Category Archives: Criza, globalizare

O viață nouă nr. 1293 – Faze ale gestionării conflictelor

O viață nouă nr. 1293 – Faze ale gestionării conflictelor

Dr. Michael Laitman în discuții cu  Oren Levi și Yael Leshed-Harel

Răsucește-l, sucește-l și fă o întoarcere la 180 de grade! Conflictul este o realitate a vieții ce ne poate ajuta să experimentam niveluri noi de plăcere atunci când știm cum să-l folosim adecvat în beneficiul tuturor. Înțelepciunea Cabala ne învață cum să gestionam conflictele în așa fel încât toată lumea să fie mulțumită. În primul rând trebuie să punem neînțelegerile deoparte și să ne concentram la conexiunea dintre noi, ca și cum nu am avea nimic de împărțit sau luptat.

După ce ne ridicăm deasupra conflictului împreună în acest fel, inversăm conflictul în așa fel încât mărim conexiunea dintre noi. Cu alte cuvinte, fiecare persoană pune conexiunea pe primul loc, deasupra conflictelor și intereselor personale.

Noi toți ne angrenam între noi într-un fel de joc al compromisului și al reciprocității în așa fel încât să fim împreună la finalul zilei. De multe ori nu exista soluții corporale la conflictele apărute. Soluția sta în a învață să ne bucuram de ceea ce se bucura și alții.

Este despre a schimba modul de gândire către gândirea integrala. Bucuriile personale sunt limitate, dar bucuria integrală este nelimitată.În felul acesta, ajungem să experimentăm plăcerea într-un mod infinit.

Din emisiunea de pe KabTV ”O viață nouă nr. 1293 – Faze ale gestionării conflictelor” din 03.01.2021

From KabTV’s “New Life 1293 – Phases Of Dealing With Conflicts, ” 1/3/21

 VideoPlay Now | Download  AudioPlay Now | Download

“Am văzut sfârşitul virusului Covid?” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinAm văzut sfârşitul virusului Covid?

Israel (Reuters)

Statul Israel se apropie rapid de nivelul de cincizeci la sută al populației care a primit a doua doză a vaccinului Covid. Țara redeschide școli, săli de sport, cinematografe, mall-uri și hoteluri. Am văzut ultimele manifestări ale Covid? Înțeleg că oamenii au ajuns la limită și răbdarea lor s-a epuizat, dar dacă mă uit la ceea ce spun experții, văd că nu sunt atât de încântați de ceea ce pare a fi un comportament neprevăzut.

Dacă vrem să vedem sfârșitul Covid, trebuie să ne concentrăm asupra a două lucruri: 1) Lăsați profesioniștii din domeniul sănătății să rezolve soluția între ei, fără interferențe din partea politicienilor și a altor organisme interesate, apoi urmați directivele lor. 2) Unim rândurile noastre, consolidăm solidaritatea noastră ca națiune.

Copiii de exemplu, nu sunt vaccinați. Dacă îi trimitem înapoi la școală, știm ce se va întâmpla. Virusul de astăzi nu este ceea ce era când a apărut pentru prima dată. Afectează copiii și chiar embrionii, așa că, îi putem lăsa pe copii să se înghesuie în sălile de clasă înguste, unde cu siguranță se vor infecta reciproc? Și dacă se îmbolnăvesc, cum îi va afecta pe părinți? Cum îi va afecta pe frații lor? Încă o dată, deciziile se iau în funcție de interese politice și nu în funcție de considerații medicale, iar toată lumea plătește pentru asta.

Înțeleg că oamenii vor să se distreze, dar de când este acesta un factor în deciziile unui guvern? Vara, oamenilor le place să meargă la plajă și să înoate în apă. Dar dacă apa este contaminată și scufundarea în apă pune viața oamenilor în pericol, ar mai intra oamenii în apă? Le-ar permite autoritățile să riște și să intre în apă? Într-o țară ordonată, autoritățile au autoritatea de a face ceea ce este potrivit pentru public; de aceea sunt numite „autorități”.

Din păcate, faptul că politicienii susțin politicile care le aduc puncte în opinia publică din cauza alegerilor care se apropie, indiferenti la siguranța publică, demonstrează doar că interesul lor nu este sănătatea noastră, ci promovarea propriilor lor cariere politice. Ar trebui să fim mai fermi în ceea ce le cerem oficialilor noștri aleși.

Dacă vrem să vedem sfârșitul Covid, trebuie să ne concentrăm asupra a două lucruri: 1) Lăsați profesioniștii din domeniul sănătății să rezolve soluția între ei, fără interferențe din partea politicienilor și a altor organisme interesate, apoi urmați directivele lor. 2) Unim rândurile noastre, consolidăm solidaritatea noastră ca națiune. Nu putem șterge numeroasele diferențe dintre noi, dar putem și trebuie să ridicăm valoarea unității deasupra oricărei opinii personale. Acestea sunt singurele instrumente pe care le avem pentru a învinge virusul. De fapt, acest din urmă instrument va rezolva nu numai criza noastră Covid, ci și toate crizele cu care ne confruntăm acum sau cu care ne vom confrunta în viitor.

“Frigul extrem – Umărul rece al Naturii” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin Frigul extrem – Umărul rece al Naturii

Vremea extremă de frig pe care o trăiește în prezent SUA este cu adevărat istorică. Dar vedem că aşa este totul în aceste zile. Societatea americană nu a fost niciodată atât de divizată, cel puțin nu de la Războiul Civil, decalajele dintre cei care au şi cei care nu au, nu au fost niciodată atât de mari. Pandemia Covid a impus blocaje istorice asupra Americii, blocaje care nu au fost puse în aplicare cel puțin de la Gripa spaniolă încoace, precum și nivelul de violență, abuzul de substanțe, insuficiența alimentară și depresia sunt în creștere. În lumina a tot ceea ce se întâmplă și ținând cont de focurile istorice care au ars luni întregi în Vest și Mid-West toată vara și toamna, vremea rece oricât de aspră este, pare mai degrabă o continuare naturală a tendinței extremismului care copleşeşte SUA decât un dezastru neașteptat. De la nivelul uman până la natura minerală, totul bate recorduri în intensitate și nimic nu este în favoarea nimănui.

Dacă America vrea să supraviețuiască trebuie să inverseze cursul. Așa cum și-a îndoctrinat oamenii pentru a consuma excesiv, a consacra auto-îngăduința, a deveni fanatic în apărarea intimităţii, individualităţii și drepturilor, acum trebuie să facă contrariul. Acum trebuie să-i învețe pe oameni să se vadă reciproc, cu inimile lor, nu cu ochii lor. Trebuie să-i învețe pe oameni că toți sunt dependenți unul de celălalt și că soarta lor este pecetluită, cu excepția cazului în care toți lucrează umăr la umăr pentru a scoate națiunea din mlaștină.

Matematica este simplă, cu cât egoismul este mai extrem, cu atât climatul este mai extreme, atât social cât și de mediu. America a pus egoismul pe un piedestal, l-a numit „individualism” și l-a consacrat în constituția sa. Nici o țară nu s-a opus mai mult naturii decât SUA și a transformat această abordare în ideologia sa de bază.

De vreme ce America s-a transformat într-un model de individualism, de a merge împotriva reciprocității din natură, a armoniei din ea, a coexistenței, natura la rândul ei a făcut din America un exemplu al consecințelor desconsiderării ei în cea mai de bază lege a armoniei naturii realizată prin mutualitate și echilibru. Ceea ce dai naturii este ceea ce primești în schimb. Când dați naturii un umăr rece, aceasta vă dă acelaşi lucru înapoi.

Dacă America vrea să supraviețuiască trebuie să inverseze cursul. Așa cum și-a îndoctrinat oamenii pentru a consuma excesiv, a consacra auto-îngăduința, a deveni fanatic în apărarea intimităţii, individualităţii și drepturilor, acum trebuie să facă contrariul. Acum trebuie să-i învețe pe oameni să se vadă reciproc, cu inimile lor, nu cu ochii lor. Trebuie să-i învețe pe oameni că toți sunt dependenți unul de celălalt și că soarta lor este pecetluită, cu excepția cazului în care toți lucrează umăr la umăr pentru a scoate națiunea din mlaștină.

Amenințarea Covid-19 este doar vestitorul; multe alte primejdii vor veni în urma sa și vor fi mult mai rele decât „fratele lor mic”. Singurul mod în care America poate „evita gloanțele” este dacă se unește ca o singură națiune care luptă pentru viața sa.

Dar natura nu pedepsește America; este doar un echilibru al egoismului extrem pe care i l-a impus America. Dacă America inversează cursul, la fel și natura și toate furtunile se vor calma. Natura vorbește limbajul echilibrului și al armoniei. Cu cât suntem mai mulți ca ea, cu cât o înțelegem mai mult, cu atât mai bine se raportează ea la noi. Dacă America încetează să lupte și începe să aplice reciprocitatea cu ea, va descoperi că nu are nevoie să cucerească natura pentru a-și construi o viață bună pentru oamenii săi; natura însăși o va face pentru ei.

Rugăciuni diferite

562.02Care este caracteristica unei rugăciuni Cabaliste, care o deosebește de rugăciunile oamenilor obișnuiți? O rugăciune a unei persoane obișnuite se emană din egoismul său fără nicio intenție de a se uni cu ceilalți și de a urca la Creator.

Prin urmare, această rugăciune are un efect pur psihologic, calmând persoana, dar nu schimba nimic în realitate. Nu are niciun efect asupra forțelor spirituale.

Este posibil să influențam forțele care guvernează creația numai prin unire. Dacă grupul de zece se uneste, atunci întregul grup de zece acționează ca unul în raport cu forța superioară.

Și dacă nu ne unim în grupul de zece deasupra egoismului nostru, atunci nu avem niciun impact asupra forței superioare. Poate fi influențat doar în măsura echivalenței proprietăților, iar pentru o echivalență minimă, trebuie să ne unim atitudinile în grupul de zece.

Prin urmare, toate rugăciunile omenirii către Creator nu au niciun efect asupra Lui. Ele sunt o reacție naturală a dorinței de a primi plăcere, pe care Creatorul Însuși a oferit-o fiecărei persoane. Prin urmare, nu are sens pentru El să asculte cererile acestei dorințe de la primi plăcere, pe care El însuși a creat-o.

Dar dacă combinăm dorințele noastre în grupul zece și, în ciuda egoismului nostru, dorim să avem ceva mai înalt, adică puterea de dăruire în loc de puterea de primire trezită în noi de către Creator, atunci ne îndreptăm cu adevărat către Creator ca fiind cea mai superioara sursă de daruire. Și apoi El ne dă puterea de dăruire cu care devenim ca El.

Rugăciunea noastră are ca scop să devină ca si Creatorul și să dobândim puterea de dăruire, asemeni  Lui. Și acest lucru este posibil numai dacă ne unim în corporalitate.

Toate celelalte rugăciuni, indiferent de ce religie aparțin, sunt cereri de împlinire egoistă. Prin urmare, ele nu sunt de nici un folos decât pentru a conduce treptat o persoană la nevoia de a cere legătura dintre toti și adeziunea cu Creatorul pe baza puterii de dăruire și nu a puterii de primire.

Aici stă uriașa diferență cardinală față de rugăciunea unui cabalist în care cerem să câștigăm puterea de dăruire, care este mai presus de noi, în afara intereselor personale ale fiecăruia, de dragul altor oameni, de dragul umanității și de dragul Creatorului. Toată lumea cere să aibă puterea de a dărui tuturor, cu excepția lui însuși, pentru că acest lucru il aseamănă cu Creatorul, care dăruiește tuturor, cu excepția Sa. Prin urmare, o astfel de rugăciune este semnificativ diferită de toate celelalte rugăciuni.

Din lecția zilnică de Cabala din 12.02.2021, „Fiii mei m-au învins” (Pregătirea Convenției 2021)

“Ruşinarea agresorilor obţine rezultatul opus” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinRuşinarea agresorilor obţine rezultatul opus

Recent, a existat o inițiativă de a arăta numele și fețele criminalilor și ale infractorilor sexuali pe panourile din Israel, pentru a-i rușina. Creșterea gradului de conștientizare a criminalității este foarte bună, dar acordând notorietate criminalilor vom obţine exact opusul scopului urmărit: îi va face mândri de ceea ce au făcut și îi va inspira pe alți potențiali infractori să acționeze.

Deoarece societatea noastră devine din ce în ce mai narcisistă, iar narcisismul, așa cum a observat corect revista Time, este o cauză principală a unor astfel de acțiuni, trebuie să ne ocupăm de narcisismul din societate, dacă vrem să împiedicăm viitorii autori să acționeze. Pentru a face acest lucru, trebuie să încurajăm solidaritatea socială.

Steve Chapman de la Chicago Tribune a scris într-un articol intitulat „Privează ucigașii în masă de faima pe care o caută” căci „Cu cât mai cunoscute sunt numele lor, cu atât sunt mai probabile să inspire imitatori care urmăresc o recunoaștere similară. Un tânăr de 26 de ani care a ucis nouă persoane într-un campus universitar din Oregon în 2015 scrisese anterior despre un alt criminal, „Un bărbat care nu era cunoscut de nimeni este acum cunoscut de toată lumea. … Se pare că, cu cât mai mulți oameni ucizi, cu atât mai mult ești în centrul atenției.’ ”

Revista Time a scris de asemenea despre problema de a da notorietate criminalilor, concentrându-se asupra modului în care criminalii folosesc rețelele sociale pentru a câștiga faima rănind alți oameni. Într-un articol intitulat „De ce Facebook Live tentează criminalii care caută faimă, Adam Lankford a scris:„Potrivit sondajelor Pew Research Center, 51% dintre americanii cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani spun că „a fi faimos” este unul dintre cele mai importante obiective ale generației lor în viaţă. În mod similar, ca parte a ambițiilor lor profesionale, mulți adulți concurează acum pentru a-și dezvolta baza Twitter și a se promova online. Din păcate, această dorință de faimă larg răspândită a fost însoțită de o estompare crescută a distincției dintre faimă și infamie”. În plus, și acest lucru este foarte important, Lankford adaugă că „Având în vedere acest context social, nu este surprinzător faptul că unii oameni, care nu pot obține faima în mod legal, vor comite crime pentru a obține în schimb faima. Acest risc este deosebit de ridicat pentru persoanele cu tendințe narcisiste, deoarece sunt atât de disperate de atenție și le lipsește empatia pentru cei pe care trebuie să-i zdrobească pentru a-și atinge obiectivele.” Dr. Scott Bonn s-a referit la astfel de oameni într-un articol al Psychology Today drept „monștri celebri” și a adăugat că unii „ucigași în serie caută de fapt notorietatea publică și se angajează activ în crearea imaginii lor publice”.

În mod clar, a da infractorilor faima pe care o caută nu îi va rușina. Dimpotrivă, îi va face mândri și va încuraja alți infractori să acționeze și să o facă mai îndrăzneț decât ar fi facut-o dacă nu ar fi văzut faima pe care o primesc alți infractori. În loc de faimă, trebuie să ne ocupăm de problemă la un nivel mai sistemic. Deoarece societatea noastră devine din ce în ce mai narcisistă, iar narcisismul, așa cum a observat corect Revista Time este o cauză principală a unor astfel de acțiuni, trebuie să ne ocupăm de narcisismul din societate, dacă vrem să împiedicăm viitori autori să acționeze.

Pentru a face acest lucru, trebuie să încurajăm solidaritatea socială. Așa cum a remarcat Lankford, oamenii cu tendințe narcisiste aşa cum sunt cei mai mulţi astăzi, sunt „disperaţi după atenție” și „nu au empatie pentru cei pe care trebuie să-i zdrobească pentru a-și atinge obiectivele”.

Într-o societate în care există solidaritate, fiecare primește atenția de care are nevoie. Membrii unei astfel de societăți simt că sunt dependenți unul de celălalt și, prin urmare, cultivă relații calde. Dependența reciprocă generează conștientizarea grupului, în care oamenii răspund nevoilor grupului lor, nu mai puțin decât răspund propriilor nevoi. Drept urmare, vor avea grijă să nu-i înlăture pe alții deoarece i-ar durea ca și când s-ar răni ei înşişi.

Odată ce oamenii dezvoltă conștientizarea grupului, devine mai ușor pentru ei să absoarbă ideea că grupul lor depinde de alte grupuri, la fel cum ei sunt dependenți de propriul grup. Acest lucru le-ar extinde conștientizarea socială și ar extinde gama lor de solidaritate socială, dincolo de grupul lor imediat, către comunitate, școală sau oraș. Treptat, cercul conștientizării va crește până când va cuprinde întreaga țară și, în cele din urmă, în funcție de disponibilitatea altor țări, va cuprinde întreaga lume.

Crima nu se întâmplă pentru că oamenii nu simt rușine; se întâmplă pentru că oamenii nu simt nici o afinitate. Hrănește afinitatea și ai eliminat crima. Acesta ar trebui să fie obiectivul nostru principal în toate sistemele de educație din întreaga lume. Dacă vom realiza acest lucru, vom avea un prezent sigur și un viitor fericit. Dacă nu facem acest lucru, nu va fi de folos niciun fel de rușinare, avertismente sau dispozitive tehnologice care să îndepărteze infractorii.

“Forța vindecătoare în mâinile medicilor” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinForța vindecătoare în mâinile medicilor

Când văd presiunea extraordinară sub care se află echipele medicale în lupta COVID-19 sunt plin de mare simpatie. Cunosc îndeaproape lumea medicilor. Părinții mei erau medici, și eu am început studiile în medicină dar am plecat foarte repede pentru că mi-am dat seama că nu era pentru mine. În schimb, am trecut la bio-cibernetică medicală, prima mea profesie.

Soarta fiecărui pacient, a fiecărei echipe medicale și a întregii omeniri depinde de revelarea forței vindecătoare a unității dintre noi.

Așadar, cine sunt eu să mă adresez și să vorbesc cu medicii și asistentele medicale, când ei au nevoie să se ocupe de decizii care pot face diferența între viață și moarte în fiecare zi? Ei știu cum să coopereze și să lucreze împreună ca experți recunoscuți care își tratează pacienții. Cu toate acestea, prea des acum, se trezesc neajutorați pentru a face față situațiilor cu care se confruntă.

Anul coronavirusului a pus o presiune extremă asupra sistemului de sănătate. Morbiditatea este crescândă, mutațiile virusului apar într-un ritm alarmant, iar campania de vaccinare este la apogeu. În acest scenariu exigent, echipele medicale sunt în prima linie a bătăliei. Ele au fost nevoite să se adapteze condițiilor care se schimbă rapid și noilor provocări, în timp ce se străduiesc să salveze vieți omenești – toate acestea în timp ce sunt îmbrăcaţi din cap până în picioare în costume de protecție greoaie, fierbinți și învață să citească expresiile feței prin măști. Circumstanțele sunt de neegalat.

În această situație fără precedent, există o recomandare pentru echipele medicale copleșite: conectați-vă mai mult între voi, nu doar într-o conexiune profesională sau într-o apropiere temporară forțată de epidemie, ci cu o conexiune serioasă și profundă. Acest lucru va produce mari forțe pozitive. Profesioniștii din domeniul medical vor primi combustibilul atât de necesar, care îi va motiva să lucreze mai mult în momentele de oboseală și să se ridice la nivelui sarcinilor în ciuda situațiilor care se înrăutățesc.

Când vorbesc de conexiune, nu mă refer la cooperarea mecanică obișnuită. Vorbesc despre o conexiune caldă, continuă, caracterizată prin interdependență, sprijin și recunoaștere reciprocă la locul de muncă.

Cu siguranță, aceste eforturi emoționale de conexiune au nevoie de multă energie interioară, deoarece necesită grijă și considerație pentru ceilalți, care sunt nenaturale pentru ego-ul uman. Dar tocmai aceste eforturi generează forța și vigoarea care vor reduce stresul și vor aduce echipa la o senzație comună de a se simți reciproc fără cuvinte și a capacității de a identifica împreună următoarea lor acțiune comună.

O tendință interioară subtilă de conexiune va transforma echipa într-o unitate integrată, cu un spirit de unul pentru toți și toţi pentru unul. Fiecare membru va căuta să-l completeze pe celălalt, să umple orice gol posibil sau îngrijorare, să fie un garant pentru celălalt și să-și deschidă inima.

Această senzație de colaborare perfectă le va cristaliza dorințele într-o voință fin concentrată care vizează o unitate indivizibilă, care îmbrățișează fiecare coleg din echipă.

Această conexiune profundă va reîncărca energia echipei și va atrage o putere specială personalului medical de la forța naturii, o putere disponibilă atunci când oamenii se unesc. Aceasta este forța care umple întregul univers. Nu numai că va întări echipa, ci va ajuta și pacienții să se vindece fizic și emoțional. Atât vindecătorii, cât și cei vindecați vor experimenta un mare beneficiu și satisfacție.

Și chiar și atunci când conflictele, disputele și izbucnirile apar în relațiile lor – și astfel de situații sunt de așteptat și sunt benefice – ele nu sunt altceva decât un apel pentru a se aduna și a vorbi câteva minute, a deschide o pagină nouă și a-i reconecta la obiectivul lor comun, încălzindu-le inimile. Astfel de momente sunt timpul pentru amintirea reciprocă că tot ceea ce se întâmplă provine dintr-o sursă supremă pentru a dezvălui boala urii și a competiției nemiloase dintre noi, care are nevoie de vindecare.

Astfel, fiecare situație dificilă și boală ar trebui privită ca o oportunitate de conexiune, un loc pentru a depăși dificultățile noastre, pentru a dobândi împreună o forță mai mare. Soarta fiecărui pacient, a fiecărei echipe medicale și a întregii omeniri depinde de revelarea forței vindecătoare a unității dintre noi.

Dorințele numite Erev Rav (Multitudinea mixtă)

622.01Întrebare: Cum pot lupta împotriva dorințelor numite Erev Rav (multitudinea mixtă)?

Răspuns: De fiecare dată când cineva începe să-și analizeze acțiunile, vede cu ce trebuie să lupte și unde se află în el această condiție numită Erev Rav.

Acest lucru este cel mai vizibil în grup, în grupul de zece, când încercăm să ne conectăm unul cu celălalt. Conectarea și încercarea de a-ți iubi aproapele ca pe tine însuți este cel mai important lucru.

Aici, cu siguranță, vă confruntați literalmente cu condiția ca principalul lucru este să vă conectați în intenție. Dacă urmărești tot timpul asta, treci cu siguranță de la simplul nivel al Israelului, sau chiar înainte de asta, la nivelul Erev Rav și de la nivelul Erev Rav la nivelul de cabalist.

Întrebare: Înseamnă că dorințele numite Erev Rav spun: „Efectuați acțiuni, acesta este principalul lucru. Și intențiile tale sunt de dragul tău ”?

Răspuns: Nu. Nnu cred că o fac pentru ei înșiși. Ei cred că intenția urmează automat acțiunea. Cu alte cuvinte, dacă cineva face unele acțiuni de dăruire, atunci rezultă că intențiile sale sunt aceleași. Nu mai trebuie să controleze și să verifice dacă sunt altruiste. A dat altuia, înseamnă că este altruist.

Prin urmare, dacă nu poate examina că a făcut-o pentru el însuși și, în cele din urmă, egoismul nostru face totul numai pentru sine; în caz contrar, nu are energia de a face nimic, atunci acest lucru nu este determinat de el.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” 22.04.2019

“Ce este pacea?” (Quora)

Dr. Michael LaitmanMichael Laitman, pe Quora:  Ce este pacea?

În ebraică, termenul pentru pace („Shalom“) provine din cuvântul pentru întregime și perfecțiune („Shlemut“). Aceasta implică faptul că, dacă vrem să atingem integritatea și perfecțiunea, trebuie să ajungem acolo prin pace.

Pacea ar putea include astfel înțelegerea trecutului și a stării noastre actuale, precum și a acţiunilor și a diferitelor acorduri, dar aceea asupra căreia suntem cei mai siguri este destinația noastră finală: că am dori să progresăm către o stare perfectă și întreagă.

O stare perfectă și întreagă este una în care diferitele opuse se armonizează și se completează reciproc. Ca atare, spre deosebire de ceea ce se crede adesea despre pace, este imposibil să existe pace fără război și nu ar trebui să ne concentrăm pe încercarea de a aduce pacea convingând sau forțând pe alții să gândească ca noi, pentru că nu se va întâmpla asta.

O stare de complementaritate, integritate și perfecțiune nu există în nicio persoană în mod individual, dar apare atunci când fiecare ne detașăm de sinele nostru individual și creăm o nouă entitate în conexiunile pozitive dintre noi, deasupra ego-urilor noastre.

Pacea este, așadar, un proces îndelungat care implică educație, astfel încât fiecare dintre noi să se poată detașa de stările noastre actuale și să ajungă la o stare în care suntem împreună, în care trebuie să aderăm la noua stare perfectă și întreagă pe care o construim deasupra – și deconectată de noi –  și unde suntem cu toții conectați ca unul.

Pentru a ajunge la o astfel de stare, trebuie să atragem forța pozitivă a naturii în atitudinile și relațiile noastre reciproce, pentru a face pace între noi, astfel încât să înceapă să ne ajute să acționăm împotriva ego-urilor noastre. Acest proces are loc fără suprimarea sau ștergerea ego-urilor noastre. Dimpotrivă, împreună cu ego-urile noastre, forța pozitivă a naturii ne va transforma în ființe care au tendința de a iubi și de a se dărui unii altora deasupra ego-ului uman separator. Cu alte cuvinte, atragem forța pozitivă a naturii pentru a ne învălui și acoperi ego-urile cu mantaua iubirii, dăruirii și conexiunii și aceasta ne va oferi capacitatea de a ne comporta corect și de a ajunge la o stare de pace.

Scris / editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Imagine: Grafic care reprezintă metadatele a mii de documente de arhivă, care documentează rețeaua socială a sute de persoane din Liga Națiunilor. Grandjean, Martin (2014). „Cunoașterea este o rețea”. Caiete digitale 10 (3): 37-54. DOI: 10.3166 / LCN.10.3.37-54

“Evreii francezi apărându-şi loialitatea faţă de Franţa” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Evreii francezi apărându-şi loialitatea faţă de Franţa

În ultimele luni, au existat voci ale evreilor francezi din Franța și din Israel care îi îndeamnă pe evreii din Franța să emigreze în Israel. Motivele lor variază de la criza franceză Covid-19 până la situația economică în scădere și predicțiile slabe despre viitor, până la dificultățile tot mai mari de a menține un mod de viață evreiesc în Franța. Totuși, principalul motiv pentru care evreii proeminenți precum directorul școlii evreiești Yavne din Marsilia sau Ariel Kandel, CEO Qualita, îi îndeamnă pe evreii francezi să plece în Israel, este antisemitismul. Cuvintele lor au stârnit furie și obiecții considerabile din partea liderilor evrei precum Haim Korsia, rabinul șef al Franței, dar au început totuși o adevărată dezbatere în comunitatea evreiască franceză.

Dacă vor să neutralizeze antagonismul împotriva lor, evreii francezi vor trebui să se unească între ei și apoi să răspândească spiritul de unitate în toată țara! Aceasta este singura lor șansă.

Sunt pentru dezbateri; ele ajută la examinarea ideilor – care sunt corecte și care sunt greșite, dar înainte de a dezbate trebuie să fim sinceri cu noi înșine. Deci mai întâi știu că majoritatea evreilor francezi își descriu identitatea ca fiind francezi și cu adevărat se văd ca atare. Cu toate acestea, în aceste zile întreaga noțiune de patrie și patriotism este în declin. În al doilea rând, cred că dacă evreii francezi își cercetează inimile cu adevărat, cei mai mulți dintre ei vor descoperi că șederea lor acolo este mai mult din comoditate decât din patriotism. Asta nu înseamnă că nu sunt loiali Franței, ci că motivația lor de a alege unde să locuiască are mai mult de-a face cu afinitatea și bogăția culturală decât cu loialitatea față de o anumită țară. În acest sens, ei nu sunt diferiți de mulți alți neevrei de astăzi. Este doar spiritul vremii: oamenii trăiesc acolo unde este confortabil.

Cu toate acestea, există o problemă. Afacerea Dreyfus este foarte vie în mintea evreilor francezi, iar antisemitismul în creștere din Franța este un memento constant că afacerea nu face parte din istorie, ci este un avertisment pentru prezent. Evreii sunt din nou vizați în Franța și în ciuda retoricii hotărâte a politicienilor împotriva ei, realitatea zilnică devine din ce în ce mai dificilă pentru evreii francezi să-și poarte colierele Steaua lui David cu mândrie și deschis, de teama agresiunii fizice.

Va fi un proces lung și dureros, dar cred că în cele din urmă actualii rezidenți ai Franței vor forța evreii din Franța să iasă de acolo. S-ar putea să fie o țară civilizată, dar nu atunci când vine vorba de evrei. Chiar și creștinii, și mulți francezi sunt foarte creștini, nu simt că evreii sunt o parte autentică a Franței. Și dacă adăugați la aceasta milioanele de imigranți musulmani care preiau țara, este clar că evreii nu au viitor acolo.

Există, desigur, un mod prin care evreii pot răsturna situaţia și inversa antisemitismul în filosemitism, dar pentru ca acest lucru să se întâmple, evreii ar trebui să se extindă cu adevărat. Dacă vor să neutralizeze antagonismul împotriva lor, evreii francezi vor trebui să se unească între ei și apoi să răspândească spiritul de unitate în toată țara! Aceasta este singura lor șansă. Aceasta ar inversa sentimentele celorlalți francezi față de evrei de la antagonism la prietenie și de la înstrăinare la apropiere. Poate fi o ţintă înaltă, dar este totuși în mâinile lor.

Pentru mai multe informații despre acest subiect, vă rugăm să consultați cea mai recentă publicație a mea,Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism: Fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti.

“Cheia succesului în viaţă” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinCheia succesului în viaţă

John Lennon scria odată: „Viața este ceea ce se întâmplă în timp ce ești ocupat să faci alte planuri”. Povestea vieții sale demonstrează că avea dreptate. Iar astăzi, viețile celor mai mulți dintre noi dovedesc că avea dreptate. De fapt, se pare că natura și-a propus să perturbe viața întregii umanități.

Covid-19 ne-a închis economia, cultura, educația, divertismentul, aproape a prăbușit sistemul de sănătate, a intensificat tensiunile politice și rasiale, a intensificat agresivitatea și violența, a perturbat producția de alimente și lanțurile de aprovizionare și a împrăştiat familiile în bucăți. Chiar și atunci când închiderea s-a mai relaxat și am putut relua activitatea, s-a ușurat doar puţin și virusul s-a întors de fiecare dată cu răzbunare, când am încercat să revenim la normalitatea familiară din perioada pre-Covid. Ceea ce a început ca un fel de gripă rea super-infecțioasă care afectează în principal persoanele în vârstă și pe cei cu sistem imunitar slab s-a transformat într-o amenințare care îi atinge pe toți, de orice vârstă, și este pur și simplu prea contagioasă pentru a fi oprită și prea periculoasă pentru a fi ignorată.

Mediul înconjurător poate beneficia de la noi mai mult decât o facem noi de la el. Tot ce trebuie să facem este să ne gândim la beneficiile sistemului, iar sistemul va funcționa în favoarea noastră.

Acum, chiar dacă vrem să revenim la normalitate, va fi o normalitate foarte palidă, anemică și destul de patetică în comparație cu viața rapidă pe care am avut-o până la începutul deceniului actual. Se pare că natura ne pedepsește și insistă să ne nege plăcerile vieții.

Dar, doar pare așa. Când un părinte îl ceartă pe un copil că nu-şi face temele, părintele nu vrea să-l pedepsească, ci să-l ajute! Fiecare părinte știe, și mulți dintre noi ne amintim din propria copilărie, că dacă nu suntem împinși, nu vrem să muncim din greu. Și din moment ce temele sunt o muncă grea și nedorită, copiii o urăsc și nu o vor face fără presiunea părinților. Pentru părinți, aceasta este educație; pentru copii, acest lucru se simte ca o pedeapsă. Dar dacă copiii ar putea vedea beneficiile pe care le vor culege prin eforturile lor, și-ar face temele cu mai multă bunăvoinţă.

Iată ce ne face natura, de la începutul deceniului. Ne-a îndemnat să studiem și ne plângem de pedepsele sale. Nu ne pedepsește, ci ne conduce în direcția cea bună.

Prin presiunea sa, natura ne arată faptele de bază ale vieții: totul prosperă numai atunci când este sincronizat cu mediul său. Acest lucru se aplică fiecărui nivel al realității, de la valuri din întreaga lume materială, la nivelurile nemateriale ale gândurilor, sentimentelor și spiritului. Sincronizarea înseamnă că totul funcționează ca parte a unui sistem. Sistemul oferă absolut tot ce are nevoie fiecare parte din el. La nivel animal, acest lucru se referă la hrană, adăpost și reproducere. La nivel uman, acest lucru înseamnă mult mai mult. Sistemul în care ne aflăm ne oferă nevoile noastre fizice, la nivel animal, dar și nevoile noastre umane, cum ar fi educația, divertismentul și cultura.

Dacă privim cu atenție, vom vedea că aceste nevoi la nivel uman sunt exact ceea ce Covid a perturbat în ultimul an. Aceste nevoi sunt exact acolo unde ne-am comportat greşit, iar natura ne-a oprit și ne-a permis să vedem ce am greșit, astfel încât să ne putem redirecționa către locul în care putem găsi satisfacții durabile, sustenabile și mai profunde.

Într-adevăr, am mers în direcția greșită: spre interior. Parcă ne-am fi uitat în propriile corpuri și ne-am întrebat de ce totul părea atât de întunecat. Fiecare plan pe care l-am făcut era destinat să ne mulțumească doar pe noi înșine și (în cel mai bun caz) pe cei mai apropiați de noi. Am ignorat sistemul, ne-am planificat viețile ca și cum acesta nu ar exista sau (mai rău) ar exista doar pentru a ne servi, când de fapt sistemul este părintele nostru; suntem în el, ne hrănește și suntem dependenți de el pentru orice. Dacă îl stricăm, vom suferi invariabil. Prin urmare, nu este de mirare că viața, și anume sistemul, se întâmplă în timp ce facem alte planuri, pentru noi înșine. Cum poate fi altfel, dacă facem planuri pentru propria noastră fericire egoistă, în timp ce viața plănuiește să-i facă pe toți fericiți?

Dacă dorim să ne planificăm un bun viitor, trebuie mai întâi să recunoaștem „viața”, adică sistemul integral și interconectat în care ne aflăm. Dacă învățăm cum să ne conectăm mai degrabă pozitiv cu mediul nostru, în special mediul nostru social, decât negativ – adică a-l exploata în folosul personal – atunci mediul ne va aduce beneficii. Mediul ne poate aduce beneficii mai mult decât ne putem aduce noi înșine. Tot ce trebuie să facem este să ne gândim la beneficiile sistemului, iar sistemul va funcționa în favoarea noastră.

Iată ce încearcă să ne învețe natura. Viața are un plan pentru noi, o direcție clară. Dacă planificăm împreună cu viața, atunci viața nu va fi ceea ce se întâmplă în timp ce facem alte planuri, care în cele din urmă nu fac decât să ne rănească.