrală reală, şi dincolo de cercurile interne, ceea ce înseamnă dorinţele care sunt mai aproape de punctul meu din inimă. Aici, pot participa la înţelepciunea Cabala şi pot munci în grupul de zece, ceea ce înseamnă într-un mediu mai aproape de scânteia spirituală în punctul meu din inimă.

Astfel trebuie să văd imaginea de ansamblu. Graţie acestei percepţii, înţeleg că, dacă limitez percepţia mea şi nu mă îngrijorez de lumea întreagă, aceasta nu va duce la nimic. Totuşi, o persoană avansează pe această cale prin Lumina care Reformează, care o ajută treptat să perceapă lucrurile în mod corect. Deci, trebuie să facem ceea ce suntem obligaţi să facem, şi, în cele din urmă, ne vom schimba. Lumina va veni să ne ilumineze şi atunci, o să văd şi o să înţeleg că abordarea şi percepţia mea vor deveni integrale.

Lumina îmi va permite să văd şi să înţeleg ce este dăruirea, o voi accepta şi continua.

A doua parte a Cursului zilnic de Cabala, 23.05.2013, Garanţia mutuală

Filed under: Garantia reciproca, Grupul de zece, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam Arvut „Garanţia reciprocă”: Dar sfârşitul corecţiei lumii nu se va face decât aducând toţi oamenii din întreaga lume sub lucrarea Lui.

Toată munca noastră este de a clarifica natura Creatorului şi a înţelege ce este atributul dăruirii. Noi putem să o facem doar plecând de la starea opusă, starea de primire. Astfel, în funcţie de Lumina dăruirii, înţelegem cât de mult suntem opuşi ei. Aici, o persoană simte furie şi sentimente neplăcute. Poate să le facă faţă şi să le depăşească? Sau îşi închide ochii şi rămâne în natura sa obişnuită, deoarece nu ia parte la lupta eternă între aceste forţe care „poartă” dorinţa sa: strat după strat, până ce nu rămâne nimic din el? De fapt, asta-i problema: Cum putem face faţă acestei clarificări? Cum putem verifica, studia şi simţi natura Creatorului asupra creaturii? O persoană primeşte iluminarea de Sus doar dacă pregăteşte susţinătorii şi mediul corect. Aceasta include studiul, diseminare, viaţa obişnuită, munca, zeciuiala şi toate condiţiile de care cabaliştii au nevoie.

Lucrul principal, desigur, este mediul, grupul, prietenii prin care o persoană clarifică legătura cu Creatorul. Astfel, sunt ţesute canalele dintre natura Creatorului şi natura unei persoane. Pe ansamblu, simţim ură, repulsie şi înţelegem că este vorba de un lucru firesc deoarece adevărul este revelat: creatura descoperă cât este de opusă naturii Creatorului. Uneori, natura Creatorului se dezvăluie într-un mod care face ca, în răspuns, o persoană să simtă căt de rea este în raport cu cineva sau ceva, sau faţă de ea însăşi.

Dar, dacă Lumina este revelată în patru faze, persoana începe să înţeleagă cine este, cine este Creatorul, cine este prietenul cu care ea se regăseşte în diferite stări opuse. Astfel, persoana vede deja, o imagine întreagă.

Astfel Lumina se „joacă” cu noi: Uneori, Ea se deschide un pic mai mult, uneori mai puţin; nu este o coincidenţă, ci un program precis în funcţie de devotamentul unei persoane. În măsura în care persoana este pregătită să fie sub această „umbră”, sub „umbrela” profesorului, grupului, studiului, ea poate avansa pe drumul spiritual. Deci, într-un mod sau altul, avansăm mereu calitativ, mai adânc în psihologia sufletului.

Partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 16.05.2013, Scrierile lui Baal HaSulam, „Garanţia reciprocă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este un gând?

Răspuns: Un gând este punctul de legătură dintre creatură şi Creator. Este o deficienţă specială prin care fiinţa creată poate creşte. Pe de o parte, este vorba despre o deficienţă corporală, deoarece o persoană este neajutorată, nu ştie ce să facă în viaţă şi cum să-şi gestioneze viaţa. Totul porneşte de la obişnuitele afecţiuni fizice. Dar, dacă o persoană reuşeşte să depăşească aceste probleme, fără a le neglija, dar văzându-le ca un mijloc, atunci ele constituie infrastructura de la care poate să crească spre Creator şi să-I mulţumească Lui pentru trezire.

Dacă o persoană doreşte să ştie care este intenţia corectă şi atitudinea corectă faţă de ceea ce se întâmplă, asta înseamnă că cere un gând. Ea ridică punctul corporal de lipsă la Bina, dar nu cerând pentru sine, ci mai degrabă cerând ceea ce ar trebui să o conducă la conexiune cu Divinitatea: Cum poate învăţa să-L cunoască pe Creator prin lipsurile ei. Cunoaşterea Creatorului este, deja, numită gând.

Astfel, acest punct negru devine Nukva pentru Hochma, ceea ce înseamnă că este încorporat în Bina, ceea ce necesită înţelegere. Această lipsă obligă Abba ve Ima (Mama şi Tata) să se cupleze şi să dea naştere viitoarei fiinţe umane, nivelului următor.

Partea a doua a Cursului zilnic de Cabala, 14.05.2013, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Avem o situaţie foarte specială cu Creatorul.  Dacă o persoană îşi pune toate speranţele egoiste în El, ca toţi oamenii în această lume, atunci totul merge bine. Toată lumea crede: Creatorul este bun şi El ne trimite lucruri bune şi are grijă de noi. Deşi oamenii suferă, ei găsesc mereu o justificare pentru asta. Vedem că nu este prea dificil să te agăţi de o credinţă simplă. Miliarde de persoane cred, cu adevărat, în existenţa unei forţe superioare şi sunt gata pentru diferite sacrificii şi chiar sacrificarea vieţii, pentru această convingere.

Este atât de simplu, deoarece vine din ego-ul nostru. Omul laudă şi glorifică Creatorul şi este pregătit pentru a se obosi şi a efectua diferite ritualuri religioase. Totuşi, nu ne putem gândi la El şi suntem sceptici când trebuie să aflăm dacă El există, cu adevărat,  dacă este bun şi binevoitor, dacă totul vine de la El sau nu. Este atât de dificil, deoarece asta nu provine din ego, ci din punctul din inimă, din forma care este opusă atitudinii generale a lumii întregi, faţă de Creator.

Totuşi, ne este dat un mediu, astfel că atitudinea noastră faţă de Creator nu provine din ego, ci din condiţia opusă. Graţie mediului, noi putem, cu adevărat, să ne asociem cu Creatorul, în măsura în care societatea creşte importanţa Lui în ochii noştri. Cu cât considerăm întreaga societate ca importantă, cu atît mai mult o persoană poate atribui importanţă valorilor acceptate în societate, inclusiv importanţa Creatorului.

Dacă o persoană leagă mediul la punctul din inimă, şi Creatorul este în interiorul societăţii şi intră treptat într-o persoană, intră în punctul din inimă. Aceasta trebuie să cerem grupului nostru. Fără asta, nu avem nicio şansă să descoperim Creatorul, cu excepţia conectării mediului la punctul din inimă, în aşa fel încât Creatorul sa se dezvăluie în conexiunea lor, într-un întreg.

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 23.04.2013

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toată munca noastră este de a face alegerea corectă, cum este scris: „Alege viaţa!”. Constant, noi trebuie să urcăm scara pentru o alegere mai calitativă. Creatorul vrea să se reveleze în fiinţele create. El vrea ca ei să-L descopere şi să simtă că El este singura forţă în lume, bună şi binevoitoare. Cu toate acestea, noi trebuie să-L descoperim prin noi înşine, în dorinţele noastre, trebuie să ne schimbăm noi înşine, pentru a vedea că Creatorul este bun şi că nu este nimic altceva în lume, decât bunătatea Lui.

Prima noastră alegere este de a încerca să vedem revelaţia unei forţe superioare, în tot ceea ce se întâmplă în lume. O persoană trebuie să se imagineze pe sine, în mijloc: În stânga sa, există există lumea plină de viaţă, activă şi la dreapta, Creatorul. O persoană se află între două şi alege pe cine câştigă şi conduce toată orchestra: lumea în sine sau pe Creator, sau poate, alternativ, două dintre ele împreună, sau, poate este Creatorul care operează în această lume ?

Este nevoie de ceva timp până ce o persoană clarifică asta. Prima sa alegere este că „nu există nimeni în afară de El”. Şi apoi, ea determină faptul că nu există nimic altceva, decât Forţa Superioară, apoi va preciza că este bun şi binevoitor.

Această înseamnă că nu este suficient de a vedea lumea sub conducerea unicului Creator. Este necesar să justifice guvernarea Lui din lume şi să se asigure că aceasta este datorată numai auto-corectării.

O persoană se confruntă cu o dublă alegere. Mai târziu, ea începe să clarifice un nivel mai ridicat prin „credinţa deasupra raţiunii”, dar lucrul principal este de a lua această primă decizie. Aceasta este faza pregătirii, când o persoană trebuie să se schimbe deoarece nimic nu se schimbă, decât persoana însăşi. Astfel, ea atinge lumea spirituală.

Pregătirea lecţiei zilnice de Cabala, 24.04.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Vasele spirituale sunt făcute din dorinţa de a primi şi restricţia ei, Masach (ecranul) şi ruşinea care este conţinută în ea. Ruşinea apare datorită incapacităţii mele de a mă schimbă către dăruire şi din faptul că îmi este frică să leg orice stare prin care trec de Cel care dăruie.

Atunci când mă ridic după o cădere din senzaţia de rău şi, de la acea înălţime, examinez starea anterioară, văd că nu a fost rea, înţeleg că acea cădere a reprezentat o pregătire pentru ascensiunea curentă. Încep să iubesc şi să apreciez starea anterioară şi să îi fiu recunoscător pentru că fără acea cădere nu aş fi putut să urc acum.

Asta îmi permite să apreciez şi mai mult ascensiunea mea, pentru că provine din greşelile şi defectele anterioare. Aşadar, corectez această nouă ascensiune prin noua mea atitudine faţă de ea şi învăţ din experienţă pentru viitor. Acum, ştiu cum să mă pregătesc pentru următoarea stare, pentru următoarea ascensiune, astfel încât să fiu capabil să o controlez cât de mult pot şi să lucrez deasupra raţiunii.

Există câteva şanse să lucrez deasupra raţiunii atunci când sunt în ascensiune, dar cel mai mult căderile ne ajută în acest sens. Căderile sunt de fapt cele mai de ajutor, nu ascensiunile.

Munca omului este să fie recunoscător pentru trecut şi astfel să îşi pregătească viitorul. Ar trebui să spunem întotdeauna că, tot ce s-a întâmplat până acum, fie un conflict cu prietenii sau orice altceva, a fost făcut de Creator şi că nu este nimeni în afară de El. Trebuie să adaugi toate stările către revelaţia Creatorului, fie că este în forma „posteriorului” Lui, dacă este o cădere, sau forma „feţei” Lui, dacă este o ascensiune.

În viitor, trebuie să fim pregătiţi pentru orice s-ar întâmpla. Asta se numeşte devotament total. Pentru asta ne pregătim în grup, investind eforturi în el, în garanţie reciprocă şi ajutor reciproc, care se vor întoarce în cele din urmă la fiecare.

Totul depinde de pregătirea noastră. Dacă stăm liniştiţi şi nu facem nimic, vom simţii cu greu vreo cădere sau ascensiune, vom simţii numai schimbări blânde în dispoziţia noastră. Totuşi, dacă ne pregătim în conexiunea cu prietenii, atunci vom putea să stăpânim ritmul avansării noastre şi să vedem toate stările noastre avansate ca pozitive, atât ascensiunile cât şi căderile.

Este greu să te relaţionezi în mod decisiv la o ascensiune, faţă de o cădere. De fapt, atunci când suntem într-o ascensiune, suntem sub influenţa plăcerii care ne umple şi nu ne permite să ne clarificăm starea în care suntem şi să ne controlăm dorinţele.

Pe de altă parte, în timpul unei căderi, dorinţa ta te forţează să cauţi ajutor şi chiar salvare. De aceea, este scris, „Faraonul i-a adus pe copiii lui Israel mai aproape de Tatăl nostru Ceresc.”

Dorinţele care sunt revelate în timpul unei căderi – în exil, în suferinţe şi sentimente rele – sunt acelea care aduc omul mai aproape de scop, în timp ce ascensiunile nu ne ajută cu adevărat să urcăm.

Din partea întâi a  Lecţiei zilnice de Cabala 4/2/13, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

A reuşi nu înseamnă să lupţi ca un erou. Reuşita înseamnă să îţi descoperi slăbiciunile prin mediul înconjurător, prin tot ceea ce am învăţat. Înţelepciunea nu constă în a căuta în interiorul meu puterea de a depăşi ci de a înţelege că totul este aranjat de Creator, în fiecare etapă şi în cel mai mic detaliu. Toate acestea sunt în favoarea mea, pentru avansarea mea, pentru a mă ajuta să ating adeziunea.

De aceea, eu sunt bucuros pentru fiecare etapă care apare. Cum este scris: „Chiar atunci când o sabie ascuţită este pusă la gătul său, nu trebuie să dispere din milă”. Nu trebuie să dispere din milă, deoarece totul este calculat.

Dacă omul se ridică deasupra acestor încercări, pe care le putem numi „surprize”, atunci nu are de ce să se teamă. Se simte în siguranţă şi în adeziune cu Creatorul.

Reuşita este atunci când depăşesc, rapid, toate gândurile şi toate înclinaţiile de o parte sau alta şi ajung la o cerere. Părăsesc toate grijile care m-au aruncat de o parte sau de alta şi ajung la o cerere către Creator. Nu-I cer să schimbe starea mea, ci mai degrabă să am puterea de a rămâne mai lipit de Creator şi nu în scopul de a facilita lucrurile pentru mine, ci de a-I aduce Lui satisfacţie.

Prin asta, starea se termină şi merg la următoarea stare, unde îmi este pregătită o surpriză mai mare. Astfel, reiese că viaţa este plină de surprize.

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 04.04.2013

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă „revelarea Creatorului”?

Răspuns: Creatorul (Bore) înseamnă “Vino şi Vezi” (Bo – Re), ceea ce înseamnă revelația.

Cum putem să ne apropiem de El ? Putem să o facem doar prin convergenţă. Să spunem că avem zece persoane diferite. Dacă vom construi, progresiv, un om din acestea (ca un singur om cu o singură inimă), vom ajunge într-un punct în care vom deveni un întreg. Atunci, noi vom revela Creatorul; „Re” vine de la revelaţie.

Cu alte cuvinte, Creatorul se dezvăluie într-un Kli general (vas), în noua sa proprietate. Noi suntem cei care „creează” Creatorul. Noi suntem cei care Îl „construim” în zece, douăzeci, o mie de puncte diferite. Nu conteazt, de fapt, câte puncte sunt implicate în ansamblul comun.

Să spunem că există o structură compusă din patruzeci de persoane, această structură este numită „ca unul”. Acesta este Creatorul. Altfel spus, reunind o multitudine în „unul”, aceasta ne dă o senzaţie de Creator. Noi simţim Creatorul numai sub această formă, de aceea este numit „Bo – Re”.

Noi nu putem să-L simţim decât în interiorul proprietăţilor noastre. La ora actuală, simţim lumea în calităţile noastre egoiste. Cu toate acestea, dacă vom reuşi să schimbăm calităţile noastre izolate, rupte şi distruse şi le facem integrale şi unite, noi vom fi în măsură de a detecta „integralitatea” , unitatea, ceea ce este numit  „Creator”.          

Întrebare: Vom dezvălui Creatorul celor 99% ?

Răspuns:  Vom dezvălui Creatorul, în scopul de a mulţumi pe cei care sunt în afara noastră. Creatorul nu poate fi descoperit decât în atributul de dăruire, de aceea noi muncim, pentru a consolida conexiunea dintre noi şi a creşte importanţa unităţii noastre, făcându-le mai mari decât egoismul nostru.

Atunci când ne vom ridica deasupra şi vom ieşi în afara noastră, ne vom uni într-un singur corp spiritual comun, care este numit „Partzuf”.

Este locul exact unde noi vom dezvălui unitatea care se numeşte „Creator”.

Lecţia 2, Congresul European din Germania, 22.03.2013

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→