Category Archives: Educatie integrala

Cinci tipuri de iubire

Remarcă: Oamenii percep atitudinea altora în mod diferit. Gary Chapman, un consultant de relații și autor al cărții Cinci Limbaje ale Iubirii, cu cinci milioane de copii care au fost vândute, descrie abordările și percepțiile diferite ale fiecărui tip de persoane, felul în care ei percep iubirea.

El spune că sunt cinci tipuri de iubire.

Primul este atunci când oamenilor le plac cuvintele. Atunci când iubirea este exprimată de cuvinte de încurajare, sprijin și laudă.

Comentariul meu: De regulă, femeilor și copiilor mici le place asta.

Remarcă: Alt tip de iubire este „timpul”. Aici, din contră, cuvintele nu sunt necesare. Trebuie să petreci timp cu o persoană, să-i acorzi atenție, să fii cu ea și așa mai departe.

Comentariul meu: Timpul însuși aranjează totul între ei. Timpul îi influențează pe toți. Așa cum este și vorba: „Timpul este un mare vindecător”. Lucrurile se schimbă pe parcursul timpului.

Remarcă: Este un tip de iubire numit „atingerea”. Adică oamenilor le plac senzațiile tactile: atunci când sunt îmbrățișați, mângâiați și experimentează emoții pozitive din asta.

Comentariul meu: Tuturor le place asta: copiilor, femeilor, animalelor și chiar bărbaților.

Remarcă: Următorul tip de iubire este „darurile”. Fiecare lucru mărunt contează, cum ar fi o bijuterie, ceva bun, un bilețel, un fel de surpriză, sau ceva neașteptat.

Și al cincilea tip de iubire este „ajutorul”. Fă ceva pentru ceilalți, exprimă-ți atenția prin acțiuni, calcă un tricou, curăță podelele, pregătește cina sau doar ajută cu ceva.

Oamenii de știință spun că în cupluri apar conflicte datorită lipsei de înțelegere. Dacă eu vreau să aud cuvinte frumoase, plăcute, iar cealaltă persoană vrea un tricou călcat sau să petreceți timp împreună, avem un conflict, fiindcă noi pur și simplu nu ne înțelegem între noi. Adică apar conflicte exact din cauza neînțelegerii.

Comentariul meu: Depinde de consumatorul, ca să spun așa, cu care am de a face.

Nu pot să dau unui copil scutece călcate pentru a câștiga dragostea lui prin asta; nu va înțelege. Chiar dacă îi dau o mâncare gustoasă, bună. El are nevoie de o căldură specială, un tratament special, o asigurare.

Dacă am de-a face cu un animal, eu trebuie să îl tratez la nivelul lui, ca să simță că poate avea încredere în mine, că sunt stăpânul lui, că îl protejez, în hrănesc, îi dau apă și am grijă de el. Adică eu sunt tovarășul și prietenul său mare.

Dacă vorbim despre iubirea prietenoasă dintre bărbați, atunci, întâi de toate, asta înseamnă sprijin și înțelegere reciprocă.

Dacă este iubire între un bărbat și o femeie, atunci totul merge așa: orice îi place unui bărbat și orice îi place unei femei. Și unuia nu îi place ceea ce îi place celuilalt. Cu toate acestea, dacă ei înțeleg ce îi place celuilalt, ei se pot aranja pe ei, înșiși într-un asemenea fel încât ei se vor bucura chiar și de lucrurile pe care nu și le puteau imagina vreodată și care au apărut de la sine, deoarece celălalt se bucură de ele.

Unei femei îi plac cadourile, semnele de iubire, atenția și așa mai departe. Unui bărbat, întâi de toate, îi place să fie servit și hrănit: „Calea către inima bărbatului este prin stomacul lui”. Asta este cu adevărat așa, deoarece în ceea ce privește comunicarea și în special iubirea, bărbații sunt mai primitivi decât femeile. Dacă o femeia poate într-un anumit fel să îi reamintească de mama sa, de atitudinea ei față de el, atunci asta este. El deja o urmează ca un pui de rață după rață.

Remarcă: Vedem că pe parcursul anilor relațiile dintre cupluri se dezvoltă. Întâi este o perioadă romantică, apoi se transformă într-o relație mai complexă și după un anumit număr de ani ei dintr-o dată descoperă că nu se înțeleg între ei și că nu s-au înțeles între ei în timpul acestor ani.

Comentariul meu: În principiu, poate să fie greu. Totuși, dacă nu există nicio asemenea educație sau aceste cupluri sunt încă foarte tinere și nu au experiență, nu știu cum să își protejeze relația, nu știu cum să ierte și să facă un compromis interior, chiar și fără să vorbească despre el și să îl discute, atunci, desigur, este foarte dificil.

Noi trebuie să-i învățăm asta. Este un colectiv. Bărbatul și femeia sau în oricare altă combinație: bărbatul, femeia și un copil sau doi bărbați, sau două femei. Orice număr de oameni este un colectiv și necesită o abordare complet diferită, decât cu o singură persoană. Aici este necesar să-i învățăm. Este chiar complicat.

Vedem că nu ne angajăm într-o asemenea muncă. Chiar și astăzi la școală ei predau sexul și nu predau cum să-l trateze pe celălalt ca pe o persoană și nu ca pe un obiect al împlinirii sexuale. Este foarte unilateral, crud și animalic. Înseamnă că nu este nicio educație.

Îmi aduc aminte când încă locuiam în Leningrad și studiam la facultatea de cibernetică medicală, noi am venit la spitalul de maternitate numărul doi. Erau 400 de mame care nășteau acolo. Am întrebat doctorul: „Ce fel de pregătire psihologică faci cu ele? El a spus: „Din păcate, noi nu avem asemenea specialiști”.

Remarcă: Vedem că pe parcursul istoriei umanității, iubirea este cea mai apreciată. Poeții și scriitorii o laudă. Oamenii sunt ca și cum ar urma un vis înșelător.

Comentariul meu: Ei vor să vândă acest vis înșelător.

Întrebare: De ce umanitatea are nevoie de iubire?

Răspuns: Umanitatea are nevoie de iubire, deoarece fără ea nu poate fi viață la nivelul animat sau la nivelul nostru.

Chiar și în sex noi vedem un fel de nevoie pentru ceva mai mare, deși este pur mecanic și animalic, de dragul plăcerii în acel moment și nimic mai mult.

Dacă sexul ar fi fost numai despre asta, atunci noi ne-am fi putut împerechea doar ca animalele. Însă noi avem o nevoie pentru căldură și grijă, pentru sprijin reciproc, lucrul pe care îl numim iubire.

Iubirea este sprijinul reciproc. Iubirea este sentimentul că ești iubit, că ești îngrijit, că ești iubit așa cum ești. Acestea sunt emoții foarte serioase; animalele nu le au. Chiar și în privința puilor lor, animalele au sentimente doar pentru o scurtă perioadă de timp, pentru a-i îngriji că să nu moară de foame și apoi ei se îndepărtează și niciodată nici măcar nu se observă sau se recunosc între ei.

Remarcă: Există tot timpul un asemenea moment în iubire, atunci când doi oameni par că se iubesc între ei, însă unul își imaginează iubirea într-un fel și celalalt în alt fel.

Comentariul meu: Deoarece noi nu am primit o educație corectă. Iubirea este o relație umană, o nevoie, o atitudine față de celălalt. Prin urmare, noi trebuie să o studiem și să o predăm. Nu este sex, ci mai degrabă abilitatea de a împlini nevoile interioare ale celeilalte persoane. Ar putea să nu aibă nicio legătură cu sexul.

Întrebare: Ce studiem despre iubire? Cum să împlinesc, cum să-mi schimb obiceiurile pentru a-l trata pe celălalt, așa încât îi va da lui plăcere?

Răspuns: Pentru asta este necesar să simți ce fel de persoană este. Asta necesită o muncă reciprocă serioasă între noi. Și nu fi timid. „Îmi place când mă mângâi”. „Și îmi place când zâmbești”. Și așa mai departe. Explică. Totul este foarte simplu.

„Nu, vreau ca el să ghicească!” Cum poate să ghicească?!

Noi trebuie să înțelegem și să discutăm deschis despre asta și să o discutăm. Deși oamenilor tineri nu le place asta deloc, lor le pare că totul ar trebui să fie spontan, simplu și imediat. O persoană este un animal foarte complex, multi-stratificat.

Întrebare: Care este cheia pe care ai vrea să o dai oamenilor pentru ca legea iubirii să îi ajute în relație în orice situație?

Răspuns: În orice situație, primul lucru este să cedezi, cum a spus învățătorul meu. Iubirea este un animal care este alături de voi și trebuie hrănit cu concesii reciproce.

Este în natura unei femei să se adapteze unui bărbat. Nu o subminez pentru asta în niciun fel, din contră. Ea este înțeleaptă. Până la urmă ea dă naștere. Trebuie să creeze un anumit mediu pentru a crește copiii și așa mai departe. Adică natura i-a dat asemenea abilitați.

Bărbatul este foarte primitiv. El are nevoie doar să i se amintească puțin despre lucrurile pe care le-a primit de la mama sa și el va alerga după tine ca un copil mic după mama sa. Asta este tot!

Recomand tuturor femeilor: mergeți la mama lui și începeți să întrebați ce mâncare îi place, ce fel de servicii și totul în jurul lui. Mama va fi foarte încântată! Vă înțelege că aceasta este cu adevărat femeia care va putea să o înlocuiască.

Ăsta este un sistem de relații foarte primitiv: să te gândești doar cum să dai plăcere altuia, cel puțin cumva, doar un pic. Cu toate acestea, asta necesită înțelepciune, experiență și înțelegere a psihologiei umane.

Mult noroc în iubire!

De pe KabTV „Știri cu Michael Laitman”, 12/19/18

Cine sunt judecătorii?

La stiri (The Guardian):  „Prizonierilor li s-ar putea da cheile celulelor lor, pentru a stimula un comportament bun, precum și o serie de alte beneficii”, în conformitate cu planurile guvernamentale care cer guvernanților să pună mai mult accent pe recompense și mai puțin pe pedepse.

Miniștrii doresc să ofere șefilor închisorii puterea de a începe să le permită deținuților care respectă regulile, mai mult timp afară din celulele lor, libertatea de a-şi găti propriile mese și mai mult timp pentru a petrece în sala de sport, precum și libertatea de a alege când să facă duș și mai mult timp pentru a întâlni vizitatorii. …”

„Funcționarii au citat dovezi rezumate de guvern luna trecută, potrivit cărora întărirea pozitivă a fost mai eficientă ca mijloc de schimbare a comportamentului pe termen lung. Și au subliniat că cei care nu respectă regulile ar putea pierde privilegiile. …”

„Politica a cerut, de asemenea, ca personalul din penitenciare să „folosească în mod constant întărirea verbală pentru un comportament bun și să provoace comportamentul slab, în afara practicilor formale” și a dat șefilor de închisori „libertatea de a crește perioada de timp în afara celulei pentru activități recreative sau exerciţii în educație și programe de lucru „.”

Întrebare:  Ce părere aveți despre acest sistem de detenție?

Răspuns: În principiu, Tora și în special Cabala, consideră că încarcerarea nu este o corectare. Vedem că nu corectează nimic. Dimpotrivă, oamenii ies din închisoare și mai supărați, cu un egoism rău uriaș, pe care încep din nou să-l folosească în viața de zi cu zi, printre oameni.

Închisoarea nu este educație. Educația trebuie organizată diferit.

În trecut, în urmă cu câteva mii de ani, existau orașe de refugiu în care oamenii erau deportați și îngrijiți. Ei trebuiau să rămână în interiorul orașului și nu aveau dreptul să-l părăsească.

Când cei care îi supravegheau (educatori etc.) vedeau că o persoană funcționează normal, o puteau duce treptat, dincolo de granițele acelui sistem.

Observație: În Tora se mai spune că cei vinovați au fost trimiși acolo, pentru ca alții să nu se poată răzbuna pe ei.

Comentariul meu:  Da. Totul a fost organizat foarte serios, în beneficiul reciproc atât al acestor oameni, cât și al societății externe. Mai târziu ei au revenit.

Aș sfătui acest lucru. Ei ar trebui să se simtă liberi și să se schimbe treptat.

Observație: Dar, totuşi ideea acuzatorilor și a celor care susțin încarcerarea este diferită: „Trebuie să fie umiliți, închiși”.

Comentariul meu:  Acest lucru este firesc, deoarece nu avem un sistem de educație, ci avem doar un sistem de constrângere și pedeapsă.

Întrebare:  Nu funcționează sistemul pedepsei?

Răspuns: Vedem că nu funcționează. Mai mult, restul societății se infectează cu aceste gânduri. Vedem dovada insuficienței sistemului de pedepse la cei care se întorc pe străzi, distrug tot, sparg vitrinele magazinelor, instalează baricade și aşa mai departe..

Întrebare:  Crezi că până și cel mai inadecvat criminal poate fi reeducat?

Răspuns: Cred că este posibil să fie reeducați și să li se ofere oportunitatea de autocontrol, în aceste orașe. Ei pot stabili o astfel de ordine pentru care toți ceilalți îi vor invidia, deoarece există un concept de onoare între ei. Trebuie să înțelegem că sunt oameni serioși, care pot stabili ordinea.

Întrebare:  Ce ar trebui să se schimbe în modul de a gândi al agenților de ordine și procurorilor?

Răspuns: Cred că ar trebui să fie închişi în locul acestor infractori. Atunci, modul lor de gândire s-ar schimba. Este imposibil să fii de-o parte și să te gândești la cealaltă parte. Desigur, mă refer la asta ca la o glumă, dar există ceva adevăr în asta.

Observație: Spui întotdeauna că sistemul de judecători era complet diferit. Judecătorii erau cei care, pur și simplu, nu puteau accepta o mită.

Comentariul meu:  Să fii judecător era poziția cea mai înaltă. În principiu, în ziua de azi se consideră că un judecător ar trebui să primească un salariu bun, să fie protejat și independent. Dar ce fel de independență poate exista astăzi dacă toți judecătorii se supun guvernelor, toți sunt într-o înţelegere secretă, unul cu celălalt, „o mână o şterge pe cealaltă”, etc.?

Remark:  Înainte, judecătorii nu trebuiau plătiți mult.

Comentariul meu:  Nu aceasta este ideea. Erau într-adevăr independenți.

Întrebare:  Cum era posibil acest lucru? Ce este această imagine ideală a unui judecător?

Răspuns: Un judecător aprecia foarte mult poziția sa. El aprecia opinia publică care era în permanență ajustată în așa fel încât un judecător să fie mai presus de toată lumea, chiar deasupra unui rege. Un judecător era la același nivel cu Creatorul. Putem să vedem acest lucru în Tora, în Cartea judecătorilor. Aceasta este cea mai înaltă poziție din țară.

Întrebare:  Este posibil să creștem astfel de oameni în lumea noastră egoistă?

Răspuns: Pentru asta, este nevoie să-i educăm. Avem nevoie de un sistem de învățământ, nu de un sistem penal și nu de acesta public, care este o mizerie. Dar este posibil.

Întrebare:  Crezi că ceea ce vor să facă în Marea Britanie este un pas către educație?

Răspuns: Lasă-i să încerce. Dar pentru a construi un sistem corect, trebuie să-l construiască oamenii potriviți. Nu am speranța ca vor reuși. Un astfel de sistem ar trebui creat de oameni cu un mod diferit de gândire.

Întrebare:  Deci, acesta este un punct mort?

Răspuns: Da. Până nu vor apela la Cabaliști, nimic nu îi va ajuta. Succes, doamnelor și domnilor britanici!

Din KabTV „Știri cu Michael Laitman” , 16/07/19

Viața nouă nr. 209 – Creșterea și educarea adolescenților, Partea a doua

Viața nouă nr. 209 – Creșterea și educarea adolescenților, Partea a doua
Dr. Michael Laitman discută cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Sumar:

Rolul părintelui este acela de a stabili limite pentru copil și de a-l ajuta să-și dezvolte propriile limite. Pentru a-l învăța, părintele trebuie să vorbească mereu în prezența copilului, să exprime cu voce tare ceea ce gândește, ce simte și ce face. Copilul percepe atitudinea părintelui față de toate evenimentele vieții, învățând astfel cum să se limiteze singur. Părintele se comportă ferm și serios dar, în același timp, menține o atmosferă intimă, de prietenie.

Din KabTV “Viața nouă nr. 209 – Creșterea și educarea adolescenților, Partea a doua,” 7/12/13

 VideoPlay Now | Download  AudioPlay Now | Download

O viață nouă #168 – Ritualul de casă nouă

O viață nouă nr.168 – Ritualul de casă nouă

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Rezumat

Casa înseamnă siguranță pentru toată lumea prin garanția reciprocă. Un mediu uman călduros este cea mai sigură casă. O ceremonie de casă nouă include toți vecinii și copii, mâncând împreună și un scurt discurs care oferă mesajul: „Suntem fericiți să vă cunoaștem și suntem dispuși să vă ajutăm și să facem comunitatea noastră distractivă pentru toată lumea. Mai degrabă decât să ne ascundem acasă de ceilalți, noi ne vom direcționa spre a deveni o celulă credincioasă, iubitoare în familie. Vom ajuta să construim o atmosferă de conexiune, sinceritate și căldură pentru toată lumea din comunitate”.

De pe KabTV „O viață nouă #168 – Ritualul de casă nouă”, 4/18/13

O viață nouă – Relațiile corectate – Fără umilire

O viață nouă – Relațiile corectate – Fără umilire

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Rezumat

Umilirea celorlalți distruge conexiunile bune în rețeaua socială și introduce un feedback rău în viață. Atunci când facem de rușine pe cineva, noi ștergem acea persoană și îi distrugem conexiunea cu sistemul și posibilitatea ca el să fie corectat. Ea nu este de vină pentru răul pe care îl face celorlalți, din moment ce mediul a conturat-o în acel fel.

Ceea ce ajută este să oferi un exemplu opus, iubitor și să ne concentrăm pe corectare rețelei de conexiuni din jurul ei. Noi trebuie să devenim mai sensibili unul față de celălalt, prin construirea unui sistem social și educațional nou. Toate rănile pot fi vindecate, iar echilibrul poate fi obținut prin această societate iubitoare.

De pe KabTV „O viață nouă #163 – Relațiile corectate – Fără umilire” 4/11/13

Noua vârstă a adolescenței

La ştiri (BBC): “Acum adolescența durează de la vârsta de 10 până la 24 de ani, deşi obişnuia să se termine la 19, spun oamenii de ştiinţă.”

“Continuarea educaţiei pentru mai mult timp a tinerilor, cât şi amânarea căsătoriei şi a paternităţii au împins înapoi percepţiile populare despre când începe perioada de adult. …”

“De asemenea, sunt şi argumente biologice pentru motivul pentru care definirea adolescenţei ar trebui extinsă, incluzând şi continuarea corpului de a se dezvolta.”

Comentariul meu: Cred că suntem puşi în faţa unei faze de inhibiţie a dezvoltării umane. Societatea a îmbrăţişat o atitudine în care oamenii nu vor să crească. Se simt confortabil fără să se mai maturizeze; vor să rămână precum copii.

Suntem în pragul unei lumi noi. Foştii stimulenţi nu mai funcţionează: o carieră profesională nu ne mai tentează, iar roboţii ameninţă să închidă multe domenii de specializare. În deceniile viitoare instituţiile educaţionale se vor îndrepta spre spaţiul virtual, producţia va fi automatizată și transportul bunurilor și a serviciilor vor fi transferate unei platforme de reţea.

Drept urmare, numai un mic număr de oameni vor putea să fie angajaţi în activităţi creative, dezvoltând ceva nou. Şi ce se va întâmpla cu toţi ceilalţi?

Adolescența poate fi extinsă până la vârsta de 40 de ani. Care este diferenţa? O persoană se maturizează atunci când găseşte ceva la care poate să fie folositoare. Şi dacă nu o face, atunci va rămâne la adolescenţă, cu un salariu minim.

Până recent, vârsta unei vieţi active dura de la vârstele de 15-20 de ani până la 60-70 de ani. Iar acum avem o copilărie lungă şi o bătrâneţe lungă.

Acest lucru este natural. Atunci când creşte egoismul, este foarte dificil să ieşim din el, să începem să facem ceva şi cumva să lucrăm cu el. Este mult mai uşor să fii absorbit de tine însuţi, printr-un calculator sau printr-un smartphone, petrecând ore întregi în mica ta cameră, ştiind că mama ta va găti ceva pentru tine.

Care este soluţia?

O cale de a ieşi din adolescenţă este o dorinţa pentru realizare. Însă, în lumea modernă, această dorinţă slăbeşte. Pentru mulţi, jucăriile realităţii virtuale sunt suficiente. Oamenii nu au niciun motiv să se maturizeze, chiar şi într-un sens material simplu.

Pe de-o parte, ei au timp şi oportunitatea de a înţelege că sunt prizonierii propriului lor egoism. Îi distrage de la ce este cel mai important – oportunitatea de a se ridica deasupra sistemului de operare al ego-ului, să preia controlul în mâinile lor şi să-şi descopere scopul.

Prin discernământul acestui lucru, o persoană va ieşi într-un final din camera copilului pentru a-și descopere scopul.

Din emisiunea de pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 1/23/18

 

Viață nouă nr. 47 – Conexiunea ca nevoie existențială

Dr. Michael Laitman în discuție cu Oren Levi și Nițah Mazoz

Rezumat

Conexiunea globală ne va satisface nevoile existențiale și, fără ea, nu vom supraviețui. Natura ne obligă să creăm un echilibru prin conexiunea dintre oameni. Corectarea egoului uman ne va aduce mai aproape de corectarea socială generală. Oamenii vor putea organiza servicii publice în beneficiul tuturor, în special prin voluntariat și nu pe bani. Oamenii își vor putea dona din timpul lor, din banii lor, din tot ceea ce nu le mai folosește. Mesajul despre conexiune și despre valoarea susținerii reciproce va trebui să fie susținut prin diverse publicații.

Din KabTv „Viață nouă” nr. 47 – „Conexiunea ca nevoie existențială” 12/08/17

Medium: “Abuz în îngrijirea copiilor: Oglinda societăţii secolului 21?”

Portalul Medium a publicat noul meu articol: “Abuz în îngrijirea copiilor: Oglinda societăţii secolului 21?”

Ne dezgustă când auzim despre o altă poveste legată de abuzul îngrozitor în îngrijirea copiilor, precum lucrătorii abuzivi în îngrijirea copiilor care au fost arestaţi săptămâna trecută, atât în Israel cât şi Arkansas.

Pe cât este de neconceput, abuzul în centrele de îngrijire ale copiilor apar ca fiind sistematice şi la scală mare. Datele adunate din 39 de state din SUA, arată, de exemplu, că 5.321 de îngrijitori de copiii au fost găsiţi ca fiind abuzivi. În Israel se depun eforturi pentru a împinge legislaţia ca să ceară tuturor grădiniţelor să instaleze camere de supraveghere, deoarece părinţii au realizat că nimeni nu le poate garata siguranţa copiilor lor.

Dar ce îi face pe aceia pe care îi angajăm să aibă grijă de copiii noştri să se comporte într-un mod atât de monstruos? Şi cum putem constrânge acest fenomen atunci când nu avem controlul asupra a ceea ce se întâmplă în centrele de îngrijire?

Este dificil de înţeles, însă aceste incidente îngrozitoare dezvăluie inima rece, de piatră, care bate în fiinţa umană. Atunci când ego-ul ne copleşeşte, el ne inundă cu asemenea grade înalte de agitaţie şi furie, care îi învinge pe toţi, făcându-ne să rănim pe oricine în calea noastră, chiar şi un bebeluş neajutorat.

Şi cât despre copiii mici care nu se pot exprima bine, nu este nimic ce poate să împiedice monstrul să iasă afară. De asemenea, datele arată că grupul de vârstă care este cel mai probabil să fie abuzat este între 0 şi 3 ani.

“Ce fel de monstru poate face asta?”

“Dacă eu aş fi văzut un asemenea videoclip online”, a spus profesoara de grădiniţă israelită când i s-au arătat înregistrările comportamentului ei abuziv, “Aş întreba: ce fel de monstru poate face asta?”

Evident nu putem să vedem propriile noastre greşeli în momentul adevărului. Inima de piatră ne orbeşte şi ne şterge simţul de vină, făcându-ne să ne pierdem simţurile fără să fim conştienţi.

Astfel, chiar dacă am pune camere peste tot – nu am rezolva problema rădăcină. Monstrul stă în fiecare îngrijitor şi, de fapt, în fiecare dintre noi. Întrebarea este, cine trezeşte monstrul din somnul său?

Putem cu uşurinţă să dăm vina pe acei indivizi pentru acţiunile lor abuzive şi cu siguranţă ar trebui să îi oprim să continue. Însă acestea sunt numai nişte rezultate care ies la suprafaţă. Monstrul care se trezeşte este o boală socială, care a fost incubată vreme de decenii şi erupe din ce în ce mai mult în vremurile noastre.

Cum am ajuns aici

Până la mijlocul secolului 20 creşterea copiilor a fost complet diferită de cum suntem obişnuiţi acum şi, totuşi, mai aproape de dezvoltarea noastră naturală ca fiinţe umane. Mamele obişnuiau să aibă condiţii mai bune pentru creşterea copiilor şi pentru a avea grijă de bunăstarea lor. Iar ele erau recunoscute, din punct de vedere social, pentru asta.

Apoi a venit revoluţia industrială, alături de interesele puternice care au căutat să modifice ordinea socială de dragul profitului. S-au depus eforturi pentru a atrage femeile în forţa de muncă, legându-se de ideile liberale ale emancipării femeilor şi a statutului lor egal în societate. Aceasta a fost aşa pentru a maximiza producţia şi consumul la un nivel pe care lumea nu l-a mai văzut anterior.

Societatea de consum rezultată a fost concepută pentru a prăda resursele planetei aşa încât să orienteze viaţa umană în jurul excesului de material. Gradual, oamenii au îmbrăţişat un nou stil de viaţă, care şi-a reconturat ordinea socială şi unitatea familiei.

Totuşi, aşa cum ne dezvăluie studiile despre fericire, nici noi, nici puţinii bogaţi, nu găsesc cu adevărat nicio satisfacţie reală şi confort în cazul goanei ciclice după achiziţiile materiale.

Rezultatul? O societate unde bebeluşii, smulşi de la mamele lor şi aruncaţi în mâinile unei dădace, care, de asemenea, concurează în cursa materială. O societate “liberă” unde totul este permis, unde graniţele sunt neclare. O societate unde conexiunea naturală dintre părinte şi copil a fost compromisă şi devalorizată semnificativ. O societate unde poate să erupă egoul monstruos, fără rezerve, chiar şi faţă de bebeluşii neajutoraţi.

Copiii noştri au nevoie de o revoluţie socială

Aşa că, ce vom face în legătură cu asta? Cum vom preveni în viitor incidente similare? Cum vom vindeca boala din societatea noastră?

Atâta vreme cât eşuăm să lucrăm spre o schimbare fundamentală a valorilor sociale, cu toţii putem să pledăm vinovaţi pentru abuzul din centrele de îngrijire a copiilor.

Aceasta nu este o strigare să mergem înapoi în timp. Din contră! Este o chemare de trezire, pentru că următoarea revoluţie să se petreacă. La fel cum revoluţia industrială ne-a condus spre un stil de viaţă material – următoarea revoluţie trebuie să ne înveţe să ducem un stil de viaţă social.

Întâi, noi trebuie să reprioritizăm educaţia. Ar trebui să devină cea mai valoroasă profesie din societate. Un educator trebuie să primească recunoaşterea socială, alături de condiţiile pentru a menţine integritatea profesională. Trebuie să alegem îngrijitori care şi-au dovedit pasiunea lor pentru a ne creşte copiii, care vor căpăta o înţelegere mai profundă a naturii umane şi care vor fi instruiţi în mod considerabil pentru a aplica în orice situaţie cumpătarea şi controlul de sine.

Acestea sunt doar câteva precondiţii pentru orice educator care lucrează împreună cu copiii. Însă, adevărata revoluţie se va întâmpla atunci când noi, adulţii, vom sta împreună în cercuri, la fel ca la grădiniţă şi să cultivăm fiinţă umană din interiorul nostru, împotriva monstrului care ar putea să se trezească.

Când vom redefini scopul vieţii, vom înlocui cursa goanei materiale cu o sensibilitate crescătoare faţă de conexiunea umană profundă a noastră, ceea ce ne va oferi un nou sens al scopului şi al împlinirii.

Înţelepciunea Cabala începe să fie revelată în mod special în timpurile noastre, este concepută pentru a pune lumina pe conexiunile umane naturale dintre oameni, pentru ca acestea să ne ajute și să le dezvoltăm până la ultimul nivel: descoperirea sistemului de conexiuni care ne leagă pe toţi împreună, ca o singură familie.

Viață nouă nr. 1011 – Loialitate față de mine

Dr. Michael Laitman în discuție cu Oren Levi și Yael Leșed-Harel

Rezumat

Fără descoperirea Creatorului, omul este loial egoului său și este inconștient de faptul că egoul îl conduce în detrimentul său. Nu îl va ajuta pe om să fie loial lui însuși fiindcă el nu vede imaginea în întregime sau dorința Creatorului. Imaginea mai largă necesită să ne golim de ceea ce dorim în mod natural și să ne umplem cu puterea iubirii pentru ceilalți. Este necesar să muncim în grup, cu un profesor, pentru a înțelege această metodă de descoperire a Forței Superioare. Când omul obține echivalența de formă cu Creatorul, el devine unul cu Creatorul și atunci își poate fi loial lui însuși.

Din KabTv  „O viață nouă” #1011 – Loialitate față de mine – 13/05/18

O viaţă nouă nr.1009 – Educaţia pentru o imaginaţie sănătoasă

O viaţă nouă nr. 1009 – Educaţia pentru o imaginaţie sănătoasă

Dr. Michael Laitman în conversaţie cu Oren Levi şi Tal Mandelbaum ben Moshe

Rezumat

Educaţia copiilor ar trebui să includă discuţii despre Creator, ca forţă generală a naturii şi despre cum să ne apropiem de Creator atunci când ne apropiem între noi, cât şi despre cum să facem diferenţierea dintre acest adevăr şi imaginaţie. De exemplu, dacă ar fi expuşi copiii la un conţinut în care ar vorbi nivelele realităţii mineral, vegetal şi animal, părinţii ar trebui să le explice că asta nu se întâmplă în realitate. Copiii ar trebui să fie protejaţi de părinţii iubitori, care evita să vorbească despre moarte, deoarece ei nu pot accepta asta. O imaginaţie sănătoasă se învârte în jurul imaginii unui viitor bun pentru oameni şi pentru societate, în general.

Din emisiunea de pe KabTV “O viaţă nouă #1009 – Educaţia pentru o imaginaţie sănătoasă” 5/8/18

 VideoPlay Now | Download  AudioPlay Now | Download