Category Archives: Criza, globalizare

“Ce te sperie cel mai mult în viață?” (Quora)

Michael Laitman pe Quora: “Ce te sperie cel mai mult în viață?

Gândește-te cum ar putea fi să fii complet conectat cu alti oameni, ca rotițele zimțate, învârtindu-te cu toată lumea în coordonare totală.

Imaginează-ți că toate gândurile, dorințele, acțiunile și deciziile tale depind în întregime de societatea și circumstanțele tale înconjurătoare.

Ar fi un sentiment intolerabil, mai rău decât închisoarea – sclavie totală.

Te-ai simți ca un animal în cușcă, căutând cu disperare orice cale posibilă să te eliberezi.

Ai prefera să mori decât să simți acel fel de presiune de nescăpat.

Totuși, fie că ne place sau nu, umanitatea se îndreaptă în acea direcție.

Astăzi coronavirusul a iluminat deja cum am intrat într-o eră complet nouă de interdependență și interconexiune globală și noi ne putem așteptă doar ca conexiunile noastre să devină mai strânse.

Care, atunci, este cheia pentru a simți conexiunea noastră în creștere nu ca o celulă de închisoare care ne închide tot mai mult, ci ca un nou fenomen minunat care deschide toate felurile de oportunități noi?

https://www.quora.com/What-scares-you-most-in-life/answer/Michael-Laitman-4

Cheia este un fel nou de educație.

Până astăzi educația noastră în mare parte ne-a crescut pentru a intra pe piață locurilor de muncă, care a început deja să tremure sub presiunea realității interdependente și interconectate în creștere de astăzi. Mai mult, cum în principal noi învățăm cum să ocupăm locuri de muncă și să facem cariere pentru noi și eșuam să învățăm despre cum putem să administrăm cu succes relațiile noastre într-o realitate unde noi devenim mai strans interconectați, atunci noi experimentăm nenumărate rezultate negative – de la depresia în creștere, stres, anxietate și singurătate la scale personale, până la mai multă divizare socială  și polarizare în societate în mare.

La baza acesteia, cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu atât mai mult de conectăm. Cu toate acestea, conexiunile noastre sunt superficiale: noi ne conectăm mai mult din punct de vedere tehnologic, economic și prin toate felurile de fenomene precum coronavirusul care ne plasează pe toți în circumstanțe comune în jurul lumii. Paradoxul este că noi cu cât ne conectăm mai mult într-un asemenea fel, cu atât mai detașați devenim în atitudinile noastre dintre noi.

Așadar, astăzi noi avem nevoie de un fel nou de educație care ghidează adaptarea noastră psihologică interioară la conexiunile noastre exterioare în creștere, de ex. că noi învățăm cum să ne adaptăm atitudinile noastre unii față de alții pentru a realiza conexiunile noastre în creștere în mod pozitiv.

Problema este că natura noastră egoistă – dorința de a te bucura pe seama celorlalți – intră în conflict cu conexiunea noastră în creștere care ne cere să fim mai atenți, să cedăm, să dăruim și să fim responsabili unul pentru celălalt.

Ce mă sperie, atunci, este gândul despre cum umanitatea se va conecta mai departe: va deveni umanitatea nivelată sub buldozerul evoluționar care conectează oamenii tot mai mult fără nicio participare conștientă și astfel experimentează dezvoltarea viitoare ca dureri și suferințe; sau umanitatea va începe să devină organizată pentru a învăța despre natura să și despre natura realității integrale înconjurătoare și începe să facă mișcări pentru a potrivi atitudinile sale divizive și egoiste prezente cu conexiunea perfect altruistă a realității înconjurătoare?

Cu toate acestea, frica pe care o am este cuplată cu speranță și cu un impuls nesfârșit pentru a transmite metoda conexiunii pe care Cabaliștii au compus-o cu mii de ani în urmă ca să fie folosită exact în era noastră. Eu predau studenților mei motoda în lecții zilnice, la fel cum a făcut învățătorul meu pentru studenții săi și de asemenea particip la multe emisiuni TV și pe Internet în timpul zilei, urmărite de milioane în jurul lumii în mai multe limbi – oameni care nu au niciun interes direct în Cabala în sine, dar care pot folosi principiile metodei pentru a înțelege mai bine cum lucrează natura și cum ne conduce spre o nevoie pentru conexiune. Chiar și doar înțelegerea de bază a metodei conexiunii care circulă servește pentru a arăta calea spre conexiunea pozitivă. Cu toate acestea, așa cum putem să vedem, este insuficient pentru a cruța umanitatea de criză și suferință.

Dacă noi am fi vrut cu adevărat să ne cruțăm pe noi înșine de suferința inutilă în măsură în care ne dezvoltăm, noi am fi avut nevoie să integrăm metoda conexiunii în sistemele noastre educaționale și în influențele mass media astfel încât în aceeași măsură în care noi învățăm despre cum să ocupăm locurile de muncă și întâmpinăm toate felurile de media care ne influențează în mare parte cu mesaje divizive, noi am fi învățat cum să ne conectăm pozitiv și să devenim ființe umane fericite, încrezătoare și în siguranță, cât și angajarea în media care ne influențează cu exemple pozitive, cum ar fi oamenii care depășesc impulsurile lor egoiste de bază arătând iubire și grijă unul pentru altul.

Singura motivație

Întrebare: Mulți spun că majoritatea oamenilor sunt motivați să muncească pentru salariu, unii pentru dezvoltarea carierei și unii pentru o atmosferă confortabilă într-o companie.

Există un proverb care spune despre un călător aflat în deșert care întâlnește un om care rostogolea o piatră grea. Călătorul îl întreabă “Ce faci?” El raspunde: Eu muncesc, eu sufăr”. Apoi călătorul întâlnește pe altcineva făcând același lucru. La intreabarea lui, acesta a răspuns: “Eu îmi căștig traiul pentru a sprijini familia mea.” Și al treilea a spus: “Eu construiesc un templu”.

Este aceeași acțiune, însă motivația este diferită pentru fiecare. Care poate să fie cea mai mare motivație pentru om? Cum ai motiva, să spunem, angajații tăi?

Răspuns: Doar prin educație. Aceștia trebuie să înțeleagă că fac cea mai importantă muncă din lume. În fiecare moment ei depun eforturi care îmbunătățesc lumea și ridică întregul univers la următorul nivel al existenței.

Nu este nicio muncă mai presus de aceasta, deoarece ea aduce lumea la o stare integral, când fiecare parte interacționează cu toate celelalte ca un singur întreg. Și lumea din ce în ce mai mult se constituie într-un singur organism. Conștientizarea a ceea ce facem este un stimulent necesar pentru dezvoltarea noastră adecvată.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 6/4/20

“De ce finalele NBA au asemenea ratinguri scăzute în acest an?”

Michael Laitman pe Quora: “De ce finalele NBA au asemenea ratinguri scăzute în acest an?”

Astăzi unul dintre studenții mei mi-a spus despre ratingurile foarte scăzute din acest an ale finalelor NBA, de asemenea menționând cum premiile Emmy s-au prăbușit, datorită numărul scăzut record de spectatori , până la 14 procente din ceremonia de anul trecut, cât și premiile Oscar de mai devreme în acest an au avut o auditenta scăzută record. Ei m-au întrebat ce cred despre acest declin general în interes printre forme diverse de distracție și sport.

Generația noastră s-a răsfățat în excese de distracție și sport mai mult decât oricare alta. Le-am plasat sus pe piedestaluri, inundând susținătorii lor cu atenția și respectul nostru cel mai mare. Cu toate acestea, toate aceste moduri de a ne bucura și împlini pe noi înșine sunt trecătoare și într-un anumit punct interesul nostru în ele dispare.

Adică deoarece natura umană este o dorința de a se bucura, care crește constant și cere noi și diferite feluri de bucurii față de cele anterioare. În timp ce toate felurile de influențe ne pot întoarce capul spre baschet un minut și apoi la film și actori în următorul minut și apoi spre altă plăcere în minutul după aceea, până la saturație, la un anumit punct al dezvoltării dorinței noastre noi vom descoperi că indiferent cu ce încearcă să ne atragă oricine, noi ne vom simți dezinteresați.

Va fi așa pur și simplu deoarece dorință noastră a depășit ceea ce anterior ne-a dat bucurie. Similar cu un copil care trece peste jucăriile lui sau ale ei și noi vom începe să simțim impulsuri pentru împliniri mai mature și însemnate – conexiunea umană originală și răspunsuri la întrebări profunde despre sensul ultim al vieții noastre, care o să ne mănânce tot mai mult.

Acest an în particular, coronavirusul lovește viețile noastre, subliniind vasta noastră interdependență pe întregul glob și plasandu-ne pe noi toți într-o situație golobala comună. Este ca și cum noi ne-am regăsit pe noi înșine la bordul unui Titanic global nou, plutind în spațiu, fără nicio idee despre unde ne duce sau ce se va întâmpla mâine.

În măsură în care plutim împreună pe această barcă planetară gigant, nimeni nu știe cu adevărat încotro să ne întoarcem sau ce să facem, așa că unii întorc la dreapta, alții întorc la stangă și ne regăsim într-o criză globală majoră în măsură în care ne polarizăm tot mai mult.

Așadar, cum dorințele noastre încep să depășească ce le-a împlinit anterior și în timp ce noi realizăm în mod crescător consolidarea interdependentei și interconexiunii noastre în toată lumea – că împărtășim o problemă globală comună – nu este de mirare că finalele NBA și emisiunile premiilor Emmy și Oscar au atins minime record în interes.

Noi ne maturizăm. Eu sunt optimist că vom deveni mai conștienți de cum lucrează natura noastră umană asupra noastră, cum ea crește la noi înălțimi și cum începe să ceară moduri diferite și mai însemnate de împlinire. Eu de asemenea sunt încrezător că vom reuși în a furniza nevoilor noastre mai mature împlinirea pe care o caută – să realizăm interdependența și interconexiunea noastră crescătoare în mod pozitiv și făcând astfel, să simțim o realitate mult mai plină, mai expansivă și autentică față de cea curentă.

Dacă începem să navigăm prin aceste mări tulburi ce se ciocnesc astăzi de barca noastră comună, căutând cum să ne conectăm semnificativ deasupra impulsurilor noastre pentru placerile de moment, atunci putem să stăm liniștiți că barca noastră va ajunge la un țărm sigur.

“Privind legea şi ordinea, şi Primul Amendament” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Privind legea şi ordinea, şi Primul Amendament

În ultimul timp, s-a vorbit mult despre brutalitatea poliției. Problema brutalității poliției a existat mereu, dar odată cu creșterea tensiunilor rasiale din America, fiecare incident pare să devină titlu de ziar și să provoace proteste, adesea indiferent de circumstanțe.

Dacă tendința actuală continuă, SUA vor cădea în anarhie și toți cei 330 de milioane de americani vor suferi.

Pentru a fi clar, întrunirea pentru a protesta este un drept protejat de Primul Amendament, la fel și libertatea de exprimare. Problema protestelor începe atunci când este folosită pentru brutalitatea civilă împotriva altor civili și a proprietății private și publice.

Când Primul Amendament vorbește despre dreptul de a manifesta, acesta afirmă în mod clar „dreptul oamenilor de a se întruni în mod pașnic”. Însă, atunci când un protest nu este pașnic, când este folosit pentru a intimida, abuza, distruge proprietatea și a răni oamenii, în opinia mea, poliția trebuie să se amestece, să îl desființeze și să restabilească legea și ordinea.

Litigiile nu sunt menite a fi soluționate, deoarece diversitatea este motorul dezvoltării și al progresului. Când îl îmbrățișăm, creștem. Când îl respingem, ne stingem.

În actualul „sezon deschis” împotriva poliției, aceasta își pierde legitimitatea în proprii ochi, deoarece ofițerii nu mai simt că reprezintă interesul publicului. Dacă vrem haos, așa trebuie să mergem. Dar dacă asta este ceea ce dorim, nu ar trebui să ne plângem dacă anarhiștii și huliganii distrug centrele orașelor, perturbă viața a zeci de mii de oameni timp de luni fără repercusiuni, distrug magazinele și ard afaceri fără un motiv aparent și transformă viața oamenilor în iad. Pentru cei care au fost deja afectați de schilodirea poliției, va dura ani de zile să-și revină, dacă o vor face vreodată. Dacă tendința actuală continuă, SUA vor cădea în anarhie și toate 330 de milioane de americani vor avea de suferit.

Dacă vrem să schimbăm lucrurile în bine, trebuie să se întâmple prin dezbatere pozitivă. Dar mai întâi, oamenii trebuie să-și dea seama că America este o țară în care toată lumea are un loc; este o țară a diversității. Aceasta, de fapt, este frumusețea Americii. În prezent, în loc să fie mândri de asta, oamenii încearcă să facă dominant „propriul lor tip”. Deci, primul lucru pe care oamenii trebuie să-l vadă este că toți fac parte dintr-un sistem, o țară.

Fiecare facțiune are nevoile și dorințele sale, dar facțiunile se completează reciproc și nu se anulează reciproc. Numai după ce oamenii au dezvoltat o astfel de stare de spirit pot începe să delibereze în mod constructiv.

Odată ce toată lumea este de acord că această țară aparține tuturor cetățenilor săi, ei pot să nu fie de acord, să se certe și chiar să se urască reciproc, atât timp cât există un sentiment general de apartenență la o țară, „o singură națiune sub Dumnezeu”, pentru a cita Angajamentul de Loialitate. Având în vedere această unitate, dezbaterile, oricât de aprige, vor întări unitatea națiunii și vor îmbogăți oamenii ei cu noi perspective. Litigiile nu sunt menite să fie rezolvate, deoarece diversitatea este motorul dezvoltării și al progresului. Când o îmbrățișăm, creștem. Când o respingem, ne stingem.

“A ucis Covid-19 cultura pop americană?” (Thrive Global)

Thrive Global a publicat noul meu articol: “A ucis Covid-19 cultura pop americană?

Dacă începem să navigăm prin aceste mări tulburi, căutând cum să ne conectăm în mod semnificativ, deasupra înclinaţiei noastre pentru plăceri de moment, atunci putem fi siguri că nava noastră va ajunge pe un țărm sigur.

9 octombrie 2020; Lake Buena Vista, Florida, SUA; Atacantul Miami Heat Jimmy Butler (22) trage mingea împotriva atacantului Los Angeles Lakers Anthony Davis (3) în timpul celui de-al patrulea trimestru din jocul cinci al finalei NBA 2020 de pe AdventHealth Arena. Credit obligatoriu: Kim Klement-USA TODAY Sports

Acesta ar putea fi începutul unei revoluții culturale. Divertismentul și sportul american au modelat societatea americană și au influențat și au atras interesul unui public global, de zeci de ani. Totuși, acest lucru pare să se schimbe. Analiza mass-media arată că ratingul, odată a celor mai populare programe, a atins valori minime istorice, ca urmare a crizei coronavirusului. Nu aș acorda o atenție deosebită acestui lucru, dacă nu ar fi predominanța culturii pop în viața oamenilor. Fără îndoială, indică un punct de cotitură, o schimbare, o nouă căutare a unei împliniri mai semnificative, care poate fi realizată doar prin conexiunea umană.

Recent, unii dintre studenții mei m-au întrebat care ar putea fi motivul mai profund al vizionării reduse a finalei NBA din 2020. La începutul acestui an, vizionarea premiilor Oscar și Emmy a scăzut până la minimele istorice. Cum poate fi interpretată această tendință semnificativă din epoca Covid-19? Mai ales dacă luăm în considerare importanța culturii pop din America și influența acesteia în întreaga lume, în principal prin intermediul mass-media, muzicii și industriei cinematografice până acum.

Motivul este că pandemia a marcat “înainte” și “după”, prioritățile și sursele de plăcere ale oamenilor. Înainte de impactul virusului asupra tuturor domeniilor societății noastre, generația noastră se răsfăţa mai mult decât oricare alta în excese de divertisment și sport. Le-am așezat pe piedestale și am îmbrăcat susținătorii lor, cu atenția, adorația și respectul nostru. Cu toate acestea, toate astfel de moduri de a ne bucura și de a ne împlini pe noi înșine la un moment dat, sunt în declin, mai ales acum, deoarece acestea par a fi efemere și neesențiale.

Această nouă situație răspunde evoluției dorinței umane de a se bucura, care crește constant și cere plăceri noi și diferite, imediat ce cele anterioare sunt împlinite. În timp ce tot felul de influențe pot atrage atenția oamenilor, de la un turneu important într-un minut la celebrități populare în următorul, ei vor descoperi în cele din urmă, că aceste atracții nu le mai stârnesc interesul.

Motivul este că dorința noastră a depășit ceea ce ne-a oferit anterior plăcere. La fel ca și copiii care își depășesc jucăriile, și noi vom începe să simțim impulsuri pentru o împlinire mai matură și mai semnificativă – la o conexiune umană autentică și la răspunsuri la întrebări mai profunde despre semnificația finală a vieții noastre, care ne vor incita din ce în ce mai mult.

Navigând pe Titanic, către un țărm sigur

Coronavirusul ne-a lovit viața, a evidențiat interdependența noastră vastă, pe tot globul, și ne-a plasat pe toți într-o situație globală comună. Este ca și cum ne-am fi aflat la bordul unui nou Titanic global, fără niciun indiciu cu privire la direcţia către care ne îndreptăm sau ce se va întâmpla în continuare. Pe măsură ce plutim împreună pe această gigantică navă globală, nimeni nu știe cu adevărat către ce să se întoarcă sau ce să facă; unii virează brusc la dreapta, alții virează la stânga și ne găsim într-o societate din ce în ce mai polarizată.

Prin urmare, pe măsură ce dorințele noastre încep să depășească ceea ce le-a împlinit anterior și, în timp ce ne dăm seama din ce în ce mai mult de strânsa noastră interdependența și de interconectarea noastră la nivel mondial – pe măsură ce împărtășim o problemă globală comună – nu este de mirare că interesul pentru ceea ce erau cele mai populare spectacole și jocuri, a scăzutt atât de drastic. Se va îmbunătăți numai dacă industria divertismentului se transformă și promovează căldura, grija reciprocă și conexiunea.

Ne maturizăm. Sunt optimist că vom deveni mai conștienți de modul în care operează natura umană asupra noastră, de modul în care crește la noi înălțimi și de modul în care începe să solicite moduri diferite, mai semnificative, de împlinire. Dacă începem să navigăm prin aceste mări tulburi, căutând cum să ne conectăm în mod semnificativ, deasupra înclinaţiei noastre pentru plăceri de moment, atunci putem fi siguri că nava noastră va ajunge pe un mal sigur.

De asemenea, sper că vom reuși să oferim nevoilor noastre mai mature, satisfacția pe care o caută, realizând nevoia unor relații umane mai profunde și mai pozitive, și făcând acest lucru, să simțim o realitate mult mai plină, mai expansivă și autentică, în comparație cu realitatea noastră actuală.

 

“Un mod de a inversa predicţia sumbră a pandemiilor ciclce” (Newsmax)

Articolul meu pe  Newsmax: “Un mod de a inversa predicţia sumbră a pandemiilor ciclce

Sally Davies, fost ofițer medical şef pentru Anglia, a scris pe The Guardian: „COVID-19 nu este nici prima, nici ultima urgență de sănătate cu care ne vom confrunta. Colegii mei de știință estimează că ne vom confrunta cu o pandemie sau cu o urgență de sănătate cel puțin o dată la cinci ani, de acum încolo. Există șansa ca acesta să fie scenariul optimist. Realitatea ar putea fi mult mai rea”.

Cred că predicția este atât o veste bună, cât și o veste rea. Este o veste bună, deoarece oamenii de știință încep să-și dea seama că pandemia nu este un eveniment unic, ci face parte dintr-un proces permanent de schimbare. În același timp, este o veste rea, deoarece oamenii de știință nu au nicio idee despre ce să facă în legătură cu aceasta. Ei oferă soluții dubioase pentru a atenua distrugerea pe care aceste crize o vor provoca umanității, dar nu au nicio idee cum să le prevină, cum să inverseze traiectoria sumbră și nici măcar nu gândesc în acea direcție.

Suntem deci sortiți să suferim de aici înainte? Nu, nu suntem. Prin consolidarea solidarității noastre, putem inversa traiectoria și preveni cu totul ca astfel de crize să se întâmple.

În 2015, Julianne Holt-Lunstad, renumit neurolog și psiholog la Universitatea Brigham Young, a publicat o analiză amplă care a analizat influența izolării sociale, a singurătății și a vieţuirii singur, asupra sănătății oamenilor. Rezultatele au fost notabile în lumina pandemiei de astăzi. Ea a descoperit că izolarea socială „a dus la o rată crescută de mortalitate de douăzeci și nouă la sută și vieţuirea singur cu treizeci și două la sută – indiferent de vârsta, sex, locație sau cultura subiectului”. (The New Yorker a publicat pe 23 martie.)

Într-un interviu recent pentru ziarul israelian Haaretz, Holt-Lunstad a spus că a fi activ social nu „doar ne prelungește speranța de viață, ci ne influențează și sănătatea în alte moduri, cum ar fi rezistența la viruși” (tradus din ebraică).

În interviu, Holt-Lunstad s-a referit, de asemenea, la un studiu de la Universitatea Carnegie Mellon, care a constatat că persoanele cu multe legături sociale solide au un sistem imunitar mai bun și o rezistență mai bună la virușii de răceală obişnuită, în timp ce persoanele cu puține conexiuni sociale erau semnificativ mai vulnerabile. Cercetătorul a subliniat că, deși nu ar trebui să nu respectăm instrucțiunile autorităților cu privire la distanțarea socială și purtarea măștilor, ar trebui să facem un efort conștient pentru a menține legăturile sociale, sub aceste limitări.

Aceste concluzii coincid cu ceea ce am spus de la începutul epidemiei, dar există mai multe concluzii care pot fi trase din aceste constatări. Cred că nu ar trebui să adoptăm o abordare pasivă aici, ci mai degrabă să fim mult mai proactivi. Virușii au existat cu mult înainte de izbucnirea COVID-19. Am fi putut fi infectați cu mult timp în urmă, dar nu am fost, pentru că sistemul nostru imunitar era mai puternic.

Mai ales în ultimele decenii, am devenit din ce în ce mai izolați și, prin urmare, mai slabi. Această izolare face parte din ceea ce cercetătorii Jean Marie Twenge și William Keith Campbell numesc „o epidemie de narcisism”. În cartea lor cu titlul The Narcissism Epidemic: Living in the Age of Entitlement(Epidemia de narcisism: trăirea în epoca îndreptăţirii) ei stabilesc că, în ultimele decenii, am văzut o creștere exponențială a tendințelor narcisiste în rândul tinerilor și al populației generale.

În cuvinte simple, creștem mult mai egoist decât înainte, mult mai repede decât înainte și, prin urmare, mult mai singuri. Procedând astfel, ne slăbim sistemul imunitar și ne expunem la amenințări pentru sănătate care înainte nu obișnuiau să reprezinte niciun risc. Acesta este motivul pentru care spun în continuare că nu vom găsi un vaccin sau un remediu pentru coronavirus, deoarece chiar dacă vom găsi ceva pentru această plagă, o altă amenințare și mai rea o va înlocui rapid. Acum, în cele din urmă, medicina o confirmă.

Dacă vrem să ne protejăm de viruși și de alte forme de crize naturale, trebuie să lucrăm la coeziunea noastră socială, la relațiile dintre noi, la solidaritatea noastră ca societate și în comunitățile noastre. Aceasta nu este o presupunere teoretică; este o măsură practică pe care trebuie să o luăm pentru a ne proteja pe noi înșine și pe cei dragi de îmbolnăvire și moarte sau de a rămâne marcat.

Modul în care relaționăm unii cu alții, cum ne construim rețelele sociale, ce proiectăm pentru ceilalți și ce valori instalăm în societate au un impact real asupra sănătății noastre. Oamenii bine conectați nu sunt doar mult mai fericiți; sunt, de asemenea, mult mai sănătoși.

Data viitoare când vrem să înlăturăm pe cineva pe rețelele sociale sau chiar dintre prietenii noștri, ar trebui să ne gândim de două ori înainte de a face acest lucru; ne va lovi înapoi, ca un bumerang. Și după ce ne oprim din a terfeli, să începem să construim o societate pozitivă, care să prețuiască grija și ajutorul. Să nu fim egoiști; pur și simplu nu merită.

Descoperiți o nouă viziune asupra lumii în timpul crizei.

Carte nouă, Lume nouă, Gândire nouă, de Cabalistul Dr. Michael Laitman

În conformitate cu nevoile omului

Întrebare: În 2020 s-a estimat că o treime dintr-o jumătate din populația lumii, aproape două miliarde de oameni, sunt în pericol să-și piardă locul de muncă sau să treacă la angajarea part-time. Tot mai mulți oameni lucrează astăzi de acasă. Pe de-o parte, acest lucru are multe avantaje atât pentru angajatori cât și pentru angajați. Pe de altă parte, am încetat să irosim timp pe conversații neesențiale, fumat, pauze, etc. Dar cel mai crucial lucru este că atunci când am încetat să lucrăm la locurile noastre de muncă am pierdut contactele noastre sociale.

Ce crezi că va înlocui conexiunile pe care le-au avut oamenii la serviciu?

Răspuns: Sunt foarte fericit că aceste legături se disipă deoarece ele erau toate egoiste, construite pe lipsa creșterii corecte.

Comentariu: Contabilizarea pentru orele lucrate atunci când se lucrează de acasă este foarte problematică.

Răspuns: Nu avem nevoie de niciun program de muncă! Avem nevoie ca o persoană să lucreze din inimă 24 de ore pe zi. Asta ar include activitatea fizică, mersul, dormitul și relația lui cu familia sa ca totul împreună să însumeze viața lui. De ce să te uiți la programul de muncă? Cât de mulți oameni lucrează astăzi pe degeaba sau cu beneficiu minim, aparent demonstrând că pozițiile lor sunt necesare?

Întrebare: Crezi că plată ar trebui să fie bazată pe numărul de ore de muncă sau pe rezultate?

Răspuns: Plata ar trebui făcută astfel încât să permită omului să existe adecvat în conformitate cu necesitățile lui indiferent de ce face, unde lucrează sau ce poziție deține. Plata ar trebui să fie mai mult sau mai puțin aceeași pentru toată lumea, în conformitate cu nevoile individuale ale fiecărei persoane.

Întrebare: Cum pot fi determinate nevoile unui individ?

Răspuns: Pentru a raspunde la asta trebuie să studiem oamenii și să creăm grafice bine definite a nevoilor lor. Acesta este tărâmul muncii sociale care va implica foarte mulți oameni. Fiecare ar face o listă cu ce au nevoie. Să spunem că tu trebuie să completezi un formular cu ce ai nevoie pentru o zi, o săptămână, o lună și un an.

Din astfel de rapoarte vom înțelege ce are nevoie toată lumea și vom învăța ce avem nevoie și ce ar putea să fie complet inutil de produs, deoarece asta doar epuizează Pământul.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 6/4/20

“Ce fel de preşedinte american merită Israelul” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Ce fel de preşedinte american merită Israelul

Noi, israelienii, vrem întotdeauna ca președintele Americii să fie pro Israel și cu un motiv întemeiat. De zeci de ani, SUA au sprijinit Israelul în multe feluri – financiar, în arena internațională și cu ajutor militar. Acest sprijin nu a venit fără prețul său și SUA au avut întotdeauna cel puțin un anumit control asupra politicii externe a Israelului, dar nu există nicio îndoială că sprijinul Americii pentru Israel ne-a făcut mult bine.

Lumea privește Israelul cu disperare și deseori cu dezgust nu datorită conduitei noastre militare, ci datorită conduitei noastre unii cu alții. Dacă ne comportăm așa cum ar trebui să se comporte Israelul, făcând din unitate principala noastră valoare, atunci oricine este ales la 3 noiembrie va fi un președinte favorabil față de Israel, la fel ca toate celelalte națiuni. Se spune că evreii sunt deștepți. Sper că suntem suficient de inteligenți pentru a învăța din erorile noastre din trecut, astfel încât să nu mai avem nevoie să experimentăm un alt cataclism în cronicile dureroase ale națiunii noastre.

În mai puțin de o lună, America va vota pe acela care va fi președintele ei în următorii patru ani. Cred că acesta este un moment bun pentru a reflecta la ceea ce ne face demni de sprijin. Ce oferim lumii? De ce am stabilit statul Israel, la început? Este doar pentru a servi ca un refugiu sigur după Holocaust? Dacă ar fi așa, atunci sunt sigur că națiunile își regretă deja votul din 29 noiembrie 1947, când au susținut înființarea unui stat evreu.

Cred că pentru a merita sprijinul președintelui american și al oricărei alte țări, poporul Israel trebuie să fie la înălțimea numelui său. S-ar putea să vrem să fim ca toate celelalte națiuni, dar nu suntem. Nu provenim dintr-un singur clan sau trib; nu avem nicio afiliere biologică sau familială. Dimpotrivă, strămoșii noștri provin din clanuri și triburi din toată Semiluna Fertilă, care erau adesea ostili unii față de ceilalţi. Acești refugiați din propriile națiuni au devenit o națiune separată, deoarece aveau aceeași ideologie, aceeași idee spirituală că unitatea și iubirea față de ceilalți trebuie să depășească toate celelalte valori. Acesta este motivul pentru care am început oficial națiunea, numai după ce am fost de acord să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă”.

Ne-am luptat cu angajamentul nostru de a ne uni, de-a lungul anilor noștri în deșert și am obținut suveranitatea, numai după ce am atins unitatea. Când unitatea noastră s-a dezintegrat, am fost exilați în Babilon. Când ne-am reunit sub amenințarea de distrugere a lui Haman, ni s-a dat încă o dată Israelul. Dar apoi am început să ne urâm reciproc până la punctul în care ne-am măcelărit și ne-am înfometat, în timp ce legiunea romană asedia zidurile Ierusalimului, iar asta ne-a făcut nevrednici să avem un pământ al nostru și am fost exilați până acum.

După al doilea război mondial, ni s-a mai dat o șansă de suveranitate. Dar dacă nu ne ridicăm la provocare, națiunile nu ne vor susține. Dacă nu găsim o modalitate de a fi din nou „ca un singur om cu o singură inimă” și nu dăm un exemplu de unitate lumii, națiunile nu vor vedea nici un scop ca noi să fim aici.

Dacă astăzi s-ar face un alt vot privind înființarea statului Israel, crede cineva că vom primi cele două treimi voturi favorabile? Indiferent de politica noastră externă, națiunile ne vor condamna, atât timp cât suntem un exemplu de beligeranță și diviziune internă. Lumea se uită la Israel cu disperare și deseori cu dezgust, nu din cauza conduitei noastre militare, ci din cauza conduitei noastre între noi. Dacă ne comportăm așa cum ar trebui să se comporte Israelul, făcând din unitate principala noastră valoare, atunci oricine va fi ales la 3 noiembrie, va fi un președinte favorabil față de Israel, la fel ca toate celelalte națiuni.

Se spune că evreii sunt deștepți. Sper că suntem suficient de inteligenți pentru a învăța din erorile noastre din trecut, astfel încât să nu mai avem nevoie să experimentăm un alt cataclism în cronicile dureroase ale națiunii noastre.

 

“Există adevăr, într-o eră a ştirilor false?” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Există adevăr, într-o eră a ştirilor false?

Într-un timp în care fiecare canal TV, site de știri și ziar are o agendă politică, ne putem aștepta ca cineva să spună adevărul? Chiar și rețelele de socializare sunt afectate de părtinire, deci ce putem cere presei principale?

Mai rău încă, mulți oameni, care sunt conștienți de faptul că presa principalăobișnuită înclină știrile pentru a se potrivi cu agenda lor politică, se îndreaptă spre surse de știri alternative, cum ar fi bloguri personale și conturi Twitter și alte site-uri de socializare, mai puțin cunoscute. Aceste surse adesea publică informații neverificate. Drept urmare, zvonurile și dezinformarea abundă pe reteua web. Deci, ce poate face cineva, care vrea să știe adevărul despre ceva important? Într-adevăr, nu prea mult. În ceea ce privește mass-media, este deja un război complet și pur și simplu nu poți ști ce se întâmplă cu adevărat. Singurul lucru de care putem fi siguri este că știrile false nu mai sunt o excepție.

Nu putem învinui mass-media pentru poveşti deformate. Procedând astfel, ei doar își slujesc clienții, dintre care majoritatea nu doresc adevărul, ci știri care răspund opiniilor lor actuale. Majoritatea oamenilor vor doar să consolideze ceea ce cred deja despre cealaltă parte. Prin urmare, singura modalitate de a schimba mass-media este să ne schimbăm atitudinea față de toate părțile societății. Dacă devenim incluzivi, la fel vor face și mass-media. Dacă rămânem beligeranți, mass-media va continua să satisfacă atitudinea noastră. La urma urmei, supraviețuirea lor depinde de popularitatea lor.

Dacă vom căuta alinare, în această stare întunecată, este prin a vedea că fiecare corectare începe cu găsirea problemei. Cu câțiva ani în urmă, nimeni nu credea că există știri false, cu atât mai puțin considerate că ar putea afecta marii jurnaliști. Acum, că știm că se întâmplă, acum că știm că ar trebui să ne raportăm la fiecare știre cu un strop de îndoială, putem începe să căutăm corectări. La fel ca în medicină, primul pas spre vindecare este diagnosticul.

Cu toate acestea, există o piedică serioasă în căutarea adevărului: absența unei alternative. Prin alternativă, nu mă refer la știri alternative; acestea sunt din abundență. Prin „alternativă”, mă refer la o atitudine alternativă. Oamenii vor recunoaște că știrile false sunt agresive numai atunci când recunosc că atitudinea lor față de ceilalți este dăunătoare propriului interes. Când încep să caute modalități de a combate ura care afectează societatea, vor descoperi că mass-media hrănește ura și o vor forța să-și echilibreze glasul.

La fel cum îmbrățișăm și iubim toate părțile naturii, vânătorii și vânatul, primăvara și toamna, tot așa ar trebui să ne tratăm unii pe alții. Dacă se dezvăluie ura intensă, este un semn că va urma și o iubire la fel de intensă. În loc să ne temem de ea, ar trebui să îmbrățișăm procesul și să-l ajutăm să se manifeste, grăbind apariția iubirii care urmează urii. Această diversitate de stări, acest echilibru dinamic este singura știre adevărată și fiecare sursă de știri care îți spune altfel, care încearcă să te convingă că numai tu ai dreptate sau doar tu greșești, este o știre falsă.

Cu alte cuvinte, pentru a schimba mass-media, mai întâi trebuie să ne schimbăm propria atitudine față de ceilalți. În consecință, mass-media va difuza conținut care se potrivește aspirației noastre și va înceta să denigreze oamenii care au alte interese.

Există un motiv bun pentru care ar trebui să ne schimbăm atitudinea: în realitate nu există o singură părere. Totul are opusul său, fără de care nu ar putea exista. Nu ar fi zi dacă nu ar fi noapte; nu ar fi cald dacă nu ar fi frig; nu ar exista iubire dacă nu ar exista ură; nu ar exista democrați dacă nu ar exista republicani; și nu ar exista liberali dacă nu ar exista conservatori. Existența uneia fără cealaltă este la fel de posibilă ca și existența unei singure fețe a unei monede. Îți poți imagina un ban doar cu cap, nu și cu pajură?

La fel ca în natură, contrariile din societatea umană nu se contrazic, ci se completează reciproc, într-un echilibru dinamic. Dacă am putea vedea că propria noastră existență ca oameni, definiția a ceea ce suntem ca indivizi, valorile, credințele și etica noastră depind și sunt adesea definite de cei cu care nu suntem de acord, poate că am fi mai respectuoși unii cu alții.

Dacă ne gândim cu adevărat la asta, dacă observăm atât natura, cât și societatea umană de-a lungul istoriei, vom constata că acestea s-au deplasat întotdeauna de la stânga la dreapta, de la apus la răsărit, cu fluxuri şi refluxuri, intrări și ieșiri, urcări și coborâri, și de la cald la rece. Aceste stări de schimb ne-au adus acolo unde suntem, ne-au făcut cine suntem și sunt la fel de veșnice ca realitatea însăși. Ele sunt, de fapt, realitatea.

La fel cum îmbrățișăm și iubim toate părțile naturii, vânătorii și vânatul, primăvara și toamna, tot așa ar trebui să ne tratăm unii pe alții. Dacă se dezvăluie ura intensă, este un semn că va urma și o iubire la fel de intensă. În loc să ne temem de ea, ar trebui să îmbrățișăm procesul și să-l ajutăm să se manifeste, grăbind apariția iubirii care urmează urii. Această diversitate de stări, acest echilibru dinamic este singura știre adevărată și fiecare sursă de știri care îți spune altfel, care încearcă să te convingă că numai tu ai dreptate sau doar tu greșești, este o știre falsă.

Nu există nicio problemă care să nu poate fi rezolvată

Întrebare: Crezi că toate problemele pot fi rezolvate?

Răspuns: Absolut oricare! Totul depinde pe ce nivel este și cum să o rezolvi.

Toată natura este determinată și se supune legilor clare ale luminii și a vasului (dorința). Deciziile vin de sus în jos și nu este nicio surpriză.

Și deși acest lucru ne este ascuns, în general nu este nimic necunoscut în natură. Cu toate acestea, noi nu putem să calculăm, așa cum studiem teoria probabilității la universitate, cât de înaltă este probabilitatea unei decizii particulare. Einstein de asemenea a spus: “Dumnezeu nu se joacă zaruri”.

Întrebare: Adică soluții multe există doar în raport cu omul? Este cu adevărat o soluție clară?

Răspuns: Desigur! Deoarece începutul și finalul naturii sunt absolut conectate. Dar în privința omului, această natură unificată există într-o formă de neînțeles, încât el a adunat-o în el însuși și pune toate cuburile într-o singură piramidă netedă.

De pe KabTV “Abilitați de management” 6/11/20