Category Archives: Educatie integrala

Tragedia tinerelor talente

962.2Întrebare: Încă din copilărie, încep să ne atragă atenția întrebări precum „Cine este cel mai bun?”. Există multe emisiuni TV în care o celebritate adultă vorbește cu un copil de trei ani care trebuie să arate cât de inteligent este, cât de bine se joacă sau cât de frumos vorbește. Copiii cântă și părinții care stau în spatele scenei plâng cu lacrimi.

Ei subscriu la filosofia de a concura și de a câștiga ceea ce face viața completă, vibrantă și semnificativă; încep de la o vârstă fragedă. Ce părere aveți despre asta?

Răspuns: Sunt puternic împotrivă. La urma urmei, nimic nu ne poate asigura viitorul fericit, cu excepția atitudinii corecte față de conexiunea dintre noi. Numai dacă aceste concursuri s-au desfășurat pentru a arăta cum apropierea unii de alții îi ridică pe oameni, îi face mai buni și mai curați și câtă fericire aduce!

Orice ai putea spune, au existat câteva exemple bune de construire a personajelor în Uniunea Sovietică. Este bine să cultivați ajutor reciproc, conexiune și suport in oameni. Aici trebuie să îndrumăm un copil în mod constant, chiar dacă este complet împotriva ego-ului omului, împotriva naturii noastre.

Deși existau încă bande, violatori, ucigași și așa mai departe, totuși, în propagarea virtuților bunătății, asistenței reciproce, dragostei și altruismului, în acest sens, Rusia era, într-un fel, înaintea întregii planete.

Comentariu: Cu toate acestea, trebuie să spun că viața acestor tinere talente care cântă ca Robertino Loretti, care conduceau multimea la o vârstă fragedă, au avut destine foarte grele, nu numai în Uniunea Sovietică, ci și în întreaga lume.

Răspunsul meu: Ei bine, li s-a promis atât de mult! Ce și-au imaginat a fi viitorul lor! Ei sunt doar copii, nu înțeleg cum se poate totul sfârși și cum va fi după aceea. Când vocile lor dispar și nu mai sunt populare, publicul nu le mai venerează ca pe un fel de idol, asta este!

Comentariu: Doar câțiva au mai mult sau mai puțin o soartă bună. Restul acestor tinere talente ajung să fie consumate în acest foc.

Răspunsul meu: Într-adevăr. Și ce este mai rău, ajungi să crești ego-ul copilului. Nu este vorba dacă poate sau nu să aibă succes mai târziu în viață cu talentul său. Problema este că el nu mai primește răspunsul de la alții pe care obișnuia să-l primească.

El a fost dezvoltat până la punctul de a crede că va primi de milioane de ori mai mult de fiecare dată. Dintr-o dată, totul începe să scadă și bietul copil nu știe unde să se adreseze sau ce să facă.

Comentariu: Mi-ar plăcea să transmit toate acestea părinților care și-au pus copiii pe aceste etape cu atâta bucurie.

Răspunsul meu: Este minunat, dacă nu cunoașteți tragedia care așteaptă pe fiecare dintre acești copii odată ce talentul lor este lăsat fără răspunsul corespunzător, fără aplauze, odată ce el sau ea nu mai este popular/a.

Întrebare: Ce concluzii putem trage din toate acestea? Că aceste spectacole ar trebui înlocuite cu alt gen?

Răspuns: Desigur. Transformă-i în cineva daruitor altora. Numai în daruire putem găsi stări din ce în ce mai înalte, când cineva cere din ce în ce mai mult de la sine, fără nici o întoarcere posibilă.

Comentariu: Ar fi uimitor!

Răspunsul meu: Este posibil să arăt asta. O putem dezvolta în continuare. O putem promova. Ceea ce ar lua cineva din asta este mai puțin important. Cel puțin aceste exemple vor rămâne. Atunci o persoana nu ar rămâne fără nimic.

Întrebare: Deci susțineți o astfel de iluzie cinematografică pentru a continua?

Răspuns: Da, desigur.

Comentariu: Dar acum există „televiziune de realitate”. Despre viață și adevăr!

Răspunsul meu: Este adevăr egoist. Este încă o minciună. Este finit. Aceasta duce la tragedii. Dar nu aici. Vi se arată adevărul și, cu natura voastră, începeți să înțelegeți că nu puteți implementa acest adevăr. Ceea ce vedeți sunt idealuri. Iar aceste idealuri sunt necesare.

Comentariu: Deci sunteți împotrivă să arătați partea urâtă a adevărului, să lăsați gunoiul sub steagul „reality TV”?

Răspunsul meu: Nu. Acest lucru nu ar viza niciodată o persoană în direcția corectă. La urma urmei, o persoană este egoistă. Dimpotrivă, trebuie să ne jucăm cu el așa cum facem cu copiii noștri.

Întrebare: Ca să crească jucându-se cu aceste exemple frumoase și idealiste?

Răspuns: Da. Este exact ca un joc cu un copil, cum să faci adulți din întreaga umanitate! Toată umanitatea sunt copii! Deci, de ce nu ai acționa cu ei așa cum faci cu proprii copii?

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 21.07.2021

Lumea are nevoie de oameni leneși

564În știri (The Guardian): „O universitate germană oferă „ granturi pentru trândăvie ”s olicitanților care se angajează serios să nu facă nimic.

„Universitatea de Arte Frumoase din Hamburg a promovat trei locuri de burse de 1.600 de euro…. Solicitanții … vor trebui să convingă un juriu că domeniul ales de „inactivitate activă” este deosebit de impresionant sau relevant.

„Formularul de cerere constă doar din patru întrebări: Ce nu doriți să faceți? Cât timp nu vrei să o faci? De ce este important să nu facem acest lucru în special? De ce ești persoana potrivită să nu o faci? …

„Ideea din spatele proiectului a apărut dintr-o discuție despre contradicția aparentă a unei societăți care promovează sustenabilitatea în timp ce valorează simultan succesul, a spus Von Borries. „Acest program de burse nu este o glumă, ci un experiment cu intenții serioase – cum poți transforma o societate structurată în jurul realizărilor și realizărilor?” …

„Toate aplicațiile vor face parte dintr-o expoziție numită Școala inconsecvenței: către o viață mai bună…. Se va structura în jurul întrebării: ‘De ce mă pot abține, astfel încât viața mea să aibă mai puține consecințe negative asupra vieții altora?’ ”

Comentariul meu: A fi leneş nu este ușor. De fapt, nu este o sarcină simplă. O persoană care se poate simți liberă, neimprimată de orice obligații este în primul rând o persoană creativă.

De obicei, astfel de oameni tind să fie creativi. De unde au venit știința, arta, muzica și artele vizuale? Din tipul de oameni care nu au trebuit niciodată să facă nimic în viața lor, aristocrații.

Întrebare: Nu au fost nevoiți să meargă la muncă?

Răspuns: Nu. S-au întâlnit, au călătorit și au vorbit. Au ținut baluri, s-au angajat în tot felul de activități muzicale și așa mai departe. Acest lucru a dat naștere științei, artei și tot ceea ce există, cu excepția muncii fizice.

Prin urmare, dacă vrem ca oamenii să aibă atitudinea corectă față de căutările spirituale ale unei persoane, vreau să spun căutarea spirituală din această lume, atunci trebuie să le acordăm timp pentru a face acest lucru, să le oferim astfel încât să nu fie nevoiți să lucreze 15 ore o zi ca acei săraci programatori și mulți, mulți alții o fac.

Dimpotrivă, trebuie să ne asigurăm că au timp liber. Pentru ca ei să călătorească, să discute lucruri, să stea și să vorbească, astfel încât să poată fi ca aristocrații. Nu trebuie să fim aristocrați, cu milioane în spate, dar trebuie să simțim că avem un venit sigur și că ne permitem nu tocmai să fim leneși, dar să nu trebuiască să muncim. Aceasta este singura modalitate de a crea opere de artă, literatură și muzică specială.

Aceasta ar trebui să fie atitudinea unei persoane față de lume. În caz contrar, nimic nu va ieși din ea. Vedeți ce se întâmplă în vremurile noastre!

Dacă oamenii se leagă de lume în acest fel și se organizează astfel, asigură persoane speciale care pot crea un nivel de viață rezonabil, vom vedea un mare beneficiu din așa-numitul „a nu face nimic”.

Acești oameni creativi ar trebui să fie ca proprietarii de pământ, nobili, care odată aveau un venit garantat.

Întrebare: Lumea are nevoie de ei? Lumea spune: „Sunt tâmpiți”.

Răspuns: Lumea nu se poate lipsi de ei. Ei dau lumii exact atitudinea corectă față de viață, față de creație, față de Creator, față de orice. Se comportă corect. Adică au timp pentru toate. O persoană creativă nu ar trebui să simtă presiunea din exterior, doar din interior, dacă apare.

Întrebare: Și care este atitudinea ta față de lene?

Răspuns: Lenea este cea mai utilă calitate la o persoană. Datorită faptului că cineva nu vrea să fie leneș, el face o mie de lucruri diferite, complet inutile. Prin urmare, este scris în Tora, „Stai și nu face nimic”. Este mai bine decât să alergi și să cauți ceva de făcut. Și acest lucru este adevărat.

Pentru a găsi atitudinea corectă față de viață, trebuie să fii leneș. Să nu faci nimic străin, nimic inutil. Doar când simți cu adevărat: „Trebuie să fac asta”, atunci fă-o. Și veți simți cum vă forțează viața, Creatorul este acolo înăuntru și El vă cere acest lucru.

Comentariu: Ați ridicat cuvântul „lene” aproape la nivelul celei mai harnice persoane.

Răspunsul meu: Da, ar fi mai bine dacă am face acest lucru. De ce avem nevoie de toate lucrurile pe care le-am creat? Uită-te la lumea asta!

Și acum Creatorul trebuie să folosească ajutorul a tot felul de pandemii pentru a curăța această mizerie, pentru a curăța aceste grajduri.

Întrebare: Ce semnificație ați pus doar în cuvântul „lene”?

Răspuns: Opriți-vă în mod imprudent, „gândind” să creați ceva. Oprește toate acestea, așează-te. O sa treaca. E mai bine asa. Lăsați natura, lăsați Creatorul, lăsați totul din jurul vostru să se dezvolte. Dacă este necesar, veți vedea că este necesar și vă veți ridica și o veți face. Dar numai în măsura în care este cu adevărat necesar, nu pentru egoismul vostru interior, ci pentru întreaga societate umană.

Este foarte important. Pentru că trăim în regnul animal, iar animalul face doar ceea ce are nevoie. Acesta este instinctul lor. Și dacă nu, atunci mint, stau, merg, comunica de fapt.

Și alergăm ca furnicile tot timpul. Ei bine, sper că ne vom îmbunătăți!

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 26.11.2020

Cum să crești un copil încrezător

962.1Comentariu: Psihologul rus Mihail Labkovsky oferă cinci sfaturi părinților pentru creșterea unui copil încrezător.

Primul este „Fii generos cu lauda, dar laudă corect. Nu „Ești cel mai bun, uite ce frumos ești, nu precum colegii tăi de clasă.” Mesajul tău ar trebui să fie că este minunat pentru că este el sau ea, nu pentru că el sau ea este cel mai bun dintre cei mai buni.”

Răspunsul meu: Aşa este corect. Desigur, nu ar trebui să insuflăm ideea de superioritate asupra altora la un copil; mai degrabă copilul ar trebui să simtă că merită ceva pe cont propriu și nu că este mai bun decât alții. Că ar trebui să fie mare, grozav, încrezător, amabil și așa mai departe.

Întrebare: Deci nu ar trebui să-l comparăm cu alții și nici măcar să nu-i atingem „eul”?

Răspuns: Da. Standardele ar trebui să fie abstracte, nu superioritate față de ceilalți.

Comentariu: De fiecare dată am fost motivat când mi s-a spus „Uite ce tare e Sasha în clasa respectivă. Poți face la fel. Haide!” Încurajăm copiii în acest fel. Ce e în neregulă cu asta? Nu înțeleg.

Răspunsul meu: Acest lucru transformă o persoană într-un egoist. Competițiile sunt bune atunci când fac o persoană mai bună decât altele în beneficiul altora. Cu toate acestea, acest tip de competiție este doar pentru suprimarea altora.

Întrebare: Încep să mă gândesc involuntar, la suprimarea acestui Sasha?

Răspuns: Da. De ce să devin mai bun decât el? Aș prefera să-l minimalizez și așa nu va trebui să fac nimic cu mine.

Întrebare: Este acesta un răspuns natural al egoismului?

Răspuns: Da. Trebuie să-i arăt copilului că este necesar să lucrezi asupra ta pentru a fi mai bun și nu să suprimi pe altcineva pentru a fi deasupra lui.

Comentariu: Al doilea sfat este: „Dacă un copil a comis o infracțiune, nu vorbiți despre copil, ci despre faptă. Fapta este rea, iar copilul este bun. Sper că ai aruncat deja din vocabular cuvinte precum strâmb, prost și nerușinat”.

Răspuns: Aceasta este o mare problemă pentru mulți părinți care accentuează dur că copilul nu poate face nimic, că nu are valoare; acest lucru îl privează de un sentiment de încredere, siguranţă și posibilități interioare. Este foarte important să păstrezi acest lucru la un copil.

Mulți dintre noi suntem vinovați de acest lucru. Punem presiune asupra copilului, îi spunem: „Nu meriți nimic, uite cum trebuie făcut. De ce nu poți?” și așa mai departe. Adică îl facem un omuleț absolut nesigur. Crește în acest fel și nu poate scăpa de asta toată viața.

Întrebare: Dar dacă el, de exemplu, comite o faptă rea?

Răspuns: Atenuează asta. „Ai făcut acest lucru incorect, într-un mod greșit. Poate că nu ai putut să o faci diferit. Vezi acum cum se poate face diferit.” Ca să poată învăța din asta și să aibă încredere.

Întrebare: Adică să nu atingi copilul și micul său „eu”. Principiul cel mai important este să nu atingi „eul”?

Răspuns: Da. Sunt oameni, exact ca cei care trăiesc pe planeta noastră, fără încredere interioară, „uciși” de părinți, oameni care au fost privați încă din copilărie. Pentru a se apăra cumva, fac probleme, dorind să se ridice cel puțin puțin peste toată lumea. Cu toate acestea, ei nu știu cum să facă acest lucru pentru a se simți normal.

Pentru asta, ei trebuie să-i suprime pe ceilalți, să-i distrugă pe alții și așa mai departe. Dacă iei pe cineva care ucide, îi torturează pe alții, conduce o bandă, vei vedea de ce i s-a întâmplat asta.

Veți privi în copilăria sa și veți vedea cum acolo a fost desfigurat în același mod.

Comentariu: Al treilea sfat: „Nu-l compara niciodată cu nimeni, chiar dacă comparația este în favoarea lui. Aceasta este calea directă către narcisism. Iar narcisismul este distrugerea stimei de sine de la bază. Adică, stima de sine este distrusă la pământ. Copilul riscă să crească ca o persoană care se compară mereu cu alții și va suferi că cineva este mai bun decât el”.

Răspunsul meu: Da. Cu toate acestea, trebuie totuși să ne asigurăm că copilul are o idee despre ce este perfecțiunea. Și trebuie cumva să se evalueze în raport cu această perfecțiune.

Întrebare: Este nevoie să îi dăm copilului un fel de standard?

Răspuns: Da, dar nu în raport cu ceilalți. Standardul nu ar trebui să fie o persoană, ci o calitate.

Întrebare:  Cum îi putem explica copilului calitatea la care ar trebui să aspire?

Răspuns: Odată se făcea cu ajutorul unor zei sau mari eroi. Cu toate acestea, astfel de exemple pot fi în ceva specific, particular, nu mai mult decât atât.

Întrebare: Ar trebui să fie o calitate? De exemplu, cum iubeai atunci, deci ar trebui să ajungem la aceeași iubire?

Răspuns: Da.

Comentariu: Al patrulea sfat: „Lăudați copilul nu pentru rezultat, ci pentru curaj și efort, pentru faptul că nu i-a fost frică și că a performat, provocat de el însuși în competiție, că a făcut un efort, a făcut tot posibilul. Acest lucru îl va învăța să se întrețină în viitor. Și, apropo, va contribui foarte mult la succesul său în viața adultă”.

Răspunsul meu: Da, este nevoie să îl susțineți și să-l inspirați. Indiferent de succesul său, el ar trebui să simtă că ești în spatele lui și ai încredere în el și să nu-i ceri nimic mai mult decât sȃrguința, efortul său.

Întrebare: Adică nu ar trebui să spunem: „Ai făcut bine, ai primit primul loc, ce medalie frumoasă”, nu?

Răspuns: Da. Nu face asta. Deloc. Este nevoie ca el să-şi fie autosuficient și fericit în acțiunile sale.

Comentariu: Dar noi suntem mândri de medalii.

Răspuns: Aceasta este societatea noastră, una atât de îngustă, egoistă, care aduce toți oamenii unul împotriva celuilalt, ridică concurența la astfel de niveluri, încât o persoană își dedică întreaga viață și sănătate acestui lucru. Și care este rezultatul? Vedem că acest lucru nu aduce fericire nimănui.

Întrebare: Înseamnă că, dacă un copil vorbește despre victoria sa, atunci principalul lucru pentru el ar trebui să fie cât efort a depus, cum s-a antrenat pentru asta?

Răspuns: Bineînţeles. În caz contrar, el va consuma droguri și va câștiga numai cu ajutorul lor. n asta ne transformă egoismul, pe fiecare dintre noi.

Comentariu: Apropo, acesta este un comentariu foarte precis. Toți acești steroizi anabolizanți, medicamente și orice altceva. Este deja imposibil să te uiți la sport, totul este clar acolo. Acum este o problemă cu privire la modul de ascundere a medicamentului, nu cum să nu îl iei.

Răspunsul meu: Da. Principalul lucru pentru ei este realizarea în comparație cu ceilalți. Cu excepția sporturilor de grup. Sporturile de grup sunt relativ atractive.

Întrebare: Asta pentru că acolo există o victorie a echipei?

Răspuns: Da. Un singur „eu” este atenuat printre mulți alții și, în general, opoziția unuia față de altul nu este aceeași cu opoziția individuală, faţă în faţă.

Întrebare: Dar ce spuneţi despre faptul că un jucător mai iese în evidență? De exemplu, Messi sau altcineva.

Răspuns: Asta este rău. La urma urmei, echipa a câștigat. Dar totuși, cel puțin în acest fel.

Comentariu:  Al cincilea și cel mai important sfat: „Tu însuți trebuie să ai încredere în tine. Părinții îmi scriu adesea: „Fac totul bine, laud, susțin, dar copilul arată nesiguranță tot timpul.” Bineînțeles, fiecare caz specific ar trebui analizat separat, dar dacă chiar faci totul pentru încrederea copilului tău și are o stimă de sine zero, aceasta este ceea ce se numește „Un apel de trezire pentru părinți”.”

Răspunsul meu: În orice caz, trebuie să îi arătăm copilului încrederea noastră în el, iubirea pentru el și că îl acceptăm așa cum este. Cel mai important lucru este să nu distrugi, să nu-i nivelezi „eu-ul” și să nu-i ceri victorii și mari realizări. Numai în acest caz îl poți face o persoană normală și sigură.

Întrebare: De ce un psiholog începe astfel: „Tu însuți trebuie să ai încredere în sine”?

Răspuns: Pentru că încerci să întruchipezi în copil ceea ce nu ai realizat tu singur.

Întrebare: Nu va funcționa chiar dacă „joc” în fața lui?

Răspuns: Nu.

Întrebare:  Dvs aveţi încredere în sine?

Răspuns: Nu. O persoană absolut încrezătoare este doar un idiot, trebuie să fie la nivelul unei pietre. Cu toate acestea, sunt încrezător că nu sunt încrezător, şi pot face doar în ceea ce trebuie să cred.

Comentariu: Asta nu este ușor.

Răspunsul meu: Nimeni nu spune că acest lucru se poate realiza. Dar ar trebui să aspirăm la acest lucru. Viața este despre aspirație.

Comentariu: În general, toată această cale se află în incertitudine, în tranziția către încredere și apoi din nou incertitudine.

Răspunsul meu: Întreaga cale se află în incertitudine, dacă te raportezi la absolut. Aceasta este încrederea ta. Deci, nu este nimic înfricoșător aici. Există o forță superioară, trebuie să știi cum poți să te poziționezi în raport cu ea și apoi câștigi încredere deplină. Nu în tine, ci în faptul că mergi cu El.

Întrebare: Că busola ta păstrează mereu această direcție?

Răspuns: Desigur. Atunci totul va fi foarte simplu. Ține-te ca un copil mic de mâna celui mare.

Comentariu: De a Învăţătorului.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă eşti împins în mod constant spre stânga sau spre dreapta?

Răspuns: Este intenționat, astfel încât să te ții mai strâns de El, astfel încât să puteți vedea unde mergeți cu El și astfel să învățați.

Sunteți depărtați de El și trebuie să vă țineți mai strâns și să vă aliniați calea cu El, în spatele Lui. În acest fel, învățați atât din vicisitudinile sorţii, cât și din reacția Sa la acea soartă.

Întrebare: Este această cale prin rațiune sau prin credință mai presus de rațiune?

Răspuns: Această cale este prin adeziunea cu cel superior. Îți arată două linii și tu trebuie să păşeşti între ele.

Din emisiunea de pe KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 09.03.2020

“Zborul albinelor” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinZborul albinelor

S-ar putea să fim ignoranţi și cu siguranță suntem indiferenți, dar albinele dispar într-un ritm alarmant; populația lor se micșorează în întreaga lume și nimeni nu știe cu siguranță de ce se întâmplă acest lucru sau cum să o oprească. Poate că acest lucru nu pare a fi o mare problemă sau ceva care ar trebui să ne îngrijoreze, deoarece există nenumărate specii ale căror populații se micșorează, iar unele dintre ele sunt pe cale de dispariție, deci ce este special la albine? Este posibil ca albinele să nu aibă agenți PR atât de buni precum ursul polar, de exemplu, dar importanța lor pentru omenire este mult mai mare decât probabil orice specie de pe planetă. Albinele, prin funcția lor cheie de polenizatori, sunt responsabile pentru producerea a mai mult de o treime din alimentele lumii. Fără albine nu va exista polenizarea a numeroase plante care hrănesc oamenii și animalele. Cu alte cuvinte, fără albine va exista foamete pe o scară pe care nu am cunoscut-o niciodată.

Poate că nu știm de ce dispar albinele, dar nu ar trebui să ne mirăm că se întâmplă acest lucru. La fiecare nivel al naturii, rupem firele care leagă ecosistemul care este planeta noastră. Epuizăm resursele naturale, tăiem pădurile de mărimea unor țări întregi în fiecare an, poluăm aerul și apa și distrugem habitatul a aproape fiecărei creaturi de pe planetă. Cum ne putem aștepta ca într-o astfel de stare, una dintre cele mai vitale legături din ciclurile de viață ale Pământului să nu se rupă? În fiecare zi, rupem mai multe fire și, în același timp, ne înspăimântăm mai mult de prăbușirea naturii. Se pare că nu există nicio modalitate de a pune capăt obtuzității noastre, cu excepția, probabil, a momentului în care ne confruntăm cu rafturile goale ale magazinelor, când avem bani pentru a cumpăra alimente, dar nu avem alimente de cumpărat. Poate atunci ne vom trezi, dar va fi prea târziu pentru mulți dintre noi.

Dacă vrem să reconstruim populația de albine și să ne garantăm propria supraviețuire, trebuie să rezolvăm cauza exploatării noastre asupra naturii, care sunt în mod surprinzător, legăturile noastre unii cu alţii, legăturile noastre umane, sociale. Trebuie să stabilim o rețea de conexiuni pozitive, astfel încât să învățăm cum să lucrăm cu întreaga natură. Adică, corectarea trebuie să înceapă de acasă, cu cei mai apropiați oameni de noi, și de acolo să crească spre restul lumii. Dacă învățăm cum să ne integrăm pozitiv în societatea noastră, vom ști și cum să ne integrăm pozitiv în întreaga natură.

Cu alte cuvinte, problema nu este legată de acțiunile noastre sau de mințile noastre. Nu este vorba că există unele cunoștințe fundamentale pe care nu le cunoaștem. Problema este cu inimile noastre, sau mai corect, cu conexiunile dintre inimile noastre. Atitudinea noastră egocentrică rupe conexiunile dintre noi și ca urmare, dintre noi și natură. Când nu simțim natura, nu simțim nici o remușcare când abuzăm de ea și nici o îndoialăîn privința cererii de a fi serviţi de ea, în timp ce o exploatăm.

Prin urmare, egoismul și exploatarea sunt cei mai mari poluanți pe care îi creăm, nu emisiile de CO2 sau nimic de genul acesta. Dacă ne curățăm de preocuparea de sine și exploatare, natura se va curăța de restul poluanților pe care i-am creat. Aceste două trăsături narcisiste, pe care nimeni nu le posedă decât oamenii, noi trebuie să le corectăm. Nimeni nu poate face acest lucru pentru noi și nimeni nu va putea efectua nicio corectare până nu ne corectăm natura egoistă. Dar în momentul în care o corectăm, toate celelalte corectări vor fi simple.

Albinele se simt reciproc și se susțin reciproc. La fel, va trebui să învățăm arta de a ne simți unii pe alții. Cu toate acestea, ceea ce fac albinele în mod instinctiv, va trebui să o realizăm conștient, iar recompensa noastră va fi aceea că vom înțelege creația nu la nivel instinctiv, ci la nivel conștient.

De fapt, întregul scop al ego-urilor noastre exagerate este de a ne obliga să ne străduim să ne simțim unii pe alții, aşa cum o fac albinele și alte animale. Acest lucru nu numai că ne va învăța rețeaua complicată pe care o distrugem în prezent prin atitudinea noastră prostească, ci ne va învăța și cum funcționează „mintea” care a proiectat rețeaua. Nu există o altă modalitate de a învăța aceste secrete ale creației, în afară de construirea conexiunilor prin propriile noastre eforturi, învățând pas cu pas, ce parte avansează şi unde o face. Procedând astfel, vom înțelege, de asemenea, de ce anumite părți au fost puse împreună, ce fac în mod individual și cum funcționează în sistem. Dar, pentru a învăța toate acestea, lumea a trebuit să fie spartă până la punctul în care corectând-o, vom învăța cum a fost construită.

Acum am ajuns aici. Lumea este spartă în profunzime. Acum este momentul să începem corectarea prin conexiune, să ne concentrăm nu pe piese, ci pe modul în care acestea funcționează împreună. Acesta este modul nostru de a repara societatea, de a revigora natura și de a vindeca planeta, inclusiv populația noastră de albine atât de necesare.

 

Nu te teme de moarte

294.4Întrebare: Unul dintre ascultătorii tăi ți-a scris:

Dragă Michael Laitman,

Spui că toate bolile provin de la egoism, că dacă restabilești echilibrul cu natura, atunci omul nu se va îmbolnăvi. Chiar te cred. Simt că sunt corecte lucrurile pe care le spui, dar am puțin timp.

Știam că mă voi îmbolnăvi, părinții mei au murit de același cancer pe care îl am astăzi. Acestea sunt gene, nu se poate face nimic în acest sens. Ce sa fac? Cum mă pregătesc să mor? La ce să ma gândesc? Sau poate pot cumva să mă recuperez și să trăiesc?

Fii sănătos și puternic.

Alexandru

Răspuns: În primul rând, trebuie să facem tot ceea ce spune medicina. Așa cum spune Tora: „Doctorul a primit dreptul de a vindeca”. Du-te la un doctor în care poți avea încredere, încredere în el și predă-te în mâinile lui.

Întrebare: El întreabă: „Ce să fac? Cum mă pot pregăti pentru moarte? La ce să mă gândesc?”

Răspuns: Nu este nevoie să se pregăteasca. Sa ia cărți cabaliste; sunt scrise de oameni care simt atât această lume, cât și cealaltă lume care este de cealaltă parte a egoismului. Atunci va avea o idee mai bună despre el însuși și poate va avea suficient timp să simtă cealaltă lume, să intre în ea și să fie în ea.

În practică, bariera dintre viață și moarte nu va fi atât de fatală, neașteptată, înspăimântătoare, ci dimpotrivă, va fi foarte calma.

Întrebare: Când spui „altă lume”, există multe explicații pentru acest lucru. Pentru el, pentru Alexandru, ce este?

Răspuns: Lumea cealaltă este de cealaltă parte a naturii noastre de astăzi. Natura noastră de astăzi este egoismul. Dacă în timpul vieții noastre putem ajunge la starea următoare, a doua, opusă acesteia, adică la starea altruistă, atunci practic vom începe să simțim această lume următoare, lumea superioară, a doua lume.

Există două posibilități, două lumi. În această stare, putem exista pentru totdeauna pentru că nu există nimic de corectat, nimic de distrus. În acest sens, există în afara timpului.

L-aș sfătui să înceapă să citească cărțile noastre cât mai curând posibil și să intre în stările pe care le descriu. Pentru că, în principiu, în starea sa, toate acestea sunt posibile și ușoare.

Întrebare: La ce să ne gândim? Spune-mi te rog.

Răspuns: Despre ceea ce vrei acum să simți și să afli și ce se face acolo, dincolo de această graniță a vieții și a morții.

Întrebare: Adică recunosc că mor în momentul în care încep să mă gândesc la asta?

Răspuns: Și ce? Putem admite toate acestea.

Întrebare: Ești foarte calm în legătură cu acest lucru?

Răspuns: Stai un pic. După un anumit număr de ani, voi fi pleca și eu. Tu și toată lumea. Deci care este problema? Cu toții ar trebui să acceptăm în ce fel de stare trecem, ce rămâne din noi, din această lume, din această viață și în ce stare ne mutăm cu ceea ce rămâne din noi.

Aceasta este pregătirea pentru moarte. Adică spiritul, proprietatea dăruirii, pe care omul le-a creat asupra materiei sale egoiste; nu-l părăsește și, cu aceasta, continuă.

Întrebare: Ce scrie la final: „Poate cumva mă pot recupera și trăi?”

Răspuns: Poate că acest lucru îl va restabili pentru o vreme. Spun pentru o vreme, dar poate fi de zeci de ani. Dar este la fel „pentru o vreme”. Pentru că lumea noastră a fost creată pentru a se transforma într-o lume perfectă.

Întrebare: Am citit această scrisoare și m-a emoționat. Spui că aceasta este viața, moartea va veni, într-un fel sau altul?

Răspuns: Sa nu-ti fie frică de asta. Cel mai bine este să înțelegem care este următoarea noastră stare după moartea organismului animal și cum rămânem cu organismul nostru spiritual.

Întrebare: Deci, putem rămâne?

Răspuns: Rămânem! Cu siguranță vom rămâne! „Eu-l” meu rămâne și nu are nimic de-a face cu corpul meu.

Întrebare: Deci, tu spui, sa ma agat de sinele meu real?

Răspuns: Da, și dezvoltă-l și trăiește în el acum.

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” din 23.11.2020

Bagheta magică a evreilor

632.2Întrebare:  Sunt uimit de acest mare scenarist – Creatorul.

În momentul în care am creat un vaccin, bam, iată, există un nou tip de virus în Anglia. Exact în același timp! Londra este blocată, zborurile sunt anulate. Israelul și alte țări europene nu acceptă zboruri de intrare. Panica cuprinde Europa că acest virus va veni peste ei. Boris Johnson a anunțat că țara se află în carantină.

Spuneţi-mi, vă rog, cât va mai dura asta? În momentul în care se pare că am găsit un anume antivirus, se întâmplă asta!

Răspuns:  Nu cauți ceea ce trebuie. Serios! Aceasta este problema umanității. Încearcă să scape de ceea ce se confruntă. Adică, vrea să lupte nu cu cauza principală, ci cu consecințele.

Și dacă te confrunți doar cu consecințele, vei avea unele din ce în ce mai noi până când vei ajunge la cauza principală. Și te vei trezi cu fața la perete și tot ce-ţi va rămâne de făcut este să țipi. Să țipi pentru propria ta corectare. Nu lumea sau vreun virus extern trebuie vindecate, ci virusul din tine.

Întrebare: Dacă urlu: „Spune-mi ce ar trebui să fac!” Este deja un mare pas în direcția corectă?

Răspuns: Da. În plus, știm cu toții că virusul este în noi. Acest virus este numit „egoism uman”. Odată ce vom scăpa de el, nu vor mai exista probleme.

Comentariu: Acesta este un lucru pe care îl știți doar dvs. și poate câțiva oameni de știință

Răspuns: Aceasta este problema. Asta înseamnă că omenirea va continua să primească lovituri.

Întrebare: Este oare pentru a ajunge la realizarea faptului că virusul este în interiorul nostru, că este egoismul nostru?

Răspuns: Da. Din păcate, nu poți face altceva aici.

Comentariu: Deocamdată, medicii ne calmează: „Este în regulă, vom veni cu un antivirus”.

Răspunsul meu: Medicii îi reprezintă pe cei care ne indică altă direcție, în loc să ne arate cauza principală a tuturor problemelor.

Comentariu: Dar ei nu știu.

Răspunsul meu: Aceasta este problema. Nimeni din lume nu știe nimic, dar toţi cred că știu și se încurcă reciproc.

Întrebare: Deci, ce se va întâmpla? Să presupunem că găsim o modalitate de a controla acest lucru cu un anumit antivirus. Dar va apărea în Brazilia, apoi în Argentina, în Rusia și în continuare. Aceste „furuncule” vor continua să erupă pe tot corpul?

Răspuns: Da. Până va ajunge în Israel!

Întrebare: Credeţi că, într-un fel sau altul, Israelul trebuie să fie primul care ajunge la rădăcina tuturor acestor probleme?

Răspuns: Cred că toate popoarele lumii trebuie să-și dea seama că, dacă Israelul dorește ca acest virus să dispară, atunci trebuie să facă astfel încât să dispară, ceea ce înseamnă că toată lumea ar trebui să se unească. Și dacă evreii se unesc, atunci automat toate celelalte popoare ale lumii se vor uni în aceasta. Alătură-te lor! Nimeni nu va fi împotriva acestui tip de vaccin dacă se face în Israel!

Întrebare: Prin vaccin vreţi să spuneţi conexiune?

Răspuns: Unitate! Nimeni din lume nu se va opune! Va fi ca și cum ai flutura o baghetă magică pentru că dirijorul stă acolo – în vârf.

Întrebare: Scenaristul?

Răspuns: Da. De îndată ce acest fapt devine cunoscut în lume și de îndată ce națiunile lumii vor obliga Israelul să facă acest lucru, atunci acest răspuns ajunge de la națiunile lumii la Israel, se va întâmpla!

Punctele de conexiune vor fi dezvăluite. La fel ca spinii pe care îi are acest virus, acesta este modul în care totul va fi adunat împreună ca roțile dințate care se potrivesc și totul va fi bine

Întrebare:  Este acesta pentru fiecare israelian, fiecare evreu?

Răspuns:  Și pentru toți ceilalți, de asemenea.

Întrebare: Ȋntreaga lume se va aduna împreună și mașina va începe să funcționeze?

Răspuns: Nu este nevoie de nimic altceva – doar de a ne aduna împreună! Atunci toate acestea se vor manifesta instantaneu, ca un singur mecanism.

Nici nu ne putem imagina cum unitatea noastră va începe să schimbe totul, la scară globală. Totul va începe să se schimbe: stele, galaxii, nebuloase. Sunt doar materie minerală! Este la un nivel sub noi.

Întrebare: Va începe și umanitatea să se schimbe?

Răspuns: Pe măsură ce începem să aspirăm unul către celălalt, totul din jurul nostru va începe să se schimbe. Imaginea lumii, descrierea cerului înstelat și vom asista la modul în care se întâmplă acest lucru. Totul este în devenire.

Din emisiunea de pe KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” din 21.12.2020

Națiuni de contact și fără contact

Întrebare: La mijlocul secolului trecut, antropologii au introdus conceptul de culturi de contact și non-contact. Există culturi, de exemplu, în Asia sau Europa de Sud, în care oamenii se angajează mai des în interacțiuni tactile și există națiuni mai reci care sunt departe de acest tip de comportament.

Unii cercetători au calculat că un cuplu, așezat la o masă într-un restaurant din Paris, a realizat 110 atingeri reciproce pe oră, în timp ce la Londra, niciunul. Care este rădăcina acestui fenomen? Această apropiere între oameni înseamnă că există unele națiuni care sunt mai aproape de unitate?

Răspuns: Nu. Nu aș spune că acest lucru semnalează apropierea oamenilor, dar totuși se vorbește despre caracterul lor popular național și despre educație. Multe depind de mediul în care a fost crescută persoana. Totuși, putem vedea de la oamenii care se mută dintr-un loc în altul și trăiesc, de câteva generații, departe de țara lor natală, cât de diferiți sunt în comparație cu rezidenții locali.

Întrebare: Deci, toate calitățile noastre naturale nu afectează în niciun fel gradul de unitate despre care vorbiți? Va trebui fiecare să facă propriile eforturi?

Răspuns: Fără îndoială, toată lumea ar trebui să facă eforturi pentru a se uni, pentru a se ridica nu numai deasupra egoismului, ci și peste obiceiurile lor, pentru a fi mai aproape de ceilalți.

La urma urmei, dacă cineva care îți vorbește, te atinge o dată pe oră și cineva te ține tot timpul de mână, asta nu înseamnă încă nimic. Trebuie să luăm în considerare calitățile particulare ale acestei persoane, modul în care a fost crescută și în ce mediu. Totul este foarte complicat.

Vorbesc despre apropierea care se întâmplă atunci când oamenii simt la fel. Cel mai important lucru este să te afli într-o inimă comună. Poate că toată lumea depune un efort diferit pe care nu-l putem compara. Dar aceasta este deja o problemă la un nivel superior.

Întrebare: Despre ce fel de lucruri simt oamenii la fel?

Răspuns: Despre dacă se află într-o dorință sau aspirație comună, precum și despre modul în care definesc această stare, ce fac cu ea, de ce sunt împreună și care este scopul unirii lor.

Toate acestea ar trebui să le fie clare. Cât de mult pot fi mai apropiați unul de celălalt în clarificarea acestui scop este rezultatul unirii lor.

Din emisiunea de pe KabTV „Abilități de comunicare”, din 30.10.2020

“Inutilitatea faptului de a fi primii în lume la vaccinare” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Inutilitatea faptului de a fi primii în lume la vaccinare

În ceea ce privește vaccinarea populației sale, Israelul conduce lumea cu o marjă atât de mare încât țara aflată pe locul al doilea, EAU (Emiratele Arabe Uniite) are puțin peste jumătate din succesul Israelului, iar Statele Unite, unde sunt fabricate vaccinurile, se află într-un îndepărtat nr. 5, cu o rată de vaccinare care este de opt ori mai lentă decât cea a Israelului pe cap de locuitor. Liderii mondiali uimiți trimit delegații în Israel pentru a afla ce facem bine. Dar, în timp ce liderii se minunează, restul lumii este mult mai puțin impresionată și, ciudat încă, rata infectării nu scade în ciuda vaccinărilor și în ciuda închiderii. De ce nu funcționează vaccinurile?

În loc de admirație, primim mustrări din toate părțile. Oamenii dau vina pe Israel pentru faptul că le-a refuzat vaccinurile palestinienilor. Desigur, nu este adevărat, dar adevărul nu contează. Dacă le-ar fi primit mai întâi palestinienii, în fața oricărei persoane israeliene, oamenii ar spune că Israelul încearcă să-i elimine. Pentru că nu le obțin suficient de repede (în opinia unora), oamenii spun că vrem să moară de Covid. Oricum ar fi, durerea lor este vina noastră. Așa a fost întotdeauna și așa va fi întotdeauna, până când vom începe să facem ceea ce trebuie.

Succesul nostru în vaccinarea populației este remarcabil, dar nu este ceva cu care ar trebui să ne lăudăm. Dacă am fi mai deștepți, am fi făcut-o mai discret și nu am fi arătat cifrele.

În general, nu văd niciun motiv de mândrie; am creat o datorie națională uriașă, un deficit uriaș și nu cred că speranța că în câteva luni economia se va recupera datorită vaccinurilor și vom putea plăti datoria, are vreo stabilitate.

Este minunat că vaccinăm populația, dar nu am făcut cel mai important lucru, aşa încât vaccinurile nu vor ajuta. Atât timp cât nu respectăm legile naturii, natura va continua să conducă națiunile împotriva noastră. Legile naturii dictează că Israelul va da un exemplu de unitate, dar suntem ocupați să declarăm noi partide politice în fiecare zi. Nu suntem un exemplu în ochii lumii; suntem o batjocură. Un comentariu tipic al unui neevreu la un tweet pe care un evreu l-a scris împotriva altuia a declarat: „Mi s-a spus că de obicei evreii îi urăsc cel mai mult pe evrei”. Ei ne privesc cu milă.

Nu este de parcă nu știu ce vor de la noi. În adâncul sufletului, cei mai furioși antisemiţi simt ceea ce caută la evrei. Când ne învinovățesc pentru provocarea tuturor războaielor, la fel ca Mel Gibson, de exemplu, spun de fapt că am putea preveni aceste războaie. Și într-adevăr am putea, dacă doar am da un exemplu de unitate. Dar când dăm un exemplu de dezgust și ură reciprocă, aceasta este ceea ce lumea absoarbe de la noi. Va fi atunci de mirare că la un moment dat națiunile vor decide să scape de noi?

Nu e ca și când nu am fi făcut niciodată nimic corect. Iudaismul se bazează pe cele mai lăudabile valori. Suntem singurii oameni care au devenit națiune, numai după ce s-au angajat să se iubească unii pe alții „ca un singur om cu o singură inimă”; suntem singura națiune al cărei motto a fost „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”; și suntem singura națiune care a avut sarcina de a fi „o lumină pentru națiuni”, pentru a da un exemplu de iubire față de ceilalți și responsabilitate reciprocă.

Acesta este exemplul pe care antisemiţii vor să-l dăm. Henry Ford, în mod clar unul dintre cei mai cunoscuți antisemiţi din istoria americană a scris în cartea sa Evreul International – Cea mai mare problemă a lumii, „Reformatorii moderni, care construiesc sisteme sociale model, … ar face bine să se uite la sistemul social sub care erau organizați primii evrei”. La fel, Vasily Shulgin, un membru în vârstă al Parlamentului rus, înainte de Revoluția Bolșevică din 1917 era cunoscut pentru antisemitismul său turbat. În cartea sa Ceea ce nu ne place despre ei …, el a scris despre evrei: „Lasă-i … să se ridice la înălțimea pe care aparent au urcat [în antichitate] … și imediat, toate națiunile se vor repezi în picioare. Ei se vor grăbi nu în virtutea constrângerii … ci cu liberul arbitru, veseli în spirit, recunoscători și iubitori, inclusiv rușii!”

Există mai multe exemple, dar mesajul este clar. Menirea noastră, a israelienilor și a fiecărui evreu, este să dăm un exemplu de unitate. Ori de câte ori facem altceva, acesta este interpretat ca un act împotriva națiunilor și interpretăm reacția lor contrară ca antisemitism. Prin urmare, dacă vrem să eliminăm antisemitismul, trebuie să eliminăm diviziunea dintre noi. Iată ce ne cere legea naturii. Dacă facem acest lucru, ne vom inocula împotriva oricărei nenorociri, inclusiv a virușilor, a războaielor, a crizelor economice și a oricărei alte nenorociri, deoarece vom fi în congruență cu natura.

“De ce suntem stoici cu privire la două milioane de decese de Covid” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinDe ce suntem stoici cu privire la două milioane de decese de Covid

În ultimul an, aproximativ două milioane de oameni au murit din cauza bolii coronavirus. Totuși, cât de îngrijorați suntem? Hai să recunoaşem! Nu suntem. Suntem teribil de îngrijoraţi de închiderea afacerilor, a cinematografelor, a arenelor sportive, a școlilor și a altor astfel de lipsuri de divertisment și de ocupaţii, dar ce spuneţi de cele două milioane de victime ale virusului? Suntem destul de stoici în privinţa lor.

Într-adevăr, dacă luați în considerare populația globală, două milioane de decese de Covid-19 nu sunt foarte multe. O tratăm ca pe un fenomen natural, un caz de forță majoră ca să spunem așa, așa că suntem destul de calmi în privința asta.

Dar aici există o problemă mai mare: nu suntem atenți la scopul pandemiei și din această cauză, pregătim deja următoarea lovitură, care va fi mai dureroasă și mai răspândită chiar decât coronavirusul. Dacă tot de ceea ce ne pasă este că nu putem merge la baruri și filme, atunci aducem asupra noastră un dezastru mai grav decât virusul, ceva care ne va obliga să căutăm rădăcina acestor catastrofe și nu să ne fixăm speranțele pe vaccinuri, care sunt bune până când apare următoarea mutație rezistentă.

Cauza fundamentală a pandemiei sunt relațiile corupte dintre noi. Aceste relații nu distrug doar țesătura societății, așa cum vedem acum în toată SUA. Exploatarea și reaua-voință distrug țesătura întregii noastre lumi. Ele sunt dăunătoare pentru societatea noastră, pentru planeta noastră, pentru sănătatea noastră și pentru toate speciile de animale. Ele ne împiedică să cooperăm în beneficiul întregii umanități; nu ne lasă să lucrăm umăr la umăr pentru a ne salva planeta. Neîncrederea nu ne lasă să reparăm rănile societății noastre, ceea ce duce la violență, agresivitate, fanatism, sărăcie, depresie, abuz de substanțe și războaie.

Tratamentul nostru rău reciproc ne face să ne purtăm la fel faţă de tot ceea ce ne înconjoară: solul, apa, aerul, plantele, animalele și oamenii. Toți suferă pentru că ne urâm reciproc și reacționează în consecință. Acesta este motivul pentru care furtunile sunt din ce în ce mai intense, incendiile sunt mai răspândite și mai frecvente, iar epidemiile se răspândesc mai repede și apar mai repede decât oricând. Mesajul de la toate acestea este clar: remediați relațiile voastre sau acestea vă vor distruge.

Nu avem prerogativa de a fi stoici cu privire la victimele Covid-19, deoarece acest lucru ne distruge viitorul. Dacă ne corectăm relațiile, aceasta va calma încercările pe care tocmai le-am menționat și vom găsi pace și liniște sufletească. În caz contrar, vom avea un an foarte rău și chiar un deceniu mai rău.

#COVID19 #death

Diversitatea culturală

Întrebare: Termenul „multiculturalism” a apărut la sfârșitul anilor 60 în Canada și a fost recunoscut oficial în anul 71 al secolului trecut. Implică schimbul de ideologii, idei, opinii politice, practici și culturi. Multiculturalismul înseamnă integrare, dar fără asimilare, unde fiecare își menține propria sa cultură.

Consideri că acest lucru este pozitiv pentru dezvoltarea umană?

Răspuns: Tot ceea ce se face se manifestă în cele din urmă ca o mișcare înainte. Este adevărat, uneori nu într-un mod foarte bun, dar totuși, aceasta este considerată o promovare.

Întrebare: Poate, în scopul comunicării între oameni, ar fi mai bine dacă ar exista o singură cultură comună?

Răspuns: Acest lucru este imposibil. Fiecare națiune are propriul mediu și propria sa istorie. De la sine, fiecare este creat diferit.

Comentariu: Dacă cel puțin o țară ar avea o singură cultură, la urma urmei, este foarte dificil să menții diferite culturi din punct de vedere economic.

Răspunsul meu: Nu. Nu putem face asta. Dimpotrivă, trebuie să investim în dezvoltarea culturilor și să mergem mai departe cu tot felul de diversități.

Comentariu: Principiile de bază ale multiculturalismului includ, în primul rând, diversitatea culturală care îmbogățește societatea și o face viabilă. În al doilea rând, acestea includ dreptul la diferență culturală și unitate în pluralism.

Se pare că oamenii nu se pot uni singuri deasupra diferențelor lor. Aici avem nevoie de legi de stat clare, care să fie susținute de drepturi și, desigur, de educație.

Răspunsul meu: Vedem că statul introduce treptat legi care susțin multiculturalismul.

Comentariu: Adevărul este că atunci când această ideologie se amestecă cu politica, politicienii încep să o manipuleze, ceea ce distruge țara. În țările omogene cu o singură cultură, viața este mult mai ușoară.

Răspunsul meu: Nu poți face nimic. În Scandinavia, de exemplu, există mai mult sau mai puțin uniformitate. Cum era Franța acum 40 de ani în comparație cu astăzi este ca ziua și noaptea.

Întrebare: Este clar că acesta este un proces natural. Dar unde duce?

Răspuns: La rezultatul că întregul glob va fi mixt și va exista o singură cultură care va include toate formele posibile de comunicare multiculturală. Și, nu va deranja pe nimeni!

Din emisiunea de pe KabTV „Abilități de comunicare” din 16.10.2020