Category Archives: Diseminare

Conducerea degajată

Observație: Un lider, în principiu, poate fi degajat de exemplu, în clasă, în curte, într-o echipă de fotbal.

Comentariul meu: Acest lucru se întâmplă atunci când un anumit grup de oameni, care percep o anumită persoană ca fiind cea mai înaltă, se atașează de ea și o venerează.

Observație: Există multe cursuri despre cum să devii lider. Dar se dovedește că o persoană nu are șansa de a deveni lider, deoarece aceștia sunt creați de natură.

Comentariul meu: Există oameni care par să devină lideri pe cont propriu, deoarece se străduiesc cu adevărat în acest sens dar, în general, nu cred că acest lucru este posibil. Dacă vorbim despre lideri adevărați, atunci trebuie să existe un fel de predestinare de mai Sus.

Întrebare: Ar trebui ca un lider să fie recunoscut de majoritate?

Răspuns: El trebuie recunoscut de o anumită masă de oameni care îl consideră mai presus de toți ceilalți.

Din KabTV „Abilități de conducere” 06.11.2019

Alege calea

Întrebare: Este necesar să înveți o persoană să ia decizii sau este o abilitate naturală, o consecință a educației, a educației unei persoane? Întreb pentru că există atât de multe cursuri despre cum să iei decizii corecte.

Răspuns: Da, dar toate sunt limitate de cadrul vieții corporale. Prin urmare, nu pot vorbi cu ei la același nivel. Ei sunt instruiți să ia decizii în cadrul corporal.

Observație: Dar trăim și în cadrul corporal.

Răspuns: Adevărul este că acum nu mai este cazul. Astăzi trăim într-o generație care trebuie să aleagă o cale care coincide cu sarcina generală a universului chiar și în rezolvarea celor mai elementare probleme de producție. În caz contrar, nimic nu va ieși din această întreprindere.

Lăsați oamenii să vină la cursul nostru și să înceapă treptat să înțeleagă cum funcționează întregul sistem numit „un singur suflet”, Adam, și cum ne putem comporta corect în acest sistem.

Din KabTV „Abilități de conducere” din 11.06.2020

Nu să conduci ci să realizezi

Întrebare: Se spune că pentru a conduce sunt cerute trei lucruri: timp, talent și dorință. Și în opinia ta, cineva căruia nu îi place să conducă poate să fie un manager. De ce?

Răspuns: Deoarece în acest caz nu va duce în confuzie oamenii și intenționat să îi manipuleze. Managementul este bun atunci când tu cunoști clar scopul, dezvoltând constant căi concise specifice pentru a-l realiza și știe care oameni să îi angajeze pentru a realiza acest scop.

Întrebare: Spui că un manager bun este cineva căruia nu-i place să conducă ci doar o face din necesitate?

Răspuns: Da. Altfel el se va împotmoli în această muncă și va găsi plăcere în a săpa în ea.

Întrebare: Înseamnă că pentru el un anumit scop trebuie să fie mai înalt decât dorința unei persoane de a controla și conduce?

Răspuns: Desigur. Dacă eu pot să sar la finalul acestui proces, acest lucru este cel mai important lucru pentru mine. Nu îmi place să conduc, îmi place să realizez.

De pe KabTV “Abilitați de management” 6/11/20

“O realitate a nesiguranţei” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “O realitate a nesiguranţei

Peste tot în lume, țările simt efectul celui de-al doilea val al Covid-19. Infectările sunt în creștere, iar orașele și țările reintroduc ordinele de carantină. Cele mai răspândite sentimente în acest moment par a fi incertitudinea și disperarea. În primul val, ne-am gândit că vom rămâne acasă câteva săptămâni și ne vom trezi din coșmarul coronavirusului. Acum, în al doilea val, începem să ne dăm seama că acesta nu va dispărea.

În timp ce toată natura funcționează ca un sistem integral, ale cărui elemente sunt conectate și dependente unele de celelalte, acționăm ca și cum am fi ființe separate, în afară de restul umanității și restul naturii, atunci când adevărul este exact opusul. Și pentru că ne simțim așa, ne distrugem căminul.

Singura modalitate de a îl evita (sperăm) este să evităm contactul cu oamenii, dar cât timp putem face asta? La urma urmei, suntem ființe sociale și compania celorlalți este o nevoie existențială pentru noi. Se pare că suntem forțați să alegem între sufocare și închidere în casele noastre și sufocarea din cauza virusului. În plus, tensiunea dintre cei care aleg să iasă și să se bucure de compania celorlalți și cei care doresc să rămână în interior și să se protejeze pe ei înșiși și pe cei dragi, se adaugă tensiunilor deja crescânde din societate. Pronosticul pentru societate într-o astfel de stare nu este bun, cel puțin spus.

Există totuși o cale de ieșire din această dilemă. Nu am fost dispuși să încercăm, dar există o cale de ieșire. Întrucât conflictul nostru cu natura a adus asupra noastră acest virus, încetarea conflictului este modalitatea de a-l elimina.

Îmi place să mă uit la emisiuni TV despre natură. Când te uiți la modul în care se comportă animalele, vezi că, deși întreaga lor viață se învârte în jurul mâncatului altor animale sau al scăpării de alte animale care vor să le mănânce, există un echilibru perfect. Nu există ură între ele; există pur și simplu un mecanism natural, care face ca natura să funcționeze în perfectă armonie și prosperitate a. vieții.

Cu toate acestea, oamenii sunt lipsiți de echilibru. Mâncăm prea mult, acumulăm lucruri de care nu avem nevoie, aruncăm lucruri perfect bune și murdărim planeta. În timp ce jumătate din lume este supraponderală, cealaltă jumătate moare de foame.

Și, cel mai rău dintre toate, ne ucidem unii pe alții, abuzăm unii pe alții, ne chinuim unii pe alții și ne bucurăm să umilim alți oameni. Suntem ființe care urăsc, singurele ființe din întreaga natură care urăsc. Și în acest sens, suntem în conflict cu natura, complet opuşi ei.

În timp ce toată natura funcționează ca un sistem integral, ale cărui elemente sunt conectate și dependente unele de celelalte, acționăm ca și cum am fi ființe separate, în afară de restul umanității și restul naturii, atunci când adevărul este exact opusul. Și pentru că ne simțim așa, ne distrugem căminul.

Coronavirusul ne obligă să ne comportăm mai responsabil. Ne obligă să rămânem deoparte, să ne restricționăm consumul, să ne limităm exploatarea și să diminuăm daunele pe care le facem planetei. Dacă am înceta să facem aceste daune în mod voluntar, nu am avea nevoie de virus pentru a ne limita. Ne-am limita, ceea ce ar împiedica din start apariția virusului.

Gândiţi-vă: măsurile pe care trebuie să le luăm pentru a învinge virusul sunt aceleași măsuri pe care trebuie să le luăm pentru a salva planeta și a opri exploatarea altora. Se pare că, dacă am schimba modul în care ne tratăm reciproc și planeta, am elimina virusul fără măcar să încercăm.

După toate probabilitățile, nu va exista vaccin împotriva Covid-19. Chiar dacă se găsește unul, epidemiologii avertizează deja că suntem nevoiți să vedem în următorii ani din ce în ce mai mulți dintre acești viruşi, care infectează umanitatea, așa că lupta împotriva acestuia este o cauză pierdută. Singura noastră ieșire din labirint este schimbarea atitudinii noastre de la exploatare la cooperare, de la înstrăinare la conexiune. Astăzi, este mai clar ca niciodată.

„Cine ar fi mai bun pentru Israel, Trump sau Biden?” (Quora)

Michael Laitman, On Quora: „Cine ar fi mai bun pentru Israel, Trump sau Biden?

Înainte de a întreba cine ar fi un președinte SUA mai susținător pentru Israel, noi în Israel am fi înțelepți să ne întrebăm ce am făcut pentru a merita sprijinul unei superputeri mondiale.

Ce proiectăm asupra lumii? Dincolo de producția noastră tehnologică impresionantă, la ce contribuim? Și este tehnologia avansată ceea ce lumea are cu adevărat nevoie de la noi?

Astăzi, mediul global în care trăim se schimbă și, la fel, așteptările asupra Israelului se schimbă treptat. Dacă ne îndreptăm spre viitor, dacă vom dori să primim sprijin de la o superputere majoră sau de la oricine în această privință, va trebui să începem să acordăm o atenție mai atentă la ceea ce proiectăm și contribuim la lume și dacă aceasta este ceea ce lumea în cele din urmă are nevoie de la noi.

Suntem o națiune unică deoarece, spre deosebire de alte națiuni, nu avem o rădăcină biologică comună. Strămoșii noștri, care erau originari din clanuri și triburi diferite, s-au unit ca națiune sub o idee: să ne unim („să ne iubim aproapele ca pe tine însuți”) deasupra diviziunii („dragostea va acoperi toate crimele”), ceea ce ne-a acordat capacitatea de a proiectează o forță pozitivă către lume sau, cu alte cuvinte, să fie „o lumină pentru națiuni”.

După ce am trăit pentru o perioadă scurtă de timp susținând unificarea noastră „ca un singur om cu o inimă”, am pierdut curând conștientizarea acestei valori comune care ne-a legat pe toți împreună ca națiune. La fel, întrucât nu am reușit să ne ținem de o umbrelă reciprocă a iubirii mai presus de diferențele noastre, atunci diferențele noastre s-au bucurat în cele din urmă de noi și am devenit exilați: amândoi ne-am pierdut unificarea și un pământ al nostru.

Puși de antisemitism pe tot parcursul exilului, mulți dintre noi ne-am întâlnit în țara care avea să devină cunoscută sub numele de statul Israel și, după tragedia în masă a Holocaustului, majoritatea națiunilor au fost de acord cu înființarea sa.

Astăzi, în timp ce ne îndreptăm spre sfârșitul anului 2020, ne ridicăm după un deceniu de creștere a antisemitismului, atingând punctul culminant în 2019, cu cel mai înalt an înregistrat cu crime și amenințări antisemite în Statele Unite, Regatul Unit, Germania și Olanda. De asemenea, ne confruntăm cu un sentiment antisemit în creștere la nivel mondial îmbrăcat într-o retorică „critică a Israelului”, care a câștigat un sprijin considerabil diplomatic, academic și cultural, în mare parte datorită eforturilor mișcării BDS.

Dacă astăzi Organizația Națiunilor Unite ar trebui să ajungă la un vot majoritar de două treimi asupra stabilirii statului Israel, ar trece? Cu siguranță nu.

Trebuie să înțelegem rădăcina atitudinii negative față de poporul Israel din națiunile lumii. Atunci când o facem, atunci ne putem concentra asupra a ceea ce trebuie să facem pentru a inversa atitudinea negativă într-una pozitivă.

Sursa atitudinii negative a națiunilor față de noi se datorează eșecului nostru de a trăi la înălțimea a ceea ce ne-a făcut poporul Israel să înceapă cu: unitatea noastră („iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”) deasupra raţiunii („dragostea va acoperi toate crimele ”), care ne-a acordat capacitatea de a proiecta o forță pozitivă către lume (de a fi„ o lumină pentru națiuni ”).

Întrucât deceniul precedent a fost caracterizat de un antisemitism în creștere, care a atins apogeul în 2019 în multe țări, inclusiv în Statele Unite, o altă caracteristică a ultimului deceniu a fost aceea a crizei în curs de desfășurare: de la efectele crizei financiare care au șomaj în masă, executarea sechestrelor de locuințe, măsuri de austeritate în multe țări, proteste globale și viitoarele războaie din Orientul Mijlociu, norii cenușii constanți ai actelor teroriste, împușcături în masă și o creștere cu 9,17 la sută a dezastrelor naturale care lovesc planeta, precum și niveluri superioare de depresie, anxietate, stres, singurătate, diviziune socială și abuz de opiacee în Statele Unite decât în ​​vremurile anterioare. Pe scurt, după cum a arătat istoria, cum ar fi în timpul pandemiei de Moarte Neagră, care a dus la uciderea în masă a evreilor în toată Europa, sau înfrângerea Germaniei din Primul Război Mondial și depresia ulterioară, care au dus în cele din urmă la ascensiunea lui Hitler, a naziștilor și a Holocaustul – când apare criza, crește antisemitismul.

Prin urmare, cu experiența noastră divizivă actuală, cuplată cu crizele pe care omenirea le trăiește în continuare în întreaga lume, și mai ales în America, ne putem aștepta la tot mai mulți detractori care ne privesc critic. La fel, atitudinea următoarei administrații a Statelor Unite față de Israel ca fiind pozitivă sau negativă va depinde de faptul dacă ne actualizăm atitudinile față de celălalt pentru a deveni un popor mai unificat.

Sfaturi blitz de Cabala – 7/2/20

Întrebare: Cu ce nu merită să-ți pierzi timpul?

Răspuns: Cu lucruri inutile.

Întrebare: Pot învăța cum să-mi gestionez timpul?

Răspuns: Da, dacă evaluezi în mod sistematic corect posibilitățile.

Întrebare: Nu ar lua prea mult timp pentru a învăța gestionarea timpului?

Răspuns: Nu. Acest lucru se întâmplă în paralel.

Întrebare: Trebuie să aloc timp pentru gânduri, să stau, să meditez? Sau este inseparabil legat de acțiuni?

Răspuns: Lucruri precum meditația îmi sunt străine. Pot sta asupra surselor Cabalistice. Dar doar stând și meditând, nu înțeleg. Trebuie să existe o direcție care este dată corpului animal pentru ca acesta să înceapă să se ridice deasupra lui însuși.

Întrebare: Persoanele îndrăgostite măsoară timpul într-un fel, deținuții în altul. La tinerețe, timpul trece încet, la bătrânețe doar sare. De ce?

Răspuns: Aceasta este o senzație. Nu există așa ceva ca timp. Se manifestă doar în sentimentele noastre, ca întreaga lume în general.

Întrebare: Cea mai frumoasă femeie sub peria timpului se transformă într-o femeie bătrână. De ce timpul distruge frumusețea?

Răspuns: Acest lucru este subiectiv. Depinde la ce fel de frumusețe te uiți. Dacă locuiești lângă oameni o perioadă lungă de timp, nu observi cum îmbătrânesc. Deși, desigur, totul este natural. Problema este că acordăm anumite standarde frumuseții fizice externe și nu o conectăm cu frumusețea internă.

Întrebare: Ce este timpul? Cum l-ai defini?

Răspuns: Timpul este sentimentul interior al fiecăruia dintre noi.

Întrebare: Se spune că oamenii fericiți nu se uită la ceas. De ce timpul zboară cu o viteză fără precedent pentru oamenii fericiți?

Răspuns: Pentru că atunci când primesc plăcere, ei uită că timpul este tranzitoriu. Dacă o persoană se bucură, nu observă cum trece timpul.

Întrebare: Este adevărat că timpul ucide iubirea?

Răspuns: Timpul ucide totul! Absolut tot! Dacă nu ne reînnoim impresiile, acestea dispar.

Întrebare: Crezi că timpul schimbă oamenii? Chiar dacă o persoană nu este angajată în realizarea de sine?

Răspuns: Da, desigur. Factorul timp în sine schimbă o persoană. Acest lucru se numește schimbarea de Reshimot (date de informații spirituale).

Întrebare: Când a apărut timpul și este vreun loc în care nu există?

Răspuns: Timpul nu există deloc, cu excepția faptului că noi îl simțim.

Întrebare: Există timp fără o persoană?

Răspuns: Nu, fără o persoană nu există nimic. Tot ceea ce există este ceea ce o persoană percepe.

Întrebare: Este timpul o valoare absolută sau relativă?

Răspuns: Este absolut relativ. Adică doar relativ.

Întrebare: Este posibilă teleportarea în timp?

Răspuns: Din moment ce timpul ca atare nu există ci este doar percepția noastră despre univers, viață și noi înșine, atunci teleportarea nu există.

Întrebare: Timpul are secrete?

Răspuns: Nu înțeleg această întrebare. Ce înseamnă secretele timpului? Dacă nu există timp ca atare și este pur și simplu un sentiment subiectiv al unei persoane, atunci soluția acestei subiectivități este dezvăluirea secretelor.

Întrebare: Este posibil să opresc timpul?

Răspuns: Nicio problemă. Dacă te vei ridica deasupra timpului, atunci îl vei opri pentru tine.

Întrebare: Timpul este ajutorul omului sau dușmanul său?

Răspuns: Depinde de modul în care îl privești. Dacă începi să te măsori în raport cu timpul, atunci este un ajutor.

Din „ Management Skills” KabTV, 02.07.2020

“Ce te sperie cel mai mult în viață?” (Quora)

Michael Laitman pe Quora: “Ce te sperie cel mai mult în viață?

Gândește-te cum ar putea fi să fii complet conectat cu alti oameni, ca rotițele zimțate, învârtindu-te cu toată lumea în coordonare totală.

Imaginează-ți că toate gândurile, dorințele, acțiunile și deciziile tale depind în întregime de societatea și circumstanțele tale înconjurătoare.

Ar fi un sentiment intolerabil, mai rău decât închisoarea – sclavie totală.

Te-ai simți ca un animal în cușcă, căutând cu disperare orice cale posibilă să te eliberezi.

Ai prefera să mori decât să simți acel fel de presiune de nescăpat.

Totuși, fie că ne place sau nu, umanitatea se îndreaptă în acea direcție.

Astăzi coronavirusul a iluminat deja cum am intrat într-o eră complet nouă de interdependență și interconexiune globală și noi ne putem așteptă doar ca conexiunile noastre să devină mai strânse.

Care, atunci, este cheia pentru a simți conexiunea noastră în creștere nu ca o celulă de închisoare care ne închide tot mai mult, ci ca un nou fenomen minunat care deschide toate felurile de oportunități noi?

https://www.quora.com/What-scares-you-most-in-life/answer/Michael-Laitman-4

Cheia este un fel nou de educație.

Până astăzi educația noastră în mare parte ne-a crescut pentru a intra pe piață locurilor de muncă, care a început deja să tremure sub presiunea realității interdependente și interconectate în creștere de astăzi. Mai mult, cum în principal noi învățăm cum să ocupăm locuri de muncă și să facem cariere pentru noi și eșuam să învățăm despre cum putem să administrăm cu succes relațiile noastre într-o realitate unde noi devenim mai strans interconectați, atunci noi experimentăm nenumărate rezultate negative – de la depresia în creștere, stres, anxietate și singurătate la scale personale, până la mai multă divizare socială  și polarizare în societate în mare.

La baza acesteia, cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu atât mai mult de conectăm. Cu toate acestea, conexiunile noastre sunt superficiale: noi ne conectăm mai mult din punct de vedere tehnologic, economic și prin toate felurile de fenomene precum coronavirusul care ne plasează pe toți în circumstanțe comune în jurul lumii. Paradoxul este că noi cu cât ne conectăm mai mult într-un asemenea fel, cu atât mai detașați devenim în atitudinile noastre dintre noi.

Așadar, astăzi noi avem nevoie de un fel nou de educație care ghidează adaptarea noastră psihologică interioară la conexiunile noastre exterioare în creștere, de ex. că noi învățăm cum să ne adaptăm atitudinile noastre unii față de alții pentru a realiza conexiunile noastre în creștere în mod pozitiv.

Problema este că natura noastră egoistă – dorința de a te bucura pe seama celorlalți – intră în conflict cu conexiunea noastră în creștere care ne cere să fim mai atenți, să cedăm, să dăruim și să fim responsabili unul pentru celălalt.

Ce mă sperie, atunci, este gândul despre cum umanitatea se va conecta mai departe: va deveni umanitatea nivelată sub buldozerul evoluționar care conectează oamenii tot mai mult fără nicio participare conștientă și astfel experimentează dezvoltarea viitoare ca dureri și suferințe; sau umanitatea va începe să devină organizată pentru a învăța despre natura să și despre natura realității integrale înconjurătoare și începe să facă mișcări pentru a potrivi atitudinile sale divizive și egoiste prezente cu conexiunea perfect altruistă a realității înconjurătoare?

Cu toate acestea, frica pe care o am este cuplată cu speranță și cu un impuls nesfârșit pentru a transmite metoda conexiunii pe care Cabaliștii au compus-o cu mii de ani în urmă ca să fie folosită exact în era noastră. Eu predau studenților mei motoda în lecții zilnice, la fel cum a făcut învățătorul meu pentru studenții săi și de asemenea particip la multe emisiuni TV și pe Internet în timpul zilei, urmărite de milioane în jurul lumii în mai multe limbi – oameni care nu au niciun interes direct în Cabala în sine, dar care pot folosi principiile metodei pentru a înțelege mai bine cum lucrează natura și cum ne conduce spre o nevoie pentru conexiune. Chiar și doar înțelegerea de bază a metodei conexiunii care circulă servește pentru a arăta calea spre conexiunea pozitivă. Cu toate acestea, așa cum putem să vedem, este insuficient pentru a cruța umanitatea de criză și suferință.

Dacă noi am fi vrut cu adevărat să ne cruțăm pe noi înșine de suferința inutilă în măsură în care ne dezvoltăm, noi am fi avut nevoie să integrăm metoda conexiunii în sistemele noastre educaționale și în influențele mass media astfel încât în aceeași măsură în care noi învățăm despre cum să ocupăm locurile de muncă și întâmpinăm toate felurile de media care ne influențează în mare parte cu mesaje divizive, noi am fi învățat cum să ne conectăm pozitiv și să devenim ființe umane fericite, încrezătoare și în siguranță, cât și angajarea în media care ne influențează cu exemple pozitive, cum ar fi oamenii care depășesc impulsurile lor egoiste de bază arătând iubire și grijă unul pentru altul.

Cum să găsești sufletul tău pereche

Întrebare: Site-urile de întâlniri sunt foarte populare în lume în zilele acestea. Cum poți să găsești sufletul tău pereche și să nu îl pierzi?

Răspuns: Nu cred că există prea mult romantism în zilele noastre. Eu cred că putem să găsim sufletul nostru pereche în mod corect doar dacă știm clar cine suntem, cine ni se potrivește și dacă nu apelăm la pețitori și cu atât mai mult la site-uri lipsite de suflet.

Așadar, pentru a găsi sufletul pereche, omul trebuie întâi să determine clar pentru el însuși cine este, iar apoi să caute cu un scop mai exact.

Întrebare: Cum îi putem ajuta să descopere cine este?

Răspuns: Omul ar trebui să se angajeze în îmbunătățirea de sine, auto educație și în auto dezvoltare. Ar putea să dureze câțiva ani, dar doar atunci va putea să aprecieze și să înțeleagă în mod adecvat cu ce fel de partener poate să trăiască. Și viața sa va deveni cu adevărat frumoasă.

De pe KabTV “Cabala Expres” 9/1/20

“Să vorbim despre antisemitismul Tik Tok împotriva tineretului nostru” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat articolul meu “Să vorbim despre antisemitismul Tik Tok împotriva tineretului nostru

Antisemitismul online nu este nimic nou, dar acum pare să vizeze, mai mult decât oricând, tinerii noștri vulnerabili. Ascunși sub identități false, cei care ne urăsc dezvăluie în mod liber prejudecăți, fanatism și opinii antisemite în aproape tot spațiul necontrolat al social media.

Adolescenții care se identifică drept evrei se plâng de ostilitate constantă pe platforme precum Tik Tok, care sunt din ce în ce mai populare în rândul tinerilor. Care ar fi cel mai bun mod de a reacționa și de a face față acestui lucru? În primul rând, înțelegerea a ceea ce se află în spatele unei astfel de uri, îi va împuternici să transforme ostilitatea în acceptare și îmbrățișare.

De la începutul anului 2020, doar în SUA, mai mult de 380.000 de videoclipuri zguduitoare și peste 64.000 de comentarii de ură au fost eliminate pentru încălcarea politicilor de discurs instigator la ură, potrivit oficialilor Tik Tok. Dar realitatea arată că, deși unele eforturi vizează controlul ostilității online, această otravă se reînnoiește rapid și se răspândește în întreaga lume ca un virus.

Tinerii evrei americani spun că, în trecut, când încărcau conținut pe platformă fără să-și dezvăluie trecutul, au primit comentarii deosebite, dar imediat ce au dezvăluit faptul că sunt evrei, complimentele s-au transformat în insulte și izbucniri antisemite. Comentariile pe care le primesc în continuare includ laude pentru Hitler, salutări naziste, lovituri anti-Israel și negarea Holocaustului. De asemenea, Tik Tok s-a confruntat recent cu controverse legate de banalizarea istoriei din cauza unei „provocări a Holocaustului” care a apărut în aplicație, în care utilizatorii se înfățișau în mod flagrant ca victime ale lagărelor de concentrare.

Astfel de controverse și manifestări antisemite sunt deschizătoare de ochi pentru adevărata natură a oamenilor și sentimentele față de evrei. Prin urmare, este important să fie dezvăluite. Este la fel de zadarnic să ne îngropăm capul în nisip în legătură cu acest lucru, pe cât încercăm să scăpăm de iudaism, lăsând tineretul nostru fără rădăcini și fără un sentiment de apartenență. Dezvăluirea urii poate fi un lucru pozitiv dacă trezește la tinerii evrei întrebarea vitală: de ce există ura evreiască. Numai o înțelegere a fundamentului acestui fenomen și o conștientizare a ceea ce așteaptă lumea de la evrei, poate oferi tinerilor evrei baza pentru rezolvarea problemei antisemitismului.

Cum să reacționăm?

Ura împotriva evreilor este irațională, așa că un război al cuvintelor sau al altercațiilor nu are sens. Antisemitismul prin caracter nu necesită nicio justificare, deși se va găsi întotdeauna una. Mulți cred că ura provine din invidie: evreii sunt deștepți, de succes și inovatori; controlează mass-media, industria divertismentului, băncile și comerțul. Dar acestea nu sunt altceva decât raționalizări superficiale pe care le folosim atât noi, cât și cei care ne urăsc, pentru a justifica animozitatea. Rădăcina animozității este mult mai profundă decât atât.

Omenirea simte instinctiv că poporul evreu deține cheia unei lumi mai bune. De ce evreii? Și de ce crește presiunea acum? Cuvântul ebraic pentru „evreu” [Yehudi] provine din cuvântul pentru „unit” [yihud]. Unitatea este însăși esența poporului nostru care a fost stabilită conform principiului „iubiți-vă prietenul ca pe voi înșivă” pentru a deveni „o lumină pentru națiuni”. Pe măsură ce lumea suportă sciziuni și conflicte în creștere, există o așteptare subconștientă, că evreii ar trebui să se unească și să fie ca o conductă, pentru a canaliza această forță pozitivă de unire, de la natură la întreaga lume.

Problema este că am pierdut complet conștientizarea importanței unității noastre evreiești și, în schimb, predomină fricțiunile și separarea. Și cu cât oamenii din lume simt mai multe probleme și crize care decurg din diviziunea din societatea umană, cu atât vor simți subconștient că evreii sunt de vină.

Antisemitismul apare astfel ca un fenomen natural printre națiunile lumii, pentru a-i obliga pe evrei să se unească. Cu alte cuvinte, devenind un bun exemplu pentru lumea conexiunii pozitive, armoniei și sprijinului, atitudinea generală față de un popor evreu unit va deveni favorabilă și încurajatoare, iar încrederea în societate, în general, va crește. Acum, când ne dăm seama că deținem cheia unui viitor bun pentru propriul nostru tineret și pentru întreaga lume, este timpul ca noi să pornim discuţia.

“Ar trebui ca Pământul să se elibereze de oameni?” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Ar trebui ca Pământul să se elibereze de oameni?

Dacă animalele și plantele ar putea vorbi, probabil ar spune că viața a fost mult mai bună înainte de a veni noi, oamenii. Au perfectă dreptate. Un raport al ONU a constatat că nu mai puțin de un milion de specii de animale și plante sunt expuse riscului de dispariție din cauza activității umane. Epuizăm solul, tăiem păduri, vânăm specii întregi, poluăm aerul, contaminăm solul, murdărim mările și facem acest lucru într-un ritm accelerat. Dacă aș fi fost natura, aș fi declarat război umanității cu mult timp în urmă.

Dar natura nu va aștepta ca noi să devenim înțelepți și să începem să ne dezvoltăm pozitivitatea. Va expune din ce în ce mai mult natura noastră lipsită de scrupule, așa cum se întâmplă acum, până când ne vom da seama că nu avem de ales decât să ne schimbăm. Ne considerăm separaţi de natură, când de fapt suntem o verigă în lanț. Mai mult, suntem vârful piramidei. În prezent, difuzăm negativitatea în întregul sistem, și întreaga natură a înnebunit.

Să luăm în considerare de exemplu, aceste date de la Times Union: incendiul complex din august, care arde în prezent în California, a doborât recordul unui singur incendiu, deoarece a depășit 1 milion de acri. Mai mult, suprafața totală a terenurilor arse de incendii din California în acest an a depășit 4 milioane de acri, mai mult decât dublul recordului anterior. Și dacă acest lucru nu este suficient, atunci iată informațiile care ne doboară: incendiul complex din august este mai mare decât toate incendiile înregistrate în California între 1932 și 1999, combinate! Într-adevăr, o specie nocivă.

Dar există un motiv pentru care suntem aici și există un motiv pentru care am fost creați atât de șchiopi încât nu avem nici măcar bunul simţ de a nu ne distruge propria casă. În timp ce două forțe – pozitive și negative – guvernează întreaga natură, o singură forță guvernează omenirea. În loc de echilibrul dintre dăruire și primire, fierbinte și rece, naștere și moarte și zi și noapte, prin care viața curge perfect pentru toată natura, forța negativă este singurul conducător al inimilor noastre. Acesta este probabil motivul pentru care este scris: „Răutatea omului este mare pe pământ și toată intenția gândurilor inimii sale este numai rea, întreaga zi”.

Dar, este adevărat, există un motiv pentru care ne naștem atât de răi: avem o misiune de îndeplinit. Vocația noastră ca ființe umane este să înțelegem întreaga profunzime a creației și, pentru a face acest lucru, trebuie să înțelegem gândirea din spatele ei. Am devenit negativi, astfel încât să putem dezvolta latura pozitivă a dorinței noastre și să învățăm cum să o integrăm cu negativitatea noastră înnăscută. Dacă vom realiza acest lucru, vom restabili echilibrul în propriile noastre vieți, în toată societatea umană și în toată natura.

Dar natura nu va aștepta ca noi să devenim înțelepți și să începem să ne dezvoltăm pozitivitatea. Va expune din ce în ce mai mult natura noastră lipsită de scrupule, așa cum se întâmplă acum, până când ne vom da seama că nu avem de ales decât să ne schimbăm. Nu există nicio îndoială că va trebui să dezvoltăm în noi latura pozitivă; singura întrebare este cât de mult va trebui să suferim până când vom înțelege „aluzia” naturii și vom începe să lucrăm asupra noastră.

De fapt, nu este greu. Ne avem unul pe altul. Nivelul de ură care a apărut în societatea americană, dar și în alte părţi ale lumii, indică de unde trebuie să începem – acceptându-ne reciproc. Societatea umană este la fel de diversă ca întreaga natură. Dar, în timp ce prețuim diversitatea din natură, în societate o urâm. Când vom învăța să ne acceptăm unii pe alții și să îmbrățișăm diversitatea culturilor și etniilor noastre, vom avea șansa să ne schimbăm și mediul.

Suntem deja într-un moment în care imense întinderi de pământ devin nelocuibile. Chiar și în Statele Unite continentale, oamenii fug din casă, din cauza incendiilor și uraganelor, iar părți din Europa se îneacă în urma inundațiilor. După toate probabilitățile, mulți dintre ei nu vor mai putea reveni. Și această tendință doar va crește în următorii ani.

Va fi un deceniu teribil pentru omenire, dacă nu îl transformăm într-un deceniu de trezire. Dacă ne trezim la sarcina noastră și începem să dezvoltăm forța pozitivă din noi, să învățăm cum să avem grijă unul de celălalt și de natură, vom inversa tendința. Dacă nu, viața noastră pe Pământ va deveni insuportabilă.