Category Archives: Diseminarea Cabalei

De ce nu înțeleg evreii motivul pentru care sunt urâți?

Remarcă: De zeci de ani vorbești despre necesitatea unității și nimic nu s-a schimbat. Nu există indicii că mesajul ar fi fost auzit și urmat de cineva.

Comentariul meu: În realitate omul aude doar dacă astfel are ceva de câștigat. Suntem cu toții egoiști.

Omul trebuie să simtă că, dacă nu se angajează de urgență în introducerea metodei de corectare în această lume, pentru toți oamenii, atunci este condamnat, o suferință enormă va cădea asupra sa. Dacă acest lucru nu este înțeles de toți cei care aparțin de Israel, va fi rău.

Întrebare: Oare n-au suferit destul evreii? Și la ce le-a folosit?

Răspuns: Scopul nu este ca ei să fie omorâți, arși sau torturați, el constă din înțelegerea răului. Este o mare diferență.

Are loc un proces de acumulare. Uneori este sufficient doar să împungi omul și el va spune: „Gata, am înțeles.” Pentru că împunsătura îl zgâlțâie și este urmată de înțelegerea răului. Altfel nu înțelege de ce îl urăsc oamenii și ce vor aceștia de la el.

Vorbește azi cu evreii și ei îți vor spune: „Oamenii ne urăsc pentru că suntem norocoși, știm să ne gospodărim, suntem inteligenți, ne putem îmbogăți și face orice vrem.”

Din nefericire, nimeni nu cunoaște rădăcina anti-semitismului. Evreii nu au idee de ce sunt urâți. Cred că din invidie, „Ce putem face dacă oamenii ne invidiază?” Doar că invidia nu este singurul motiv. Ia totul de le evrei și tot vor fi urâți. Vedem acest lucru.

Mai multe cu privire la acest subiect, în cărțile mele Ca un mănunchi de trestii: de ce unitatea și garanția reciprocă sunt chemarea zilei de azi, and Alegerea evreiască: Unitate sau anti-semitism, fapte istorice cu privire la antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreiești.

Din emisiunea KabTV “Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” 12/9/19

 

Banii sunt echivalentul conexiunii noastre

Întrebare: Banii sunt limbajul comunicării dintre oameni. Va exista lumea fără bani în viitor?

Răspuns: Nu. Conceptul de bani va rămâne, dar nu în sensul de dolari sau alte bucăți de hârtie, ci sub forma unui schimb de servicii între noi: eu către tine și tu către mine.

Nu este vorba de bani materiali, ci de sprijin, reciprocitate și o atitudine bună unii față de alții. Banii, din cuvintele „kesef, kesuf, lehasot” înseamnă acoperire, când îmi acopăr nucleul interior egoist și mă raportez la celălalt printr-un acoperământ altruist.

Cu alte cuvinte, banii sunt ceea ce pot plăti pentru egoismul meu, astfel încât să se transforme în calitatea dăruirii și a conexiunii.

Întrebare: Deci banii sunt echivalentul conexiunii noastre, care constă în faptul că vreau să folosesc în mod egoist alte persoane, dar fac eforturi asupra mea și îmi acopăr cu ei dorința de a folosi o altă persoană?

Răspuns: Da. Aceasta este atitudinea ta bună asupra atitudinii rele și se numește „bani”.

Întrebare: Deci reiese că nu vor exista bani de hârtie?

Răspuns: Cred că banii materiali vor fi creditați fiecărei persoane și scăzuți din contul său pentru mult timp. Dar treptat va începe să fie înlocuit de conexiuni comune.

Din „Era post-Coronavirus” de la KabTV, 04.06.2020

 

“Lecţia pe care ar trebui să o învăţăm din ignoranţa despre Holocaust” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Lecţia pe care ar trebui să o învăţăm din ignoranţa despre Holocaust

Un sondaj care a fost citat recent în USA Today a constatat că aproape „două treimi din mileniali, Generaţia Z, nu știu că 6 milioane de evrei au fost uciși în Holocaust”. Mai rău încă, sondajul a constatat că „în New York … aproape 20% dintre mileniali și cei din Generaţia Z cred în mod incorect că evreii au provocat Holocaustul”.

Nu contează ce poveste spunem lumii. Chiar dacă faptele sunt corecte și, în acest caz, sunt adevărate, lumea evident, nu ascultă. Dacă organizațiile care mărturisesc că există pentru a comemora Holocaustul se descurcă atât de prost, atunci pentru ce există ele?

Cele mai grăitoare date pe care le găsesc în acest sondaj sunt că în New York, aproape 20% cred că evreii înșiși au provocat Holocaustul. Este un indiciu că educația despre evrei, din cel mai „evreiesc” oraș din America, este cu totul în afara subiectului.

Trebuie să spunem adevărul. Dacă ascundem adevărul despre iudaism, aceasta doar va intensifica antisemitismul, evreii vor fi învinuiți pentru lucrurile rele, iar sfârșitul va fi același ca în Germania.

Iar adevărul este simplu: evreii sunt diferiți de toate celelalte națiuni. Au o datorie morală imensă față de lume. Ei datorează lumii să fie un exemplu de unire, deasupra urii. Evreii se urăsc mai mult decât își urăsc dușmanii. De fapt, majoritatea evreilor nu-și urăsc dușmanii, dar se urăsc unii pe alții.

Dar există un motiv întemeiat: evreii se urăsc reciproc, deoarece sarcina lor este să fie modele, un exemplu de unitate mai presus de ură. Acesta este sensul de a fi „o lumină pentru națiuni”. La poalele Muntelui Sinai, ne-am inaugurat națiunea, atunci când am jurat să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă”. Imediat după aceea, ni s-a spus să împărtăşim națiunilor lumii acea lumină a unității. Și în ultimele momente ale unității noastre, când Templul era deja ruinat, rabinul Akiva ne-a lăsat moștenirea cu deviza supremă a altruismului: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Aceasta ar fi trebuit să fie moștenirea noastră. Dar iată unde suntem acum.

Odată ce am devenit o națiune, am început imediat să ne confruntăm cu dispute. Cu cât ne-am unit mai mult, cu atât ura a crescut. Dar aceasta a fost întreaga idee sau, așa cum o descrie Cartea Zohar (BeShalach), „Toate războaiele din Tora sunt pace și iubire”.

În cele din urmă, regele Solomon a formulat modul în care Israelul trebuie să lucreze cu ura: „Ura va stârni lupte, iar iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12). Dar nu a fost în beneficiul nostru, ci în beneficiul lumii. Cartea Zohar a exprimat impactul eforturilor Israelului de a se conecta la lume. În porțiunea Aharei Mot, Zoharul scrie: „Iată, cât de bine și cât de plăcut este pentru frați să stea de asemenea împreună.” Aceștia sunt prietenii, așa cum stau împreună și nu sunt separați unul de altul. La început, par a fi oameni în război, care doresc să se omoare unii pe alții … apoi se întorc la iubire frățească. … Și … așa cum erați în afecţiune și iubire înainte, de acum înainte nu vă veți mai despărți unul de altul … și prin meritul vostru, va fi pace în lume”.

Dacă ne concentrăm eforturile doar pe amintirea trecutului, viitorul ne va aduce multe alte catastrofe de comemorat. Oamenilor nu le pasă ce s-a întâmplat cu noi. Ei spun deja că „Hitler avea dreptate” și „Vom termina lucrarea lui Hitler”. Iar aceștia sunt oameni care știu ce s-a întâmplat acolo.

Ar trebui să ne amintim trecutul doar pentru a ști ce trebuie să facem în prezent: să ne unim și să fim un model de unitate pentru lume. Ura noastră manifestă unul față de celălalt este motivul pentru care antisemiţii ne învinovățesc că am provocat războaie. Ei au sentimentul că este vina noastră și, deși nu o pot raționaliza, practic ei sunt corecţi, deoarece dacă nu arătăm calea spre unitate, lumea nu are pe nimeni altcineva care să deschidă calea către pace, așa că ne învinovăţesc pentru războaie.

Iată, de exemplu, un citat dintr-o carte scrisă de unul dintre cei mai notorii antisemiţi din Rusia, cu siguranță în vremea sa. Vasily Shulgin a fost un membru senior al Dumei, parlamentul rus, înainte de Revoluția Bolșevică din 1917. În cartea sa Ceea ce nu ne place despre ei, Shulgin analizează percepția sa asupra evreilor și ceea ce crede că ei fac greșit. El se plânge că „evreii din secolul al XX-lea au devenit foarte inteligenți, eficienți și viguroși în exploatarea ideilor altor oameni”. Dar dintr-o dată, el ia o întorsătură bruscă de la discursul obişnuit și declară: „[Dar] aceasta nu este o ocupație pentru profesori și profeți, nu rolul călăuzitorilor orbilor, nu rolul celor care-i poartă pe șchiopi”.

Singurul mod în care putem fi învăţători este prin exemplu, iar singurul exemplu pe care îl putem da este unitatea. Atât timp cât ne urâm unii pe alții, lumea ne va urî. Dacă ne ridicăm deasupra urii, lumea ne va ridica pe umeri. Dacă nu, ne va nimici.

“Covid19, Sciziunea evreiască: perspective sumbre pentru 5781” (San Diego Jewish World)

Noul meu articol pe San Diego Jewish World “Covid19, Sciziunea evreiască: perspective sumbre pentru 5781

PETACH TIKVAH, Israel — Suntem pe cale să sărbătorim Anul Nou Evreiesc, un Rosh Hashanah ca niciunul altul. Sinagogile din America și din lume își adaptează serviciile la restricțiile Covid-19, care limitează întrunirile fizice. În afară de pierderea de vieți, membrii individuali și întreaga congregație au fost profund afectați de loviturile economice ale pandemiei, făcând ravagii în valurile repetate, care au alimentat antisemitii să dea vina pe evrei pentru crearea și răspândirea virusului. Un viitor sumbru pare a fi cel mai realist scenariu, dar acest lucru cu siguranță poate fi schimbat, dacă doar ne vom vedea soarta ca un proiect unic, împărtăşit în totalitate.

Opusul se întâmplă acum. În cadrul evreimii americane, diviziunea, ura de sine și certurile semnalează o fragmentare internă care pune în pericol continuitatea unei vieți evreiești vibrante, acum și pentru generațiile viitoare. Israelul, politica, cel care este considerat evreu, aceste subiecte și multe altele, aprind ciocniri arzătoare în interiorul comunităţii noastre.

Interesant este că pandemia de Covid-19 a venit fără să acorde atenție cine este religios și cine este laic, de stânga sau de dreapta. Între timp, nu reușim să vedem imaginea de ansamblu, care este criza amenințătoare cauzată de un virus, care nu ignoră pe nimeni. Covid-19 a apărut și a oprit viața obişnuită, cu scopul clar de a ne face să reflectăm asupra noastră și a perspectivelor noastre egoiste față de ceilalți și faţă de mediul nostru.

Cum putem atinge o viziune globală, atunci când suntem atât de ocupați cu certuri și lupte? Din păcate, intrăm în sezonul de sărbători cu jaluzelele trase, preocupați să ne întoarcem la rutină și la luptele noastre obișnuite de putere, având grijă doar de interesele noastre personale.

A sosit momentul să ne oprim în drumurile noastre și să ne ocupăm cu fermitate de noul an, ca o oportunitate unică de introspecție și schimbare. Rosh Hashanah, din ebraicul „Rosh Hashinui”, marchează nu numai începutul calendarului ebraic, ci simbolizează și reînnoirea – un timp pentru evaluarea interioară a gândurilor noastre față de ceilalți, și a intenției din spatele acțiunilor noastre.

În prezent, suntem conduși de intelectul nostru, care face imediat calcule despre cum să urmărim cel mai bine relațiile egoiste pentru propriul beneficiu, provocând separarea și conflictul. A venit momentul să fim inspiraţi de o mentalitate mai înaltă, mai cuprinzătoare și mai stabilă, una care ne va ajuta să deschidem ochii și să recunoaștem luptele noastre epuizante și nefructuoase din viață, și să alegem schimbarea.

Cum este posibilă o astfel de transformare semnificativă? Prin puterea naturii – o forță care funcționează în mod consecvent, pentru a uni toate detaliile realității, care ne îmbrățișează și ne leagă pe toți ca unul singur, care transcende punctele noastre de vedere limitate și egoiste – este asigurată schimbarea profundă.

Problema noastră este că în prezent ne aflăm într-o stare opusă naturii, unde totul funcționează în echilibru. Datorită lipsei noastre de integrare cu sistemul mai larg în care trăim, prin spargerea relațiilor dintre noi, natura va continua să amplifice impactul pandemiei, până când vom reacționa și ne vom uni.

Viețile noastre deja sunt conduse de închideri, restricții, incertitudine și fiecare lovitură succesivă va fi chiar mai dureroasă decât ultima, până când vom face eforturi pentru a îmbunătăți conexiunea în relațiile noastre umane.

Cu toate acestea, nu este nevoie să așteptăm ca situația să se înrăutățească. Lucrurile se pot îmbunătăți dacă vom începe să ne întrebăm care este cauza principală a coronavirusului, să învățăm din viață ceea ce este esențial pentru noi să existe și să ne apropiem reciproc, într-un mod sănătos și cu considerare. La fel ca lumea naturală rotundă și conectată din jurul nostru, natura încearcă să ne învețe să trăim în armonie și pace, din dorința de a face bine altora, implementând principiul evreiesc suprem, „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” și transformându-ne inimile.

Trezim forța care propulsează o schimbare pozitivă, atunci când facem un pas spre conexiune, când ne apropiem și reducem decalajele uriașe dintre noi. O putem face fie împotriva voinței noastre, fie proactivi, cu inimile deschise. Nici nu avem nevoie să ștergem sentimentele negative și dezacordurile dintre noi, ci doar să ne ridicăm deasupra lor în spiritul „iubirea va acoperi toate crimele”. (Proverbe 10:12)

Pe scurt, puterea iubirii pe care o activăm prin conexiunea inimii noastre, mai presus de orice ne sfâșie, este tocmai ceea ce ne va îndulci soarta ca popor evreu și ca indivizi, menținându-ne puternici și sănătoși. Rosh Hashanah Fericit!

“Individual şi colectiv în pocăinţă” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Individual şi colectiv în pocăinţă

„„Cum vor ispăși evreii păcatele lor?” s-a întrebat regele David. La care Creatorul a răspuns: „Când suferința se va abate asupra evreilor din cauza păcatelor lor, ei ar trebui să se adune înaintea Mea într-o unitate deplină. Împreună își vor mărturisi păcatele și vor recita ordinea iertărilor, iar eu voi răspunde rugăciunilor lor.’”(Mishna) Aceasta exemplifică însăși esența națiunii israeliene, care ne cere să adoptăm o abordare colectivă față de tot, de bine și de rău.

Pentru această spargere a poporului nostru este cea pentru care ar trebui să cerem iertare, pentru ignorarea decalajelor crescânde dintre noi, pentru uitarea a ceea ce se așteaptă de la noi ca popor, și pentru comportamentul nostru real, care nu este sincronizat cu garanția reciprocă.

Slichot (iertările), rugăciunile comune rostite în timpul înaltelor sărbători, reprezintă un moment special de introspecție și pocăință. Dar pentru ce ar trebui să cerem iertare? Această perioadă specială ne arată că, în mod colectiv, ne-am îndreptat în viața noastră mai mult spre separare decât spre legătura cu ceilalți, și acesta este păcatul pentru care trebuie să cerem iertare.

Acest lucru are implicații importante pentru Zilele Pocăinței dintre Rosh Hashanah și Yom Kippur. Toată introspecția noastră – tot ceea ce dorim să reflectăm, să examinăm, să clarificăm, să recunoaștem, să mărturisim, să cerem iertare – trebuie, de asemenea, să fie realizată în comun și în deplină considerare a fiecărui membru al națiunii.

Cu toate acestea, din moment ce am fost crescuți separat, am fost instruiți și încurajați să ne gestionăm ca indivizi. În consecință, ne-am îndepărtat de începuturile noastre împreună și ne-am pierdut conștientizarea de noi înșine ca popor. Cu alte cuvinte, ne-am întors de la a ne comporta ca o societate inspirată, organizată și operată în conformitate cu garanția reciprocă.

Senzația că suntem ca organele unui singur corp – conștiința în care fiecare individ nu este evaluat separat, ci mai degrabă ca parte integrantă a unui întreg sănătos și complet funcțional – a degenerat. Trebuie să ne trezim treptat din această amăgire a divizării și să ne dăm seama că suntem priviți de ceilalți ca popor, nu ca o colecție de grupuri, de facțiuni sau de persoane separate.

Pentru această spargere a poporului nostru este cea pentru care ar trebui să cerem iertare, pentru ignorarea decalajelor crescânde dintre noi, pentru uitarea a ceea ce se așteaptă de la noi ca popor, și pentru comportamentul nostru real, care nu este sincronizat cu garanția reciprocă.

Nu există niciun motiv să fim supăraţi și să ne reproșăm reciproc; nu există niciun motiv pentru ceartă și cuvinte dure. În general, astfel de cuvinte realizează puțin și au adesea efectul opus. Luați, de exemplu, educarea copiilor. Ne ridicăm vocea și le poruncim „să fie buni, să dăruiască și să împartă”, dar cuvintele noastre par să nu fie auzite. Înainte de a se conforma, trebuie să recunoască în noi ceva, care vine din adâncul interior. Amintiți-vă de părinții voştri. Nu vă amintiți în special acțiunile lor mai degrabă, decât cuvintele lor? Deoarece copiii observă totul și au o abilitate puternică de a recunoaște ceea ce vine din locul real al inimii, ei învață cel mai bine din exemplele personale; noi suntem la fel.

Trebuie să profităm de ocazia oferită de Înaltele Sărbători pentru a redescoperi legăturile de conexiune iubitoare dintre noi. Ne lipsește doar conștientizarea diviziunii noastre pentru a putea striga și a cere forța de a ne uni, forța iubirii și a corectării. Scopul nostru final este de a interioriza noțiunea că suntem părți ale unui singur corp, care funcționează în garanție și iubire reciprocă.

Iubirea despre care vorbim este internă, profundă și ascunsă. Nu izbucnește în fața tuturor, așa cum se vede în filme sau la teatru, unde oricum, este iubire egoistă. Deci, este dificil și complicat să demonstrezi cum este atunci când toți sunt conectați și se simt ca unul.

După ce ajungem la această conștientizare profundă a stării în care ar trebui să fim, și să ne dăm seama că nici măcar nu am ajuns să depunem eforturi suficiente în acea direcție, atunci suntem gata să ne căim și să ne rugăm pentru ajutor. Când ajungem împreună la o cerere atât de sinceră de vindecare și unitate între noi, suntem pregătiți cu o rugăciune, care, cu siguranță, va fi împlinită.

Germanii legilor lui Moise, partea 9

 Asimilarea în locul ascensiunii spirituale

Comentariu: Astăzi, America a luat locul Germaniei. Evreii de acolo urmează aproape același drum ca și omologii lor din Germania și Spania. Totul se întoarce.

Evreii americani sunt bine stabiliți și nu se gândesc la niciun alt loc unde să locuiască lângă America. În plus, ei disprețuiesc și pe Israel și nu vor să se asocieze cu el în niciun fel.

Răspunsul meu: Acesta este același lucru care s-a întâmplat cu evreii din Germania. Evreii americani vor avea ocazia să plece, dar nu o vor face. Deși ar putea merge în orice altă țară, nu vor merge!

Întrebare: Încerc să înțeleg ce este asimilarea. La urma urmei, nu este vorba doar de oprirea respectării tradițiilor și de a deveni ca toți ceilalți. Care este sensul interior al asimilării?

Răspuns: Este faptul că evreii se scufundă în natura altor națiuni, societăți și religii și nu vor să audă despre scopul lor sau despre datoria lor față de întreaga civilizație.

Conform științei Cabalei, evreii sunt datori tuturor. Și națiunile lumii o simt. Dacă evreii nu sunt angajați în rambursarea datoriei și nici nu caută să-și dea seama chiar pentru ei înșiși, atunci în mod firesc, calculul vine.

Este vorba despre asimilarea internă. Evreii, care odinioară erau altruisti, care aveau o metodă spirituală care putea uni alte națiuni, au căzut brusc în egoism și au devenit ca toți ceilalți. Aceasta se numește asimilare. Iar ceea ce li se cere este ascensiunea spirituală.

Pentru mai multe informații despre acest subiect, citiți cărțile mele : Like a Bundle of Reeds: why unity and mutual guarantee are today’s call of the hour, and The Jewish Choice: Unity or Anti-Semitism, Historical facts on anti-Semitism as a reflection of Jewish social discord.

Din „Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” de KabTV, 12.08.19

Sănătate și medicină, partea 9

Întrebare: Care este cea mai sănătoasă mâncare?

Răspuns: Alimentele optime în ceea ce privește cantitatea.

Întrebare: Care este cea mai optimă activitate fizică pentru sănătatea umană?

Răspuns: Cea care  îl face pe om să se simtă vesel.

Întrebare: Crezi că umorul poate fi folosit pentru prevenirea bolilor?

Răspuns: Până la un punct.

Întrebare: Credeți că puteți scăpa de dependențe precum alimente, droguri

Răspuns: Numai cu ajutorul unui mediu bun. 

Întrebare: De ce există atât de multe tipuri de boli? De ce o astfel de varietate? 

Răspuns: Pentru că omul este o ființă multilaterală, diversă.

Întrebare: Dorințele neîndeplinite pot provoca stres și boli?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este corect să spunem că există o minte sănătoasă într-un corp sănătos?

Răspuns: Și invers.

Întrebare: În viitor, când trăim în armonie cu natura, din ce cauze vor muri oamenii

Răspuns: Oamenii nu vor muri. Vor simți că există pentru totdeauna dacă ajungem cu adevărat la armonie cu natura!

Întrebare: Putem presupune că noi, oamenii, toți cei nouă miliarde, suntem viruși în interiorul unei ființe superioare?

Răspuns: Nu suntem viruși. Facem parte dintr-un imens sistem numit univers.

Întrebare: Dacă te gândești mai puțin la tine și te gândești mai mult la aproapele tău, poți preveni bolile în acest fel?

Răspuns: Da, putem preveni absolut totul!

Din „Era post-Coronavirus” de la KabTV, 14.05.2020

Sfaturi Blitz din Cabala

Întrebare: De ce moartea altcuiva este atât de atractivă pentru oameni? Vedem că atunci când are loc un accident, mulți spectatori se adună în jur. De ce este atât de interesant?

Răspuns: Este o fiziologie pură. Se întâmplă ceva necunoscut, complicat, ceva care privește pe toată lumea, și acesta este motivul pentru care este atât de atractiv.

Întrebare: Se poate considera slăbiciune dacă o persoană se gândește la moarte sau se teme de ea?

Răspuns: Nu. Aceasta este o stare naturală a omului.

Întrebare: Care este atitudinea dvs. cu privire la sinucidere?

Răspuns: Negativă. Nu înțeleg oamenii care fac astfel de lucruri.

Întrebare: Credeți că medicina va putea preveni moartea în viitor?

Răspuns: Nu, niciodată.

Întrebare: Ce fel de moarte este ideală în opinia ta?

Răspuns: Când o persoană se corectează pe sine, chiar și în ultimul moment al vieții sale.

Întrebare: Există viață după moartea corpului fizic?

Răspuns: Desigur. Este o formă diferită de existență.

Întrebare: Credeți că originea vieții este din spațiul cosmic?

Răspuns: Nu. Nu cred că există viață în spațiul cosmic.

Întrebare: Poate trăi o persoană câteva sute de ani în corpul biologic?

Răspuns: Da, poate, dar pentru ce?

Întrebare: Este permisă incinerarea, în opinia dumneavoastră?

Răspuns: Aceasta este o chestiune personală. În principiu, din perspectiva dezvoltării spirituale a omului, ceea ce se întâmplă cu corpul corporal după moarte este total lipsit de importanță.

Din „Era post-Coronavirus” KabTV, 14.05.2020

Criteriul cabalistic al generației

Întrebare: O generație este o colecție de oameni care trăiesc într-o anumită perioadă istorică. Poate fi identificată în funcție de trei criterii: o eră istorică comună, modele specifice de comportament comune și o anumită experiență de viață colectivă comună în ea.

În ce perioade ați împărți generațiile pe baza legilor naturii?

Răspuns: Observând istoria noastră de-a lungul a mii de ani, este posibil să împărțim epocile după un criteriu specific. Întrucât sunt angajat în știința Cabalei, împart tot ceea ce se întâmplă în lumea noastră, inclusiv generațiile, în funcție de aspirația umanității către scopul creației.

Prin urmare, perioada care începe din vechiul Babilon, când metoda Cabalei a fost creată sub conducerea preotului antic babilonian Avraam, care a făcut o revoluție spirituală și a chemat oamenii să se unească pe principiul „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, este foarte importantă pentru mine.

Observație: În cărțile sfinte, această generație este numită generația diasporei.

Comentariul meu: Într-adevăr, a dat un impuls dispersării oamenilor pe glob. Generația următoare este generația exodului din Egipt, realizarea egoismului ca fiind rău, ridicarea grupului lui Avraam deasupra egoismului lor.

Întrebare: Zece generații au trecut de la Adam la Noe și de la Noe la Avraam. Pe ce și-au bazat înțelepții judecata pentru împărțirea acestor generații și pentru a le da nume, de exemplu, „generația deșertului”?

Răspuns: Vorbim despre un grup de oameni care au trăit în nevoia de a găsi sensul vieții, de a dezvălui ce guvernează omenirea, motivul și scopul originii sale și unde se îndreaptă. Prin urmare, în primul rând, este necesar să se determine ce se poate numi generație. Cred că este aspirația pe care o au oamenii cu privire la scopul creației. Așa împart toate intervalele istorice în generații. Sunt foarte diferiți în acest sens. Există generații care pot avea o mie de ani și există cele care se schimbă de-a lungul a câteva decenii sau chiar mai puțin.

Din „Era post-Coronavirus” de la KabTV, 21.05.2020

“Cum putem să oprim răspândirea coronavirusului în jurul lumii?” (Quora)

Michael Laitman pe Quora:Cum putem să oprim răspândirea coronavirusului în jurul lumii?

Pentru a opri răspândirea coronavirusului, întâi noi trebuie să diagnosticăm precis boala în sine. Adică progresul nostru spre o stare mai bună și mai sănătoasă depinde de diagnoza noastră corectă a stării curente.

Mai mult, în plus de o diagnoză precisă a bolii, ar fi înțelept ca noi să încetăm să ne așteptăm ca boala să dispară pur și simplu ori că va apărea un medicament minune și apoi totul va fi în regulă.

Dacă am putea săpa mai adânc în felul în care funcționează natura la nivelele sale cauzale, atunci noi am vedea cum acționează spre noi și ce vrea de la noi, prin această pandemie.

Durerea, suferința și discomfortul pe termen lung aplicate asupra umanității prin acest virus sunt pentru ca noi să ne trezim la descoperirea cauzei bolii la nivelul relației umane – căci chiar detașarea și înstrăinarea noastră a unuia față de celălalt este în spatele virusului.

Cu cât mai curând înțelegem că atitudinea noastră diviziva a unuia față de celălalt dă naștere fiecărei agonii pe care o suferim, inclusiv coronavirusul, atunci cu atât mai curând am fi capabili să ne focusam privirile pe repararea a semenea atitudini.

Eu tot văd, cu toate acestea, că nu am învățat nimic de la pandemie: continuăm să așteptăm ca soluția să vină printr-un vaccin și de asemenea noi tot încercăm să reînviem stilul nostru consumerist egoist pre-coronavirus pe care l-am avut, privindu-ne cu milă pe noi înșine unul împotriva celuilalt într-o continuă competiție pentru punctele de vedere individualiste înguste despre bunăstarea materială.

Cu toate acestea, cu cât durează mai mult eșuarea noastră să revizuim felul în care ne raportăm unul la altul, atunci cu atât mai mult coronavirusul (sau alți viruși care stau la coadă după el) ne va măcina. Pandemia va rămâne deoarece astăzi natura ne obliga să ne îmbunătățim atitudinile dintre noi.

Așadar, oprirea răspândirii coronavirusului întâi necesită înțelegerea felului în care ura noastră dintre noi este cauza sa ultimă. Când ne raportăm la el într-un asemenea fel, atunci noi deja am făcut un pas semnificativ spre tratarea bolii, căci jumătate din leacul unei boli este în diagnoza ei corectă.

De aceea aceia cu o înțelegere mai profundă a naturii depun foarte mult efort să explice umanității acest mesaj, deoarece ei înțeleg că cu cât umanitatea aude mai mult acest mesaj, cu atât mai repede ea poate să se vindece de pandemie și să progreseze spre o lume mai bună cu relații mai armonioase.

Noi nu avem nevoie de vaccine coronavirus. De asemenea, dacă noi ne uităm la intenția din spatele țarilor și experților din cursa pentru a fi primul care să elibereze vaccinul coronavirus, atunci noi nu găsim nicio intenție pură să vindece umanitatea ci o intenție întortocheată cu motive egoiste pentru avere, mândrie și putere. Noi astfel nu putem să așteptăm să apară niciun progres pozitiv din orice lucru făcut cu asemenea motive egosite, incluzând vaccinul.

În loc de cheltuirea a milioane de dolari și a sute de ore pentru a căuta un vaccin pentru a-l injecta în corpurile noastre, ar fi mai înțelept să căutăm vaccinul care există deja în interiorul nostru – că dacă noi realizăm relații pozitive, bune și iubitoare între noi, atunci noi vom opri răspândirea coronavirusului, cât și a multor alte boli și probleme care ne poluează viețile astăzi.

Noi avem un asemenea “vaccin” în inimile noastre și ne este dată o oportunitate să îl injectăm între noi în fiecare moment. Fie lăsăm atitudinile noastre divizive să acționeze involuntar prin noi și să injecteze otravă între noi ori fiecare din noi acceptă responsabilitatea noastră reciprocă a unuia față de celălalt și astfel să injectăm antidotul la virus între noi prin a ne direcționa să avem grijă și să ne iubim între noi deasupra atitudinilor noastre divizive.

Iubirea, unificarea și împreunarea deasupra divizării este antidodul tuturor bolilor. Noi am putea să testăm această soluție similar cu felul în care facem testările clinice pentru vaccine, de ex. creând laboratoare care se focuseaza pe a conduce oamenii care sunt străini între ei într-o apropiere interioară nou găsită și într-o conexiune simțită din inimă, cu obiectivul de a fi martori la cum ei vor deveni imuni la virus.

Noi încă trebuie să internalizam măsura în care am intrat într-o eră nouă, una de o interdependență și interconexiune mult mai strânsă și că niciun tratament în afara atitudinilor noastre dintre noi nu lucrează pentru a repara nimic în această eră.

De azi înainte, noi vom experimenta tot mai multe lovituri pentru a ilumina exact acest punct din noi – atitudinile noastre dintre noi – care au nevoie de schimbare.

Așadar, oprirea răspândirii coronavirusului necesită diagnosticarea cauzei virusului în atitudinile noastre egoiste dintre noi și că atitudinile pozitive dețin remediul pentru virus și pentru toate celelalte probleme din viețile noastre.

O asemenea cunoaștere acționează deja pentru a ne vindeca.

Relațiile pozitive sunt sursa a tot ceea ce este pozitiv în viețile noastre și lipsa a asemenea relații este sursa a tot ceea ce este negativ în viețile noastre. În același fel coronavirusul este un fenomen care a apărut pentru a ne învață acest principiu.

Fie că suntem de acord sau nu, nu ne costă nimic să îl încercăm deoarece el există deja în noi. Nu avem nevoie să cheltuim bani sau să depunem eforturi făcând ceva cu mâinile și picioarele noastre pentru a încerca și a găsi leacul virusului. Sunt sigur că în momentul în care noi implementăm o îmbunatățire a atitidinilor noastre dintre noi, atunci noi vom vedea că răspândirea coronavirusului s-a oprit.