Category Archives: Educatie integrala

“Corona – Virusul care ne reprogramează” (Thrive Global)

Thrive Global a publicat noul meu articol: “Corona – Virusul care ne reprogramează

Obligându-ne să ne bazăm unii pe alții pentru sănătatea noastră, virusul ne învață că putem avea încredere unii în alții, că putem construi comunități de sprijin și că putem găsi plăcere în oameni mai mult decât în lucruri.

Este posibil să nu observăm, pentru că suntem cine suntem, dar modul în care gândim despre viață, lucrurile pe care le dorim, le valorăm, le preferăm, aspirațiile, manierele, temerile, reacțiile noastre, toate acestea sunt „programate” în psihicul nostru prin mediul social în care trăim. Când COVID-19 s-a impus în viețile noastre și le-a închis, ne-a afectat pe toți. Pentru unii, impactul său a fost fizic, dar pentru toți este emoțional. Implicațiile sociale și comportamentale pe care le-a impus coronavirusul sunt abia la început, dar vor fi de lungă durată. Am intrat într-o nouă eră. Cu cât ne adaptăm mai devreme, cu atât mai bine pentru noi toți.

Coronavirusul nu ne va lăsa să ne întoarcem la un consumism nestăvilit, la exploatarea necontrolată a planetei și a noastră, reciproc.

Chiar dacă dorim să ne întoarcem la vechiul nostru mod de viață, prezența virusului  va face foarte dificil acest lucru. Oriunde mergem, există șanse ca noi să luăm virusul sau să îl transmitem unei alte persoane, chiar dacă purtăm o mască și păstrăm distanța. Treptat, virusul ne obligă să reconsideram lucrurile pe care le-am considerat ca fireşti, cum ar fi: să ieșim în baruri și restaurante, să sărim într-un avion pentru a pleca în vacanță, să cumpărăm gadgeturi noi doar pentru că sunt noi sau pentru că prietenii noștri le au, etc.

Obligându-ne să ne comportăm diferit, virusul ne „reprogramează”. Cine ar fi crezut în urmă cu doar câteva luni că putem imagina o viață care nu este o continuă desfășurare de plăceri imediate (dar nemulțumitoare)? Însă acum, dacă am avea doar sprijinul de bază garantat, mulți ar renunța cu bucurie la trendul mulţimii și ar spune: „Opriți lumea, vreau să ies”, pentru a parafraza muzicalul lui Leslie Bricusse.

Coronavirusul nu este încă o epidemie. La fel ca un virus informatic, acesta ne reprogramează sistemul de operare și ne schimbă esența. Dar nu într-un mod rău; dimpotrivă, ne încetinește viața, pentru a putea descoperi plăcerile ascunse pe care nu le mai aveam înainte. Obligându-ne să ne bazăm unii pe alții pentru sănătatea noastră, virusul ne învață că putem avea încredere unii în alții, că putem construi comunități de sprijin și că putem găsi plăcere în oameni, mai mult decât în lucruri.

Coronavirusul nu ne va lăsa să ne întoarcem la un consumism nestăvilit, la exploatarea necontrolată a planetei și a noastră reciproc. Ne va învăța cum să construim o viață bună, durabilă, pentru noi înșine și pentru copiii noștri. Dacă urmăm de bună voie directivele sale, vom finaliza tranziția rapid și ușor. Dacă rămânem încăpăţȃnați, o vom împlini dureros și încet. Oricum, COVID-19 va câștiga. Ne va obliga să blocăm ceea ce nu este esențial pentru viață și să ne deschidem pentru ce este esențial pentru fericire.

“Plăgile timpului modern” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Plăgile timpului modern

Încă nu ne-am recuperat dintr-o epidemie și urmează alta. Un nor de praf uriaș din deșertul Sahara a ajuns în statele aflate de-a lungul Coastei Golfului SUA, care afectează calitatea aerului. Fenomenul nu este neobișnuit, dar dimensiunea și puterea acestuia sunt neobișnuite, potrivit NASA. Furtuna de praf, care a înregistrat recordul, a apărut în același timp cu informațiile despre invazia unui roi de lăcuste în America de Sud, care au distrus până la 80% din recolte, în calea lor. Și toate acestea se întâmplă în timp ce pandemia de coronavirus se răspândește tot mai rapid. Semnalele naturii sunt fără echivoc; trebuie doar să învățăm cum să le citim, pentru a trece de la starea de neputință la speranță.

După lungi  generații de dezvoltare, natura ne impune acum să ne maturizăm și să ne întrebăm: pentru ce trăim, care este scopul existenței noastre, dacă dorim să continuăm viața de zi cu zi, fără să înțelegem ce ar trebui să facem și pentru ce scop.

Cu siguranță ne confruntăm cu perioade similare celor zece plăgi ale Egiptului antic. Se preconizează că vor veni mai multe maladii. Fără a ține cont de impactul altor factori de mediu care aduc deja riscuri de consum alimentar, ONU estimează că singură, criza de coronavirus, ar putea dubla numărul de persoane care vor suferi de foamete acută, pentru 265 milioane de oameni la nivel global, până la sfârșitul acestui an.

Când oamenii se confruntă cu lovituri de neînțeles și le privesc superficial, apar teorii ale sfârșitului timpului. Mărimea și frecvența dezastrelor sunt cu siguranță percepute de oameni ca o „furtună perfectă”, îngrijorătoare. Totuși, astfel de epidemii și alte calamități naturale apar pentru a determina umanitatea să-și examineze cursul acțiunilor față de natură, și să-și regândească obiectivele deasupra unei simple vieţuiri existențiale.

După lungi generații de dezvoltare, natura ne impune acum să ne maturizăm și să ne întrebăm: pentru ce trăim, care este scopul existenței noastre, dacă dorim să continuăm să ne ducem viața de zi cu zi fără să înțelegem ce ar trebui să facem și pentru ce scop. Natura vrea să răspundem la aceste întrebări și să creștem. Până acum, am avansat inconștient, ca niște copii mici conduși de o dorință egoistă de a primi pentru noi înșine, alergând după plăceri inutile, în detrimentul altora.

Abordarea egoistă a omului contrazice echilibrul perfect al întregului sistem natural. Prin urmare, natura ne împinge din spate până când vom deveni conștienți și vom înțelege programul care controlează creația. Este un fel de „software natural al naturii” care operează fiecare aspect al palanetei noastre. Trebuie să spargem codul sistemului, să îl pătrundem și să participăm activ la gestionarea întregii realități.

Odată ce înțelegem cum funcționează acest program, ajustându-ne atitudinea unul față de celălalt, reparând relațiile noastre, vom afecta în mod pozitiv întregul sistem. Mai presus de toate tendințele noastre egoiste naturale, trebuie să învățăm să construim legături de conexiune, considerație, responsabilitate reciprocă și iubire. Pur și simplu gândind în direcția consideraţiei reciproce, toată natura va începe să se calmeze. Vom aduce echilibru întregii omeniri, întregului pământ și întregului univers, deoarece gândirea este cea mai puternică forță din realitate.

Gândurile funcționează similar unui câmp magnetic. Nu vedem forțele care operează în spatele acelui câmp, dar ele există și se influențează reciproc. La fel, noi oamenii, îi afectăm pozitiv pe ceilalți, prin gândurile noastre despre cum să creștem conexiunea.

Nimic nu are loc întâmplător sau fără scop. Lumea suportă provocări extraordinare. Chiar dacă de obicei sunt percepute ca insuportabile, putem vedea partea lor pozitivă, dacă ne dăm seama că aceste lovituri ne ajută să accelerăm procesul de conectare. Ele au ca scop să ne unească, să descoperim modul în care depindem unul de celălalt, pentru a supraviețui și a prospera. Dar nu ar trebui să așteptăm ca dezastrele să trezească sentimentul de unitate dintre noi. Reparând relațiile noastre umane și interacțiunea noastră cu natura, vom putea evita aceste lovituri și vom simți integralitatea și binefacerea din natură.

„Care Sunt Lucrurile Care Nu Contează În Viață?” (Quora)

Michael Laitman, pe Quora: „Care sunt lucrurile care nu contează în viață?”

Suntem făcuți din material egoist, unde în primul rând considerăm beneficiul propriu în detrimentul celorlalți.

Cu cât ne dezvoltăm, cu atât ego-ul nostru crește și, în special, în era noastră, ego-urile noastre s-au dezvoltat atât de mult încât ni se pare tot mai dificil să ne împlinim pe noi înșine.

Dincolo de elementele esențiale ale vieții noastre – hrană, sex, familie și adăpost – ego-urile noastre ne fac să credem că bogăția, puterea și faima sunt importante, atât de mult încât mulți oameni sunt dispuși să își dedice întreaga viață pentru a atinge unul sau mai multe dintre aceste obiective.

Cu toate acestea, dacă am înțeles că dincolo de toate obiectivele corporale pe care ni le putem imagina, există un obiectiv spiritual mai exaltat care ne așteaptă pe toți – unul în care devenim premiați cu un suflet etern, o împlinire fără limite, o percepție și o senzație completă a realității, precum și, armonie și echilibru cu calitatea altruistă a naturii – atunci vom vedea plăcerile corporale ca fiind neimportante, deoarece acestea sunt trecătoare și nu duc la o împlinire de durată.

S-a scris despre țelul spiritual de către cei care l-au atins, că dacă o persoană ar experimenta chiar și cea mai mică parte a plăcerii spirituale, atunci ar fi dispus să renunțe la tot ce are în caporalitate de dragul creșterii spirituale.

Plăcerea spirituală este totuși ascunsă de noi.

Acest lucru se datorează faptului că, dacă ar fi disponibilă cu ușurință, atunci am fi atașați de ea pur și simplu pentru că ar fi o plăcere mult mai mare decât tot ceea ce este disponibil în lumea noastră și, făcând acest lucru, nu vom exercita nicio alegere liberă în căutarea noastră spirituală.

Ajungem pe calea spirituală când simțim un anumit tip de goliciune și lipsă de împlinire în dorințele noastre corporale. Oricât de mult ne umplem cu mâncare, sex, familie, bani, onoare, control și cunoștințe, suntem în continuare lipsiți, dorind ceva diferit și în cele din urmă punem sub semnul întrebării sensul și esența vieții.

Cei cu întrebări existențiale împreună cu experiențe amare în dorințele lor corporale sunt conduși la o căutare spirituală, unde verifică diferite materiale și grupuri căutând răspunsuri, iar în cele din urmă, privind motivul pentru care sunt în viață.

Dacă ajungem la realizarea că trăim pentru a ne ridica la o percepție și o senzație superioară a realității, unde ne atingem sufletul etern, atunci când măreția acestui scop spiritual se aprinde ca fiind de cea mai mare importanță în viață, pierdem importanța în scopuri corporale de avere, putere și faimă.

Apoi, dezvoltăm o abordare mult mai firească și mai echilibrată în ceea ce privește corporalitatea. Nu mai încercăm să extragem tot felul de plăceri de la dorințele corporale supra umflate, și în schimb, operăm deasupra lor cu intenția de a atinge scopul spiritual.

Apar dubiile

Întrebare: Acum carantina a fost relaxată, oamenii au ieșit pe străzi: restaurante, frizerii și magazine pentru consumul continuu. Totul este la fel ca înainte, nimic nu s-a schimbat. Așa că, de ce a fost necesar virusul?

Răspuns: Eu cred că nu ne putem schimba de prima dată. Însă cu toate acestea noi am început să ne îndoim dacă am fi putut să trăim incorect. Totul este revelat prin comparație.

Dar de prima dată, este puțin probabil că vom putea să tragem concluziile. Mai mult, noi încă nu ne-am întors la trecut și să analizăm ce s-a întâmplat. Noi luăm statul nostru acasă ca pe o încarcerare, întemnițare.

Și acum noi vom merge înapoi la muncă și gradual vedem că întoarcerea la practicile consumului se va manifesta în noi ca negativă. Apoi vom știi ce să facem.

De pe KabTV” Fundamentele Cabalei”, 5/3/20

Neputința guvernelor și pasivitatea societății

Întrebare: Înainte, aproape întreaga parte sudică a Italiei a supraviețuit mulțumită turismului. Dacă este șomaj, cum își vor hrăni oamenii familiile lor?

Răspuns: Eu înțeleg că acum multe profesii, poziții, întreprinderi și afaceri nu vor putea să se întoarcă la starea lor anterioară.

Adevărul este că este necesar să adopte un program de stat absolut clar. Asta nu ar trebui să fie doar ajutorul în forma de a da o mână de ajutor ci o implicare voită a întregii societăți în rezolvarea acestei probleme.

Este rezolvată prin reducerea forței de muncă ce nu este necesară. Cel puțin pentru acum. Este mai bine să trimiți oamenii acasă și să le dai un venit minim, normal.

Noi trebuie să înțelegem cum să creăm o societate nouă. Pentru a face asta, voi trebuie să efectuați constant conversații, discuții, dar nu așa cum sunt efectuate acum la televiziune, unde diverși oficiali guvernamentali sunt invitați și ei toacă ce au nevoie.

Este necesar să se invite specialiști, oameni de știință, dar nu tot felul de figuri publice care visează să devină prim miniștrii. Și apoi vom fi lămuriți și vom vedea la ce stare ar trebui să ajungem cu adevărat. Va străluci pentru noi tot mai mult, iar eu o văd.

Întrebare: Tu spui că doar sistemele de stat pot rezolva problemele locurilor de muncă. Dacă asta este așa, atunci care este rostul  abordării Cabaliste pe tema coronavirusului în locul dezvoltării spirituale?

Răspuns: Eu nu spun că statele pot rezolva această problemă. Aceasta este o problemă pentru societate și producători. Societatea trebuie să decidă ce îi trebuie și ce nu îi mai trebuie și să își asume funcțiile pe care statul le-a pus departe de el pentru a controla totul.

Adevărul este că asemenea legi de competiție domină în guverne încât ele nu pot să rezolve aceste probleme. Eu nu îi învinui pe ei deoarece natura umană ne-a condus într-o asemenea stare.

În niciun caz nu cred că asta ar trebui lăsata guvernelor. Poate ele pot face ceva, cel puțin pentru acum, dacă societatea protestează împotriva lor prin organizarea demonstrațiilor și a marșurilor de protest. Într-adevăr, multe firme și întreprinderi nu vor putea să se întoarcă la activitățile lor normale.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 5/3/20

Familii de închiriat

Observaţie: În Japonia, se închiriază copii, soți și soții, iar acum sunt închiriate familii întregi. Un bărbat merge la o agenție și comandă o familie. El poate alege oameni cu un anumit fizic, personalitate, caracter etc.

Aceasta este o muncă psihologică serioasă. Ca regulă, o persoană are nevoie de atenție.

Se spune că în secolul 21, familia nu este cel mai important lucru din viață pentru o persoană.

Comentariul meu:  Nu, nu că familia nu este importantă, ci nu este important să fii înregistrat oficial și obligat în funcție de un fel de înregistrare. Un bărbat încă vrea să fie conectat intern. El trebuie să se simtă atras, aşa încât chiar și o datorie să îi fie plăcută, așa cum se întâmplă de obicei cu copiii.

Pe măsură ce egoismul nostru evoluează constant, totul trebuie să treacă prin dorințele noastre. Adică vreau să fiu obligat, vreau să am grijă, vreau să mă atragă, să mă conectez cumva, să fiu implicat într-un anume fel, la fel ca atunci când oamenii joacă diferite jocuri și se leagă sau chiar se bat și se amenință .

Adică simți dependență, datorie și, alături de aceasta, atașament. Aceasta este ceea ce îi lipsește astăzi unei persoane pentru că nu știm să ne jucăm cu egoismul nostru.

Ȋntrebare: Așadar, poate ar trebui să ne oprim acolo și să lăsăm ca toată lumea, mereu, să închirieze o familie.

Răspuns: Și cum trăiește o familie modernă astăzi?

Observaţie: În cazul unei familii de închiriat, știm că există o anumită distanță între oameni și că este un fel de joc.

Comentariul meu: Nu, depinde de acord. Cred că nu este nimic special aici.

Desigur, japonezii au tradiții străvechi: geișele care au susținut într-adevăr atmosfera psihologică, conversația, participarea, jocurile, muzica etc. Adică, asta îi lipsea unei persoane. Televiziunea de azi nu poate înlocui acest lucru.

Acest lucru necesită și mai multă intuiție, deoarece egoismul nostru se dezvoltă și începe să-i vadă finețea, viciul și limitarea. De fapt, vreau astfel de senzații pe care nu le poți da altcuiva sau altcineva să ţi le dea ţie. Prin urmare, acesta este un aranjament foarte interesant.

Ȋntrebare: Ce este o familie? Un standard la care o persoană aspiră intern?

Răspuns: Familia este o preocupare clară, internă unul pentru celălalt, unde simți că fericirea ta constă în asigurarea fericirii altuia. Aceasta este familia.

Și pot fi alți oameni, micul tău câine, sau chiar să-ţi iei un crocodil acasă, nu are importanţă cine sau ce. Principalul lucru este că simți că te bucuri că împlinești pe cineva.

Ȋntrebare: Poate este normal ca acum să se facă căsătorii între persoane de același sex?

Răspuns: Nu știu cum să o numesc: căsătorie sau nu. Toate acestea sunt foarte arbitrare. Cel mai important este că o persoană simte plăcere în a avea grijă de cineva.

A da altuia se transformă în propria împlinire. De aceea există atât de multe animale de companie și diverse cluburi în care oamenii interacționează cumva și fac ceva.

Este adevărat că acest lucru depășește simplul sex, deoarece nu împlinește o persoană. Chiar dacă durează destul de mult timp, de multe ori pe zi, el începe să simtă că, în general, acest lucru nu îl împlinește.

Ȋntrebare: Există o diferență: o familie pentru o femeie și o familie pentru un bărbat? De ce este importantă familia pentru un bărbat?

Răspuns: Pentru o femeie este mai important atașamentul fizic, apartenența la cineva. Pentru un bărbat, apartenența spirituală este mai importantă – ca grija spirituală pentru celălalt.

O femeie își vede realizarea în îngrijirea fizică a unui bărbat. Un bărbat își vede realizarea în grija spirituală pentru o femeie.

Îmi este greu să explic acest lucru, deoarece în principiu, asta nu sună așa cum este cu adevărat.

Ȋntrebare: Cum poate fi implementată grija spirituală într-o familie de închiriat?

Răspuns: Și ce înseamnă să închiriezi sau să nu închiriezi? Când ne căsătorim, nu ne închiriem singuri? Nu ne vindem singuri pentru un anumit preț?

Eu dau, tu iei; tu dai, eu iau. Și toate acestea se bazează pe legi clare care pot fi stabilite în mod clar. Da, există o gamă uriașă de sentimente umane în asta! Dar, în principiu, totul este foarte simplu.

Ȋntrebare:  Ai spus odată că, dacă o femeie își pierde familia sau soțul din diverse motive,ea poate totuși ajunge la o vârstă înaintată, să se descurce singură, lucru care este mult mai dificil pentru un bărbat. De ce?

Răspuns: O femeie este organizată în așa fel încât în cadrul acestei lumi este bine stabilită, destul de ciudat. Ne-am putea întreba: cum este posibil fără un bărbat ?! Dar de fapt, este invers. Un bărbat fără o femeie este ca și cum ar fi fără adăpost.

O femeie, potrivit Cabalei, este numită „acasă”. Nu un bărbat, ci o femeie, pentru că este în natura ei să creeze o casă, o familie, un loc, pereți, acoperiș. Iar un bărbat, dacă nu are pentru cine să o facă, nu o va face singur.

Observaţie: Este ca un copac fără rădăcini. Bărbatul este un copac, iar femeia reprezintă rădăcinile.

În multe cupluri, când cineva este invitat să fie partener temporar, acea persoană începe să aibă sentimente pentru acest partener.

Comentariul meu:  Natural. Chiar mai mult! Tocmai pentru că nu se conectează reciproc, nu sunt obligați. Astăzi, un partener cu care am trăit multe luni sau poate am coexistat mai mult timp, poate spune: „Știi…? astăzi s-a încheiat contractul nostru!” Sună groaznic! Și îţi pare că acesta este sfârșitul vieții, sfârșitul lumii! Cum se poate asta?! Am uitat că aveam un contract. Am uitat că mă joc! Am uitat că se joacă cu mine! Si asta e.

Iar mâine dimineață, își va lua valiza și va pleca calm, pentru ca în câteva ore să aibă un alt contract, o altă familie. Și am rămas singur și nici nu m-am gândit la viitorul meu. Cum pot ieşi din ceea ce am acum? Este foarte interesant.

Ȋntrebare: Poate merită să creezi o relație contractuală, astfel încât oamenii să poată construi o familie?…aşa încȃt să nu se încheie contractul?

Răspuns: Cred că de îndată ce vor schimba contractul în căsătorie, aceasta va fi sfârșitul contractului. Prin urmare, cel mai bun lucru în această situaţie este să spunem: „Contractul s-a încheiat. Dacă vrei să rămânem împreună, va trebui să trăim ca soț și soție adevăraţi, cu toate responsabilitățile. Deci, ai timp să te gândeşti la asta până mâine”.

Observaţie:  Dar de multe ori se transformă într-o dramă, deoarece o persoană se obișnuiește cu această relație, iar pentru cealaltă rămâne un loc de muncă/ o datorie. Oamenii se obișnuiesc de fapt cu simpatia, afecțiunea.

Comentariul meu:  Cu siguranță că se obișnuiesc cu asta. Vedem asta chiar și în actorii care joacă anumite roluri. Ei nu pot să nu se obişnuiască cu rolurile și să continue să joace în viață la fel ca pe scenă.

Observaţie:  Așa apar astfel de drame, atunci când intri în acest fel de relație.

Comentariul meu:  Dar acesta este profesionalism, nu puteți face nimic în acest sens.

Ȋntrebare:  Ce fel de familie vom avea în viitor? Familii de închiriat?

Răspuns:  În principiu, cred că umanitatea va ajunge atȃt de departe încȃt să foloseacă, dur vorbind, serviciile reciproce, pentru a atinge un nivel mai înalt decât unitatea familială sau prietenia, și vor folosi acest lucru pentru a obține un nivel mai înalt al interacțiunilor reciproce.

Adică va fi interacțiunea unor oameni care vor să atingă următorul nivel spiritual. Se vor conecta între ei pentru a se ajuta reciproc psihologic și spiritual, astfel încât fiecare dintre ei, prin intermediul celuilalt, să poată atinge o conexiune cu o cauză superioară.

Ȋntrebare: Este posibil să transformăm acest viitor minunat, în prezent?… să încercăm să îl implementăm în mediu, acum?

Răspuns:  Nu cred că astăzi există o nevoie pentru astfel de conexiuni. Poate cu generațiile mai tinere. Nu se ivesc, deoarece oamenii nu sunt încă angajați în practici spirituale reale. Deci, nu văd realizȃndu-se astfel de relaţii.

Dar se apropie încet. Poate că totuşi vom vedea astfel de familii care apar pentru a se completa reciproc și pentru a-L dezvălui pe Creator între ei.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 1/28/20

Experiment: 5 zile în izolare totală

Comentariu: Știm că astăzi oamenii sunt imersați în internet; parcă n-ar mai avea nevoie de nimeni, doar de un gadget și de acces la internet. Recent, s-a organizat un experiment în care trebuia să petreci cinci zile într-o celulă plăcută, izolată și fără internet.

Răspunsul meu: Este o experiență care simulează moartea.

Întrebare: A avut loc în Marea Britanie, la televiziune, Channel Five a lansat emisiunea numită „În închisoare: Experimentul anti-social.” Fiecare participant ocupa câte o celulă, una confortabilă, cu un pat moale, condiții igienice și mâncare îndestulătoare, timp de cinci zile.

Principala condiție a fost însă solitudinea absolută. Oamenii puteau doar desena, citi și vorbi singuri. Și în doar câteva ore au intrat în panică.

Fiecare s-a confruntat cu panica sa în mod diferit: unul a apăsat butonul de panică, altul a început să vorbească cu camerele de supraveghere, iar al treilea s-a stricat la stomac. Doar o singură persoană a rezistat, o bloggeriță care și-a dorit ca astfel să scape de obiceiurile ei. Ea și-a adus creioane, culori și foarte multă hârtie și a desenat tot felul de imagini fără noimă.

Care a fost concluzia experimentului? Cercetătorii au observat că o ființă socială cum este omul suferă din cauza singurătății dar un cetățean al lumii moderne care are acces permanent la internet, nu realizează pe deplin acest lucru, până când nu este complet izolat.

Umanitatea și singurătatea, sunt compatibile aceste două concepte?

Răspuns: O persoană care a fost inclusă în lume și dintr-o dată descoperă că este detașată de ea, simte un gol imens. Obișnuia să lucreze în ritmul acestei lumi, ziua, noaptea, știri, etc, cu toate aceste programe și întâlniri și brusc nu mai are acces la ele. Desigur că se confruntă cu un vid uriaș.

Oamenii trăiesc astfel, în acest gol. Mi-aduc aminte de copilărie și tinerețe, până în anii nouăzeci. În 1995 am creat primul website kabbalah.info. Cum trăiam înainte? Aveam ziare și televiziune. Înainte de televiziune, la care am avut acces în 1955, aveam doar ziare și cărți.

Întrebare: Ce s-a schimbat în om în doar 50 de ani încât nu mai este capabil să stea singur?

Răspuns: Omul are o conexiune cu lumea și nu poate trăi în lipsa ei. Nu e vorba despre o rețea informatică; este rețeaua de conexiuni dintre noi care se revelează acum. Nu mai putem exista fără să-i simțim pe ceilalți. Dar noi umplem această senzație cu gânduri total diferite, știri și tot felul de lucruri inutile. În general însă, am descoperit rețeaua de conexiuni dintre noi.

Simt că sunt conectat la ea și nu pot exista fără ea. Este ca aerul pentru mine. Sunt conectat și mă hrănesc din ea; primesc această hrană informațională și ea mă menține activ. Fără ea nu simt că trăiesc.

Întrebare: Dacă dai deoparte straturile de informații primite de o persoană, ce mai rămâne important pentru ea în această rețea de comunicații?

Răspuns: Uite ce se întâmplă la știrile de seară de la televizor, sau la emisiunile sportive. Dansează, strigă unii la alții, se ceartă. Toate acestea se numesc „lumea de azi” sau „lumea noastră.”

Dacă am opri totul, îți dai seama ce s-ar întâmpla cu lumea? Ar plonja direct în Evul mediu. Evul mediu! Oamenii ar simți o lipsă acută a informației. Nu au nevoie de ea și pot în principiu supraviețui fără ea, dar nu vor fi capabili să o facă. Sunt oameni diferiți.

Poate că treci în revistă știrile așa cum îți sunt prezentate și din 100 de știri alegi una sau două care sunt suficient de interesante pentru a le deschide și citi, de restul nu ai nevoie. Dar nu poți exista fără ele.

Comentariu: Cercetătorii au observat că toată această informație în care se scaldă omul îi provoacă stres pentru că este excedentară.

Răspunsul meu: Dar nu poate exista în absența stresului.

Întrebare: Cu ce ai umple tu aceste programe?

Răspuns: Pot alege conținutul, dar este nevoie și de oameni complet diferiți. Trebuie să-i educăm pe oameni. Este necesar să-i educăm pe oameni iar ei să descopere sursa vieții, a lumii, cum o pot atinge și nu să se piardă în aceste știri compuse special pentru ei.

Orice persoană are nevoie de o conexiune bună, Simte nevoia unei comunicări bune! Și internetul nu creează conexiuni. Este doar o pânză de păianjen.

Întrebare: Ce este o rețea de comunicații bune?

Răspuns: Apare atunci când fiecare se gândește cum îi poate face bine celuilalt.

Comentariu: Dar dacă cineva este izolat undeva?

Răspunsul meu: Această rețea va acționa oricum asupra lui pentru că toți ceilalți se vor gândi la el.

Întrebare: Și pentru asta nu ai nevoie de gadgeturi?

Răspuns: Nu este nevoie de nimic! Doar intențiile bune îi vor conecta pe oameni. Oamenii vor fi conectați astfel încât fiecare va simți intențiile bune ale celorlalți și nimic altceva nu va mai fi necesar. Toți vor fi satisfăcuți, vor simți aici scopul existenței, faptul că se pot ridica peste „eul ” lor, etc. Este ceva necesar.

Nu am nici o îndoială că vom reuși.

Din emisiunea KabTV “Știrile cu Dr. Michael Laitman,” 3/3/20

 

Două tendințe în viața diasporei evreiești, partea 6

Unitatea deasupra lumii noastre

Remarcă: Poate că, în viitor, oamenii de știință vor putea descoperi gena care există tocmai în poporul evreu care este responsabilă pentru conexiunea în primul rând între ei și apoi cu alte persoane. În principiu, astăzi se descoperă deja că genele sunt responsabile chiar și pentru opiniile politice.

Răspunsul meu: Pentru tot ceea ce are legătură cu lumea noastră. Dar vorbim despre unitatea care este deasupra lumii noastre. Este foarte posibil ca undeva, în ceva, să se dezvăluie câteva consecințe la nivel material. În principiu, nu cred, deoarece proprietățile spirituale sunt prea detașate de cele pământești.

Întrebare: Astăzi asistăm la cea mai mare deconectare atât în statul Israel, cât și între evreii din America și evreii din Israel. La ce poate duce acest lucru?

Răspuns: La dezastru. Sau invers. Ne aflăm într-un moment de cotitură critic care poate duce fie la o dezvoltare a evenimentelor într-un sens, fie în celălalt.

Fie ne vom duce într-o stare în care întreaga lume va lua armele împotriva noastră și va exista într-adevăr o amenințare de distrugere, fie lumea și evreii vor putea înțelege problema care există atât în lume, cât și între evrei și, toți vor înțelege cum trebuie să lucreze împreună pentru a se ridica cu ajutorul scopului Creației, care este cunoscut de cabaliști, nu de evreii obișnuiți.

Trebuie să situăm scopul Creației în prim-planul dezvoltării umane și, astfel, să atingem următorul nivel de dezvoltare, cel mai înalt.

Din KabTv „Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel ”, 29.07.19

 

“Testul Americii va determina soarta sa, şi a noastră” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Testul Americii va determina soarta sa, şi a noastră

În urmă cu câteva zile, am vorbit cu Leonid Makaron studentul și prietenul meu de demult. El mi-a amintit că la scurt timp după împlinirea secolului, i-am spus că America este în declin. Nu era atât de evident atunci, dar de la criza financiară care a declanșat Marea Recesiune, a fost destul de evident. Ratele în creștere ale depresiei, epidemia de consum de substanțe, achiziționarea frenetică a armelor de foc și incidentele neîncetate de atacuri armate, iar acum boala coronavirus și protestele anti-rasism, sunt toate verigi în lanțul declinului american.

Valorile bazate pe ego, care au adus America la măreție, aduc acum dispariția ei, așa cum se întâmplă în restul lumii. Dar dacă America schimbă direcția, la fel vor face toți ceilalți.

Makaron m-a întrebat cum am știut atunci, că America este în declin. I-am spus că, pe de o parte, este un proces natural, dar, pe de altă parte, nu este bătut în cuie; acesta poate fi inversat. Toate sistemele bazate pe ego traversează același ciclu. Încep cu creștere rapidă, realizări mari, mândrie în creștere, nemăsurată, înstrăinare internă în creștere, dezintegrare socială și, în sfârșit, dispariție.

America trece prin același proces.

Dar, deoarece America este o figură atât de dominantă pe arena internațională, procesul prin care trece, afectează întreaga lume. A trecut deja prin toate etapele creșterii și este în plin declin. De la începutul secolului, procesul declinului social al Americii a devenit din ce în ce mai evident și a crescut cu o viteză crescândă. Protestele violente, jafurile și împușcăturile, elementele anarhiste care distrug orașele – și care totuși întâmpină puțină rezistență din partea forțelor de ordine – indică o deteriorare rapidă. Se simte de parcă America aleargă spre sfârșitul ciclului său de viață.

Dar dacă nu ar exista nicio speranță, nu aș scrie despre asta.

Cred că America încă se poate salva pe sine, și se poate scuti pe ea însăşi și pe noi toți, de o agonie imensă. Astăzi știm de ce se scufundă imperiile bazate pe ego. Știm că realitatea este un tot integral. Drept urmare, orice parte care nu ține cont de toată realitatea, acționează ca o celulă canceroasă, crește exploatând mediul său și, în sfârșit, își aduce singură dispariția. Imperiile trecutului bazate pe ego-uri au crescut ca niște tumori și au murit ca niște tumori. America a evoluat către măreție în același mod, dar încă nu este moartă. Atât timp cât oamenii pot comunica, se pot conecta. Dacă se conectează, se vor muta de la o societate bazată pe ego către o societate integrală, care are grijă în egală măsură de toți membrii săi și pot servi ca exemplu pentru restul lumii, care în prezent se bazează doar pe modelul bazat pe ego.

Fiind cea mai dominantă națiune de pe Pământ, o astfel de schimbare în America ar impregna întreaga lume cu un nou spirit. Acesta va legitima astfel de valori cum ar fi dăruirea, grija și răspunderea, iar alte țări îl vor urma.

Se spune că atunci când Wall Street strănută, restul piețelor bursiere din lume răcesc. Același lucru este valabil și pentru valorile sociale. Materialismul și consumismul american au adus lumea în furtună. Acum este timpul să administrăm antidotul. Valorile bazate pe ego-uri, care au adus America la măreție, aduc acum dispariția ei, așa cum se întâmplă în restul lumii. Dar dacă America schimbă direcția, la fel vor face toți ceilalți.

Pentru a face asta, America trebuie să facă ceea ce face America cel mai bine: să organizeze lupta pentru grijă. Guvernul federal, guvernele de stat și autoritățile locale trebuie să participe la un efort cuprinzător, pentru a promova responsabilitatea reciprocă și importanța plasării societății americane în ansamblu, deasupra facțiunilor din ea. America are de ce să fie mândră. Faptul că oamenii pot protesta atât de deschis este de la sine o mărturie a deschiderii societății americane și a capacității sale de a accepta diversitatea. Într-o țară cu adevărat rasistă, nu ați putea vorbi despre rasism; ați fi închis pentru asta.

Astăzi, este testată rezistența societății americane.

Dacă fiecare facțiune își va lua propria direcție, această mare societate se va destrăma. Acum este timpul să se consolideze identitatea americană colectivă, ceea ce va oferi țării forța structurală pentru a face faţă vremurilor viitoare furtunoase.

Țara va trebui să se canalizeze spre zecile de milioane de oameni care nu au venituri și nu vor avea venituri în viitorul apropiat.

Va trebui să-i învețe cum să devină „muncitori pentru societate”, acolo unde își dedică timpul pentru consolidarea unității națiunii, mai presus de toate culorile, rasele și credințele. Și, în timp ce persoanele care au locuri de muncă se preocupă de susținerea țării, cei care sunt în prezent fără locuri de muncă se vor preocupa de fericirea țării. Dacă acest lucru va fi realizat, va fi cea mai mare împlinire din istoria umanității. Aceasta va împinge lumea spre o nouă eră, în care națiunile și țările vor satisface nevoile celuilalt, mai degrabă decât să se aventureze să le controleze, iar întreaga planetă va reuşi și va prospera, așa cum, cu adevărat poate.

 

 

Lupta inutilă cu morile de vânt

Întrebare: Dacă nu putem interfera cu natura, atunci ar trebui să o lăsăm să facă tot ce vrea? Ar trebui să ne resemnăm, să renunțăm?

Răspuns: În primul rând, nu există nimic care să se opună naturii. Acest lucru este complet ilogic, nerezonabil.

Natura este întregul cosmos. Acestea sunt niveluri atât de interioare, încât nu le cunosc deloc. Cine sunt eu? Doar un produs al naturii cu o mică eroare împotriva ei. Nici nu-mi imaginez cu cine am de-a face. De ce să ne certăm precum un copil mic care încearcă să lupte cu morile de vânt? Ce este acest „quijotism?”

Ar trebui să înțelegem pur și simplu că ne aflăm într-un sistem uriaș, cu mai multe niveluri, dar nu știm unde, în ce și cum. Prin urmare, pe măsura dezvoltării noastre, ar trebui să încercăm să ne integrăm automat în el.

Dacă am fi o parte minerală, vegetală sau animală a naturii, am respecta-o automat ca element integrant. Dar, întrucât aparținem nivelului uman, pe lângă faptul că suntem în natură, avem și un element de egoism care ne împinge afară din ea: vreau să fiu special!

Prin aceasta, omul este diferit de animale. Se dovedește că, cu egoismul său, el se împinge afară din natură și, ca urmare, suferă.

Dar egoismul din noi este în continuă creștere, forțându-ne să fim opuși unul față de celălalt și față de natura minerală, vegetală și animală din jur. În general, acesta este răul nostru, problema noastră, care se numește: începutul malefic al omului.

Am fost creați astfel încât să recunoaștem răul și să-l corectăm în bine. Atunci abia putem înțelege întreaga adâncime a naturii, cum să fim conectați integral cu ea și cum să participăm la toate acțiunile sale.

Prin urmare, egoismul nu ne-a fost dat ca să ne opunem naturii și să ne punem împotriva ei, ci cu ajutorul lui să intrăm în legătură cu natura, să ne simțim îndepărtați de ea, să fim atrași și să interacționăm corect cu ea în influență reciprocă unul cu celălalt. Atunci omul va deveni cu adevărat la nivel cu toată natura, ceea ce înseamnă cu Creatorul. Pentru că natura este Creatorul.

Din „KabTv „Fundamentele Cabalei” 19/04/19