Manifestări, lupte pentru putere ale partidelor, țipete pe străzi și ura care a despărțit națiunea – aceasta este situația din Israel în ajunul războiului.

Trebuie să luptăm împotriva dezbinării noastre. Și problema nu este că oamenii aparțin unor partide diferite, au opinii diferite și demonstrează, ci că vor să se anuleze reciproc și astfel să se slăbească reciproc. La urma urmei dacă mă cert cu cineva, sunt obligat să-l respect în aceeași măsură și să-i recunosc dreptul la propria părere, care poate fi corectă.

Acum, în vreme de război se pare că ura a dispărut, iar oamenii sunt uniți în sprijin reciproc. Durerea este atât de puternică încât am uitat de ura noastră. Dar nu ne-am îndepărtat prea mult de starea care era înainte de război și câteva zile pot fi suficiente pentru a ne întoarce la ea.

În timp ce suntem uniți de durerea comună, facem un front comun și ne-am lăsat deoparte ura reciprocă. Dar nu am ajuns nicăieri. Vedem exemple minunate de asistență reciprocă și sacrificiu de sine, dar toate acestea sunt o consecință a loviturii pe care am primit-o. Și de îndată ce amenințarea externă slăbește și se îndepărtează, toată ura se va revărsa din interior.

La urma urmei fiecare a rămas devotat propriei opinii. Unitatea înseamnă că sunt gata să mă anulez pentru a mă uni cu celălalt – și la fel suntem cu toții între noi. Între timp, nu există o astfel de unitate și garanție reciprocă între oameni, dar există o stare pe care Baal HaSulam o numește „frați în nenorocire”.

Vedem multe exemple despre cum oamenii se anulează acum pentru binele comun și sunt gata să se ajute reciproc, să doneze și să apere țara. Dar nu ar trebui să ne amăgim, pentru că acest lucru se întâmplă sub presiunea unei tragedii comune și nu putem transfera această unitate la un alt nivel pentru a continua dezvoltarea corectă.

Trebuie să ajungem la zero absolut acolo unde nu există nicio influență externă care să ne oblige să ne unim, și din acest punct zero începem să ne construim unitatea, nu pentru că o amenințare externă ne apasă, ci pentru că noi înșine decidem să trăim astfel în bună conexiune. unul cu celălalt și dorim să ne apropiem, să ne simțim și să ne iubim. Acest lucru necesită o schimbare a conștiinței, și nu o presiune externă.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 17/10/23, Scrierile lui Baal HaSulam „Exil și mântuire”

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Times of Israel: “Sprijin global pentru Israel: ne întărește sau ne slăbește?”

Într-adevăr, peste 80 de țări și-au exprimat sprijinul pentru Israel în urma evenimentelor tragice din 7 octombrie, dar în ceea ce privește întrebarea dacă un astfel de sprijin ne încurajează, trebuie să spun contrariul: ne slăbește.

Puterea și viitorul poporului Israelului nu depind de cum ne percep alții, ci de modul în care ne raportăm unii la alții.

Nu simt nicio asigurare dintr-o creștere a sprijinului global pentru Israel. Trebuie să ne asigurăm viitorul singuri, construind relații bazate pe iubire, apropiere și considerație reciprocă. Este construirea acestor relații pozitive și unificatoare care ne-a transformat într-o națiune încă de la începuturile noastre. Inițial, nu eram o națiune ci un grup de oameni care s-au adunat sub o idee pentru a realiza iubirea deasupra diferențelor noastre, iar această formă de conexiune ne-a transformat într-o națiune. Dacă realizăm astfel de atitudini unul față de altul astăzi, atunci nimeni nu va avea nicio plângere împotriva noastră.

În plus, este incorect să credem că sprijinul global pentru Israel în urma atacurilor inițiale ale Hamas asupra civililor israelieni, va ajuta lumea să înțeleagă și să simtă mai bine perspectiva Israelului în conflictul în desfășurare. Oamenii pot empatiza cu alții atunci când se pot integra în simţirile lor, dar calitatea care a transformat poporul Israelului într-o națiune depășește natura noastră înnăscută și astfel nimeni nu se poate integra în ea. Prin urmare, nu am nici o critică față de modul în care oamenii din lume se raportează la poporul Israelului.

Pentru a primi cu adevărat un răspuns favorabil din partea lumii, este scris: „Când Domnul i-a eliberat pe ei din Sion, părea că visează. Atunci au spus printre neamuri: «Domnul a făcut lucruri mari pentru ei»” (Psalmi 126:1-2). Cu alte cuvinte, unitatea noastră atrage o forță specială care vine să ne protejeze și atunci când această forță există în conexiunile dintre noi, atragem un răspuns de susținere din partea lumii.

Prin urmare, avem nevoie să ne unim într-un mod în care să fim mereu acolo unii pentru alții. O astfel de unificare va atrage o forță care ne va proteja și nu trebuie să ne preocupăm de nimic altceva decât să ne unim și să atragem această forță unificatoare.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ororile acestui război au dezvăluit cât de nesănătos s-a dezvoltat statul în poporul nostru, iar separarea noastră este motivul a ceea ce s-a întâmplat. Datoria noastră este să ne corectăm pe noi înșine și întreaga lume împreună cu noi, adică să o îndreptăm spre unitate.

În fiecare inimă a poporului lui Israel trebuie să se înțeleagă că unitatea este mai presus de orice alte calcule, mai presus de cine devine șeful guvernului și la ce demonstrație să participe. Am primit o lovitură teribilă, dar se va transforma rapid în acuzații reciproce, litigii și dispute și va oferi o mulțime de hrană pentru presă.

Prin urmare, este imposibil să revenim la aceeași stare care a fost în oameni. Am văzut deja la ce a dus acest lucru și nu vrem să se întâmple din nou; vrem să intrăm într-o lume nouă, adică într-o nouă relație, așa cum este scris în Tora: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Toate sacrificiile care au însoțit istoria îndelungată de suferință a poporului evreu nu trebuie să fie în zadar. Lăsați-le să devină plata pentru unitatea noastră și corectarea întregii lumi și lăsați-le să-i ajute pe toți oamenii să înțeleagă că totul depinde de inima lor.

Arma noastră principală este inima noastră. Dacă această inimă se unește cu inimile prietenilor și dacă îndreptăm această inimă comună către Creator și îi dăm un loc în care El poate intra, vom îndrepta întreaga lume în direcția unității depline între noi toți. Trebuie doar să începem, iar apoi Creatorul va termina această muncă pentru noi.

Nu ne putem învinovăți unul pe celălalt și să ne împungem unii pe alții. Dimpotrivă, trebuie să simțim că suntem o singură persoană, o singură inimă, un singur popor, un singur grup. Suntem împreună într-un singur adăpost din care putem pleca doar dacă avem arme de încredere. Și această armă de încredere este unitatea noastră, cu ajutorul căreia putem extinde zidurile refugiului pe întreaga lățime a globului și putem transforma întreaga umanitate într-o singură persoană cu o singură inimă.

Vorbim despre unitate internă și nu externă. Adică nu că suntem pe același teritoriu, în aceeași țară, ci în aceeași inimă. Și în măsura în care această inimă devine una comună, Creatorul intră în ea.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 13/10/23, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere la Cartea Zohar“

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

7 octombrie va fi gravat în amintirile oamenilor ca fiind ziua celei mai brutale terori din întreaga istorie a Statului Israel. Aceasta este cea mai tragică zi pentru poporul evreu de la Holocaust. Peste 1.300 de oameni au fost uciși, majoritatea civili, iar peste 3.000 au fost răniți. A fost organizat un adevărat „pogrom”.

Tinerii au venit să sărbătorească la un festival al păcii, dar au fost condamnați la moarte. Familii întregi au fost ucise în casele lor fără nicio milă pentru copii și bebeluși. Întotdeauna se întâmplă ca cei mai buni să fie primii loviti.

Când am auzit de această catastrofă, am fost cuprins de o durere enormă, nesfârșită, de neimaginat pentru victime. Dar pe de altă parte, este atât de dureros să vezi că am căzut în groapa pe care am săpat-o pentru noi înșine și că am ajuns într-o stare groaznică. Creatorul, forța superioară, s-a întors de la noi și de aceea s-a întâmplat acest lucru.

Trebuie să luăm din aceasta, morala că dacă nu există nicio conexiune și unitate între noi, atunci ni se întâmplă astfel de dezastre. Acest lucru s-a întâmplat în trecut și asta se întâmplă astăzi. Dacă înțelegem acest lucru, atunci nu se va mai întâmpla niciodată în viitor.

Este imposibil de crezut că s-ar putea întâmpla asta, că nu exista o armată, nu existau forțe care să protejeze oamenii. Dar pur și simplu nu există unitate între oameni, care a fost întotdeauna principala noastră forță. Întotdeauna, când această unitate nu a existat, s-au produs catastrofe.

Trebuie să ne examinăm cu severitate sufletele, de ce s-a întâmplat asta? Și trebuie să cerem iertare de la Creator pentru că nu am ascultat vocea Lui și am ajuns la o asemenea dezbinare și ură unul față de celălalt.

Sper cu adevărat că putem face o mare corectare recunoscând ceea ce s-a întâmplat și să ne asigurăm că nu se va întâmpla din nou. Există o singură posibilitate de corectare – conexiunea mai presus de toate calculele. Aceeași forță pe care o aveau oamenii pentru a ieși în stradă și a-și arunca ura unul față de celălalt trebuie îndreptată spre conștientizarea unității ca singur mijloc de mântuire. Doar unitatea ne va ajuta să devenim cei mai puternici.

Cred cu adevărat că ne vom corecta starea și vom înțelege că suntem obligați să întoarcem la viață condiția pe care am primit-o de a fi ca un singur om cu o singură inimă și vom câștiga puterea de a rămâne în această unitate ca să nu fim niciodată. despărțiți din nou, și mai ales într-o asemenea măsură în care acest lucru s-a întâmplat recent aici, în Israel. Fie ca Creatorul să ne ajute. Amin.

Din KabTV “O privire  interioară” 15/10/23

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce a ucis Hamas atât de mulți civili israelieni nevinovați??“

În atacul terorist al Hamasului din 7 octombrie 2023, grupul nu a ucis doar civili israelieni nevinovați, ci au făcut și videoclipuri cu crimele lor arătând mândrie în acțiunile lor.

Unul dintre studenții mei m-a întrebat despre asta: Cum pot oamenii să ajungă într-o stare în care ucid persoane nevinovate, inclusiv femei și copii și să se simtă mândri de asta?

Problema este că nu ne influențează pe noi, oamenii din Israel. Nu este prima dată în istorie când au loc astfel de atrocități îndreptate împotriva poporului evreu și din nou, problema este că nu reușim să tragem concluziile potrivite din astfel de incidente perfide.

Faptul că oamenii recurg la acțiuni unii față de alții care sunt mai rele decât se tratează animalele unul pe  altul se datorează faptului că suntem ființe egoiste care se bucură de suferința celorlalți. Numai oamenii se bucură de suferința altora ca mijloc de a-și crește propriul statut.

Dacă am crezut că astăzi în secolul al XXI-lea, ca specie umană am evoluat în cunoașterea noastră până la punctul în care am depășit războaiele și conflictele, lucrurile stau departe de realitate. Unde vedem că oamenii de astăzi sunt mai iluminați decât oamenii din trecut? Ce vedem că își doresc oamenii pentru ceilalți în lume în cultura și educația de astăzi? Vedem exemplu după exemplu de oameni care doresc să se bucure pe seama altor oameni și a lumii.

La mijlocul anilor 2010, ISIS a făcut afișări publice similare atacurilor din 7 octombrie ale Hamas, mândrindu-se că torturează și execută grupuri de oameni nevinovați pe care îi considerau dușmani. Oamenii ar putea atribui astfel de comportamente extremiștilor islamici, dar este o perspectivă îngustă. De exemplu, acum doar 80 de ani am văzut astfel de comportamente în Germania, o țară renumită pentru impactul său cultural semnificativ asupra lumii.

Înclinația către omor există în natura umană egoistă care prioritizează beneficiul personal mai presus de orice altceva, dar o astfel de înclinație este îndreptată activ mai ales împotriva poporului evreu. De ce? Pentru că noi evreii, trebuie să servim ca un exemplu pozitiv și unificator pentru lume.

Cabalistul Yehuda Ashlag (Baal HaSulam) scrie despre acest lucru în articolul său „Arvut (Garanția Reciprocă)”: „Națiunea israeliană a fost construită ca un fel de poartă prin care scânteile purității vor străluci asupra întregii rase umane în întreaga lume.”

Dacă nu devenim un exemplu pozitiv și unificator pentru lume, atunci lumea ne tratează mai rău decât pe oricine altcineva.

Abilitatea de a ne uni peste impulsurile egoiste și divizive este ceea ce ne-a făcut poporul Israel în primul rând. Și așa cum a fost atunci, la fel este și astăzi: trebuie să reparăm conexiunea noastră unii cu ceilalți astfel încât să atingem o stare de „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” și că „fiecare să ajute pe prietenul său”, adică să construim o conexiune strânsă, iubitoare și de susținere unii cu ceilalți, mai presus de diviziunile noastre.

După evenimentele tragice din 7 octombrie s-a produs o trezire a unei atmosfere de sprijin între și către poporul Israel. Între oamenii din Israel, acest lucru se datorează temerii că un incident similar ar putea avea loc mâine. Cu toate acestea, când această teamă va dispărea, poporul Israel va deveni din nou divizat.

De aceea eu și organizația mea investim mult efort în diseminarea regulată a conținutului educațional referitor la necesitatea unității, cu o accentuare suplimentară asupra unității poporului evreu. Dacă putem să ne trezim la unitatea deasupra diviziunii prin educație în timpuri mai pașnice, atunci am vedea cum atitudinea lumii față de noi s-ar schimba de la negativă la pozitivă, iar unitatea noastră ne-ar proteja de orori precum cele care au apărut din nou împotriva noastră la 7 octombrie.

Bazat pe „O privire interioară” cu  cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi pe 15 octombrie 2023. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Times of Israel: “Ce a declanşat atacul asupra Israelului din 7 octombrie”
Noi, poporul Israel, suntem departe de a fi uniți. Înainte de evenimentele tragice din 7 octombrie păream a fi totul, mai puțin o națiune unită. Am depus puțin efort să ne apropiem unii de alții și ne-am ignorat concetățenii. Cu fiecare an care trece, pare că ne îndepărtăm tot mai mult. Și ca rezultat, trebuie să ne întrebăm, ne putem considera cu adevărat națiunea Israel?

În alte țări care au istorii de războaie și conflicte interne, diviziunea ar putea părea un fenomen natural. Cu toate acestea, poporul Israel este diferit. Suntem o națiune care își merită titlul doar atunci când suntem uniți. Atunci când rămânem divizați, încetăm să mai fim o națiune în adevăratul sens al cuvântului. Asta înseamnă cu adevărat a fi Israel, și în mod specific acest aspect ne face unici.

Mulți oameni din întreaga lume se întreabă adesea despre noi: „Cine sunt oamenii din Israel?” Ei își formează opinii distincte despre noi, recunoscând statutul nostru unic.

Aceste circumstanțe pot părea inevitabile. Am acceptat cu bunăvoință provocarea de a fi o națiune în anumite condiții acum mii de ani, condiții care rămân relevante astăzi. Pentru a fi națiunea Israel, trebuie să respectăm condiția de a ne uni „ca un singur om cu un singură inimă”, unde „toți cei din Israel sunt prieteni”. Acest lucru necesită o angajare continuă față de unitate, o angajare care ar trebui să devină tot mai puternică cu fiecare an care trece. Din păcate însă, realitatea este cu totul alta.

În loc să ne apropiem, facem opusul. În acest an în mod special, Israelul a devenit un spectacol urât, cu tot mai mulți oameni ieșind în stradă strigând injurii și vorbe pline de ură unii către alții.

Înainte de tragedia din 7 octombrie, exista o diviziune semnificativă în societatea israeliană, și aici este miezul problemei. Este adevărat că avem opinii multiple, ceea ce este un aspect bine cunoscut al iudaismului, dar trebuie să ne ridicăm deasupra acestora. Putem să fim în dezacord în privința opiniilor noastre și totuși să menținem o conexiune puternică. Cheia este să avem o relație constructivă în ciuda diferențelor noastre așa cum ar fi într-o familie, și să menținem principiul unificator care ne-a adus inițial împreună ca națiune: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.”

Fără această legătură nu putem fi cu adevărat apropiați, nici nu ne putem considera sincer o națiune.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Times of Israel: “Împreună vom învinge”

Sprijinul internațional pe care îl primește Israelul în acest război teribil, inclusiv portavioane din partea americanilor ca descurajare și rezervă, oferă israelienilor un sentiment de întărire și protecție. Cu toate acestea nu trebuie să uităm că nicio cantitate de pregătire și arme nu poate înlocui conexiunea dintre noi – scutul nostru principal împotriva tuturor amenințărilor.

Diviziunea noastră este cea care alimentează, încurajează și îi întărește pe dușmanii noștri. Cu cât suntem mai divizați, cu atât dușmanii noștri sunt mai hotărâți să ne distrugă. Dacă luăm inițiativa și ne străduim să construim o societate coerentă aici în Israel, nu numai în perioadele de suferință națională, vom avea securitate și pace permanentă, deoarece acestea depind mai presus de toate de unitatea noastră.

Relația care există între noi ar trebui să ne dea încredere că suntem un singur popor care rămâne mereu conectat, în ciuda diferențelor dintre noi. Acolo unde există situația opusă este locul unde începe războiul. Când inamicului nostru îi este clar că nu suntem suficient de uniți pentru a ne apăra, gardurile care ar trebui să ne protejeze sunt ușor de încălcat.

Trebuie să-i eradicăm pe dușmanii care vor separarea între noi: atât dușmanii externi, cât și dușmanii interni. Dușmanii externi sunt teroriștii de care avem dreptul să ne protejăm, iar dușmanii noștri interni pe care trebuie să-i anihilăm sunt gândurile, intențiile și dorințele negative și dăunătoare care ne despart și provoacă respingere reciprocă.

Prin urmare, lăsând la o parte măsurile militare, efortul nostru trebuie să fie în primul rând să ne unim rândurile și să creăm o forță neclintită între noi; altfel orice alt război va fi mai rău și mai dureros decât cel anterior. Istoria ne-a oferit dovada vie că dacă nu ne conectăm ca unul, existența noastră nu va avea sens și vom rămâne pentru totdeauna un popor persecutat.

Cea mai mare provocare a noastră este să construim un câmp de forță solid de conexiune, un sentiment de unitate care va rămâne în timp de pace și nu doar ca un confort sau ca sprijin în timp de război. Este vital să realizăm acest lucru. Unitatea este scutul nostru în orice moment, iar lipsa acesteia ne aduce necazuri. Este scris în cartea 𝘚𝘩𝘦𝘮 𝘔𝘪𝘚𝘩𝘮𝘶𝘦𝘭: „Când unitatea lui Israel va fi restabilită, răul nu va mai avea loc în care să instaleze greșeala și forțele exterioare în ei, căci când sunt ca un singur om cu o singură inimă, sunt ca un zid întărit împotriva forțelor răului.”

Cartea 𝘔𝘢𝘰𝘳 𝘝𝘢𝘚𝘦𝘩𝘦𝘮𝘦𝘴𝘩 face ecou acestor cuvinte, spunând: „Prima apărare împotriva calamității este iubirea și unitatea. Când există iubire, unitate și prietenie unul cu altul în Israel, nicio calamitate nu se poate întâmpla asupra lor și prin aceasta toate blestemele și suferințele sunt alungate.” Prin urmare vedem că unitatea nu este doar un scut pe care ar trebui să-l ridicăm doar în vremuri de necaz pentru poporul evreu; unitatea este arma noastră supremă pentru a obține întotdeauna succesul, prosperitatea și siguranța.

Înainte de distrugerea Templului, din cauza urii nefondate strămoșii noștri au dezvoltat o metodă unică de conexiune ca temelie a poporului Israel. În loc să-și suprime caracteristicile sau punctele de vedere, ei au valorificat abilitățile individuale pentru binele colectiv, creând o societate care susținea împlinirea personală, întărind în același timp țesutul social.

Pentru a ne uni, nu trebuie să ne suprimăm sau să minimalizăm diferențele. Ceea ce ni se cere este să ne ridicăm deasupra a tot ceea ce ne desparte și să găsim un teren comun. Astăzi, aceeași metodă simplă dar eficientă de conexiune pe care strămoșii noștri au perfecționat-o și s-au angajat să o împărtășească cu națiunile lumii, este imperativă pentru noi să o implementăm de dragul supraviețuirii societății noastre.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Creşterea antisemitismului global: O realitate întunecată în ciuda susţinerii generale a Israelului “

În ciuda sprijinului global pentru Israel în urma evenimentelor tragice din 7 octombrie, au existat de asemenea sentimente antisemite, crime și amenințări inevitabile în întreaga lume. Acestea includ:

Creșterea retoricii antisemite în rețelele de socializare, inclusiv sărbătorirea atacului din 7 octombrie asupra civililor Israelului, solicitând o agresiune suplimentară împotriva Israelului și a susținătorilor săi și o creștere a teoriilor conspirației antisemite începând din aceeași zi cu atacul. (Sursa: ADL)

De patru ori mai multe incidente antisemite în Marea Britanie de la atac, decât în aceeași perioadă a anului precedent. (Sursa: BBC)

O varietate de expresii antisemite, de la numirea evreilor din diaspora drept evrei murdari/jegoşi, acuzarea evreilor din diaspora de dublă loialitate, vina evreilor pentru uciderea lui Isus și pentru că au vizat intenționat copiii palestinieni în atacurile Israelului, fluturând steaguri naziste o mulțime care strigă „Gazaţi evreii”, la un protest pro-palestinian la Sidney, o spargere la un restaurant cușer din Londra cu „Free Palestine” vopsit cu spray pe casa de marcat și dube pictate cu „Holocaustul nu s-a întâmplat niciodată” și „Hitler a avut dreptate” în Florida. Studenții evrei din campusurile americane au raportat atacuri verbale, iar trei sinagogi din Salt Lake City au fost forțate să evacueze din cauza unei amenințări cu bombă în timpul mitingurilor pro-palestiniene după izbucnirea războiului. (Sursa: AJC)

“Ziua furiei” declarată de fostul lider al Hamas vineri 13 octombrie, a implicat mai mult de douăzeci de țări care au organizat proteste pro-palestiniene și a făcut ca emoțiile să devină puternice. Numai în New York City unii oameni, cum ar fi Marc Schiller care a participat vineri la o sinagogă din Upper West Side din Manhattan, au căutat mângâiere și putere în identitatea sa evreiască, inspirându-se din sentimentul nevoii de a fi solidari cu Israelul. Alții însă, au devenit foarte precauți. De exemplu unii muzicieni israelieni au ales să-și anuleze participarea la o slujbă de vineri din Manhattan, invocând îngrijorarea că fac parte din marile adunări evreiești. De asemenea dincolo de comunitatea evreiască, mulți oameni în general au ales să rămână acasă pentru a evita zonele publice. Răspunsurile din cadrul comunității evreiești, arată totuși contraste puternice care evidențiază interacțiunea complexă dintre mândrie, frică, furie, traumă și solidaritate în cadrul diasporei evreiești, într-un moment în care israelienii înșiși se confruntă cu un val de emoții în timp ce se confruntă cu consecințele evenimentelor tragice din 7 octombrie și se îndreaptă spre război.

Mulți se întreabă de ce evreii din diaspora se confruntă adesea cu animozitate pentru situațiile care au loc în Israel, mai ales când mulți evrei din întreaga lume nu se identifică cu Israelul sau nu îl susțin. Răspunsul este că mulți oameni au o problemă cu evreii, punct. Acest lucru poate duce la ostilitate, nu doar împotriva Israelului, ci și împotriva poporului evreu în ansamblu.

Dacă ar fi existat vreo îndoială că Hamas a fost doar împotriva existenței statului Israel înainte de 7 octombrie, atacurile teroriste din acea zi au arătat în mod clar și dureros intenția antisemită genocidală a organizației. Chiar și președintele american Joe Biden a făcut bine cunoscut publicului în remarcile sale după atac, că Hamas este „un grup al cărui scop declarat este de a ucide evrei”. Dar nu doar Hamas a încercat să-și ascundă sentimentul de ură față de evrei sub o deghizare anti-israeliană și anti-sionistă.

Cabalistul Yehuda Ashlag (Baal HaSulam) a declarat că evreii sunt „urâţi de toate națiunile, fie din motive religioase, rasiale, capitaliste, comuniste sau cosmopolite, etc. Așa se întâmplă pentru că ura precede toate motivele, dar fiecare pur și simplu își rezolvă disprețul conform propriei psihologii.” Adică, ura față de evrei este adânc înrădăcinată în țesutul naturii umane și transcende explicațiile psihologice individuale și analizele sociologice.

În lumea de astăzi, interconectată și interdependentă la nivel global, în care durerile sau bucuriile dintr-un loc se pot răspândi în cealaltă parte a lumii într-o clipă, pentru a menține echilibrul și stabilitatea evreii din toate mediile trebuie să promoveze unitatea mai presus de diferențele dintre ei. Influența unificatoare a evreilor ar radia apoi pozitiv prin rețeaua complexă de conexiuni stabilite la nivelul global de astăzi.

În articolul său *Arvut [Garanţie reciprocă]” Baal HaSulam a exprimat că poporul evreu a fost „construit ca un fel de poartă prin care scânteile purității ar străluci asupra întregii rase umane din întreaga lume… până când se vor dezvolta într-o aşa măsură în care ei recunosc plăcerea și liniștea care se găsesc în miezul iubirii de ceilalți.”

Când această influență unificatoare este absentă, lumea cade pradă întăririi egoismului uman, alimentând ura și diviziunea. Și cu cât oamenii simt mai multe probleme și crize care intră în viața lor, cu atât mai mult simt instinctiv că evreii sunt de vină.

În timp ce în lumea de astăzi mulți oameni identifică antisemitismul ca fiind o problemă în creștere, efortul de a combate fenomenul fie prin educație, diplomație, susţinere, campanii de conștientizare sau dialoguri, abordează doar simptomele de suprafață și nu reușesc să abordeze problema în miezul ei.

Educația este într-adevăr necesară, dar ar trebui să urmărească creșterea gradului de conștientizare a sistemului natural în care trăim și pe care-l împărtășim cu toții. Acest sistem își dezvoltă fiecare nivel – și cel mai semnificativ, umanitatea – la niveluri mai înalte de unitate. Această capacitate de a se uni deasupra diviziunilor a fost cea care a definit poporul evreu chiar la începuturile lui (cuvântul ebraic pentru „evreu” [Yehudi] provine de la cuvântul pentru „uniți” [𝘺𝘪𝘩𝘶𝘥𝘪] [𝘠𝘢𝘢𝘳𝘰𝘵 𝘋𝘦𝘷𝘢𝘴𝘩, Partea 2, Drush nr.2 ]).

Dacă poporul evreu activează un spirit unificator între ei, ei acționează ca o conductă pentru ca o astfel de unitate să se răspândească în întreaga lume. Când oamenii simt efectele pozitive ale unui spirit unificator care intră în viața lor, sentimentul antisemit negativ se va transforma într-un sentiment pozitiv că evreii servesc pentru a aduce armonie și pace în lume. Este așa cum a scris odată Rav Abraham Kook: „În Israel se află secretul unității lumii”.

Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Deodată, război în Israel “

Într-o întorsătură bruscă și tulburătoare a evenimentelor, spectrul războiului a coborât asupra Israelului. Din primele ore ale dimineții, israelienii se găsesc lipiți de o rețea de surse de informare, primind constant actualizări de știri și împărtășindu-și gândurile cu familia, vecinii și prietenii. Un sentiment palpabil de anxietate se resimte în rândul locuitorilor Israelului, întrucât țara se găsește din nou în mod neașteptat în război.

Într-adevăr, am avut o lacună majoră de securitate. Este un eșec caracteristic tendinței noastre de a-i subestima pe adversarii noștri și lipsei noastre de pregătire militară. Cu toate acestea, nu ar trebui să confundăm această lacună cu un incident izolat. Este mai degrabă un simptom al unei maladii mai profunde și durabile care afectează națiunea noastră.

Scindarea înverșunată din societatea israeliană din ultimul timp se repetă de 75 de ani, dacă nu chiar de secole și milenii. Astăzi ca și în trecut, ne regăsim din nou complet neînțelegând care ne este rolul în lume, iar egoul supradimensionat din fiecare dintre noi ne intensifică diviziunea.

Israelul – adică poporul Israel – este o națiune fondată pe principiul atemporal: „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. De fiecare dată când ne abatem de la calea de a ne uni deasupra diviziunilor dintre noi, lăsând ca legăturile noastre să fie poluate de animozitate reciprocă, ne invităm singuri tragediile.

Merită să ne întrebăm atunci, la ce altceva ne-am putea aștepta? Lăsând ura să se acumuleze neîncetat între noi, cum am putea crede că ura nu va ieși la suprafață și împotriva noastră? Această ostilitate se agață de noi ca o fantomă de neclintit. Demonstrațiile de ură din Tel Aviv, toate insultele noastre și încercările de a ne răni reciproc nu pot duce decât la un singur rezultat pentru care cu toții trebuie să ne asumăm responsabilitatea. Trebuie să recunoaștem că numai noi suntem responsabili pentru faptul că atragem aceste conflicte asupra noastră, așa cum este scris: „Nici o calamitate nu vine asupra lumii decât pentru Israel” (Talmud Bavli, Yevamot, 63:1).

Catastrofa noastră este că permitem ca tendințele egoiste și de dezbinare din fiecare dintre noi să ne ia în stăpânire, un sentiment împotriva căruia regele Solomon a avertizat înțelept atunci când a îndemnat: „Nu te lăuda cu ziua de mâine, căci nu știi ce poate aduce o zi” (Proverbe 27:1).

Cum putem evita încercări și mai severe în zilele care vor veni? Prin cultivarea umilinței și prin dezvoltarea unei dorințe sincere de conexiuni sincere, astăzi. Așa cum atestă textul 𝐌𝐚𝐨𝐫 𝐯𝐚 𝐒𝐡𝐞𝐦𝐞𝐬𝐡 (𝐋umină şi soare), „Principalul scut împotriva calamității este iubirea și unitatea. Atunci când iubirea și unitatea prevalează în rândul poporului Israel, iar acesta se abține să se vatăme reciproc, calamitatea nu găsește o cale de acces.”

Factorul esențial pentru a obține o viață de armonie și pace este atitudinea noastră față de ceilalți. Nu ar trebui să avem alte griji sau temeri, decât aceea de a lăsa ca tendințele de dezbinare să ne depășească dorința de a ne uni.

Prin urmare, toți cei care urmăresc evenimentele care se desfășoară, ar fi înțelept să se gândească la motivele mai profunde ale situației în care se află Israelul astăzi. Numai unitatea deasupra dezbinării ne poate duce la o rezolvare pașnică, una care are o importanță primordială în aceste vremuri grele.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi, societatea israeliană este divizată între cei care sunt pentru reforma judiciară și cei care sunt împotriva reformei judiciare, între cei de dreapta și cei de stânga. Au loc demonstrații care cer o schimbare de guvern și așa mai departe.

Sunt îngrijorat de problema armatei. Avem rezerviști care sunt, în esență, coloana vertebrală a armatei. Există unități speciale și piloți, cei care continuă să servească cu consimțământ și voință după terminarea serviciului militar obligatoriu.

Și acum, pentru prima dată, au început să se întâmple anumite incidente în care refuză să servească. Ei spun că nu vor să servească sub o dictatură. Totul este legat de reforma judiciară cu care nu sunt de acord.

În opinia dumneavoastră, au dreptul să facă acest lucru sau nu?

Răspuns: Cred că aceasta este o problemă în toate armatele din lume.

Comentariu: Dar totuși, mă gândesc la faptul că avem o armată unică. La urma urmei, este o armată defensivă. Suntem o mică bucată de pământ unde fiecare persoană este importantă și are locul ei și, brusc expun frontul.

Răspunsul meu: Da, cred că armata ar trebui să fie deasupra tuturor, pentru că viața este deasupra tuturor, și abia apoi ne putem ocupa de restul.

Întrebare: Deci vreți să spuneți că viața unei persoane este pe primul loc?

Răspuns: Da, și viața statului de asemenea.

Comentariu: Și suntem aici în mod specific pentru a proteja viețile oamenilor și statul. Și dacă se revoltă din interior și spun: „Aceasta este o dictatură. Nu vreau să servesc sub acest regim. Vreau o schimbare.”

Răspunsul meu: Ei au obligația de a proteja viețile oamenilor!

Întrebare: O altă întrebare este dacă ar avea loc un incident și, având în vedere că suntem încă în războaie continue, din perspectiva guvernului sau a armatei, credeți că ar trebui să-i cheme înapoi pe acești ofițeri sau nu?

Răspuns: Ar trebui să-i cheme înapoi. Nu ar trebui fără indulgență, fără amânare, nimic! Fiecare are locul său și fiecare ar trebui să fie la locul său.

Întrebare: Ce crezi că simte o persoană când expune granița? De ce poate face asta astăzi? În trecut, nu m-aș fi gândit niciodată la așa ceva. În trecut, toți serveau de bunăvoie; era o datorie. Dar astăzi pot spune brusc astfel de lucruri și pot expune brusc granița. Ce simt ei când fac asta?

Răspuns: Nu pot nici măcar să spun. Am o părere foarte clară despre asta.

Întrebare: Îți amintești cum era în vremea ta? Știu că ai servit în unitățile de sprijin tehnic al aviației. Aceasta este cea mai serioasă parte a armatei noastre.

Care era sentimentul atunci? Se numește miluim, cei care servesc după armată până la vârsta de patruzeci de ani și peste. Aveau un simț puternic al datoriei?

Răspuns: Desigur. Nu exista nicio îndoială în acest sens.

Întrebare: Ce crezi că s-a schimbat de-a lungul anilor?

Răspuns: Declin! Pur și simplu un declin, deoarece interesele personale au devenit mai importante decât interesele naționale.

Întrebare: Este asta ceea ce spui în mod constant, că egoismul crește?

Răspuns: Da, și este și mai rău. Înseamnă că o persoană începe să prioritizeze propria opinie în detrimentul existenței statului.

Întrebare: Ce crezi că ne așteaptă dacă acest lucru continuă?

Răspuns: Cred că în acest fel societatea va găsi un nou sistem de viziune asupra lumii.

Întrebare: Deci vedeți un aspect pozitiv și în asta?

Răspuns: Unde ar putea merge altfel? Dacă asta nu s-ar întâmpla cu evreii, am putea vorbi despre un război civil. Dar aici cred că nu se va mai ajunge la asta.

Întrebare: În opinia ta, ce fel de armată ne va proteja și va vedea asta ca pe un mare privilegiu? Ce ar trebui să existe?

Răspuns: Ar trebui să existe o restructurare internă a societății – armata, partidele politice și întregul stat.

Oamenii aceia care consideră statul ca fiind al lor trebuie să înțeleagă că există o obligație reciprocă aici. Nu există scăpare de asta.

Comentariu: Este interesant faptul că dușmanii noștri, care în principiu ne înconjoară și nu își doresc existența statului, nu ne forțează într-o poziție rigidă în care să nu poți părăsi armata – este postul tău, ești obligat! S-a întâmplat ceva.

Răspuns: Conceptul lor este diferit, nou. Ei cred că treptat, în timp, ne vom dezintegra singuri.

Comentariu: Da. Hezbollah, vecinul nostru din nord, spune că poate să se ocupe calm de noi acum că avem discordie și instabilitate internă.

Răspunsul meu: Da. Astăzi, grație vecinilor noștri, armata ar trebui să fie puternică, dar toată lumea înțelege acest lucru mai mult sau mai puțin. Și, într-o oarecare măsură, ne putem permite să ne certăm și să dezbatem. Dar trebuie să înțelegem că există o graniță și viața noastră este în interiorul ei. Așa că mulțumiri vecinilor noștri care ne țin pe jar!

Din emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman” a canalului KabTV din 30/03/2023

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→