Întrebare: Ce este moartea din punctul de vedere Cabala? Este sfârșitul vieții sau începutul a ceva nou?

Răspuns: Moartea trupului fizic nu are nicio relevanță pentru adevărata ta viață, care, desigur, nu începe sau se termină cu aceasta. Pur și simplu începi să te simți într-o altă stare. Deci, nu ar trebui să te gândești la moarte și să își faci griji. Este mai bine dacă ne gândim la modul în care ne vom continua existența.

Întrebare: Dar dorința însăși este cumva legată de frica de moarte?

Răspuns: Nu. De fapt, dorința de a trăi este o dorință eternă și absolută. Este dorința de a ne conecta cu sursa vieții, Creatorul și de a exista în conexiune cu El.

Iar starea noastră fizică, pe care o numim „viață”, este, în general, o condiție mică pentru existența noastră, pentru a începe să simțim ceva mai înalt, nivelul următor.

Întrebare: Există o evidență a eternității în om?

Răspuns: Cu siguranță, există o evidență a stării eterne. Fără asta nu am tânji după ea.

Din emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei” 15.12.2019

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă corectarea naturii egoiste a omului?

Răspuns: În măsura în care mă corectez, în lume văd numai bunătate.

Întrebare: Să presupunem că acum au murit de foame câteva milioane de oameni. Un cabalist nu vede toate acestea sau le vede diferit?

Răspuns: El simte toate acestea și simte că este de vină pentru asta, deoarece nu și-a corectat încă toate aceste proprietăți.

Întrebare: Și dacă le-a corectat, vede acest fenomen ca fiind pozitiv?

Răspuns: Nu. El își dă seama că toate acestea încă nu sunt corectate, deoarece nu poate corecta complet întregul univers. Cu toate acestea, corectează o parte.

Întrebare: Dar nu are plângeri împotriva nimănui? El își asumă toate plângerile pentru că înțelege că ceva nu a fost finalizat încă?

Răspuns: Plângerile sunt numai față de tine. Repară-te și vei repara lumea.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 13.05.2019

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Libertatea“: Tora și Mitzvot au fost date doar pentru a purifica Israelul, pentru a dezvolta în noi sensul recunoașterii răului întipărit în noi la naștere, care este în general definit ca iubirea noastră de sine, și pentru a ajunge la binele pur, definit ca „iubire pentru alții”, care este unicul şi singurul mod de a atinge iubirea de Creator.

Oamenii nu s-ar uni niciodată unul cu celălalt, dar pentru că tânjesc după Creator și vor să-L dezvăluie, această tȃnjire îi conectează. Nimic altceva nu poate uni cu adevărat nici o mamă cu copiii ei, nici un soț cu soția sa, familia, rudele, națiunile sau umanitatea. Prin urmare, trebuie să dorim și să ne îndreptăm spre rădăcina noastră spirituală, în care ne aflăm într-o fuziune absolută, cum sunt, de exemplu, amestecurile de gaze sau lichide, din care nu rămâne altceva decât un amestec omogen. Pentru aceasta a fost dată Cabala – să ne amestece și să ne unească.

Când încercăm să ne unim, începem să înțelegem măsura în care suntem incapabili să realizăm acest lucru, iar Creatorul este perceput tocmai în măsura în care suntem conectați. Ce să faci pentru ca acest lucru să funcționeze? Nu putem face nimic! Și acest „nu putem” este natura noastră și este răul absolut, care ne face să ne simțim ȋn respingere unul faţă de celălalt, aşa cum se resping reciproc doi poli identici ai unui magnet.

Recunoașterea răului arată cine suntem din naștere, și măsura în care nu ne putem conecta pentru a deveni un întreg. Această respingere reciprocă este definită ca ego-ul nostru, iubirea noastră de sine.

Când începem să simțim forța reală a ego-ului, respingerea, ura, eșecul, lipsa trezirii unul față de celălalt, putem începe să ne imaginăm forma opusă, care este iubirea față de ceilalți.

Marele nostru profesor, Baal HaSulam, spune că aceasta este singura și unică tranziție către iubirea de Creator. Prin urmare, trebuie să ajungem la o stare în care vedem că suntem neputincioși să ne unim, o respingem cu toată puterea și nu o dorim deloc.

Este dificil să-ți imaginezi cum poți suporta un sentiment ca iubirea, dizolvarea totală ȋn ceilalţi, atunci când nu mai rămâne nimic din tine. De fapt, sentimentul că nu te poți dizolva pe deplin în ceilalți îți aduce recunoașterea a ceea ce este de fapt iubirea și conexiunea.

Cu alte cuvinte, nu putem susține conexiunea iubirii, dacă nu o atingem ca urmare a respingerii. Aceasta este singura modalitate de a realiza trecerea de la ură și incapacitatea de a ne uni spre iubire.

Din emisiunea de pe KabTV “Fundamentele Cabalei” din 29.12.2019

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, On Quora: „Care este viitorul frontierelor naționale?”

Nu vor exista frontiere, națiuni sau țări în viitor.

Vom deveni cu toții membri ai unei națiuni care se întinde pe întregul glob, cu un limbaj clar pentru toată lumea.

De asemenea, religiile, credințele și obiceiurile își vor pierde din importanță și vor dispărea în acest proces.

Cu alte cuvinte, vom realiza în cele din urmă interconectarea noastră completă și interdependența ca un singur întreg, în echilibru cu legile integrale ale naturii.

Înlocuirea tuturor tipurilor de granițe geografice și ideologice va fi o atitudine bună și pozitivă în rândul tuturor ființelor umane.

Trecerea la acea stare finală va avea loc prin înțelegerea faptului că nu putem realiza o viață bună decât dacă fiecare dintre noi ne recunoaștem ego-urile într-o oarecare măsură

În timp ce în realitatea noastră actuală, o astfel de imagine pare utopică și nerealistă și că fiecare individ, grup și națiune este responsabil numai pentru sine și pentru proprii cetățeni, legile naturii stipulează că trebuie să avansăm către o stare absolută de conexiune, cu atitudini de considerație reciprocă care locuiesc în această legătură.

Acest tip de conexiune există peste orice limită pe care o avem în lumea noastră, fie că este vorba de granițe, sex, rasă sau limbă, printre altele, pe care le-am dezvoltat de-a lungul generațiilor.

Pe scurt, nimic nu ne va împiedica să ne integrăm unul cu celălalt, deoarece natura necesită acest proces.

Scris / editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “La un pas de disperare ”

Încetul cu încetul, ne scufundăm în realizarea că nimic nu pare să îmbunătățească lucrurile: nici noul an, nici noua administrație și nici vaccinurile. A trăi pe repede-ȋnainte pur și simplu nu mai funcționează. Nu a funcționat în ultimul an și se pare că nu va începe să funcționeze prea curând. Și cu cât ne realizăm asta mai mult, cu atât devenim mai disperați.

Există un motiv bun pentru care se pare că lumea rămâne fără putere. Din timpuri imemoriale, combustibilul nostru a fost căutarea următoarei plăceri, a următorului lucru de câștigat sau a următorului avantaj față de ceilalți. Am folosit un combustibil care stimulează ego-ul; unde ego-ul nu a văzut niciun beneficiu, nu am avut combustibil pentru a lucra.

Există un motiv bun pentru care se pare că lumea rămâne fără putere. Din timpuri imemoriale, combustibilul nostru a fost căutarea următoarei plăceri, a următorului lucru de câștigat sau a următorului avantaj față de ceilalți. Am folosit un combustibil care stimulează ego-ul; unde ego-ul nu a văzut niciun beneficiu, nu am avut combustibil pentru a lucra. În ultimul an, ego-urile noastre au avut atât de multe dezamăgiri, încât mulți încep să se îndoiască dacă ego-ul este într-adevăr regele pe care ar trebui să-l slujim. Poate că urmărirea zadarnică a plăcerilor, pe care nu le mai dorim, scurt timp după ce le obținem, și-a expus inutilitatea inevitabilă. La urma urmei, dacă știți deja că odată ce veți obține ceea ce doriți, în curând vă veți sătura de asta, ce rost are în primul rând să îl obțineți?

Timpul nostru este un moment de recunoaștere a adevărului despre motivațiile noastre, civilizația noastră, valorile noastre și, în cele din urmă, despre cine suntem ca ființe umane. Imaginea pe care o expune această realizare nu este frumoasă, dar este foarte sinceră și, din punct de vedere al sincerității, începe o creștere sănătoasă. Acesta este motivul pentru care cred că timpul nostru este atât de uimitor, pentru toate dificultățile sale.

Suntem într-o perioadă de mare schimbare; trecem de la a percepe lumea ca indivizi, la a o percepe ca un sistem integral din care suntem cu toții părți și în care suntem cu toții unul. A percepe lumea ca indivizi ne-a obligat să căutăm doar propriul nostru beneficiu. Cu toate acestea, acest lucru ne-a pus în contradicție cu direcția dezvoltării naturii.

Natura evoluează spre creșterea complexității, interdependenței și reciprocității. Când încercați să mergeți în direcția opusă întregii realități, lucruri rele trebuie să se întâmple. Acest conflict între traiectoria naturii și traiectoria noastră a fost cauza principală a tuturor nenorocirilor noastre, mai ales că am început să accentuăm individualismul, la începutul secolului al XX-lea, dar de la începutul secolului aceasta a prins un ritm enorm.

Atât timp cât vom continua să mergem împotriva traiectoriei naturii, tot ceea ce construim se va prăbuși. De aceea, în zilele noastre, nimic nu pare să funcționeze: vaccinurile sunt aici, dar și virusul; alegerile s-au terminat, dar nimeni nu este calm; și mai presus de toate, nimeni nu se simte încrezător în viitor și nimeni nu știe ce să facă în legătură cu aceasta.

Cu toate acestea, răspunsul este la vedere: dacă mergem împotriva naturii și continuăm să gândim ca indivizi, nu vom avea niciun viitor și nicio soluție nu va funcționa. Dacă gândim ca umanitate integrală, care face parte din planeta integrală, vom reuși și planurile noastre vor funcționa.

În adevăr, sunt foarte plin de speranță. Văd cum natura nu ne lasă de ales decât să regândim totul. Unitatea este direcția clară a mișcării noastre, deoarece către aici evoluează întreaga natură și noi nu suntem excluși. Singura întrebare este cât de mult vom fi de acord să suferim, înainte de a merge mai departe. Sfârșitul este sigur bun; drumul care ajunge acolo mă îngrijorează.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ghidul pentru viaţa online ”

Indiferent dacă ne place sau nu, trăim online. A rămâne acasă a luat proporții globale după mai bine de un an de pandemie. Acum este mai evident ca oricând că suntem legați unul de celălalt într-un mod interdependent, că ne influențăm constant reciproc prin diferite instrumente și platforme de comunicare online. Cum putem profita de această nouă realitate? Vom obține beneficiul suprem punând „ochelari” exacți pentru a examina natura noilor noastre relații.

Întrucât ceea ce numim viață „normală” nu se poate întoarce niciodată pe deplin, am face bine să învățăm să trăim în noul mediu într-un mod adecvat și semnificativ. Imaginați-vă fire invizibile care leagă toate inimile, toate mințile, toate dorințele, toate gândurile – conectându-se între noi toţi și fiecare. Această rețea de conexiuni are două stări posibile: o stare naturală inițială și o stare mai avansată la care trebuie să ajungem prin alegere proactivă și recunoaștere.

Închiderea prelungită a locurilor de muncă și a afacerilor ca urmare a crizei extinse a COVID-19 a transformat ocuparea forței de muncă și stilul de viață pentru milioane de americani și oameni din întreaga lume, care acum lucrează, studiază, comunică și socializează virtual. Este de așteptat ca viața online să rămână o parte durabilă a stilului nostru de viață chiar și după încheierea crizei de sănătate. Un studiu recent realizat de Pew Research a arătat că din 71% dintre persoanele chestionate care lucrează cu normă întreagă de acasă, 54% ar dori să continue acest lucru chiar și după ce pandemia este sub control dacă li se oferă o astfel de opțiune.

Întrucât ceea ce numim viață „normală” nu se poate întoarce niciodată pe deplin, am face bine să învățăm să trăim în noul mediu într-un mod adecvat și semnificativ. Imaginați-vă fire invizibile care leagă toate inimile, toate mințile, toate dorințele, toate gândurile – conectându-se între noi toţi și fiecare. Această rețea de conexiuni are două stări posibile: o stare naturală inițială și o stare mai avansată la care trebuie să ajungem prin alegere proactivă și recunoaștere.

În prima situație, indivizii din rețea își simt doar propriile interese și încearcă să-i folosească pe ceilalți pentru a-și îndeplini dorințele. O astfel de abordare autocentrată umple atmosfera rețelei cu un sentiment negativ și distructiv al competiției, al controlului, al diviziunii și al urii. Practic, nimeni nu doarme liniștit, toată lumea suferă într-un fel sau altul.

În situația mai avansată, indivizii încep să simtă că fac parte dintr-un colectiv cu un scop comun și că sunt complet dependenți unul de celălalt. Relația dintre membrii colectivului se bazează pe reciprocitate, completare, dăruire și iubire. Definiția succesului în al doilea scenariu este comunitară, unde toată lumea se străduiește să facă tot ce este mai bun pentru ceilalți.

Aceste două situații sunt complet opuse una faţă de cealaltă. Lumea care se simte în prima stare este o lume dificilă, în timp ce lumea care se simte în a doua stare este una frumoasă. Cine determină ȋn care lume voi locui? Eu o fac, prin atitudinea mea față de ceilalți!

Dacă mă raportez la toată lumea printr-o viziune egoistă a propriei satisfacții, trăiesc ca de obicei într-o lume în care relațiile noastre se deteriorează zi de zi. Dar dacă reușesc să dezvolt o atitudine mai presus de egoismul meu personal, pentru a include preocupările celorlalți, care nu sunt eu, mi se va deschide o lume cu susul în jos, o lume mai înaltă și mai pozitivă ȋmi va fi dezvăluită. Motivul pentru care nu o simt acum este că nu am dezvoltat încă atributele necesare pentru a înțelege asta. Acest lucru este oarecum similar cu modul în care funcționează emisiunile radio: ceea ce determină ce post voi asculta este frecvența internă la care este acordat receptorul meu.

Rețeaua în care trăim este una și aceeași, conexiunile dintre toți există deja, indiferent dacă le simțim sau nu. Dacă reușesc să dezvolt o nouă natură a „iubirii aproapelui tău ca pe tine însuți” și îi tratez pe ceilalți cu iubire și considerație, voi începe să simt că în această rețea de relații există o energie eternă și completă care mă umple cu bunătate.

Această sursă de putere ne direcționează perfect și ne clarifică înțelegerea pentru a dezvălui că viața are un scop foarte înalt, imposibil de împiedicat de nimeni sau de nimic. Dacă această schimbare de atitudine este pusă în practică în relațiile noastre umane, aceasta ne va lumina mediul virtual și vom realiza că fiecare moment al vieții noastre va deveni o oportunitate de a ne conecta cu forța iubirii, care umple toată creația cu atingerea unui deget.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum se simte să fii iluminat spiritual?“

Sentimentul iluminării spirituale este un sentiment de unificare cu natura.

Este faptul că existăm într-un câmp al unei singure conexiuni comune, cu o forță de iubire și dăruire, care ne conectează între noi.

Mai mult, unificarea totală ca părți integrante ale naturii este destinația finală a vieții noastre; este ceea ce descoperim când atingem scopul vieților noastre.

Prin conexiunea pozitivă dintre noi toți și cu natura, forța iubirii și a dăruirii, care există în natură, se trezește și luminează. Ne oferă o nouă simțire sporită de armonie și eternitate – un sentiment de plăcere prin a ne aduce mulţumire reciproc și naturii.

Bazat pe lecția „Fundamentele Cabalei” de Dr. Cabalist Dr. Michael Laitman pe 9 decembrie 2018. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce nu ne-am născut știind totul?“

Dacă ne-am fi născut cu o cunoaștere completă despre noi înșine, despre lume și despre realitate în general, atunci nu am fi nimic mai mult decât mașini sau roboți.

Dorința forței care ne-a creat, numită „Creatorul” în înțelepciunea Cabala, este de a ne crea într-un mod în care să ajungem la asemănarea totală cu aceasta. Prin urmare, ni se oferă spațiu pentru voință liberă, alegere, decizie și acțiune.

Este imposibil să ajungem la asemănarea cu Creatorul dacă experimentăm zero probleme, zero coborâri și ascensiuni și ne dezvoltăm în înțelegerea noastră a realității.

Suntem, așadar, pe un drum destul de dur către o realizare completă a realității. Totuși, această cale ne modelează în mod constant conștiința interioară.

În cele din urmă, vom ajunge la înțelegerea sursei vieții noastre, a gândului creației, adică a gândului Creatorului și a scopului intenționat pentru noi, și îl vom pune în aplicare. Când o vom face, vom realiza de ce a avut loc totul în viața noastră așa cum a fost și cum a fost exact ceea ce era necesar pentru ca noi să ne ridicăm la un nou nivel de asemănare cu Creatorul.

Pe baza programului TV, „Întreabă un cabalist” împreună cu cabalistul Dr. Michael Laitman pe 20 martie 2019. Scris / editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Cu cȃt suntem mai treji, cu atȃt mai puţin vedem”

Priviti la ce se întâmplă: am construit o lume în care poți trăi oricum vrei, să fii orice vrei și să faci ce vrei. Suntem treji, progresivi și expresivi; noi suntem înalți când suntem înalți și suntem înalți când suntem jos. Totul este legal, toți sunt la fel, și fiecare drum pe care îl alegi este în regulă pentru toată lumea. Dar de ce sunt toți atât de furioși? De ce există agresiune, anularea altora și violență oriunde te uiți?

Doar atunci când abandonăm mentalitatea actuală de „apucă cât poți, cât încă mai poți”, ne vom da seama că fiecare dintre noi și toți vom avea mult mai mult dacă ne vom aduna! Întregul scop al actualului „Eu! Eu! Eu!” pandemic este de a conduce această atitudine la implozie. Când vom renunța la asta, vom vedea că oamenii cu care am concurat sunt de fapt singura noastră speranță de a realiza ceea ce ne dorim.

Cu cât devenim mai absorbiți de satisfacerea fiecărui capriciu, cu atât devenim mai frustrați și mai furioși. Ne simțim atât de îndreptățiți încât, pentru a parafraza expresia „Gȃndesc, deci exist” a lui Descartes, am adoptat motto-ul „Vreau, deci merit” ca justificare a acțiunilor noastre. Dar dacă toată lumea se simte așa și se comportă în consecință, cât timp vom rezista? Nu este surprinzător că nimeni nu pune această întrebare, deoarece răspunsul este evident și nimeni nu este dispus să facă ajustările necesare.

Dar, puțin câte puțin, umanitatea acumulează disperare. Din ce în ce mai mulți oameni renunță la fantezia că într-o zi vor avea ceea ce vor. În cele din urmă, toată lumea va dispera, chiar și superbogații. Capriciile noastre sunt fără sfȃrşit, dar energia și resursele noastre sunt finite. Când destui oameni își vor da seama de zădărnicia urmăririi mofturilor lor, vor începe să întrebe despre scopul tuturor acestora. Atunci vom începe să înțelegem ce se întâmplă cu adevărat.

Când încetăm să ne urmărim propriile cozi, vom realiza că ego-urile noastre explozive nu doar ne scot din minți; ele ne scot din mințile noastre actuale către o minte nouă. Doar atunci când abandonăm mentalitatea actuală de „apucă cât poți, cât încă mai poți”, ne vom da seama că fiecare dintre noi și toți vom avea mult mai mult dacă ne vom aduna! Întregul scop al actualului „Eu! Eu! Eu!” pandemic este de a conduce această atitudine la implozie. Când vom renunța la asta, vom vedea că oamenii cu care am concurat sunt de fapt singura noastră speranță de a realiza ceea ce ne dorim.

Împreună putem construi o viață materială grozavă pentru noi toți! Împreună putem construi comunități grozave! Împreună putem construi țări grozave! Și, împreună putem construi o lume grozavă.

Singuri, nu putem decât să distrugem lumea. Sper să ne înțelepţim înainte ca lipsa noastră de trezire să ne omoare.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ce „doresc” politicienii”

Când examinați modul în care republicanii și democrații tratează Israelul, este ușor să faceți diferența: republicanii sunt palpabil pro-Israel, în timp ce democrații arată Israelului o privire rece. Noi, în Israel, putem simți atitudinea lor ca o reflectare a „sentimentelor” lor, dar nu există așa ceva în politică. În realitate, nici politicienilor republicani, nici democraților nu le pasă de Israel; dacă ar fi după ei, ne-ar arunca în Marea Mediterană.

Ceea ce își doresc politicienii este să fie realeşi și, pentru a fi realeşi trebuie să răspundă gustului circumscripției lor. Dacă alegătorii lor favorizează Israelul, la fel vor fi și mesagerii lor din Camera Reprezentanților. Dacă alegătorilor lor nu le place Israelul, la fel și reprezentanții lor.

În plus față de cele de mai sus, există o persoană în Casa Albă cu o agendă reală când vine vorba de Israel: Barack Hussein Obama. El este cel care trage corzile în actuala administrație, iar titlul Biden-Harris este doar o faţadă. Ura lui Obama față de Israel este motivată religios, geografic și politic. Nu trebuie să ne facem iluzii în acest sens.

Cu toate acestea, Israelul nu este neajutorat. Poate că nu vom putea schimba opinia politicienilor despre Israel, dar putem schimba opinia alegătorilor lor, iar asta contează cu adevărat. Dacă noi, în Israel, ne unim deasupra diferențelor noastre (nenumărate), vom dizolva orice ură pe care lumea o simte în prezent față de noi, și chiar o simte. Ochii lumii sunt aţintiţi întotdeauna asupra Israelului, adesea chiar mai mult decât asupra afacerilor interne. Oamenii simt că ceea ce se întâmplă aici îi afectează personal. Aversiunea pe care ne-o arătăm unii altora radiază în întreaga lume, iar undele sale aprind conflicte și războaie în întreaga lume. Acesta este motivul pentru care cei care urăsc evreii învinovățesc Israelul și evreii pentru provocarea tuturor războaielor. Ei nu cred cu adevărat că începem războaie peste tot pe planetă, dar cred că este vina noastră.

Și adevărul este că au dreptate. Începem războaie luptând între noi. Lumea ne acordă constant atenție; proiectăm ura; lumea absoarbe ura pe care o proiectăm; iar ura începe războaie. Credem că lumea a uitat de „prostia” acelei obligații biblice a Israelului de a fi „o lumină pentru națiuni”, iar lumea, de asemenea, s-ar putea să nu se gândească la asta în mod conștient. Dar faptul că lumea se uită mereu la noi, ne examinează întotdeauna fiecare mișcare și ne judecă întotdeauna după un standard mai înalt decât judecă restul națiunilor, se datorează faptului că se așteaptă să fim „o lumină pentru națiuni”.

Acțiunile nu sunt determinate de cuvintele oamenilor, ci de sentimentele oamenilor. Ei consideră că noi, evreii în general și Israelul în special, suntem o sursă de probleme. Singurul mod în care putem să nu mai fim o povară și o amenințare în ochii lumii este dacă restabilim unitatea care ne-a construit într-o națiune, dacă nu mai proiectăm ura, şi curentul de ură care amenință să înece lumea se va opri. Poate că nu vrem să ne unim cu frații noștri, dar nu putem spune că nu putem face nimic împotriva urii evreilor. De fapt, suntem singura națiune de pe Pământ a cărei soartă este exclusiv în mâinile sale.

Pentru mai multe informații despre acest subiect, vă rugăm să consultați cea mai recentă publicație a mea, „Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism: Fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti”

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→