Category Archives: Diseminare

De ce nu înțeleg evreii motivul pentru care sunt urâți?

Remarcă: De zeci de ani vorbești despre necesitatea unității și nimic nu s-a schimbat. Nu există indicii că mesajul ar fi fost auzit și urmat de cineva.

Comentariul meu: În realitate omul aude doar dacă astfel are ceva de câștigat. Suntem cu toții egoiști.

Omul trebuie să simtă că, dacă nu se angajează de urgență în introducerea metodei de corectare în această lume, pentru toți oamenii, atunci este condamnat, o suferință enormă va cădea asupra sa. Dacă acest lucru nu este înțeles de toți cei care aparțin de Israel, va fi rău.

Întrebare: Oare n-au suferit destul evreii? Și la ce le-a folosit?

Răspuns: Scopul nu este ca ei să fie omorâți, arși sau torturați, el constă din înțelegerea răului. Este o mare diferență.

Are loc un proces de acumulare. Uneori este sufficient doar să împungi omul și el va spune: „Gata, am înțeles.” Pentru că împunsătura îl zgâlțâie și este urmată de înțelegerea răului. Altfel nu înțelege de ce îl urăsc oamenii și ce vor aceștia de la el.

Vorbește azi cu evreii și ei îți vor spune: „Oamenii ne urăsc pentru că suntem norocoși, știm să ne gospodărim, suntem inteligenți, ne putem îmbogăți și face orice vrem.”

Din nefericire, nimeni nu cunoaște rădăcina anti-semitismului. Evreii nu au idee de ce sunt urâți. Cred că din invidie, „Ce putem face dacă oamenii ne invidiază?” Doar că invidia nu este singurul motiv. Ia totul de le evrei și tot vor fi urâți. Vedem acest lucru.

Mai multe cu privire la acest subiect, în cărțile mele Ca un mănunchi de trestii: de ce unitatea și garanția reciprocă sunt chemarea zilei de azi, and Alegerea evreiască: Unitate sau anti-semitism, fapte istorice cu privire la antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreiești.

Din emisiunea KabTV “Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” 12/9/19

 

Națiunea cu un plan special de dezvoltare

Remarcă: După exilul din Spania și dezvoltarea înfloritoare din Germania, comunitățile evreiești ale secolului al 16-lea s-au mutat în Polonia, Mica Rusie și țările baltice. Până la mijlocul secolului al 19-lea, evreii au trait în comunități închise, unite de o singură limbă, ocupație și religie.

Comentariul meu: Adevărul este că dezvoltarea evreilor nu se petrece la fel cu dezvoltarea altor națiuni. Pe parcursul istoriei, ei au fost nevoiți în permanență să caute unitatea și să demonstreze această metodă pentru toate națiunile lumii. Aceasta este esența evreilor, scopul lor, motivul pentru care există.

În fond, aceasta nu este o națiune, ci un grup colectiv alcătuit din toate națiunile lumii. A fost adunat în Babilonul antic de către Abraham care i-a scos de acolo și a făcut din ei o singură națiune.

Totuși, din cauză că nu au o rădăcină comună biologică, deseori evreii s-au despărțit și îndepărtat unii de alții. Ideea care-i unește din interior nu se mai manifestă sau nu sunt presați de dușmani din afară, așa că nu se mai simt aproape de ceilalți.

În conformitate cu înțelepciunea cabalei, națiunea are un plan special de dezvoltare.

Mai multe cu privire la acest subiect, citiți cărțile mele, Ca un mănunchi de trestii: de ce unitatea și garanția reciprocă sunt chemarea zilei de azi, și Alegerea evreiască: Unitate sau antisemitism, fapte istorice cu privire la antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreiești.

Din emisiunea KabTV “Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” 12/28/19

 

Banii sunt echivalentul conexiunii noastre

Întrebare: Banii sunt limbajul comunicării dintre oameni. Va exista lumea fără bani în viitor?

Răspuns: Nu. Conceptul de bani va rămâne, dar nu în sensul de dolari sau alte bucăți de hârtie, ci sub forma unui schimb de servicii între noi: eu către tine și tu către mine.

Nu este vorba de bani materiali, ci de sprijin, reciprocitate și o atitudine bună unii față de alții. Banii, din cuvintele „kesef, kesuf, lehasot” înseamnă acoperire, când îmi acopăr nucleul interior egoist și mă raportez la celălalt printr-un acoperământ altruist.

Cu alte cuvinte, banii sunt ceea ce pot plăti pentru egoismul meu, astfel încât să se transforme în calitatea dăruirii și a conexiunii.

Întrebare: Deci banii sunt echivalentul conexiunii noastre, care constă în faptul că vreau să folosesc în mod egoist alte persoane, dar fac eforturi asupra mea și îmi acopăr cu ei dorința de a folosi o altă persoană?

Răspuns: Da. Aceasta este atitudinea ta bună asupra atitudinii rele și se numește „bani”.

Întrebare: Deci reiese că nu vor exista bani de hârtie?

Răspuns: Cred că banii materiali vor fi creditați fiecărei persoane și scăzuți din contul său pentru mult timp. Dar treptat va începe să fie înlocuit de conexiuni comune.

Din „Era post-Coronavirus” de la KabTV, 04.06.2020

 

“Natura face un hiatus” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Natura face un hiatus

Un nou an este un moment excelent pentru reflectare. Aceste zile, pe măsură ce începe un nou an conform calendarului ebraic, cred că ar trebui să reflectăm la ceea ce a însemnat Covid-19 pentru noi, ca societate. Unde mergeam? Până la izbucnire chiar, tensiunile internaționale crescuseră la astfel de niveluri, încât toată lumea a fost tacit de acord că va izbucni un uriaș război. America vs. China, Rusia vs. America, Coreea de Nord vs. America, Pakistan vs. India (ambele puteri nucleare), conflictele regionale și globale amenințau să izbucnească în întreaga lume. Virusul a forțat totul să se oprească. Ne-a dat o pauză, o șansă de a ne redirecționa.

Pandemia, incendiile fără precedent, sezonul uraganelor fără seamăn, violența de stradă și din familii, tensiunile rasiale și sociale și toate celelalte lovituri care ne-au lovit anul acesta, indică faptul că ne confruntăm cu o schimbare sistemică. Dar asta ne-a salvat de noi înșine.

Coronavirusul ne-a arătat, de asemenea, cât de repede se recuperează natura dacă o lăsăm în pace. Timp de câteva săptămâni, am asistat la o recuperare a faunei sălbatice pe care nu am mai văzut-o până acum, și pe care nu o credeam posibilă. Dar, de îndată ce restricţiile au fost ușurate, ne-am reluat lăcomia, de parcă am fi spus „Natura poate aștepta”.

Pandemia, incendiile fără precedent, sezonul uraganelor fără seamăn, violența de stradă și din familii, tensiunile rasiale și sociale și toate celelalte lovituri care ne-au atins anul acesta, indică faptul că ne confruntăm cu o schimbare sistemică. Dar asta ne-a salvat de noi înșine. Orice vătămare a provocat dezastrele, acestea sunt mult mai mici decât ceea ce am avea, și ne-am provoca nouă înşine prin înstrăinarea noastră totală și atitudinea abuzivă față de natură și față de oameni. Eram la un pas, iar natura ne-a tras înapoi de la marginea prăpastiei.

Sper că nu ne va lăsa să mergem din nou acolo și sper că vom înțelege în cele din urmă că trebuie să ne oprim și să ne gândim la viețile noastre. Natura ne-a oprit cursa de șobolani, dar trebuie să ne întrebăm de ce. Dacă facem asta, atunci putem construi împreună o viață grozavă. Dacă nu o facem, atunci fie natura va continua să ne împiedice prin lovituri din ce în ce mai dureroase, fie ne vom distruge noi înșine și o mare parte a planetei, împreună cu noi.

“Flăcările urii sunt mai fierbinți decât focul” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Flăcările urii sunt mai fierbinți decât focul

Cumva, flăcările de pe Coasta de Vest, care s-au răspândit până acum în jumătatea de vest a SUA, din Montana pȃnă în Texas, par să fi atenuat certurile electorale aprinse, bătălia fără speranță împotriva Covid-19 și chiar tragedia pe care acest sezon al uraganelor o dezlănțuie în statele de-a lungul Golfului Mexic. Dar dacă nu ne dăm seama că flăcările, furtunile, virusul, tensiunile rasiale și violența de pe străzile Americii și din casele americane provin din aceeași sursă, lucrurile se vor înrăutăți, oricât de greu ar fi să ne imaginăm.

Ura din inimile a prea mulți americani de astăzi este mai fierbinte decât flăcările care ard cele mai frumoase peisaje ale țării. Ea declanșează furtuni, aprinde străzile și pune oamenii unul împotriva celuilalt. Până la stingerea focului din inimile americanilor, țara va continua să se destrame.

O persoană de pe pagina mea de Facebook a întrebat cu resentiment: „Te rogi pentru ea (America)? Te rogi pentru vecinii tăi?” Era supărată de ceea ce părea a fi admonestare și simțea că nu mi-ar păsa. Înțeleg de ce s-ar simți așa, dar adevărul este chiar opusul. Din 2002, am făcut cel puțin patru tururi lungi de la o coastă la alta a Americii, discutând despre viitorul pe care l-am văzut pentru America în general, și pentru evreii americani în special. În timpul tuturor evenimentelor, avertismentele mele au fost întâmpinate cu ridiculizare și condescendență. Asta nu m-a împiedicat să încerc din nou și din nou. Și când nu făceam turnee, scriam sau vorbeam despre asta – pe paginile mele de socializare și pe orice debuşeu care îmi publica avertismentele. Încă o fac. Sunt acestea acțiunile cuiva căruia nu îi pasă? Oare cineva căruia nu i-ar păsa, ar ieşi de pe drumul lui, ar investi bani și s-ar confrunta cu derȃderea și acuzațiile că este nerealist?

Chiar și acum, când avertismentele mele se împlinesc, unii americani aleg să se concentreze mai degrabă pe tonul cuvintelor mele decât pe acțiunile lor. În loc să vadă că spun acum ceea ce spuneam în ultimele două decenii și că singurul meu scop este să-i avertizez și să sugerez ceea ce cred că îi va ajuta, ei aleg să analizeze alegerea cuvintelor mele. Le-ar fi mult mai util dacă ar privi în propriile inimi și ar examina cum se simt unul față de celălalt, deoarece aceasta este cheia problemei.

Acesta este adevarul. Aș putea alege să vorbesc cititorilor mei cu cuvinte dulci și să fiu o persoană populară, dar asta nu ar fi un act de iubire; ar fi linguşire pentru a câștiga faimă sau bani. Mai rău încă, nu le-ar oferi nimic valoros cititorilor mei vorbitori de limbă engleză, care să-i ajute în criza crescȃndă. Darul meu a fost atunci ceea ce este şi acum: adevărul. Dacă aveți o băşică, spargeți-o cât este mică. Atunci doare întotdeauna cel mai puțin. Așa că, acum știţi că mă rog pentru America, iar rugăciunea mea este întotdeauna aceeași: ca americanii să cunoască adevărul și să aibă puterea și curajul de a acționa în consecință.

Ura din inimile a prea mulți americani de astăzi este mai fierbinte decât flăcările care ard cele mai frumoase peisaje ale țării. Ea declanșează furtuni, aprinde străzile și pune oamenii unul împotriva celuilalt. Până la stingerea focului din inimile americanilor, țara va continua să se destrame.

În gȃlceava și certurile despre cine are dreptate, toată lumea greșește. Singurul răspuns corect este că certurile există pentru a ne ridica deasupra lor și a face pace. Diferențele sunt făcute pentru a ne ajuta să evoluăm și să vedem mai multe puncte de vedere. Atât timp cât nu înțelegem că nu putem câștiga războiul social decât dacă ambele părți se unesc deasupra urii dintre ele și că ura însăși este singurul inamic real, necazurile vor continua să vină mai repede și mai intens.

Acest lucru este valabil pentru America, așa cum este valabil pentru oriunde altundeva. Dar în acest moment, America arde, se îneacă, moare prin focuri de armă și umple spitalele cu pacienți Covid. Și din moment ce americanii sunt în durere, inima mea se îndreaptă către ei. Mă rog pentru ei și le doresc binele: să vadă adevărul și să aibă curajul să se unească, deasupra urii.

“Individual şi colectiv în pocăinţă” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Individual şi colectiv în pocăinţă

„„Cum vor ispăși evreii păcatele lor?” s-a întrebat regele David. La care Creatorul a răspuns: „Când suferința se va abate asupra evreilor din cauza păcatelor lor, ei ar trebui să se adune înaintea Mea într-o unitate deplină. Împreună își vor mărturisi păcatele și vor recita ordinea iertărilor, iar eu voi răspunde rugăciunilor lor.’”(Mishna) Aceasta exemplifică însăși esența națiunii israeliene, care ne cere să adoptăm o abordare colectivă față de tot, de bine și de rău.

Pentru această spargere a poporului nostru este cea pentru care ar trebui să cerem iertare, pentru ignorarea decalajelor crescânde dintre noi, pentru uitarea a ceea ce se așteaptă de la noi ca popor, și pentru comportamentul nostru real, care nu este sincronizat cu garanția reciprocă.

Slichot (iertările), rugăciunile comune rostite în timpul înaltelor sărbători, reprezintă un moment special de introspecție și pocăință. Dar pentru ce ar trebui să cerem iertare? Această perioadă specială ne arată că, în mod colectiv, ne-am îndreptat în viața noastră mai mult spre separare decât spre legătura cu ceilalți, și acesta este păcatul pentru care trebuie să cerem iertare.

Acest lucru are implicații importante pentru Zilele Pocăinței dintre Rosh Hashanah și Yom Kippur. Toată introspecția noastră – tot ceea ce dorim să reflectăm, să examinăm, să clarificăm, să recunoaștem, să mărturisim, să cerem iertare – trebuie, de asemenea, să fie realizată în comun și în deplină considerare a fiecărui membru al națiunii.

Cu toate acestea, din moment ce am fost crescuți separat, am fost instruiți și încurajați să ne gestionăm ca indivizi. În consecință, ne-am îndepărtat de începuturile noastre împreună și ne-am pierdut conștientizarea de noi înșine ca popor. Cu alte cuvinte, ne-am întors de la a ne comporta ca o societate inspirată, organizată și operată în conformitate cu garanția reciprocă.

Senzația că suntem ca organele unui singur corp – conștiința în care fiecare individ nu este evaluat separat, ci mai degrabă ca parte integrantă a unui întreg sănătos și complet funcțional – a degenerat. Trebuie să ne trezim treptat din această amăgire a divizării și să ne dăm seama că suntem priviți de ceilalți ca popor, nu ca o colecție de grupuri, de facțiuni sau de persoane separate.

Pentru această spargere a poporului nostru este cea pentru care ar trebui să cerem iertare, pentru ignorarea decalajelor crescânde dintre noi, pentru uitarea a ceea ce se așteaptă de la noi ca popor, și pentru comportamentul nostru real, care nu este sincronizat cu garanția reciprocă.

Nu există niciun motiv să fim supăraţi și să ne reproșăm reciproc; nu există niciun motiv pentru ceartă și cuvinte dure. În general, astfel de cuvinte realizează puțin și au adesea efectul opus. Luați, de exemplu, educarea copiilor. Ne ridicăm vocea și le poruncim „să fie buni, să dăruiască și să împartă”, dar cuvintele noastre par să nu fie auzite. Înainte de a se conforma, trebuie să recunoască în noi ceva, care vine din adâncul interior. Amintiți-vă de părinții voştri. Nu vă amintiți în special acțiunile lor mai degrabă, decât cuvintele lor? Deoarece copiii observă totul și au o abilitate puternică de a recunoaște ceea ce vine din locul real al inimii, ei învață cel mai bine din exemplele personale; noi suntem la fel.

Trebuie să profităm de ocazia oferită de Înaltele Sărbători pentru a redescoperi legăturile de conexiune iubitoare dintre noi. Ne lipsește doar conștientizarea diviziunii noastre pentru a putea striga și a cere forța de a ne uni, forța iubirii și a corectării. Scopul nostru final este de a interioriza noțiunea că suntem părți ale unui singur corp, care funcționează în garanție și iubire reciprocă.

Iubirea despre care vorbim este internă, profundă și ascunsă. Nu izbucnește în fața tuturor, așa cum se vede în filme sau la teatru, unde oricum, este iubire egoistă. Deci, este dificil și complicat să demonstrezi cum este atunci când toți sunt conectați și se simt ca unul.

După ce ajungem la această conștientizare profundă a stării în care ar trebui să fim, și să ne dăm seama că nici măcar nu am ajuns să depunem eforturi suficiente în acea direcție, atunci suntem gata să ne căim și să ne rugăm pentru ajutor. Când ajungem împreună la o cerere atât de sinceră de vindecare și unitate între noi, suntem pregătiți cu o rugăciune, care, cu siguranță, va fi împlinită.

Germanii legilor lui Moise, partea 9

 Asimilarea în locul ascensiunii spirituale

Comentariu: Astăzi, America a luat locul Germaniei. Evreii de acolo urmează aproape același drum ca și omologii lor din Germania și Spania. Totul se întoarce.

Evreii americani sunt bine stabiliți și nu se gândesc la niciun alt loc unde să locuiască lângă America. În plus, ei disprețuiesc și pe Israel și nu vor să se asocieze cu el în niciun fel.

Răspunsul meu: Acesta este același lucru care s-a întâmplat cu evreii din Germania. Evreii americani vor avea ocazia să plece, dar nu o vor face. Deși ar putea merge în orice altă țară, nu vor merge!

Întrebare: Încerc să înțeleg ce este asimilarea. La urma urmei, nu este vorba doar de oprirea respectării tradițiilor și de a deveni ca toți ceilalți. Care este sensul interior al asimilării?

Răspuns: Este faptul că evreii se scufundă în natura altor națiuni, societăți și religii și nu vor să audă despre scopul lor sau despre datoria lor față de întreaga civilizație.

Conform științei Cabalei, evreii sunt datori tuturor. Și națiunile lumii o simt. Dacă evreii nu sunt angajați în rambursarea datoriei și nici nu caută să-și dea seama chiar pentru ei înșiși, atunci în mod firesc, calculul vine.

Este vorba despre asimilarea internă. Evreii, care odinioară erau altruisti, care aveau o metodă spirituală care putea uni alte națiuni, au căzut brusc în egoism și au devenit ca toți ceilalți. Aceasta se numește asimilare. Iar ceea ce li se cere este ascensiunea spirituală.

Pentru mai multe informații despre acest subiect, citiți cărțile mele : Like a Bundle of Reeds: why unity and mutual guarantee are today’s call of the hour, and The Jewish Choice: Unity or Anti-Semitism, Historical facts on anti-Semitism as a reflection of Jewish social discord.

Din „Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” de KabTV, 12.08.19

Libertate în limitele non-libertății

Întrebare: Însăși viața unei persoane este o graniță pentru eul său. Are limitări naturale, adică circumstanțele în care ne aflăm, de exemplu, pandemia care a cuprins lumea astăzi sau începutul crizei financiare. De asemenea, există obligații pe care noi, ca societate umană, ni le asumăm. Grădinița, școala, armata, sportul, munca, familia, toate acestea ne impun anumite limite. O persoană se află în mod constant într-un fel de limitări ale vieții.

De unde vine rădăcina lipsei de libertate a unei persoane?

Răspuns: Cum poate fi liber? Cum vă imaginați o persoană și, în general, oricine în natură care este liber, dacă natura este o asociere de forțe și legi care lucrează doar împreună, pe baza unui singur obiectiv dintr-un singur punct?

Nu este nimic liber în natură, pornind de la univers la tot ceea ce există pe Pământ.

Ce înseamnă libertatea? Să fac ce vreau? Ce vreau? Cine definește acest lucru?

În general, conceptul de libertate este foarte relativ. Să spunem că vreau să obțin libertatea. Înseamnă că mă gândesc la cum să fac asta. Exist întotdeauna în anumite limite, circumstanțe, schimbări care mă afectează. Desigur, în acest sens, nu sunt liber.

Dacă sunt de acord cu ceea ce mă afectează și justific în mod absolut aceste influențe și reacția mea față de ele, atunci nu voi simți limitările lor, presiunea lor asupra mea și mă voi simți liber.

Observație: Este o abordare interesantă. Se pare că unele circumstanțe mă presează în mod constant.

Comentariul meu: Miliarde de diverși factori! Dar sunt de acord cu ei și mă alătur bucuros acțiunilor lor fără a rezista deloc, ci dimpotrivă, acceptând de fiecare dată cu plăcere influența lor asupra mea și, prin urmare, nu simt nici o rezistență din partea mea. Aceasta se numește libertate.

Totodată, nu simt nici o presiune! Sunt liber! Dar numai cu condiția să înțeleg ce se întâmplă cu mine, să pricep, să simt, să percep și să fiu absolut de acord cu asta.

Din „Management Skills” de la KabTV, 02.07.2020

Germanii legilor lui Moise, partea 8

Comentariu: Dezbinarea în Israel este mai puternică astăzi decât acum 100 de ani. Văd că nimeni nu învață nimic din istorie.

Răspunsul meu: Nu te baza pe istorie. Trebuie doar să explicăm totul în generația noastră. Sper că generația noastră va începe să ne asculte în cele din urmă.

Trebuie să execut acest lucru. Nu există nici o problemă cu asta. Privind la istorie, mă îndoiesc că voi fi dezamăgit sau că toată munca mea va fi degeaba. Nimic nu este irosit. Încă trebuie să ne îndeplinim scopul.

Dacă poți salva cel puțin o persoană, ca să nu mai vorbim de mase sau de întreaga umanitate, care caută direcție, dar nu știe unde să o găsească și le poți arăta cumva calea, atunci trebuie să acționezi astfel încât avansarea generală vizează un scop mai înalt, către o mișcare comună mai blândă a popoarelor.

Din „Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” de KabTV, 12.08.19

 

Sănătate și medicină, partea 9

Întrebare: Care este cea mai sănătoasă mâncare?

Răspuns: Alimentele optime în ceea ce privește cantitatea.

Întrebare: Care este cea mai optimă activitate fizică pentru sănătatea umană?

Răspuns: Cea care  îl face pe om să se simtă vesel.

Întrebare: Crezi că umorul poate fi folosit pentru prevenirea bolilor?

Răspuns: Până la un punct.

Întrebare: Credeți că puteți scăpa de dependențe precum alimente, droguri

Răspuns: Numai cu ajutorul unui mediu bun. 

Întrebare: De ce există atât de multe tipuri de boli? De ce o astfel de varietate? 

Răspuns: Pentru că omul este o ființă multilaterală, diversă.

Întrebare: Dorințele neîndeplinite pot provoca stres și boli?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este corect să spunem că există o minte sănătoasă într-un corp sănătos?

Răspuns: Și invers.

Întrebare: În viitor, când trăim în armonie cu natura, din ce cauze vor muri oamenii

Răspuns: Oamenii nu vor muri. Vor simți că există pentru totdeauna dacă ajungem cu adevărat la armonie cu natura!

Întrebare: Putem presupune că noi, oamenii, toți cei nouă miliarde, suntem viruși în interiorul unei ființe superioare?

Răspuns: Nu suntem viruși. Facem parte dintr-un imens sistem numit univers.

Întrebare: Dacă te gândești mai puțin la tine și te gândești mai mult la aproapele tău, poți preveni bolile în acest fel?

Răspuns: Da, putem preveni absolut totul!

Din „Era post-Coronavirus” de la KabTV, 14.05.2020