Iar copiii lui Israel așa au făcut, au adunat unii mai mult și alții mai puțin. Și atunci când le-au cântărit cu un omer, cel care adunase mult nu avea nimic în plus iar celui care adunase puțin nu-i lipsea nimic; ei adunaseră în concordanță cu cât mânca fiecare om. (Tora, Exodul, “BeShalach,” 16:17 – 16:18).

Aici vorbim despre cât efort poate face fiecare persoană în parte.

Să zicem că sunt supraponderal și astmatic; am o inimă slabă; pot eu oare să mă tot aplec și să strâng? Pe când celălalt, cel tânăr și agil, poate aduna un sac plin.

Așa ceva nu există în spiritualitate! Totul se petrece în concordanță cu condițiile în care te găsești. Tu ești evaluat în funcție de eforturile individuale specifice pe care le faci, în funcție de capacitatea ta de muncă.

Mana este abundența superioară care umple persoana, pe măsura pregătirii sale. Eu mă deschid pentru a primi în aceeași măsură în care sunt pregătit să dăruiesc. Așa funcționează acest proces.
Din KAB TV “Secretele Cărţii eterne” 2/4/13

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Pacea”: Clarificarea frazei din Mishnah: „Totul este în Depozit iar o Fortăreaţă se Întinde peste toată Viaţa”: Magazinul este deschis iar vânzătorul vinde prin diferite metode de plată; cartea este deschisă iar mâna scrie. Iar toţi cei care vor să împrumute pot veni şi împrumuta, iar colectorii se întorc regulat, zi de zi, şi colectează de la om cu ştiinţa acestuia sau fără ştiinţa lui. Şi au pe ce se baza, iar judecata este adevărată şi totul este pregătit pentru festin.

Întrebare: Propoziţia „iar judecata este adevărată” se referă la încercarea sufletului?

Răspuns: Desigur. Ne apropiem prin atributele de Din (judecată) şi milă, simţind „amarul” şi „dulcele”. Acestea ne învaţă şi ne dezvoltă astfel încât să putem să fim în stare să îl simţim pe Creator. El este cel care ne arată atitudinea de amar” şi „dulce”, ceea ce înseamnă că El vorbeşte „limbajul” pe care îl putem înţelege. În aceeaşi manieră, părinţii trebuie să explice lucrurile unui copil în diferite moduri, fie că sunt plăcute sau nu.

Cu toate că nu este vorba de „limbajul” actual al plăcerii şi suferinţei, mulţumită lui ating o adeziune interioară între două parţi care se pare că stau în faţa mea.

Este ceva în Creator, iar El vrea să creeze ceva similar în fiinţa creată. Apoi El creează în El însuşi şi în fiinţa creată un sistem de comunicare, care este „limbajul” Lui, care foloseşte termenii de primire şi dăruire.

Toate acestea pentru a face cumva să lucreze conexiunea interioară reciprocă dintre părţile noastre iniţiale. Nu se pot conecta fără un „adaptor” special, fără un „limbaj” al plăcerii şi suferinţei, „amarului” şi „dulcelui”, adevărului şi minciunii, dăruirii şi primirii.

Apoi, acolo, nu mai este doar primire şi dăruire, ci mai degrabă ceva care este mai adânc şi mai intern, pe care nu îl putem descrie în cuvinte.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/8/13, ”Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

În fiecare stare spirituală de pe treptele spirituale, există Lumină Interioară şi Lumină Înconjurătoare. Dar în starea  noastră, atâta timp cât nu obţinem restricţia şi un Masach (ecran), putem fi asistaţi doar de Lumina Înconjurătoare.

Forţa Luminii Înconjurătoare depinde de cât de mult o apreciem, de aprecierea noastră faţă de superior, de nivelul următor, ceea ce înseamnă de Creator. Dar nu îl putem aprecia pe El. Ni se dau doar câteva mijloace prin care ne putem dezvolta sentimentul interior al măreţiei celui superior. Cel superior pentru noi înseamnă grupul, învăţătorul şi cărţile, adică studiul care ne vorbeşte despre lumea spirituală şi despre Creatorul ascuns în spatele tuturor acestor mijloace.

Începem să îl apreciem pe superior, care ne este extern, folosind toate aceste mijloace: grupul, învăţătorul, cărţile şi intenţia pentru obţinerea echivalenţei de formă cu Creatorul, pentru a-I aduce Lui mulţumire. Cu toate că momentan nu o simţim, chiar dacă doar discutăm despre asta, încercând să simţim din când în când, aşa ridicăm măreţia superiorului în noi. Apoi, la un anumit moment, El devina aşa de important încât ne permite să Îi simţim prezenţa lângă noi.

Asta pentru că tot ce este extern omului reprezintă Shechina, prezenţa Dumnezeiască.

Dar totul depinde de cât de mult Îl apreciem pe El. Toate celelalte reguli de comportament în grup, de cum ar trebui să vorbim, ce să îi cerem şi cum să îl tratăm, apar din această condiţie, din nevoia de a-l aprecia pe superior.

Conform cu asta, Lumina Înconjurătoare străluceşte asupra omului. Este Lumina superioară adevărată, dar între timp ea operează asupra inferiorului ca Lumina care Reformează, ceea ce înseamnă că aduce schimbări în noi, apropiindu-ne gradual de dăruire. Apoi, în final, ne va dărui „restricţia” şi Masach, ceea ce însemnă abilitatea de a lucra spiritual.

Apoi vom începe să înţelegem unde suntem şi ce se întâmplă cu noi, dar în acelaşi timp trebuie să muncim în credinţă deasupra raţiunii şi să îl apreciem pe superior, în ciuda tuturor problemelor pe care cel superior ni le trimite şi toate motivele pentru o atitudine opusă. Aceasta este munca noastră care este bazată pe marea noastră apreciere a celui superior, până când aderăm la posteriorul superiorului ca şi cum ar fi faţa Lui. Apoi vom vedea că nu a fost niciodată posteriorul Lui şi că El a fost întotdeauna întors cu faţa plină de lumină la noi. Astfel, părăsim exilul şi obţinem mântuirea.

La început a fost ca şi cum eram fără cunoştinţă, dar apoi începi să simţi că eşti în exil şi, pas cu pas, începi să te apropii de mântuire şi în final părăseşti exilul şi intri în Lumină. Acestea sunt nivelele ascensiunii conform cu aprecierea voastră faţă de superior, iar mai târziu adeziunea voastră la El.

Avem toate aceste mijloace, toate drumurile sunt deschise şi totul depinde de noi. Nu mai avem nevoie de nimic altceva. Creatorul ne-a dat toate oportunităţile posibile şi totul depinde de om. Nu vom fi iertaţi şi nu există concesii de Sus, dacă nu ne facem munca, pentru că altfel nu ne vom construi vasele noastre spirituale.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala 3/8/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este Creatorul aşa de intransigent cu fiinţa creată, dându-i legi grele, inflexibile? De ce nu este mai milos, aşa cum este un tată cu copilul său?

Răspuns: Un copil nu poate justifica niciodată severitatea tatălui. Nu îşi poate înţelege tatăl cu mintea lui copilărească şi nu poate vedea rezultatele viitoare şi beneficiul educaţiei pe care tatăl său i-o dă. Copilul vrea să se joace de dimineaţa până seara, să mănânce numai dulciuri şi să se uite la TV. Nu poate să justifice cererile constante ale părinţilorşi îi ascultă fără nicio tragere de inimă, deoarece simte că depinde de ei, dar nu pentru că i-ar justifica în vreun fel.

În spiritualitate este mult mai complicat, deoarece noi nu simţim în ce măsură Providenţa Superioară ne tratează cu blândeţe. În lumea unui copil, opoziţia lui este un indicator a ceea ce va deveni; dacă copilul este obedient şi îşi face temele şi îşi face curăţenie în cameră, părinţii nu se pot plânge de el pentru că nu mai au ce altceva să ceară de la el. În lumea spirituală însă, este diferit. Acolo eşti întotdeauna un criminal, deoarece ajungi acolo cu vasele sparte, pentru a începe cu ele. Eşti tratat cu blândeţe şi ţi se dă metoda de corectare; un grup se organizează pentru tine, la fel ca o grădiniţă cu o educatoare şi diferite jucării. Acesta este un ajutor milos şi imens care ţi se dă de Sus; toate păcatele tale sunt uitate şi ţi se dă orice, doar ca să fii capabil să atingi într-o oarecare măsură corectarea şi înţelegerea.

În lumea noastră, înţelegem „educaţia” ca o constrângere îndreptată către copil. Dar în lumea spirituală, constrângerea este imposibilă. Văd că un student nu se schimbă de ani de zile, repetând aceleaşi greşeli, căzând în acelaşi abis şi nu pot spune un cuvânt. Am fost la fel şi asta se întâmplă pe tot parcursul drumului.

Acesta este drumul nostru şi nu este nimic de făcut. Dacă omul nu identifică el însuşi lecţia, metoda, Tora, nu va putea să avanseze. Nu poate fi constrângere aici, ci numai recunoaştere.

De aceea, nu ne putem plânge că suntem sub dominaţia unui tată crud, în ciuda tuturor evenimentelor teribile din istoria noastră. Nu le putem justifica dar, mai târziu, vom vedea că toate acţiunile Providenţei Superioare au pornit din iubire. Cu toate că nu putem justifica asta în starea noastră actuală, deoarece suntem prea departe de asta, când vom descoperi adevărul, vom vedea ce mare corectare aduce asta.

„El a dat o lege care nu poate fi încălcată”, adică există doar o singură lege. Există Lumina şi vasul, care sunt opuse, iar asta este legea. Mai târziu, când sunt încorporate una în alta, legea evoluţiei apare din această încorporare, numită legea echivalenţei de formă. Totul provine dintr-un singur gând, dintr-o singură lege.

În cele din urmă trebuie să ating starea în care să vreau să ţin această lege din proprie voinţă, ca şi cum nu ar mai fi altcineva, ca şi cum nu există Creatorul. Când devin la fel ca acelaşi creator care se uită la creaţia lui determinând legea conform căreia ar trebui să existe, va însemna că am ajuns la echivalenţă de formă cu Creatorul.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/6/13, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere la cartea Zohar”, Articolul 4: Pentru a înţelege întrebările şi răspunsurile profesorilor, singura tactică este de a examina sfârşitul acţiunii, care este scopul Creaţiei. Pentru că nimic nu poate fi înţeles în mijlocul procesului, ci numai la sfârşit.

Aceasta este regula, doar observând sfârşitul procesului, pe care-l putem înţelege în toate detaliile, etapele, motivele şi procesul în totalitate. La sfârşit, devine clar modul în care fiecare detaliu este esenţial şi în ce măsură toate detaliile acestea trebuie dispuse, unul după altul, în această ordine, numai la sfârşit putem vedea că totul este complet. Îndeplinirea totală este posibilă numai dacă toate detaliile sunt dispuse corect. Dar cum putem ajunge la final, dacă suntem la jumătatea drumului ?

Este clar că nu există nicio acţiune fără rost. Vedem acest lucru, astăzi, în ştiinţa modernă, unde totul funcţionează numai datorită unei relaţii de cauză şi efect şi în conformitate cu legile absolute. Cel puţin în ceea ce priveşte natura, vegetal şi animal, eu descopăr o mare înţelepciune, logică şi bun-simţ, nu există nimic de prisos şi totul este aranjat de aşa manieră, încât fiecare mic detaliu este conectat la toate celelalte detalii nesfârşite. Deci, pot ajunge la o concluzie în ceea ce priveşte nivelul „vorbitor”: corupţia pe care o văd în el provine din percepţia mea coruptă, ceea ce nu-mi permite să văd ordinea admirabilă care este şi în nivelul „vorbitor”, ci, dimpotrivă, ea îmi arată o imagine opusă adevărului.

Noi vedem corupţia şi o mare dezordine în societatea umană, dar asta pentru că noi suntem sursa.

Evident, poate exista o altă explicaţie pentru acest fenomen: Putem spune Creatorul este bun şi binevoitor, El înţelege totul şi face totul, dar a abandonat creaţia Sa. Baal HaSulam a adus diferite explicaţii acestei abordări, în articolul Pacea.

Cu toate acestea, dacă deja am răspuns la ceea ce văd în viaţă şi am utilizat abordări diferite, înţeleg mai bine că este preferabil să privesc rezultatul final. Din experienţa studiilor noastre, noi vedem că natura se dezvoltă în conformitate cu un anumit scop şi mai departe, Baal HaSulam a spus că ar trebui mai întâi să privim scopul creaţiei, pentru că este imposibil să înţelegem ceva la jumătatea drumului, ci doar privind la rezultatul final.

Ştiu că există oameni care şi-au aruncat, pe spatele lor, greutatea Tora şi Mitzvot (plural pentru Mitzva), afirmând:  Creatorul a creat întreaga realitate, apoi a lăsat-o singură. Aici, Baal HaSulam se referă la oamenii care nu cred că totul a fost creat pentru om, că omul este în centrul creaţiei şi că ,doar pornind din acest punct, ne putem dezvolta corect. Totul a fost creat pentru mine – lumea noastră şi toate lumile – şi eu trebuie să le accept, să le dezvălui şi să controlez situaţia; pentru „mine” înseamnă că pot să le corectez şi să le utilizez. Această utilizare este numită „respectarea Mitzvot”, ceea ce fac cu ajutorul Luminii care Reformează sau Tora. Deci, am atins scopul creaţiei.

Într-adevăr, fără cunoştinţele menţionate, este imposibil de a comenta smerenia noastră şi golul, înainte de a decide că noi ne-am creat naturile noastre corupte şi detestabile. Este clar că noi nu suntem compleţi, dar este imposibil să decidem că lumea este jos, dacă noi nu vedem cum, treptat, totul în ea dezvăluie globalitatea sa.

Întrebarea este: Dacă Creatorul este complet, nu a creat evoluţia într-un mod perfect, de la început ? Dar asta nu poate fi, deoarece trebuie să existe o realitate în fiinţa creată. Această realitate este opusă Creatorului şi atunci, ea trebuie să fie încorporată în două părţi opuse: atributul Creatorului şi atributul fiinţei create. Cele două atribute trebuie să crească în creaţie şi, în acest context, se confruntă cu ele; este în mijlocul celor două atribute, ea însăşi construind două forţe: forţa dăruirii şi forţa primirii.

Aceasta înseamnă că, dacă nu înţelegem obiectivul, nu vom fi în măsură de a justifica creaţia şi a găsi justificări diferite precum: Creatorul, care este complet dezamăgit de noi, ne-a părăsit şi se află undeva, în plenitudinea Lui.

Alte versiuni spun: Creatorul nu se află în aceste două forţe, forţa binelui şi forţa răului, sau pot exista numeroase forţe, care sunt bune sau rele, etc.

Într-un fel sau altul, este, evident, imposibil să justifici ceea ce se întâmplă numai când o persoană primeşte Tora, ceea ce înseamnă, cel puţin, că a atins starea, sau ea înţelege că este într-un sistem corupt şi că este modul în care ea devine parte a acestuia, că ea va fi corectată de Lumină, pe care o aduce mai aproape, spre sistemul de operare. Apoi, descoperă că totul a fost creat pentru ea şi că este imposibil să atingă nivelul Creatorului fără să aibă, mai întâi, corectat sistemul, sau, mai precis, să-l instaleze.

În acelaşi mod, copiii se construiesc prin jocuri, colectând şi punând jucăriile împreună, este acelaşi lucru în munca noastră, în conectarea părţilor. Trebuie să jucăm jocuri de conexiune, unitate şi garanţie reciprocă, pentru a înţelege scopul.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 28.02.2013, Introduce la Cartea Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Corectarea este posibilă prin suferințe mari, care nu pot fi nici măcar descrise din moment ce necesită recunoașterea deplină a răului în fiecare proprietate individuală, în scopul de a refuza să primim în vreuna și să trecem la calea dăruirii. Această cale este imposibilă, deoarece o persoană nu poate suporta astfel de suferințe.

De aceea, progresul este, de obicei, undeva la mijloc, între calea suferințelor și calea Torei (calea Luminii), între ” îl voi grăbi” și „la timpul său”, de-a lungul a ceea ce se numește „Derech Eretz (calea pământului) .” O persoană avansează pe măsură ce este împinsă de la spate de suferințe sau trasă înainte de Lumină. Ea nu poate fi pe aceeași cale tot timpul.

Este imposibil să ne mutăm pe calea Torei de la început, necondiționat, dar în măsura în care vom încerca să facem asta – mai ales prin construirea efectivă a Shechinei, ceea ce înseamnă prin construirea conexiunii dintre noi în dăruire reciprocă, în funcție de efortul și responsabilitatea noastră pentru alții – atunci, în aceiași măsură, vom părăsi calea suferinței și vom avansa spre scop de-a lungul „Derech Eretz”, de-a lungul căii de mijloc.

Nu este faptul că „linia de mijloc” este mai bună pentru ascensiunea noastră spirituală, dar „calea de mijloc”, este un compromis între cele două căi pe care ar trebui să rămânem. Singura alegere este de a consolida societatea noastră, astfel încât aceasta să influențeze pe toată lumea. Ar trebui să ne vedem prietenii ca pe zona în care Creatorul va fi revelat, atributul dăruirii. Astfel, îmi văd sufletul și nu pe mine.

O persoană se poate verifica pe ea însăși și avansarea sa în conformitate cu modul în care poartă de grijă prietenilor și grupului, astfel încât revelația să aibă loc în ei, ca o mamă care se îngrijorează pentru copii ei. Apoi poate fi sigură că înțelege ce înseamnă avansarea, că știe ce să adauge la ea, și că poate cu adevărat împlini asta în această lume, acum, și aduce intenția sa la integritate.

Din Pregătirea pentru lecția zilnică de Cabala 4/03/13

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Zohar-ul este o calitate unică, Lumina superioară care vine să ne corecteze, dacă suntem pregătiți pentru corecție și descoperim locul care trebuie să fie corectat. Acest loc este legătura dintre noi, și din moment ce suntem un rezultat al spargerii, trebuie să încercăm să ne conectăm în scopul de a găsi atributul comun al dăruirii între vasele noastre (dorințele).

Când descoperim că nu există între noi, regretăm si dorim ca Lumina să ne influențeze și să transforme ura și repulsia care are loc între noi în dăruirea si dragostea reciprocă pe care vrem să descoperim. Deci, vom cere ca Lumina să efectueze această muncă și să ne transforme din aceia care se resping unii pe alții în aceia care se apropie și se conectează unii cu alții și sunt uniți.

Atunci, în măsura și intensitatea conexiunii dintre noi pe care o realizăm, vom simți forța comună a dăruirii, care este numită Lumina Hassadim. Dacă vrem cu adevărat să facem un efort de a dărui unul altuia, în scopul de a descoperi Creatorul (care este deja un fel diferit, mai sublim de muncă), atunci în aceiași Lumină Hassadim care este revelată între noi, vom vedea ce trebuie să fie făcut, ce eforturi interioare speciale, și în ele vom descoperi acțiunea efectivă a dăruirii numită „revelarea Creatorului pentru ființele create.” Vom simți cum dăruim și aducem plăcere aceleiași forțe, aceluiași gând, aceleiași rădăcini. Trebuie să încercăm să realizăm toate acestea aici și acum, în legătura dintre noi.

Din partea a 2-a a Lecției zilnice de Cabala, 04/03/13, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere la Cartea Zohar”, Punctul 5: Prin urmare, simțul comun ne dictează că înțelegem opusul a ceea ce pare a fi la suprafață, și decide că suntem cu adevărat creaturi nobile și demne, de o importanță incomensurabilă, de fapt, demni de Creatorul care ne-a făcut.

Întrebare: Cum acest lucru merge împreună cu ceea ce ți-a spus odată Rabash: „Acum ești o cârpă cum sunt eu?”

Răspuns: Exista multe discernăminte și elemente în termenul „cârpă”: Eu nu sunt capabil de nimic, eu sunt dependent de Creator și sunt fericit că am descoperit acest fapt. Prin aceasta văd începutul și la sfârșitul acțiunile mele, și în fiecare acțiune trebuie să fac eforturi pentru a realiza conceptul de „cârpă”, și apoi să ader la Creator și prin asta să-L oblig să facă ceva.

Deci, starea de „cârpă” vine după toate eforturile, în conformitate cu principiul „am muncit și am găsit.” Este etapa finală și este la un nivel foarte important, în care înțeleg mai bine că nu am nimic, că sunt în totalitate „stors”, neputincios, lipsindu-mi energia si motivația pe care trebuie să le primesc de la Lumină.

Nu pot împlini corecția, nu pot acumula discernămintele necesare, dar pot obține dorința necesară pentru a munci, pe care le primesc de la mediu. Aș putea sta la nivelul „animal” pentru totdeauna, dacă Creatorul nu mă lasă să mă ridic la nivelul superior despre care Baal HaSulam scrie.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala, 03/03/13,  „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

În momentul în care o persoană vine să se plângă Creatorului, există o ascundere imediată şi persoana nu mai caută Creatorul, ci un alt obiectiv. Aceasta, deoarece Creatorul este singura forţă, nu există nimeni în afară de El şi este bun şi binevoitor. Dacă ţinteşti spre El, atunci nu poţi să te mai plângi. De îndată ce te întorci de la direcţia bună, vei simţi imediat insatisfacţie şi vei începe să te plângi. Astfel, datorită insatisfacţiei voastre şi a faptului că o depăşiţi de fiecare dată, progresaţi spre Creator, ca o barcă ce avansează cu volta în vânt. Acest lucru se datorează faptului că nu puteţi avansa direct către Creator; nu aveţi atributul de a dărui, atributele de bunătate şi bunăvoinţă.

Veţi construi această imagine deasupra atributului de a primi, plecând de la opoziţia voastră. Veţi construi o replică a acestor atribute şi nu a atributelor reale.

Este cunoscut faptul că, singura modalitate de a realiza o sculptură, este de a elimina surplusul sau excesul. Puteţi să luaţi o piatră mare şi să eliminaţi toate părţile inutile pentru a obţine forma dorită. Puteţi să luaţi ipsos şi să realizaţi o statuie dar, importantă este extremitatea, forma exterioară pe care o realizăm deasupra dorinţei de a primi, specificând, de fiecare dată, unde trasăm linia între recepţie şi dăruire.

Astfel, munca noastră este mereu aplecarea spre asemănare şi, din acest motiv, o persoană este numită Adam – Omul, care înseamnă “Domeh” (similar în ebraică) la Creator. Munca noastră este de a justifica Creatorul. Nu pot să mă concentrez pe acest lucru: să devin bun şi binevoitor şi nu există nimeni în afară de El. Dar, justificându-L, devin egal cu El şi-mi atribui forma Lui.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Toată munca noastră este de a descoperi starea adevărată, fixă, existentă, eternă în care suntem. Trebuie să evocăm sentimentele și gândurile noastre, astfel încât să le simțim în loc de lumea pe care o simțim acum. Trebuie să ne deschidem inimile și mințile, fără a face o mișcare, ci doar trezindu-ne mai mult de fiecare dată până când vom ajunge la adeziunea cu Creatorul.

Dacă acesta este modul în care ne imaginăm această stare, atunci înțelegem în mod clar că tot ceea ce se întâmplă cu noi semnalează locurile cărora trebuie să le acordăm o atenție deosebită. Este în acele locuri în care trebuie să ne clarificăm sentimentele, gândurile, intențiile, și atitudinea față de atributele noastre, în scopul de a le dezvolta mai mult într-o secvență și de a fi demni de revelația stării în care ne aflăm în adeziune constantă cu Creatorul.

Deci, nu există nici cu loc în care să fugim. Trebuie să ne întoarcem la același punct intern care pornește de la punctul din inimă de fiecare dată și să ne asigurăm că se dezvoltă permanent. Nu este nimic altceva ce putem descoperi în toată realitatea, cu excepția unei singure forțe care este în noi, care ne sprijină și are grijă de noi tot timpul.

Dacă o persoană se oprește pe ea însăși în acest fel, văzând doar o singură direcție corectă pentru dezvoltarea ei, care conduce la revelația forței superioare care se află în punctul din inimă, și nu părăsește această direcție, și în mod intenționat oprește și restricționează toate celelalte căi care aparent îi permit să se dezvolte, vede, verifică și simte, închizându-le cu fermitate, înseamnă că-și dirijează puterile spre atingerea scopului.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 19/02/13, Scrieri ale lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→