Întrebare: Ce trebuie să facem astfel încât vocea noastră liniştită, picătura din ocean, să fie auzită cât mai tare posibil, aşa încât picăturile să devină fluxuri şi oamenii în sfârşit să ne audă?

Răspuns: Cred că trebuie să fim pe creasta mişcărilor de protest, deoarece guvernul le studiază şi se teme de ele. Dacă ne ocupăm locul în această mişcare de protest şi creştem mai presus de toata lumea, arătându-le şi convingându-i că soluţia nu este în a distruge, jefui, sparge vitrine şi incendia magazine, atunci, în primul rând, guvernul ne va vedea ca pe un factor pozitiv, iar in al doilea rând, psihologii, sociologii, politologii şi alţii vor studia acest fenomen. Trebuie să intrăm în aceste mişcări de protest şi să acţionăm în paralel, arătând tuturor ideologia noastră, metoda noastră.

Sper că prin puterea marilor mişcări de protest şi a milioanelor acesteia, vom deveni cunoscuţi.

Desigur, mişcările de protest în sine, nu doresc să folosească metodele blânde pe care le oferim, dar pe de altă parte, ei nu au nici o metodă a lor- jefuind banci ca bolşevicii sau francezii în timpul revoluţiilor?

Deci, cum putem acţiona? Dacă acestea sunt ţări libere democratice, ar trebui să folosim sistemele parlamentare şi să le cerem să voteze pentru un membru sau altul, deoarece protestele de pe stradă nu au condus niciodata la nimic cu adevărat.

Ideea este că există o imagine total diferită aici. Dacă cândva mişcările de protest au fost un fel de catalizator al proceselor sociale, economice şi socio-politice, azi nu pot face nimic, deoarece am ajuns la o stare care nu are niciun loc pentru a fi catalizat.

Guvernul nu poate face nimic. Nu-l poţi împinge să ia nicio decizie. Poate taia placinta politică un pic diferit pentru a-ţi arunca niste mici bucăţi, pentru a cumpăra liderii mişcărilor de protest, sau alte astfel de acţiuni; există multe metode pe care le pot folosi aici.

Principalul lucru este că nici guvernul, nici mişcările de protest nu pot oferi nimic real, chiar dacă nu s-a copt încă, astfel încât mişcările să ne ducă mai repede la un punct în care ceva nou se naşte. Aici nimic nu se poate naşte. Astfel, ei înţeleg că, cu excepţia strigatelor „Dă-mi!”, nu este nimic ce se poate face si guvernul nu are nimic să ia şi să dea.

Am ajuns la o stare în care toate ţările sunt adâncite în datorii. De unde vor lua? Nu sunt fonduri suficiente pentru a da la toată lumea. Ce înseamnă a împărtăşi? Înseamnă să reduci cheltuielile pentru alte necesităţi. Să presupunem că oficialii fură, bine, aşa ca dau înapoi ceea ce fură; Chiar dacă îi puneţi în închisoare, le luaţi ceea ce au furat, şi să presupunem că, de acum încolo nimeni nu va fura; nu va schimba nimic. Nu vorbesc despre corupţia în anumite ţări, ci despre ţările democratice normale. Indiferent de modul în care calculează bugetul, nimic nu va ajuta, pentru că suntem într-o astfel de stare în care oamenii sunt concediaţi de la locurile lor de muncă, deoarece nu sunt necesari. Nu este nevoie de ei!

Aceasta nu este doar o altă criză care poate fi depăşită, ca şi în trecut, prin introducerea de noi tehnologii sau prin război. Înţelegem că astăzi, aceasta nu este soluţia la problemă. Prin urmare, noi nu luam rolul de susţinere a reducerii de personal, ci rolul profesorilor, predând sursa soluţiei pe care nu o are nimeni.

Acest lucru înseamnă că ar trebui să aratăm populaţiei că nu are o soluţie. Vedem ce se întâmplă cu mişcările de protest: incercarile lor de a face schimbări aparent pozitive conduc la rezultate opuse dupa un timp. Ce este mai mult, se întâmplă de fiecare dată. Deci, e mai bine să nu facă nimic. Atunci când statul încearcă să ajute şi începe să caute rezerve şi să să dea mai mult oamenilor, în cele din urmă conduce la preţuri mai mari şi la dezechilibru şi mai mare.

Nimeni nu are o solutie şi avem nevoie doar ca în mod constant, persistent şi cu încăpăţânare să oferim metoda noastră până când este auzită- metoda în conformitate cu care o persoană se va schimba prin ea însăşi şi va deveni o parte integrală a societăţii integrale. Atunci vom fi capabili să ne echilibrăm pe noi înşine, societatea şi natura şi vom ajunge la armonia generală.

Dintr-o „discuţie despre creşterea integrală” 21/05/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Creatorul vrea ca noi să fim un exemplu pentru întreaga lume, aşa că am putut dezvolta metoda şi să fim link-ul de tranziţie. Ce schimbări trebuie să facem în dorinţa noastră de a atinge ceea ce am citit în cărţile cabalistilor şi să devenim cu adevărat un exemplu pentru toată lumea?

Răspuns: Mai întâi de toate, noi trebuie să fim „capul”. Literele cuvântului „Israel” (ישראל) se descompun în expresia „capul meu” (לי ראש). Trebuie să verificăm ce se întâmplă în lume, care este voinţa Creatorului, şi cum putem deveni un „adaptor”, conectând planurile şi dorinţele Lui cu lumea, precum şi modul de a aduce lumea mai aproape de realizare. Să lăsăm Creatorul să determine noua stare a lumii, în timp ce lumea se mişcă înainte, în scopul de a dori să-şi asume această stare. Pentru aceasta trebuie să fiu la mijloc ca un intermediar, mentor, educator, asistent.

Aceasta este munca noastră. Tot ce revine lui Israel este de a oferi un exemplu, să „se joace” cu lumea, ajutând-o să dobândească forma corectă, să-i explice ceea ce se întâmplă, să vorbească despre motivele necazurilor. Până la urmă, în sens spiritual, oamenii sunt „mici copii”, şi noi trebuie cu răbdare să avem grijă de dezvoltarea lor, devenind îmbibaţi cu grijile lor.

În trecut, am fost departe de acest lucru şi nu înţelegeam de ce am nevoie de o legătură cu întreaga umanitate. De-a lungul întregii mele vieţi din trecut, am presupus că ar fi bine să fiu închis în mediul ştiinţific care mi-a placut, oferindu-mi în acelaşi timp toate necesităţile materiale. Am vrut să ating, să înţeleg şi să ţes împreună imaginea realităţii, şi nu am planificat să-mi cobor privirea la ceea ce se află sub acest nivel. De ce are nevoie un cercetator al universului de toţi cei care sunt doar confuzi cu privire la această întrebare sau cărora nu le pasa deloc de asta? Aceasta a fost poziţia mea.

Cu toate acestea, după aceea m-am îndepărtat de dispreţul egoist şi mândru faţă de cei din jurul meu şi am atins poziţia opusă în care sunt dispus ” să le schimb scutecele”  în mod constant. La urma urmei, totul depinde de realizarea importanţei, iar pe calea spirituală devine evident că aceasta este munca noastră, că acesta este modul în care facilităm corectarea lumii şi dăruim plăcere Creatorului.

Nu există nicio muncă mai mare decât aceasta. Nu este accidental faptul că este scris că o persoană care işi ară câmpul pentru a hrăni pe cei flămânzi, execută munca spirituală a preoţilor. Noi pur şi simplu nu înţelegem care este sarcina Kohanim (Preoţilor) . Sub externa „măreţie”, ceva cu totul diferit este ascuns – grija pentru cei care sunt mici. Într-o familie, copiii sunt cei mai importanţi şi totul se învârte în jurul lor. Acesta este modul în care noi ar trebui să acţionăm, de asemenea. Aceasta se numeşte „împărăţie de preoţi”, în care nu avem nimic altceva în afară de această muncă. Noi creăm corespondenţa dintre Creator şi creaturi, adaptând dorinţele lor la revelaţia Sa.

Întrebare: Ce ne lipseşte acum pentru acest lucru ?

Răspuns: Avem nevoie de mulţi oameni calificaţi. Toţi prietenii noştri trebuie să treacă prin cursuri pentru profesori şi organizatori. Avem resursele şi trebuie să le realizăm din ce în ce mai mult, mai larg, mai adânc şi mai înalt. Avem nevoie de muncă masivă în educaţie, care va necesita eforturile tuturor, fără excepţie. Şi apoi, odată ce suntem gata, trebuie să ne gândim cum să ieşim către publicul larg.

Va trebui să facem acest lucru imediat, iar noi suntem deja în întârziere. Este o ruşine că nu toată lumea mă aude. Acest lucru mă face să mă tem de ceea ce s-ar putea întâmpla în ţară, în viitorul apropiat. La urma urmei, totul în lume este rigid interconectat şi doar noi suntem capabili să „îndulcim” ceea ce se întamplă, cu munca noastră.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 13/6/12,  Arvut

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot stabili o atitudine faţă de aspectele negative ale vieţii, în ciuda sentimentelor naturale pe care le evocă?

Răspuns: Dacă ai fost încorporat într-un grup, ai aborda totul corect, în fiecare stare, la fiecare nivel. Trebuie să te supui pe tine insuti grupului, sa vezi prietenii ca pe cei mai mari din generaţia noastră şi să te conectezi cu ei în scopul de a crea forţa colectivă a garanţiei reciproce. Prin această forţă colectivă, şi nu pe cont propriu, ar trebui să începi să clarifici lucrurile. Aceasta este deja puterea daruirii, puterea care este similară cu Lumina în atributul său. Acesta ar trebui să fie punctul de plecare. Dacă încep drumul pe cont propriu, în ce direcţie mă conduc? Înapoi la gunoiul meu? Nu, am nevoie să apelez la Lumina, fiind lângă ea.

Întrebare: Dar de ce nu putem termina munca dintr-o singură mişcare?

Răspuns: Dacă totul ar fi aşa de simplu, ce ai face in viata? Profeţii spun: ” În acea zi, greşelile lui Iacov a fost dorite şi erau dispărute.” Acest lucru înseamnă că ne vom uita după greşeli şi nu le vom găsi, deoarece atunci când nu este nimic de corectat, este, de asemenea, o mare problemă. Dragostea nu poate exista fără unele fricţiuni. Este întotdeauna aşa.

În cele din urmă, dacă mă conectez cu prietenii în mod corect, totul se termină aici, deoarece prin aceasta simt şi percep corect tot ceea ce se întâmplă şi mă raportez corect la starea mea, la Lumină, şi la corectare. Principalul lucru pentru mine este să mă stabilizez în cadrul grupului. Această abordare este potrivită pentru toată lumea, atât veterani, cât şi studenţi noi.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 06/06/12, „Arvut (Garanţia reciproc

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Opinia lui S. Medvedev, directorul Institutului de cercetare a creierului: in mintea omului exista un detector de greseli, care anunta ca s-a petrecut ceva în neregula, ca ai facut ceva intr-o forma incorecta . Si daca este in neconcordanta cu comportarea pe care o cnsideram corecta, atunci apar mustrari de constiinta. Detectorul de greseli activeaza mustrarile de constiinta atunci cind ai gresit in forma serioasa. Nu exista oameni fara constiinta, exista oameni care au un alt nivel de standarde.

Este greu pentru un om sa schimbe singur nivelul de standarde; la bebelusi acest nivel nu exista la inceput dar se poate si trebuie sa fie educat si dezvoltat tot timpul.

Comentariu: Bineinteles ca totul depinde de educatie. Si cit s-ar parea de ciudat ea lipseste in toate culturile si civilizatiile.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

În Ştiri (The Guardian) „Pe masura ce locurile noastre de întâlnire intră in tăcere, cu excepţia apăsarii ecranelor, se pare că am confundat conexiunea omniprezenta pentru lucrul real

„Prima dată am observat aceasta într-un restaurant. Locul era ciudat de liniştit, iar la o masa, un grup părea adâncit în rugăciune. Capetele lor erau aplecate, ochii lor ascunsi şi mâinile suprapuse. Apoi am realizat că fiecare, tineri şi bătrâni, se uita la un telefon mobil. Oamenii se plimbau pe strada la fel, cu braţele indoite in unghiuri drepte, gâtul îndoit şi capetele în poziţii invalide. Mamele cu copii faceau asta. Studentii din grupuri o faceau. Erau ca niste zombi la apel. Nu era nici o conversaţie.

„Profesorul la MIT şi psihologul Sherry Turkle susţine că elevii săi sunt aproape de a stăpâni arta sustinerii contactului vizual cu o persoană în timp ce converseaza prin mesaje text cu altcineva. Este ca un organist cantand diferite tonuri, cu mâinile şi picioarele. Pentru Turkle, aceste persoane sunt „singuri impreuna … un trib de unul”. Oricine cu 3.000 de prieteni pe Facebook nu are nici unul. …

„Psihologii au identificat acest lucru ca” frica de conversaţie „. Oamenii poartă căşti ca „dispozitive de evitare a conversaţiei”. Internetul ne conectează la întreaga lume, dar este o lume personalizata, editata, ştearsa, igienizata. …

„Este acum aparent în plină expansiune, o cerere pentru” conversaţie” online cu roboţi şi voci artificiale. Telefoane mobile vin încărcate cu „prietene”personalizate. Oamenii apelează la consilieri computerizati pentru intalniri , chiar pretind că se îndragostesc de ghizii lor GPS de bord. Un robot poate fi cumpărat să stea şi să asculte discuţia oamenilor in vârstă, înclinandu-si capului şi clipind din simpatie.

„Am confundat conexiunea cu conversaţia, spune Turkle -” iluzia companiei, fără a cere relaţionare „. Prietenia umana este bogata, dezordonata şi complicata. Este nevoie de răbdare şi toleranţă, chiar compromis. Pe masura ce împingem alti oameni într-o lume a întrebărilor şi răspunsurilor, a conectarii şi informaţiilor, prietenia devine un surogat virtual.

„Tot ce se spune, moartea conversaţiei a fost anuntata la fel de des ca si cea a cărţii…

„O sută de universităţi on-line nu sunt un substitut pentru un campus viu, la fel cum Facebook nu este un substitut pentru sex sau Twitter pentru dezbateri. …

„Cei obsedati de conectivitatea faddish şi evitarea personala nu evadeaza din realitate. … In adâncul lor tânjesc încă după prietenie. Ei vor doar o clasă mai bună de conversatie! „

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

În Ştiri (de la Daily Mail) „Cu mai mult de o sută de ani după ce cunoscutul istoric Baron Ioan Acton a inventat expresia” puterea tinde să corupă, iar puterea absolută corupe absolut „, oamenii de ştiinţă susţin ca vorba este biologic adevărata.

„Sentimentul de putere a fost gasit ca ar avea un efect similar asupra creierului ca si consumul de cocaină prin creşterea nivelului de testosteron şi prin produsul-3-androstanediol, atat la barbati cat si la femei.

„Aceasta, la rândul său, duce la niveluri ridicate de dopamina, sistemul de recompensa al creierului numit nucleul accumbens, care poate fi foarte captivant.

„Cocaina lucrează într-un mod similar, care poate avea efecte diferite de la vigilenţă crescuta, încredere, energie, sentimentele de bunăstare şi de euforie, dar, de asemenea, anxietate, paranoia şi agitaţie.

„Puterea are efecte aproape identice ca si cocaina şi prea multa poate produce prea multa dopamina, ceea ce duce la mai multe efecte negative, cum ar fi aroganţa şi nerăbdarea.

„Remarcile lui Dr Ian Robertson, pot merge in directia de a explica comportamentul bizar şi impulsiv al bogatasilor de oraş, magnatilor si celebritatilor.

„Scriind în Daily Telegraph astazi, el a spus:” Babuinii de jos în ierarhia dominantă au niveluri mai mici de dopamina in zonele cheie ale creierului, dar daca au fost „promovati” într-o poziţie mai mare, atunci dopamina creşte în consecinţă. Aceasta ii face mult mai agresivi si activi sexual, iar în om modificări similare se întâmplă atunci când oamenilor le este data putere.

” În schimb, retrogradarea într-o ierarhie scade nivelurile de dopamina, creste stresul si reduce functia cognitiva. ”

„El a adăugat că puterea, de asemenea, a fost gasita ca face pe oameni mai inteligenti, deoarece dopamina îmbunătăţeşte funcţionarea lobilor frontali ai creierului.

„Supunerea şi dominarea dau, de asemenea, efecte similare prin intermediul acelorasi circuite de recompensa ale creierului, ca si puterea şi cocaina.”

Comentariul meu: Daca, după cum spune Cabala, intreaga materie este o dorinta de a primi conţinutul dorit, comportamentul, dependenţa şi dezvoltarea umană pot fi explicate în acest fel. Cu excepţia cunoaşterii, împlinirea primita prin putere este cea mai mare sursă de plăcere în ierarhia dorinţelor. Mai presus de cunoastere, există doar straduinta de a-l cunoaşte pe Creator, nu prin intermediul minţii, ci prin intermediul sufletului, dorinţa corectata.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Întrebare: Unii oameni consumă alcool, alții au nevoie de droguri, alții sunt fanatici, unii nu acceptă decât propriile lor idei, sau simt ură și frică, unii se gândesc doar la sex, unii sunt bolnavi și se preocupă doar de sănătatea lor și alții sunt conduși doar de bani sau de putere. Cu toate acestea, există cei puțini, cei rari, care sunt concentrați pe ceea ce se găsește în afara lor și trăiesc cu intenția de a face bine. Viața se clădește pe aceștia.

Spune-i unei persoane care se îngrijește doar de sănătatea sa, sau de sex, să se gândească la lume. Știi ce răspuns îți va da? Încearcă.

Umanitatea se află în pragul luării unei decizii. Fie va pieri, fie va începe să corecteze, treptat, situația. Într-un timp scurt vom trece dincolo de punctul din care nu ne mai putem întoarce. Putem noi oare trimite, pământului și umanității, dragostea noastră și dorințele noastre de însănătoșire și atât?

Răspuns: Nu ții cont de două circumstanțe:

1. Lumea este guvernată de forța superioară, conform planului și a scopului său, iar noi putem influența această forță. Ea ne conduce spre țel, spre corecția noastră, echivalența de formă cu ea, fie prin suferință, fie conștient, cu binele, în funcție de comportamentul nostru.
2. Noi, cei unu la sută, corespunzător cu comportamentul nostru, avem o influență de multe ori mai puternică decât influența negativă a meselor, cei nouăzeci și nouă la sută. Cu toate acestea, este astfel doar cu condiția ca noi să acționăm corect, în cooperare.

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Să spunem că o mare fabrică dintr-un mic oraş de cincezi de mii de oameni se închide, iar oamenii sunt lăsaţi fără loc de muncă. Ce ar trebui să facem? Ar trebui să informăm oamenii despre schimbările calitative care apar la scară globală, sau doar să îi punem în faţa faptului împlinit?

Răspuns: Ce vrei să facă populaţia, să intre în panică? Confuzie, alcoolism, crime, colaspul unităţii familiei, ş.a.m.d, toate relaţiile sociale, chiar şi cele ascunse, se agravează imediat.

Mai întâi trebuie să avertizăm oamnii, să le dăm remediul şi apoi să le spunem despre boală. Trebuie să avem milă de biata populaţie. Asta în primul rând.

În al doilea rând, cum facem asta? Imaginează-ţi starea oribilă a cincezi de mii de oameni care coboară gradual spre nivelul de sărăcie şi degradare. Cum se poate preveni asta?

Întrebare: Nu oprim fabrica. În loc de asta, începem să tăiem gradual orele de muncă cu o oră pe săptămână. Le oferim oamenilor soluţia de a petrece această oră studiind, fără să părăsească fabirca. Facem un anunţ în care spunem că întreprinderea introduce un serviciu special şi că acum toată lumea trebuie să participe la lecţii ca şi cum ar fi la muncă.

Răspuns: Explicaţiile noastre pot fi conform condiţiei comune a naţiunii şi a lumii, crizei comune, problemelor comune. De aceea vrem să luminăm populaţia şi chiar să facem oraşul nostru unul special, un exemplu. Acesta este motivul pentru care noi introducem educaţia anticriză.

Putem vorbi de faptul că criza nu a cuprins doar oraşul ci întreaga lume. Trebuie cu adevărat să găsim justificare în presă şi peste tot. Oamenii trebuie să înţeleagă că un „tsunami” se îndreaptă spre întreaga planetă. Singurul lucru însă este acela că populaţia trebuie să fie luminată treptat, nu cu lovituri tăioase.

În timp ce criza continuă să crească, trebuie să educăm populaţia şi să schimbăm relaţiile noastre sociale şi viaţa într-o formă, un sistem, care poate servi ca buffer pentru a trece prin criză în mod paşnic şi bine, fără conflicte, poate chiar cu un anumit beneficiu. În alte cuvinte, criza nu trebuie să fie prezentată ca o criză, deoarece cuvântul înseamnă de fapt „naşterea a ceva nou”.

Putem explica toate acestea populaţie în mod gradual. Trebuie să studiem toate acestea astfel încât să înţelegem unde se află lumea şi ţara, cu noi înăuntrul lor. Asta va ajuta toată lumea să surpravieţuiască şi va avea succes în măsura înţelegerii lor.

Toate acestea se pot realiza prin diferite servicii publice, televiziunea locală, ziare şi prezentări făcute de celebrităţi locale. Trebuie să facem tot ceea ce putem. Putem invita profesori şi putem organiza ceva foarte prezentabil, respectabil şi convigător. Toate acestea prezentări trebuie să arate clar faptul că lumea se află cu adevărat la un punct de cotitură.

Întrebare: În loc de un necaz, „Totul este pierdut, închidem fabrica”, putem face o sărbătoarea, dăruind oamenilor o şansă pentru a crea un background emoţional pozitiv, bun. Reducând ziua de muncă cu o oră, putem spune, „Acesta este un lucru foarte bun”.

Răspuns: Introducem un sistem de învăţare integrală nu numai în fabrică ci şi pentru toată lumea în general, ca un sistem obligatoriu, până la pensionari.

Întrebare: Există o categorie de oameni, antreprenori, pe care este foarte greu să îi angajăm în studiu. Ei sunt independenţi din punct de vedere economic. Cum îi putem influenţa să înveţe?

Răspuns: O putem face, de exemplu, prin sistemul de taxe. Un anumit decret să oblige o persoană să participe la cursuri.

Din emisiunea de pe KAB TV, Un oras experimental – soluţia la criză, din 02.03.2012

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Noi am fost mereu impinsi a inainta in mod egoist de catre natura; pe care am urmat-o orbeste; altfel spus, noi am fost mereu impinsi sa inaintam de catre dorinta noastra de a ne umple si, pe masura ce aceasta dorinta s-a manifestat in noi, ne-am straduit sa ajungem la bunastare, faima, putere, cunoastere- nimic mai mult.

Ca urmare, am ajuns la o anumita satietate, iar egoismul nostru a ajuns la capat; nici nu mai putem spune ca acesta mai creste. Pe de o parte, exista o anumita linie de reevaluare a valorilor noaostre: „Este corect sa continuam sa ne straduim sa inaintam catre dobandirea faimei, cunoasterii, bunastarii si puterii? Este acest proces sensul dezvoltarii noastre?”

Pe de alta parte, noi vedem ca dependenta noastra fata de ceilalti ne obliga sa introducem anumite formule economice internationale, care trebuie sa tina cont de interdependenta noastra, adica, daca eu voi suferi, vei suferi si tu, indiferent cat de egoist ar parea acest lucru acum. Chiar si in prezent, omul incearca sa isi construiasca fericirea pe baza suferintei altora, pe baza principiului puterii si pe baza principiului de a acumula cat mai mult.

Insa, aceeasi Europa este cel mai bun exemplu pentru modul in care dependenta reciproca determina astazi destinele tuturor si este imposibil sa deconectezi pur si simplu o tara de la Uniunea Europeana indiferent cat se mult s-ar dori acest lucru. Poate ca economistii nu realizeaza inca in intregime acest lucru. Noi nu ne putem deconecta de intreaga lume.

Aceasta dependenta exista in interiorul naturii prezente, in interiorul conexiunilor dintre noi. Si economistii care reprezinta doar relatiile noastre externe egoiste, nu le mai pot descrie in acelasi fel ca inainte: ce iti dau, ce imi dai, un procent pentru alt procent, etc. Industria, comertul international si relatiile internationale nu mai pot contiunua sa se dezvolte in acelasi mod.

Noi trebuie sa luam in calcul integrarea lumii.Iar daca nu corespundem acesteia, nu vom mai fi capabili sa intelegem modul in care ar trebui sa avansam in concordanta cu lumea si natura. Astazi noi simtim provocarea naturii, presiunea pe care aceasta o exercita asupra noastra are ca scop sa ne determine sa incepem sa ne schimbam si sa devenim asemenea ei. Acest lucru se intampla pentru prima data.

Daca ar fi sa privim acest proces din punct de vedere ontologic, am putea vedea ca natura ne-a impins tot timpul catre dezvoltarea egoista. Si acum, dimpotriva, ne arata ca dezvoltarea egoista a ajuns la final; cu alte cuvinte, noi am finalizat dezvoltarea nivelurilor mineral, vegetal si animat, datorita faptului ca am fost impinsi in mod instinctiv sa inaintam de catre natura; de aceea nivelul uman de dezvoltare este numit animal.

Acum insa, noi trebuie sa incepem sa dezvoltam nivelul „uman”, in momentul in care intelegem si percepem lumea inconjuratoare in asemenea mod incat incepem sa ne schimbam pentru a ne armoniza cu aceasta. Nici lumea si nici natura nu ne forteaza sa ne schimbam in mod instinctiv, dezvoltam aceste dorinte in noi, care ne obliga sa construim o societate, tehnologie, etc: Acest lucru nu mai exista astazi.

In mod evident, urmatorul nivel al dezvoltarii noastre este atunci cand natura ni se arata intr-o noua cale integrala, in modul in care exista de fapt: Totul este interconectat si exista doar natura. Insa noi, ca si componente ale sale, nu corespundem si trebuie sa ajungem la aceeasi forma integrala in structura societatii: in politica, economie, finante- in totul.

Din KabTV “Criza Globala – Deficitul de Resurse” 01/03/2012

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Egoism - Niciun comentariu→

Întrebare: Care parte a populaţiei trebuie să participe la educaţia integrala, în scopul de a schimba conştiinţa întregii societăţi?

Răspuns: Eu cred că odată ce 20-30% din populaţie devine inspirata de ideea anti-criză -aş numi-o chiar ideea salvarii noastre dintr-o stare critica- acest lucru ar fi răspândit în mod automat la ceilalţi şi vor deveni, de asemenea, interesati să înţeleagă şi să simta necesitatea de a studia metoda integrala. În plus, pe masura ce afacerile şi cererea pentru anumite servicii continuă să scadă, ca urmare a epuizării abilităţilor materiale ale populaţiei, oamenii vor înţelege că au cu adevărat nevoie să se gândească la o anumita tranziţie .

Daca s-a facut o muncă explicativa în rândul populaţiei în ceea ce priveşte criza, cauzele sale, cursul şi consecinţele sale şi modalităţi de a o rezolva regional,in orase, state, şi pe scara globala – oamenii vor asculta cu adevarat. Acesta este motivul pentru care, atunci când oamenilor le va fi oferita mai departe o metodă de educaţie integrala ca mijloc pentru ieşirea din criză, oamenii o vor lua mai în serios.

Este necesar sa organizam discuţii interesante, sa invitam persoane diferite, cu puncte de vederi opuse, în care vor încerca să-si dea seama de lucruri în timpul dezbaterii.

Din Emisiunea KabTV  „Oraşul experimental – Soluţia la criză” 2/03/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→