Noul meu articol pe Linkedin “(Femeile noastre) Gardienii zidurilor”

Pe linia de front unde ne luptăm cu teroriștii, pe străzile care se confruntă cu revolte cu arme și cocktail-uri Molotov și în adăposturile civile cu copiii noștri, femeile sunt gardienele neintenționate ale zidurilor. Sunt îngrijorate pentru copiii și soții lor; se înfioară la sunetul sirenelor în timp ce caută frenetic să își protejeze copiii. Știu că au câteva secunde înainte ca rachetele să aterizeze. Inimile gardienilor noștri se sparg deasupra caselor noastre, care sunt aprinse de ură.

Femeile, mature și grijulii, sunt mult mai responsabile decât bărbații. Ar trebui să conducă apelul la raţiune. Nu ar trebui să tacă în acest moment. Dacă și-ar da seama de însemnătatea lor, cea mai importantă pentru societate și de ce depinde viitorul nostru, nu s-ar odihni până nu ne-ar face pe noi bărbații, să ne redirecționăm și să luăm mai departe drumul cel bun.

Soarta țării noastre și soarta lumii depind de conexiunile bune dintre poporul Israel și numai de asta. Vechii evrei au format o națiune unică cu un rol unic în mozaicul uman. A fost fondată de oameni din toate națiunile care existau în lumea antică, care s-au unit pentru a crea o națiune unită, bazată pe iubirea față de ceilalți și responsabilitate reciprocă. Poporul Israel a stabilit primul model de lucru al unei păci mondiale, la scară mică. Naţiunea noastră a fost modelată ca un eșantion pentru modul în care se va desfășura pacea mondială pe scară largă.

Dar poporul Israel a eşuat în iubirea unuia faţă de celălalt și a cedat urii care s-a infiltrat în inimile lor neîmblânzite. Au încetat să fie un model de națiune și și-au uitat datoria față de umanitate. Acum, cine mai bine decât femeile, poate restabili aceste conexiuni și restabili unitatea? Cine, mai bun decât femeile, cunoaște valoarea responsabilității reciproce și a iubirii de ceilalți?

Deoarece rădăcina noastră antică cuprinde toate națiunile, fiecare pas pe care noi evreii îl facem unul către celălalt, apropie întreaga lume. De fiecare dată când ne ridicăm peste diferențele dintre dreapta și stânga, ortodocși și laici, așkenazi și sefarzi, „dezarmăm” ura peste tot, iar lumea recunoaște contribuția noastră și răspunde favorabil poporului Israel și statului Israel.

Dimpotrivă, de fiecare dată când ne scufundăm în ură și dezbinare, și lumea se scufundă în conflict, simte că asta vine de la evrei și de la statul evreu. Acesta este motivul pentru care lumea examinează întotdeauna statul Israel și îl judecă întotdeauna.

Din această cauză, femeile noastre, care cunosc valoarea unității, ne pot ajuta să ne ridicăm mai sus de diferențele noastre, să unim societatea și, în acest proces, să unim lumea. Nu au nevoie de titluri pretențioase sau de politicieni preponderenți pentru a le conduce; au nevoie să trateze societatea noastră așa cum știu doar ele: ca nişte mame iubitoare.

Sper din tot sufletul că femeile noastre nu vor ceda propagandiştilor și lobbyiștilor, că nu vor fi influențate de incitarea discursului din societatea israeliană, ci mai degrabă ne vor arăta nouă, bărbaților, cum să aducem pacea și securitatea în țara noastră și în lume: prin unitate deasupra diferențelor.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “De ce contează conexiunea”

În martie 2009, ca urmare a crizei financiare a Marii Recesiuni, economistul Mark Vitner a oferit Associated Press o descriere tactilă a interconectării inevitabile a umanității: „Este ca și cum ai încerca să desfaci ouăle amestecate. Pur și simplu nu se poate face atât de ușor. Nu știu dacă nu se poate face deloc.”

Astăzi, când privim lumea din jurul nostru, ne dăm seama că totul este chiar mai conectat decât în 2009. Nu puteți fabrica nimic, de la un creion la un avion, fără a include produse din jumătate din țările lumii. Și pentru cei dintre noi care încă nu eram convinși că așa este, pandemia Covid-19 a demonstrat că infecția oriunde, este infecție peste tot.

Cu toate acestea, la fel cum suntem cu toții conectați, tot așa suntem cu toții înstrăinați, suspicioși și ne urâm unul pe celălalt. Cu alte cuvinte, suntem inevitabil conectați, așa cum a subliniat Vitner, dar ne urâm. Rezultatul acestor legături nedorite este fricțiune nesfârșită, violență și agresiune până la punctul în care civilizația noastră se rupe pe la cusături. Este imposibil să-i forțezi pe oamenii să fie unul cu celălalt, dacă nu vor să fie împreună. Și astăzi, realitatea vieții noastre îi obligă pe oameni să se bazeze pe țări străine, care adesea sunt dușmanii lor, iar tensiunile din întreaga lume se aprind.

Întrucât nu putem „descuraja” conexiunea ouălor amestecate, care au devenit societatea umană, singura noastră altă opțiune este să învățăm să ne plăcem unul pe celălalt. Cel puțin, trebuie să ajungem să ne tolerăm unii pe alții, să fim de acord cu existența celuilalt. Altfel, ne vom lupta unii cu alții până la moarte și nimeni nu va câștiga.

Soluția pentru starea de deteriorare a umanității este prin urmare, să alimentăm afecțiunea reciprocă și înțelegerea importanței noastre reciproce. Pentru ca omenirea să supraviețuiască, trebuie să trecem de la o conexiune tehnică la o conexiune emoțională, la aprecierea însăși a ideii de conexiune. În caz contrar, nu vom putea îmbrățișa ideea că suntem cu toții conectați.

Adică, nu trebuie să lucrăm la creșterea conexiunii noastre; avem deja multe din acestea. În schimb, trebuie să lucrăm la sporirea dorinței noastre de a ne conecta! Trebuie să ajungem să recunoaștem imensele beneficii ale conexiunii.

De fapt, termenul „conexiune” poate părea puțin obscur. Dar dacă vă gândiți la conexiune ca afinitate, afecțiune și chiar iubire, sarcina care ne este în față devine mai clară. Acum ne putem da seama cât de departe suntem de ea, câtă muncă avem de făcut și de ce este atât de vital să reușim să construim conexiuni calde și pozitive. În prezent, suntem ca dușmanii declaraţi care sunt obligați să împartă o cameră. Poate ieși ceva bun din asta? Nu este de mirare că stăm pe o bombă cu ceas.

Singura modalitate de a dezamorsa bomba este dezintegrarea prafului de pușcă – ura. Amestecul este acolo; nu ne putem „dezamăgi” pe noi înșine, dar putem și trebuie să învățăm să ne vedem reciproc frumusețea și contribuția fiecăruia la societate. Dacă înțelegem cât contribuie fiecare dintre noi și de ce este necesar să fim cu toții diferiți, deoarece acea parte cu care cineva contribuie, nimeni altul nu o poate face, vom saluta schimbările dintre noi, le vom aprecia și vom fi recunoscători celor care sunt diferiți de noi, tocmai pentru că sunt diferiți de noi!

Când o mamă își iubește copilul, nu trebuie să ne întrebăm dacă este legată de copilul ei; este un dat. În cele din urmă, așa trebuie să ajungem să fim. Nu se va întâmpla peste noapte, dar este suficient să începem să lucrăm pentru a preveni cataclismul care se apropie, care se îndreaptă spre omenire.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cele Zece Porunci au venit de la Dumnezeu?“

Adevăratul sens al celor zece porunci ne scapă în această lume și este obișnuit să ne referim la ele pur și simplu ca instrucțiunile lui Dumnezeu pentru moralitatea umană. Cu toate acestea, cele zece porunci înseamnă cu totul altceva.

Cele zece porunci sunt limitări pe care le aplicăm folosirii naturii noastre, a dorinței de a ne bucura, care în înțelepciunea Cabalei este numită „Malchut”. În limbajul Cabalei, aceste limitări sunt „Masach” („ecran”) și „Ohr Hozer” („lumină reflectată”) plasate pe Malchut, ceea ce înseamnă pe scurt, aplicarea unei intenții de a iubi, dărui și conecta pozitiv unul cu altul și cu sursa noastră comună. Când dorința noastră de a ne bucura, Malchut, acceptă aceste limitări, devine locul pentru îmbrăcarea celor zece Sefirot și, prin urmare, este numit „Cele Zece Porunci”.

O poruncă, în ebraică „Dover”, provine din rădăcina ebraică a cuvântului „enunț” („Dibur”), care se naște în Peh (gura) a Partzuf (entitate spirituală), cunoscută în Cabala ca fiind „Peh de Rosh” (adică locul din sufletul nostru în care acționăm la decizia noastră de a fi asemenea cu calitatea spirituală a iubirii, dăruirii și conexiunii și care primește capacitatea de a iubi și a dărui în funcție de forța intenției de a dărui). Aceste acțiuni sunt efectuate în lumea Atzilut, cea mai înaltă dintre lumile spirituale care este cea mai apropiată de calitatea pură a iubirii și a dăruirii, calitatea Creatorului.

Primim cele zece porunci numai după ce ne conectăm unul la altul „ca un singur om cu o singură inimă” pentru a ne ridica deasupra dorințelor egoiste dezlănțuite care rezistă conexiunii și care ne fac să ne urâm unii pe alții. Această calitate egoistă masivă este reprezentată în povestea biblică de Muntele Sinai („Sinai” din cuvântul ebraic pentru „ură” [„Sinah”]). Dacă nu reușim să ne conectăm pozitiv unul cu celălalt pentru a ne ridica deasupra ego-ului care ne desparte, atunci nici nu putem descoperi sau respecta niciuna dintre cele zece porunci. Trebuie să fim la un nivel spiritual de realizare, și anume nivelul „Bina”, una dintre cele zece Sefirot, care reprezintă calitatea pură a dăruirii, pentru a avea urechea (Bina este rădăcina spirituală a simțului nostru auditiv) să auzim cele zece enunțuri de pe Muntele Sinai. Cu alte cuvinte, trebuie să atingem un anumit nivel de echivalență de formă cu Creatorul pentru a respecta cele zece porunci.

Putem atinge un nivel spiritual în care vom descoperi și vom respecta cele zece porunci, urmând mai întâi o perioadă de pregătire în această lume, unde accentul nostru principal ar trebui să fie să realizăm conexiunea „ca un singur om cu o singură inimă” și numai atunci vom respecta poruncile. Altfel ne va lipsi capacitatea de a le înțelege. Pe scurt, „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este fundamentul tuturor realizărilor spirituale și ascensiunii la un nivel spiritual.

Bazat pe prima parte a lecției zilnice de Cabala din 3 iunie 2014, Shamati 66 „Dăruirea Torei”. Scris / editat de studenții cabalistului dr. Michael Laitman.

Imagine de Clint Adair pe Unsplash.

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Tehnic vorbind, Israelul devine un stat apartheid?“

Nu mă interesează toate aceste etichete pe care oamenii le aplică Israelului. Viziunea mea despre Israel este ghidată exclusiv de surse cabaliste autentice pe care le studiez de peste patruzeci de ani.

Cu toate acestea, luând în considerare numărul mare de arabi din societatea israeliană, care împărtășesc drepturi egale cu cetățenii israelieni, pe care îi veți găsi studiind în universități și într-o gamă întreagă de profesii respectate, cum ar fi avocați și medici, nu aș considera Israelul un stat apartheid. Apartheidul este cu totul altceva.

Cu toate acestea, diferitele categorii în care oamenii plasează Israelul nu contează pentru mine. Ceea ce contează este nevoia tot mai mare ca poporul Israel să-și realizeze rolul în lume: să se unească („iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”) și să fie o conductă pentru ca unitatea să se răspândească în întreaga lume („o lumină pentru națiuni”).

Dacă poporul Israel ar respecta această condiție, atunci atât poporul Israel, cât și lumea ar experimenta un nou tip de armonie, pace și fericire intrând în viața lor. Dacă poporul Israel nu reușește să facă vreo mișcare spre mai multă unitate între ei, atunci atitudinea față de Israel va continua să se înrăutățească.

Fie că definiți Israelul ca „apartheid” sau ca stat „terorist”, asta nu va face nicio diferență, deoarece nu va schimba realitatea. Ceea ce contează este atitudinea noastră față de legea naturii care determină totul: să învățăm cum determină totul și cum suntem în raport cu aceasta.

Trebuie să realizez că, evreu fiind, aprind ura pe care o au ceilalți față de mine. Cu alte cuvinte, dacă nu reușesc să lucrez la conectarea pozitivă cu ceilalți, pornind de la o conexiune pozitivă cu poporul din Israel, atunci stimulez masiv ego-ul uman – dorința de a se bucura în detrimentul altora – care aduce diviziune și ură umanităţii. În consecință, sentimentul negativ față de Israel și poporul evreu crește de la o zi la alta, ducând la decizii care se bazează pe această ură în creștere. Prin urmare, cu ce trebuie să lupt dacă eu însumi dau naștere la acea ură împotriva mea?

Tot ce văd în astfel de stereotipuri negative asupra Israelului este că nu reușim să acționăm așa cum trebuie. Nu atribui nimic criticilor și celor care urăsc Israelul. Dacă poporul Israel ar funcționa în conformitate cu ceea ce i-a făcut să formeze poporul Israel – un grup care urmărește unitatea sa crescând conform „iubirii aproapelui tău ca pe tine însuți”, pentru a răspândi unitate și iubire în lume – atunci lumea ar răspunde pozitiv Israelului. Prin unirea și generarea unei forțe pozitive între ei, oamenii din întreaga lume ar simți ieşind la suprafață din interiorul lor o simțire mult mai armonioasă, echilibrată, fericită și încrezătoare, numeroase probleme și crize ar dispărea, iar atitudinea față de Israel s-ar inversa de asemenea, dintr-una din ce în ce mai negativă – așa cum este în prezent – către una care respectă și iubește oamenii care aduc lumii unitatea și bunătatea. Națiunile lumii sunt ca o umbră a acțiunilor poporului Israel.

„Națiunea israeliană este destinată să fie o „tranziție”. Aceasta înseamnă că, în măsura în care Israelul se purifică … așa își vor transmite puterea către restul națiunilor”. – Cabalistul Yehuda Ashlag (Baal HaSulam), „Iubirea Creatorului și Iubirea ființelor create”.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Știm cu toții ce este un război. Este un conflict armat între părțile rivale care se exprimă prin impunerea voinței unei părți asupra altei țări sau națiuni. Și ce este războiul în spiritualitate, în special „războiul evreiesc”? Cine este în război cu cine?

Răspuns: Suntem creați în calitatea egoismului, care este bine cunoscut de toți. Conform gândului creației, trebuie să ne ridicăm de la nivelul egoist al existenței la cel altruist, de la ura reciprocă, la iubire.

Aceasta este o tranziție absolut incredibilă de la o calitate la alta. Este realizat de influența unei forțe speciale care există în natură și este gata să ne ajute să depășim egoismul și să ne ridicăm la nivelul iubirii pentru aproapele nostru. O putem face doar dacă o vom înțelege și o vom dori.

Punerea în aplicare a condiției ascensiunii noastre, în ciuda egoismului, împotriva lui, în lupta cu acesta, la nivelul dăruirii, iubirii și conexiunii, acesta este „războiul evreiesc”.

Noi suntem în acest program al naturii, care ne afectează și ne cere să îl implementăm, treptat. În fiecare moment trebuie să facem tranziția de la egoiști la altruisti, de la ură la iubire între noi și să le demonstram națiunilor lumii că această este o stare posibilă.

Dacă nu implementăm acest program, atunci natura pune presiune și ne ajută să înțelegem că suntem într-o stare greșită, într-o atitudine greșită față de aceasta. Și apoi, datorită naturii, care ne împinge să luptăm cu propriul egoism, ne ridicăm treptat deasupra lui și îl putem chiar înlocui cu altruism.

Întrebare: Se pare că există două forțe în natură: plus și minus, negativ și pozitiv. Toată materia, întregul univers, este construită pe uniunea acestor două forțe opuse. La nivel uman, acest lucru se manifestă ca forțe ale binelui și răului, adică egoism și altruism?

Răspuns: Absolut corect. Exact asta este scris în sursele cabalistice despre războiul forțelor binelui și răului.

KabTV „Stări spirituale” 14.05.2021

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De obicei, părinții încearcă să-și impună valorile copiilor lor, iar copiii nu acceptă deloc acest lucru. Astăzi, de exemplu, ei nu acceptă o dorință excesivă de cunoaștere sau de muncă. Este acest lucru fundamental greșit?

Răspuns: Fiecare generație are propriile aspirații. Vechea generație nu poate în niciun caz impune înțelegerea naturii asupra generației tinere. A supraviețuit și ar trebui să le ofere doar hrană.

Iar noua generație trebuie să se dezvolte în dorințele și aspirațiile sale. Este de dorit doar ca acestea să fie corecte și să nu fie atât de încâlcite și rupte precum sunt astăzi.

Nu trebuie să impuneți niciodată gândurile și valorile vechii generații celei noi. Educați numai prin exemplu. Cu acest exemplu, arăt că rezolv toate întrebările, nevoile, sarcinile în acest mod: respectând, calculând, fiind în echilibru cu mediul înconjurător, cu mine, cu familia mea etc. Prin urmare, conform exemplului meu, vor rezolva și ei problemele lor la propriul nivel, cu aceeași atitudine față de ele.

Avem nevoie doar de un exemplu, fără cuvinte. Copiii înțeleg totul ca maimuțele. Ei ne înțeleg mai bine decât credem.

Principalul lucru pentru noi este să ne corectăm pe noi înșine și atunci vom putea să-i influențăm în acest fel. În plus, dorințele noastre interioare și corectările interioare sunt asociate cu sufletele lor, deoarece provin de la noi.

Dacă de dragul lor vrem să creăm o societate corectă, armonioasă, amabilă, care să se ia în considerare reciproc și să dorească să obțină consimțământul public reciproc, atunci ei o vor simți. Acest lucru va începe să acționeze fără nici o constrângere din partea noastră.

Sper cu adevărat că acesta va fi catalizatorul, butonul, care ne va împinge și ne va forța să începem să ne corectăm.

Comentariu: Dar tu spui că generația noastră este o generație de oameni răsfățați, pierduți.

Răspunsul meu: Mai mult, oamenii răsfățați pot începe să se schimbe de dragul copiilor lor, astfel încât cel puțin în ei să poată vedea o anumită direcție în bine.

În caz contrar, vă puteți imagina cât de nefericiți vor fi în comparație cu noi! Vom vedea o societate complet desfigurată, răsucită, de neînțeles, care stagnează în convulsii și nu știe să scape de suferință. Vom vedea acest lucru la copiii și nepoții noștri.

Întrebare: Și ce să faci?

Răspuns: Întoarce-te către tine. Nu îi putem repara pe ei. Întoarce-te către tine, fără să te uiți la ei. Și brusc vom vedea cum încep să ia un exemplu de la noi, să se apropie de noi și să participe la noi relații unii cu alții, la construirea unei noi societăți.

KabTV „Close-up” din 19.08.2009

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: În ultimii 50 de ani, a fost foarte relevant subiectul stresului. În procesul de auto-dezvoltare, oamenii care încearcă să se îmbunătățească ajung adesea la stări stresante de nemulțumire și neputință. Cum se face față stresului cât mai eficient posibil?

Răspuns: Numai prin participarea la comunitățile potrivite care se străduiesc spre binele reciproc, ajutorul reciproc și ridicarea spirituală reciprocă.

Numai un astfel de mediu poate oferi omului puterea de a depăși orice probleme și obstacole. Omul ar trebui să se ridice în acest mediu, să investească în el și să se simtă ca o mică roată dințată în el.

Întrebare: În principiu, pentru a primi din acest mediu, trebuie să le oferim altora?

Răspuns: Exact în măsura dăruirii, omul primește.

Întrebare: Care este prima și care a doua? Mai întâi dăruirea, apoi primirea, sau invers?

Răspuns: Depinde de relațiile reciproce dintre oameni. Este foarte posibil ca cineva să intre în acest mediu ca un copil nou-născut, la început dă totul și apoi se include treptat și începe să lucreze în mod reciproc cu mediu. Și poate fi invers.

Întrebare: Există vreo formulă pentru existența unor astfel de comunități?

Răspuns: dăruire reciprocă, fără nici o critică, verificare sau măsurare cu privire la cine îmi dă, ce îmi dă. Principalul lucru este că am ocazia să dărui.

Întrebare: Este important să ne străduim pentru asta? La urma urmei, este dificil să ne imaginăm că se vor aduna oameni care vor putea implementa acest lucru.

Răspuns: Firește. Este cel mai înalt management care ne oferă o astfel de oportunitate.

Întrebare: Deci, atunci când ai o astfel de aspirație, poți conta pe ajutor de sus?

Răspuns: Da.

KabTV „Kabbalah Express”, 12.04.2021

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se poate înțelege dintr-o starea de cădere, cea mai dificilă și cea mai dureroasă, că există ceva opus?

Răspuns: Numai prin suferință. Suferința poate fi fizică sau poate fi morală, atunci când îți dai seama de lipsa de speranță și nu știi ce să faci.

Comentariu: Dar în acest moment omul este aproape surd, vrea să scape de durere.

Răspunsul meu: Înțeleg că este blocat. Dar suferința îl împinge înainte pentru că materia nostru este dorința de a primi plăcere, aceasta este întreaga noastră ființă. Se pare că nu putem scăpa de acest lucru, trebuie să suferim.

Cu toate acestea, este posibil să nu fie suferințe fizice sau experiențe de viață care durează ani de zile, ci realizarea a locului în care mă aflu. Dacă atrag lumina înțelepciunii către mine, atunci îmi voi vedea starea mea actuală.

Întrebare: Cum să intri în această stare?

Răspuns: Totul poate fi bine în viața mea și, dintr-o dată, doar așezat pe un scaun, îmi dau seama că sunt în starea opusă perfecțiunii. Mă va răni, dar mă doare în conștientizare, nu fizic. Oricum trebuie să ajungem la această stare.

Întrebare: Cum poate asta să îi fie clar omului?

Răspuns: Pentru asta ni se dă înțelepciunea Cabala. Angajându-vă în ea, atrageți lumina superioară și apropiați rădăcina superioară de dvs. Pari să atragi lumea superioară în lumea noastră și începi să înțelegi cât este de perfectă, armonioasă, mai înaltă decât tine și că oarecum nu ești în ea.

Și apoi, concomitent cu dezamăgirea din propria ta stare, vor apărea în tine forțe pentru luptă. Începi să înțelegi că acest lucru se poate realiza, adică este ca și cum ai descoperi boala împreună cu medicamentul.

Asta ne permite Cabala să facem. Prin urmare, o distribuim prin orice mijloace, astfel încât să putem arăta lumii această oportunitate, astfel încât lumea să nu intre din nou în starea de război. La urma urmei, o posibilitate foarte neplăcută a unui al treilea război mondial și chiar a unui al patrulea se profilează în fața noastră. Așa spune Cabala.

Trebuie să prevenim acest lucru și să conștientizăm necesitatea ascensiunii spirituale nu cu un băț, ci așa cum se spune: cel inteligent vede de departe, în avans. Aș vrea ca omenirea să urmeze ascensiunea acest fel.

Întrebare: Se pare că Cabala este un medicament care vindecă o boală internă. Ai spus că boala în cele din urmă ne purifică?

Răspuns: Orice boală în sine este o purificare, este un medicament. La urma urmei, este inițial o manifestare a unui fel de defecțiune a corpului la orice nivel: fizic sau mental, moral sau spiritual. Prin urmare, cursul său trebuie perceput ca purificare.

KabTV „Puterea cărții Zohar” # 12

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Coexistenţa cu arabii? Nu putem nici măcar exista unul cu celălalt!”

Valul actual de violență a dezvăluit faptul că o coexistență între arabi și israelieni în Israel a fost o iluzie. Au existat beneficii economice de care s-au bucurat ambele părți, dar ura a fermentat în toți acești ani până când un declanșator a eliberat-o. Adevărul dureros pe care l-au expus revoltele arabilor din Israel este că ne urăsc nu mai puțin decât pe palestinienii din Cisiordania sau din Gaza. Numeroasele încercări de linșare, care în mod miraculos nu au luat viața cuiva, totuși arderea caselor evreiești, sinagogilor, afacerilor, mașinilor, împușcăturile trase în casele oamenilor și lapidarea mașinilor pe străzi nu lasă loc de îndoială: zilele toleranței s-au încheiat.

Dacă vrem să oprim violența împotriva noastră, trebuie să ne ridicăm peste ura noastră reciprocă. Avantajul nostru militar ne poate câștiga timp, dar dacă nu folosim timpul pe care ni-l acordăm pentru a construi iubire frățească mai presus de toate diferențele dintre noi, timpul se va epuiza și vom suferi nenorociri după nenorociri, până vom afla că nu va exista pace cu vrăjmașii noștri până când nu facem pace unul cu altul. Iar când vom realiza acest lucru, nu vom mai avea dușmani.

Cu toate acestea, oricine cunoaște mesajul înțelepților noștri, știe că ei nu atribuie necazurile noastre opresorilor noștri. Înțelepții noștri nu atribuie ruina Primului Templu lui Nabucodonosor al II-lea, regele Babilonului, deși el a fost cel care l-a distrus. În schimb, ei ne-o atribuie, din cauza modului în care ne-am tratat unii pe alții. Ei explică că vărsarea de sânge și calomnia dintre noi ne-au adus victoria lui Nabucodonosor.

În mod similar, înțelepții noștri nu dau vina pe Imperiul Seleucid pentru războiul împotriva Macabeilor. Ei dau vina pe eleniști, evreii care au insistat să instaleze în Iudeea cultura greacă și sistemul ei de credințe.

Și cel mai notabil, înțelepții noștri nu dau vina ruinei celui de-al Doilea Templu și a exilului de două milenii pe care ni l-au dat Romanii, care au făcut cucerirea fizică a Ierusalimului și distrugerea Templului. Mai degrabă, ei dau vina pe un singur vinovat: ura neîntemeiată și nefondată între noi evreii.

Acest adevăr nu s-a schimbat de atunci. Aducem nenorocirile asupra noastră. Când ne urâm reciproc, națiunile ne urăsc. Când Talmudul de exemplu, explică motivele distrugerii Primului Templu, scrie că oamenii ar „mânca și bea unul cu celălalt”, totuși „se vor înjunghia reciproc cu săbiile, în limba lor” (Yoma 9b). Mai mult, Talmudul afirmă în continuare că „Chiar dacă erau apropiați unul de altul, erau plini de ură unul față de celălalt”.

De ce ne așteptăm ca acum lucrurile să fie diferite? De ce credem că săbiile verbale pe care astăzi le folosim unii împotriva celorlalţi, nu se vor traduce acum în cuțite fizice și arme? Faptul este că asta se întâmplă. Cum a fost atunci, la fel este și acum.

Prin urmare, dacă vrem să oprim violența împotriva noastră, trebuie să ne ridicăm peste ura noastră reciprocă. Avantajul nostru militar ne poate câștiga timp, dar dacă nu folosim timpul pe care ni-l acordăm pentru a construi iubire frățească mai presus de toate diferențele dintre noi, timpul se va epuiza și vom suferi nenorociri după nenorociri, până vom afla că nu va exista pace cu vrăjmașii noștri până când nu facem pace unul cu altul. Iar când vom realiza acest lucru, nu vom mai avea dușmani.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum pot să-mi distrug ego-ul (egoismul)?“

Nu este nevoie să distrugem ego-ul.

Ceea ce ar trebui să facem este să construim un nou nivel de iubire, altruism și conexiune pozitivă cu ceilalți și cu natura deasupra egoului. Înclinația de a crea o nouă atitudine pozitivă deasupra ego-ului este descrisă în înțelepciunea Cabala ca acoperind cu „iubire deasupra crimelor”.

Dacă încercăm să distrugem ego-ul, doar îl vom face de două ori mai rău. Nu ar trebui să atingem ego-ul, nici să-l micșorăm, nici să-l sporim. Dimpotrivă, ar trebui să ne concentrăm exclusiv pe construirea unei atitudini pozitive de iubire, altruism, bunătate și grijă pentru ceilalți deasupra ego-ului.

Scopul ego-ului este să ne conducă la realizarea răutății sale, că dorind să beneficiem în detrimentul celorlalți și al naturii, dăunăm tuturor, inclusiv nouă înșine. Cu toate acestea, o astfel de revelație ar trebui să acționeze ca o trambulină prin care sărim şi acționăm într-un mod opus, iubitor și grijuliu față de ceilalți, deasupra ego-ului. Vom descoperi apoi cum tot răul din lumea noastră, care se bazează pe calitatea egoistă din noi, există numai pentru a ne conduce la bunătate.

Pentru a ajunge la vieți mai fericite, mai echilibrate și mai armonioase, trebuie să ne angajăm în creație, nu în distrugere. Dacă ne mutăm accentul în afara nivelului nostru egoist și ne concentrăm complet pe construirea unei noi societăți de indivizi conectați pozitiv, cu legături de iubire, altruism și bunătate care să existe în conexiunile noastre, atunci vom invita forțele altruiste pozitive, care există în natură, în conexiunile dintre noi și vom începe să vedem cum ni se deschide o nouă lume armonioasă.

Bazat pe KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” din 18 Februarie, 2021. Scrisn/editat de studenţii Cabalistului Dr. Michael Laitman.
Imagine de Liz Dougherty pe Unsplash.

Filed under: Criza, globalizare, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→