Category Archives: Criza, globalizare

Credinţa conform Cabala

Întrebare: Credinţa deasupra raţiunii este un concept fundamental în Cabala. Dar conceptul de credinţă aparţine în mod tradiţional religiilor. Ce este credinţa în Cabala?

Răspuns: Credinţa în Cabala este definită ca fiind calitatea dăruirii. Asta nu este ceea ce este acceptat în religii. Toţi termenii îşi au originea încă de acum câteva mii de ani, anterior apariţiei religiilor.

Naţiunea evreiască a pierdut condiţia de „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” şi a început să îndeplinească poruncile, Miţvot, ca pe o rutină. Din asta a apărut Creştinismul, cu toate ramurile acestuia şi, mai târziu, Islamul. Iudaismul, Creştinismul şi Ăslamul nu aparţin de Cabala.

Cabala explorează lumea superioară şi îl aduce pe om la revelarea Ei, de când încă trăieşte în această lume. De aceea, în Cabala nu este nevoie să crezi în nimic. În Cabala, credinţa este calitatea dăruirii, calitatea de a influenţa pe alţii.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 22.01.2017

Ziua Ierusalimului

Cinci zeci de ani au trecut de la eliberarea Ierusalimului. Atunci de ce orașul este încă “în lanțuri”?

Chiar și la 50 de ani de la eiberarea Ierusalimului, totuși este așa cum a fost tot timpul, centrul lumii. Există o tensiune între Israel și Turcia, de la chemarea lui Erdagan la musulmani, pentru a vizită moscheea Al-Aqsa în mase, pentru a sprijini lupta palestinienilor și a nu permite Ierusalimului să devină capitala statului evreiesc.

Sugestia președintelui american, Donald Trump, de a muta ambasada Americană din Tel Aviv în Ierusalim, ar putea submina deja scuturatul simț al siguranței chiar și mai mult. Orașul, care este sfânt celor trei religii și în a cui inimă este localizat Zidul Plângerii, a fost și încă este o dispută teritorială.

Există aceia care consideră victoria câștigată în cele Șase Zile de Război că fiind faza finală a reîntoarcerii acasă a națiunii Israel și există aceia care o văd ca pe începutul unei tragedii politice a Statului Israel.

Totuși, în momentul adevărului, am fost cu toții profund mișcați și cu ochii plini de lacrimi când toată lumea a simțit o mare ușurare atunci când am primit dovada că, într-adevăr, ne putem proteja, ceea ce a fost un dubiu până la război.

Numai când simțim o amenințare din afară noi devenim un pic mai apropiați între noi; uităm de toate diferențele noastre și căutăm un adăpost care ne poate uni, ca o turmă de oi care scapă de lup. Însă, așa este formată o națiune. În modul acesta este primit un vis din cenușă; nu așa ar trebui să se comporte un popor ales.

Nimic nu este rezolvat prin mânuirea unei baghete magice. Experiența noastră practică dovedește că nicio decizie politică, nicio viață sub presiunea constantă nu poate fi remediul pentru națiunea Israel.

Situația insuportabilă în care trăim astăzi, sub presiunile nesfârșite din interior și din afara granițelor statului, inclusiv creșterea anti-semitismului, ne pune în fața faptului că soluția este în altă parte. Se află în acțiunile exterioare în timp ce societatea este profund divizată, însă, întâi de toate, în corecția relațiilor dintre noi.

Nu vom putea să stabilim un sistem sănătos al relațiilor reciproce ca națiune sau un stat, decât dacă vindecăm întâi conexiunile reciproce dintre noi. Aceasta este legea naturii care lucrează asupra națiuni Israel; “Iubeste-ți aproapele că pe tine însuți” este prima lege. Numai după ce o îndeplinim, vom putea să ajungem la pace cu toți dușmanii noștri din afară.

 

Shavuot: Despre dăruire și primire

Shavuot este dăruirea Torei care s-a întins vreme de milenii. Ce ne-a fost dat, de fapt, la Muntele Sinai? De ce ne întoarcem tot timpul la asta? Câtă vreme putem să primim Tora?

Poporul evreu este făurit în focarul Sinai. Fulgere străluceau deasupra, chiar în vârf, într-un nor negru, tunetele vuiau, iar noi priveam speriați în afara taberei. Crăpătura pieirii a fost auzită pretutindeni. Muntele emitea fum și un tremur când am venit la poalele lui. Iar Moise a mers în vârf la strigătul Creatorului.

Sau Tora descrie nu această inagine de Hallywood, ci ceva mult mai serios? Lucrul care se întâmplă în noi astăzi. Poate că norul a căzut pe inimă? Poate a fost muntele urii, care era peste noi cu fum și foc? Poate că pasiunile tunau și ardeau în noi, făcându-ne să tremurăm în profunzimea naturii noastre?

Tora nu este o poveste despre evenimentele din trecut, din contră, ea descrie momentul în care viitorul nostru a fost decis. Pentru prima dată s-a cerut de la noi toți un răspuns clar: suntem pregătiți să acceptăm garanția reciprocă precum o Lege a vieții? Până la urmă, exact asta este Tora – o instrucțiune a modului în care devenim garantori în mod reciproc.

De atunci principală lecție este dată din generație în generație: Tora care ne-a fost dată cândva trebuie să o primim din nou și din nou. Trebuie să o primim la muntele urii (Sina), sub vuietul furtunii care urlă în interior. Acceptând această Lege, am trăit împreună pe pământul nostru, respingând-o, ne-am împrăștiat printre alte națiuni.

Lucrul surprinzător în era modernă este că țara Israel ne-a fost “dată”, la fel precum Tora, de asemenea, ne așteaptă să o primim. De la proclamarea independenței au trecut aproape 70 de ani. Cu jumătate de secol în urmă am unit Ierusalimul. Totuși, asta încă nu este o garanție, nu este națiunea unită “ca un singur om cu o singură inima”. Da, fizic am “ieșit din Egipt”, ne-am reîntors acasă, însă interior încă nu am trecut prin Sinai și, prin urmare, riscăm să ne pierdem șansa.

Statul modern al Israelului este o fereastră istorică a oportunităților. Și cel mai important este că nu este deschisă doar pentru noi, ci pentru întreaga lume. La urmă urmei, astăzi întreaga omenire se transformă într-un butoi de pulbere. Iar alegerea noastră va fi decisivă pentru acest lucru.

Medicație la cerere

Shavuot, ca toate sărbătorile evreiești, poartă o strigare pentru acțiune. Este lumionoasă, plină de albeață, însă nu este simplu. Dacă ar fi fost suficient să ne ținem de mâini și să zâmbim unul la celălalt, am fi construit un “oraș grădină” cu multă vreme în urmă ca toată lumea să îl admire.

Totuși, nu este așa. Ni s-a dat un pământ și oportunitatea de a trăi pe el precum frații, iar noi, în schimb, ezităm, ne certăm și ne bem sângele unul altuia și încercam într-un fel să ne rezolvăm problemele doar în măsura în care apăr.

Soarta ne-a prezentat șansa unică pentru unitate, iar noi nici măcar nu înțelegem ce se întâmplă. Ne ciocnim unul de celălalt, oamenii sunt sufocați de indiferență, aprinși de furie și asurziți de focul de artilerie al urii, însă noi pretindem că totul este în regulă, că nimic nu este greșit. Ne putem continua viața în modul acesta. Avem o asemenea experiență a dezastrelor din urma noastră, încât aparent nu ne putem plânge.

Totuși, acesta este numai un răgaz! De fapt, noi, încet, dar sigur, devenim presați de muntele propriei noastre uri. Nu ne uităm în afara taberei, însă, cu toate acestea, acest munte atârnă asupra noastră chiar acum.

În mod natural, atunci când nu observăm asta, nu avem nevoie de Tora. Fulgerele strălucesc undeva, de undeva noi ne simțim inima, iar inima uneori bubuie “sub capotă”, însă noi suntem pe pământul nostru, nu într-un anumit deșert. Corect?

Nu, noi suntem acolo unde este inima noastră. Suntem în deșertul relațiilor goale și lipsite de suflet. Dacă, dintr-o dată, am descoperi cum egoismul ne rupe în bucăți, dacă încercam să ne conectăm în ceva integral și să stăm în fața unei rupturi interioare de neînvins, atunci avem nevoie de ajutor.

Reiese că ieșirea <<normală>> din Egipt nu este finalul. Principala provocare este înaintea noastră. Toate drumurile duc la munte. La poalele acestuia, în sfârșit, realizând problema și recunoașterea bolii, noi înțelegem și luăm medicamentul. Am fost în această “farmacie” și mai înainte, însă nu am știut că suntem bolnavi. De aceea, dăruirea Torei și primirea ei nu este același lucru.

Elixir sau otravă?

Tora este un medicament menit numai pentru “folosirea interioară”, pentru conexiunea dintre noi. Toate problemele noastre, exilele, distrugerile Templelor, mersul la întâmplare și persecutările au fost provocate de ura nefondată, care ne-a făcut străini și distanți unul față de celălalt.

Tora ne permite să devenim din nou apropiați, “sa ieșim de sub foc”. Totuși, dacă o folosim numai în exterior, fără străduința uniunii dintre toți oamenii, “elixirul vieții” se transformă într-o “otravă mortală”.

Acestea nu sunt deloc metafore, ci termeni preciși pe care i-au folosit înțelepții noștrii. Noi nici măcar nu înțelegem dauna pe care ne-o provocăm nouă înșine, neutilizând Tora sau prin folosirea ei cu scopul corect. Uneori noi chiar ne mândrim de “curățenia” noastră, deși în realitate noi suntem în propria murdărie până la urechi. Marile sectoare din țară există în “lumi paralele”, aproape fără să se atingă între ele. Unii din ei trăiesc pe socoteala restului populației și chiar se opun acesteia sub pretextul “dreptății”.

Orice ne divide în mod direct sau sub coperta unor cuvinte frumoase și corecte, este o otravă mortală. Macină pe toată lumea.

Dacă ne ridicăm privirea deasupra grijilor zilnice, vom vedea cât de departe ne-am împrăștiat între noi. Noi nu mai suntem doar separați, ne încântă să lovim, să umilim și să călcăm în picioare. Fiecare vrea să aibă mai mult succes, să fie mai bogat, mai deștept și mai sus decât ceilalți. Acest lucru este evident, în mod special, în media, unde viciile societății sunt vizibile ca în palmă. Nimeni nu mai este surprins de nimic și nimănui nu-i mai este rușine.

Nu este cea mai plăcută priveliște, însă totul se destrămă: hoinărim prin deșertul naturii umane și ea se ridică înaintea noastră precum un munte. “Au intrat în pustia Sinai și și-au așezat tabăra în pustie, înaintea muntelui”. (Tora, Exodul, 19:2)

Acum avem oportunitatea să primim ajutor, o instrucțiune, o forță care ne va aduce împreună, așa încât să construim relațiile sănătoase în societate și să trăim fericiți în țara noastră. Acesta este momentul prezent al dezvoltării: fie ne maturizăm noi înșine și începem să folosim Tora conform scopului ei, de dragul unității, deasupra tuturor neînțelegerilor sau necazurile maturizării ne vor forța să facem asta. În esență, aceasta este situația în care orice copil se regăsește de îndată ce încetează să mai fie un bebeluș.

Remediu pentru totdeauna

Cel mai bun lucru pe care-l putem face pentru noi înșine, și pentru lume, este să ne unim la muntele urii, muntele dubiilor noastre și să-l revelăm pe Moise din interiorul nostru, puterea care ne trage (Mosheh) în Sus. Aceasta funcționează tot timpul, dacă suntem împreună.

Apoi vom înțelege că nu anumiți refugiați din Egiptul antic sunt cei care au campat în deșert, pentru a primi cel mai important dar din viață, ci fiecare din noi, indiferent unde trăiește, de ce naționalitate și de ce religie aparține și care stă la poalele muntelui. Aici este numai o singură naționalitate – omul, iar inima este una pentru toți.

Tora, într-adevăr, este cea mai puternică uneltă pe care încă nu știm s-o folosim. O persoană nu poate ajunge la ea singură, iar noi nu suntem pregătiți să o facem împreună. Ne va oferi siguranță și prosperitate și va da pace lumii. Noi trebuie doar să ne obișnuim cu faptul că ea nu lucrează într-o persoană separată, ci între noi.

La urmă urmei, Tora este menită să corecteze conexiunea unei persoane cu mediul, în orice moment și la orice nivel al dezvoltării tehnice. Nu poate fi înlocuită cu cele mai noi mijloace de comunicare. Tot ceea ce avem nu va funcționa corect fără ea. Numai o relație pozitivă ne va permite să stabilim fundația solidă a viitorului nostru.

 

Empatia unui cabalist

Întrebare: Spui că îţi este mult mai uşor să predai lecţii studenţilor veterani, care au fost cu tine câteva zeci de ani, decât noilor veniţi. Care este motivul?

Răspuns: Avem un vocabular comun, o cunoaştere generală şi anumite senzaţii. Există o comunalitate a unor anumite caracteristici şi expresii, de aceea le este mai uşor.

Pot să spun o frază, chiar fără să o termin, iar ei înţeleg ceea ce am vrut să le transmit. Cu ascultătorii întâmplători sau începători, care sunt foarte diferiţi, desigur că este mai dificil.

Întrebare: În timpul unei lecţii, Cabalistul vorbeşte exact despre lucrurile pe care le experimentează?

Răspuns: Nu poate să facă altvel. De exemplu, pot să vorbesc despre lucruri pe care trebuie să le cumpăr de la supermarket, lapte, carne şi pâine, şi să nu empatizez cu nimeni legat de asta. Dar dacă spun ceva de Cabala, la orice nivel, atunci trebuie să empatizez cu mine însumi şi să trec acest lucru celor care le transmit asta.

Întrebare: Când vorbeşti despre lucruri din lumea noastră, sau diferite trenduri ale dezvoltării noastre, le experimentezi şi pe acestea?

Răspuns: Da. Dacă, să spunem, vorbesc despre ieşirea din criză, atunci o experimentez în interior, nu în forma în care apare oamenilor, dar în toate problemele şi calităţile ei interioare. Simt de ce avem nevoie de toate aceste corectări, exact aşa cum ne sunt prezentate.

Întrebare: Cum este posibil să fii în toate stările în acelaşi timp? De exemplu, acum deschidem o carte şi începem să citim „Libertatea”. Cum poţi să experimentezi stările care sunt descrise acolo?

Răspuns: Tu nu experimentezi stările descrise în carte, atunci când o citeşti?
Să presupunem că vorbim despre corectarea lumi, cum trece de la neoliberalism şi democraţie la o stare complet nouă, de guvernare responsabilă pe care o reprezintă Trump. Eu experimentez foarte puternic asta în mine.

Cu toate că, în principiu, nu mă priveşte fizic, geografic şi social, văd ce forţe produc asemenea schimbări în lume, de unde vine acest trend şi cum penetrează lumea, în alte cuvinte văd rădăcina tuturor problemelor.

Mă afectează mult mai mult decât pe un om obişnuit, pentru că văd mişcarea către corectarea lumii.

Întrebare: Care este locul în care simţi empatie?

Răspuns: În dorinţă. Dorinţa nu se află în corpul uman. Simţim consecinţa dorinţelor noastre în puls, tensiunea arterială şi alţi parametri, dar acestea sunt doar simptome externe.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 29.01.2017

Corpul şi sufletul din punctul de vedere al vechilor filozofi şi Cabala

Comentariu: Aşa cum se ştie, mulţi filozofi şi Cabalişti au menţionat demult că vechii Greci au vizitat Iudeea şi au învăţat de la Cabalişti. De exemplu, marele antic grec, filozoful şi matematicianul Pitagora, a scris: „Sufletul nu moare niciodată, ci trece în linişte să locuiască în altcineva. Toate lucrurile se schimbă, nimic nu piere. Sufletul trece încoace şi încolo, ocupând acum acest corp, apoi altul… La fel cum ceara este ştanţată în anumite figuri, apoi este topită, apoi este ştanţată din nou în alte figuri, şi totuşi este întotdeauna aceeaşi ceară, la fel şi Sufletul începe întotdeauna la fel, totuşi poartă diferite forme în diferite momente.”

Răspunsul meu: Este vorba de reîncarnare. Nu pot să spun că a înţeles corect ce înseamnă un suflet. Dar ceea ce a spus este corect.

Învăţătorul meu obişnuia să spună că un corp uman este ca o cămaşă pe care o schimbi, dar sufletul rămâne acelaşi.

Comentariu: Socrate a scris: „Aşa cum nu ar trebui să încerci să vindeci ochii fără cap sau capul fără corp, la fel nu ar trebui să tratezi corpul fără suflet.”

Răspunsul meu: În Cabala, prin corp se înţelege dorinţa. Corpul nostru fizic nu este luat în calcul, nu este nimic mai mult decât un animal.

Comentariu: Aristotel a spus: „Prietenia înseamnă un singur suflet care locuieşte în două corpuri.”

Răspunsul meu: Este spus foarte frumos. Prietenul meu şi cu mine suntem un singur întreg, suntem separaţi doar de corpurile animale.

În Cabala, un prieten înseamnă cineva care îmi este partener în munca spirituală. Iar tot ceea ce vreau să leg de Creator, îi dărui lui, iar el îmi dăruie mie şi împreună facem exerciţii cum să devenim similari Creatorului. Apoi, între noi se formează un câmp reciproc de dăruire şi iubire, în care este revelat Creatorul.

Din emisiunea de pe Kab TV „O discuţie legată de suflet” din 30.03.2017

“Sa nu dați înapoi pe sclav la stăpânul lui”

Tora, Deuteronom 23:15 – 23:16: Să nu-l dați înapoi stăpânului său pe sclavul care se va refugia la voi. Să locuiască la voi, în mijlocul vostru, în locul pe care îl veți alege, în una din cetățile voastre, acolo unde îi va plăcea. Să nu-l asupriți.

Dacă stăpânul vrea să omoare un sclav sau să-i provoace daune, trebuie să-l ascundeti și apoi cumva să îl înapoiați stăpânului său. Înseamnă că dacă o anumită dorință nu poate reuși atunci când trece prin corecție, atunci există un întreg sistem de conexiuni de câteva dorințe care împreună pot face corecția.

Prin urmare, orice dorință care este parte a unei alte dorințe, poate întotdeauna să fie corectată de cealaltă dorință. Tot timpul există o conexiune.

Interesant este că noi, niciodată, sau în niciun caz, nu ne corectăm pe noi înșine, ci tot timpul corectăm includerea noastră în alții sau includerea altora în noi. Până la urmă, eu nici măcar nu știu cine sunt. Știu doar cum îi tratez pe ceilalți și cum ceilalți se poartă cu mine în relațiile dintre noi.

Totuși, nu cunoaștem nici cine sunt “eu”, nici cine sunt “ceilalți”. “Eu-l” nostru rămâne în afara noastră, acolo unde ne sunt revelate conexiunile dintre noi și exact în ele putem dobândi Creatorul.

Întrebare: Când vorbim despre dorință, ne referim la dorința care este direcționată spre conexiune?

Răspuns: Desigur, deoarece fratele, tatăl, soția, copilul, sclavul, virgina și așa mai departe, sunt doar diferite tipuri de conexiune dintre noi. Spargerea este o distrugere a acestor conexiuni. De exemplu, dacă luăm cioburile unui vas, apoi ele însele sunt întregi, noi trebuie doar să se unim așa cum trebuie. Se pare că tot timpul noi pregătim “lipiciul”.

Există dorințe care nu au propria lor intenție. Ele pot fi corectate numai prin alăturarea lor la alte dorințe cu intenție.

 

Un “stapân” este cineva care are dorințe mai mari, cu intenții corecte și care poate atrage către el alte dorințe pe care să le corecteze cu intenția lui. Să spunem că tu ești un stăpân față de mine. Înseamnă că tu iei o parte din dorințele mele, ne conectăm între noi și, aparent, eu corectez aceste dorințe, devenind inclus în tine. În realitate, tu le corectezi cu intenția ta, cu Masach-ul tău (ecran).

Așadar, când se spune că stapânul vrea să-și omoare sclavul, asta înseamnă că Masach-ul nu-l poate corecta. Altcineva trebuie să o facă. Cu alte cuvine, noi tot timpul corectăm doar pe alții și nu pe noi înșine.

O persoană nu se cunoaște și nu se va cunoaște niciodată, deoarece asta se referă la prerogativa că aceasta este deasupra dobândirii Creatorului, la ceea ce numim Atzmuto. Iar noi corectăm doar conexiunea dintre noi. Așa cum este scris “fă-ți dorința ta ca a lui”, ceea ce înseamnă că eu tot timpul îi corectez pe alții, în mine.

Întrebare: Devin “Israel” atunci când încep să înțeleg și lucrez la acest lucru?

Răspuns: Da, acesta este un nivel complet diferit de atitudine față de lume. Lumea devine diferită. Tu ai o atitudine diferită față de oameni, față de tine însuți și față de rolul tău. Te uiți la toată lumea și înțelegi ce se întâmplă cu ei, cu cine se merită să te întâlnești sau nu și pentru ce și dacă ești pregătit pentru această conexiune sau nu, și așa mai departe.

Asta prezintă o problemă foarte interesantă: cu cine ești în contact, în ce mod și dacă, cu aceia pe care îi întâlnești în viață, ar trebui să te distanțezi de ei sau te poți apropia.

Din emisiunea de pe KabTV “Secretele Cartii Eterne” 10/19/16

 

Misterele nașterii unui nivel spiritual

Deuteronom: 23:09 – 23:10: Când vei ieși cu oastea împotriva vrăjmașilor tăi, ferește-te de orice lucru rău. Dacă va fi la tine cineva care să nu fie curăt în urmă vreunei întâmplări din timpul nopții, să iasă din tabără și să nu între în tabără.

Pe timpul nopții, o persoană nu poate fi în uniune spirituală cu Lumina, cu ecranul și cu o dorință, deoarece nu este niciun Zivug (cuplare) a Luminii cu ecranul. În lumea noastră cuplarea sexuală, de regulă, se întâmplă noaptea. Însă, aici, spunem că ar trebui să se întâmple numai pe timpul luminii zilei.

Întrebare: Asta înseamnă că o persoană este necurată, deoarece această cuplare s-a întâmplat noaptea?

Răspuns: Nu doar pentru asta, ci, de asemenea, și deoarece această țâșnire a Luminii se întâmplă fără un ecran și fără Kelim (vase), care sunt necesare, dacă se vrea primirea cu scopul dăruirii. Cu alte cuvinte, nu este nicio primire, partea feminină aici și țâșnirea sămânței are loc fără un vas, iar vasul este necesar pentru ca, apoi, să se nască următoarea stare, următorul nivel. Asta este considerat necurat.

Întrebare: Dacă, după cum spui, cuplarea trebuie să aibă loc pe lumină, atunci de ce spune că se întâmplă în întuneric?

Răspuns: Exact când este întuneric, când Lumina superioară este absentă, se întâmplă contactul dintre aspectele feminin și masculin. Asta simbolizează pregătirea pentru uniunea dintre un ecran, o dorință și Lumina superioară. De aceea, aceasta se întâmplă doar noaptea și numai în anumite zile și în stările specifice.

De regulă, trebuie să se întâmple ziua, în special sâmbătă. După masa din intrarea în Shabbat, de vineri spre sâmbătă, când vine sâmbătă, omul trebuie să fie cu o femeie. Și apoi, din nou, la Mincha, adică înainte de sfârșitul Shabbatului. Asta corespunde cu Lumina, care într-un anumit moment strălucește în lumea spirituală.

În mod natural, în lumea noastră nu este deloc Lumina. Totul se întâmplă pur și simplu ca o analogie față de acțiunile spirituale, așa cum se spune “o copie palidă”.

Nașterea următorului nivel din timpul zilei de sâmbătă este cel mai propice moment pentru corectarea Kli-ului. Acesta este timpul când toate condițiile sunt pozitive pentru partea feminină (dorința) și pentru partea masculină (intenția și uniunea cu Lumina superioară) ca să creeze acțiunea adecvată de a dărui.

Acesta este un sistem foarte complex de forțe care, mai târziu, se materializează în lumea noastră în formă de organe masculine și feminine, care apoi interacționează într-un mod în care produc continuitatea vieții. Față de acest lucru sunt zile (șapte zile necurate), când este interzis să atingi o femeie. După aceea, încă șapte zile sunt numărate; paisprezece zile în total. Într-un final, mai rămân doar două săptămâni care sunt potrivite pentru însămânțare.

Toate acestea au fost calculate în timpul acelor vremuri când toate femeile aveau același ciclu lunar. Era un simț al unei singure femei, deoarece a fost o vreme care era aproape de corecția spirituală.

Este scris în Tălmut Eser Sefirot că primele șapte zile necurate sunt Gevurot (ecrane), care trebuie să se formeze în interiorul femeii, pentru ca ea să primească în mod corect în ea sămânța, sămânța reprezintă Lumina superioară. Următoarele șapte zile sunt pregătirea, formalizarea dorinței din interiorul ei împreună cu ecranul.

După aceea, femeia face baie în Mikveh. Asta înseamnă că dorința este spălată într-o anumită lumina numită Mikveh, apa, lumina Bina. După asta, ea devine în totalitate pregătită să acționeze în intenția de a dărui, deoarece aceasta îi împărtășește calitatea Bina. Și apoi, în ea formează o dorință care poate primi Lumina superioară în punctul ei din inimă și începe să dezvolte sufletul din el. În modul acesta, nașterea poate să se întâmplă numai din calitatea Bina alăturat cu Malchut.

Din emisiunea de pe KabTV “Secretele Cartii Eterne” 10/19/2016

Percepția realității: un traseu către lumea superioară

Întrebare: Cum este construită și organizată percepția realității unei persoane?

Răspuns: Percepția realității unei persoane în lumea noastră este determinată de cele cinci simțuri corporale: văzul, auzul, mirosul, gustul și tactilul. Acestea corespund cu cele cinci simțuri spirituale: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin și Malchut, pe care le simțim când începem să dobândim lumea superioară. Prin urmare, trebuie să dezvoltăm aceste simțuri în interiorul nostru, pentru a dobândi lumea superioară. Asta se va împlini numai dacă ne ridicăm deasupra dorinței noastre de a primi.

În această dorință, noi aparent simțim lumea care ne înconjoară, însă, deoarece este percepută în interiorul nostru, nu putem spune că simțim orice ne înconjoară. Este pur și simplu reflectată și apare în modul acesta în simțurile noastre prezente.

Dacă mă uit la o masă care este în fața mea, de exemplu, eu percep modul în care o văd. Însă, dacă aș avea simțuri diferite, aș vedea-o diferit. Asta înseamnă că noi, de fapt, nu vedem ce este în afara noastră și sunt numai forțele care sunt în afara noastră și nimic altceva.

Așa cum un computer afișează o poză cu vectorii și electronii pe care îi vedem pe ecran și pe care o percem ca o anumită realitate, la fel este și lumea din jurul nostru, nimic mai mult decât vectori diferiți care sunt conectați într-un anumit mod și astfel vedem anumite imagini ale realității din interiorul nostru.

Întrebare: Problema cu percepția corporală a realității este că simțurile noastre nu ne arată întreaga imagine a lumii. Cum putem începe să percepem adevărata realitate care este în afara noastră și că există un câmp fizic care este făcut din mai multe forțe diferite?

Răspuns: Asta o putem face prin ridicarea deasupra dorințelor noastre egoiste. Dar ce este, de fapt, în neregulă cu ele? Prin ele percepem numai ceea ce este perceput de ele și nimic mai mult de atât. Nu ieșim din limitele simțurilor noastre. Indiferent ce este perceput de simțurile noastre corporale ale vazuilui, auzului, mirosului, gustului și tactilului, este ceea ce simțim.

Percepem mai mult de 90% prin văzul nostru, 8% prin auz și foarte puțin prin tactil, gust și miros. Gustul îl simțim doar când mâncăm. Simțul mirosului unei persoane este foarte limitat, deși celulele care sunt responsabile pentru asta ocupă un mare spațiu din creier. Iar prin senzațiile atinsului ne simțim pe noi înșine în spațiu.

În orice caz, aceste cinci simțuri dobândesc numai ceea ce poate trece prin ele, să fie procesate și, astfel, să le pună împreună într-o imagine generală a realității care ne este afișată. De fapt, nu sunt oameni, nici animale, nici plante și nici natura minerală din fața noastră, precum galaxiile, stelele și planetele. Totuși, sunt multe forțe care au un impact asupra simțurilor noastre și care ne descriu această imagine în interiorul nostru.

Totuși, dacă ne ridicăm deasupra simțurilor noastre, prin folosirea metodei Înțelepciunii Cabala, vom începe să percepem aceste forțe care sunt în afara noastră obiectiv și netulburate de noi. Mai mult de atât, va fi într-o manieră relativ obiectivă, deoarece noi le vom percepe la nivelul la care ne asemănăm cu Creatorul, adică încă nu în întregime.

Întregul nivel este numit Lumina Infinitului, când forțele care nu sunt tulburate de nimic în niciun mod și când nu sunt restricționate. Nu putem să simțim asta pentru moment, deoarece simțim lumina numai în nivelul nostru parțial de asemănare față de câmpul superior.

Cum putem să ne asemănăm cu el pentru a-l percepe corect? Asta este problema noastră. Dacă ieșim din nivelul în care ne afăm, ne va fi clar unde ne aflăm cu adevărat.

De fapt, Înțelepciunea Cabala pregătește o persoană să perceapă acest câmp superior. Pentru a-l simți, trebuie să faci anumite schimbări în interiorul tău, să faci eforturi și să te ridici deasupra egoului care te închide în el, ca o stea pitică care se înghite în așa măsură, încât nici măcar nu mai lasă să iasă nicio lumină.

Trebuie să ieșim din această stare, să ne ridicăm deasupra noastră și să începem să simțim ce este în afara egoului nostru. Asta înseamnă că eu trebuie să îl restricționez, pentru a înceta să mai percep totul numai de dragul meu și să încerc să percep lucrurile de dragul altora.

În acest punct, eu deja încep să înțeleg că am fost creat intenționat ca un egoist, pentru a mă ridica deasupra naturii mele. Trăiesc într-o lume care este făcută pentru mine și din mulți oameni, pentru ca ei să mă ajute să ies din mine însumi și să fac o anumită muncă caracterizată printr-o grijă pentru ei mai mare decât pentru mine însumi.

În acest caz, în măsura în care mă pot ridica deasupra mea, eu percep spațiul care mă înconjoară obiectiv: intensitatea sa, mărimea și volumul ei.

Pentru a-mi permite să cuprind acest spatiu până la nivelul infinitului, egoul se tot dezvoltă în mine. În momentul în care încep să ies din mine, egoul începe să crească chiar și mai mult în interiorul meu, pentru ca eu să mă ridic chiar și mai mult deasupra mea și, astfel, să ajung să cunosc câmpul superior care mă incojoara și tot ceea ce îmi este revelat.

Ce înseamnă aceste revelari? Când ies din mine, eu interacționez cu câmpul superior și chiar încep să-i realizez gândurile, acțiunile sale asupra mea și încerc să mă asemăn cu el și, astfel, mă conectez cu el. În practică, asta se numește unificarea omului cu Creatorul, deoarece câmpul superior este Creatorul meu și nu numai al meu, ci și al tuturor celorlalți. De fapt, eu nu știu cine sunt toți ceilalți. Eu încep să-i percep ca părți din mine și să văd dezvoltarea viitoare în conexiunea crescătoare și în unitate cu ele.

În același timp, egoul continuă să crească și continuă să încerce să ne separe, însă cu cât încercăm mai mult să ne conectăm cu ele, cu atât mai mult dobândim câmpul superior. În interiorul lui se află toate gândurile creației, tot ceea ce avem nevoie pentru a intra în noua dimensiune a lumii, să ne ridicăm deasupra tuturor limitărilor către dimensiunea superioară, către un spațiu total nelimitat și care nu este tulburat de nimic.

Avem nevoie și putem face asta acum! Trebuie să dobândim lumea superioară în timp ce trăim în această lume și să ne îndreptăm ușor spre ea, așa încât lumea noastră va înceta total ne mai îngrijoreze. O vom simți numai ca pe o mică trambulină prin care facem saltul către următoarea dimensiune a existenței noastre.

Din lectia de Cabala din limba rusa 11/27/16

 

Un singur suflet

Întrebare: Ce înseamnă un singur suflet?

Răspuns: Un singur suflet se referă la faptul că suntem cu toţi parte a unei singure dorinţe, care, conform cu volumul şi puterea ei, se aseamănă Creatorului. Iniţial, suntem într-o stare egoistă, adică vrem totul numai pentru noi înşine.

Trebuie să ne corectăm cu toţi, astfel încât să vrem totul cu intenţia de a dărui. Cui? Dacă dorinţa este una şi noi suntem parte a unei singure dorinţe, trebuie să îi dăruim Creatorului.

Când dăruim Creatorului, Creatorul ne dăruie nouă, iar noi devenim partenerii Creatorului şi ne conectăm în dăruire reciprocă unul faţă de altul, ceea ce se numeşte Dvekut (adeziune).

Aceasta este, de fapt, starea pe care trebuie să o obţinem. Acesta este motivul pentru care toată umanitatea, fiind parte a unui singur suflet, trebuie să se ajute reciproc pentru a-l revela, pentru a-l obţine şi pentru a atinge starea de eternitate, întregime, infinit, la fel cum este Creatorul nostru.

Din emisiunea de pe Kab TV „O discuţie despre suflet” din 30.03.2017

Educaţia prin exemplu

Întrebare: Există un rol al exemplului personal în educaţie?

Răspuns: Da, totul se sprijină pe exemplul personal. Arată-i unui copil un exemplu. Spune ceea ce faci, tratează-l ca pe un prieten. Iar apoi vei vedea cum totul curge către el.

Întrebare: Dacă trebuie să îi arat copilului o atitudine blândă, cum pot să îl pedepsesc pentru o ofensă?

Răspuns: Trebuie să îi explici de ce faci asta. De exemplu, spune-i: „În tine se află un mic drăcuşor care trebuie să fie limitat. Ce vei face cu el? Dă-mi un sfat de ce ar trebui făcut ca să te ajut să domini acest drăcuşor şi să nu îl laşi să se elibereze.”

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 08.01.2017

Pagina 1 din 9812345...Ultima »