Întrebare: Să spunem că o mare fabrică dintr-un mic oraş de cincezi de mii de oameni se închide, iar oamenii sunt lăsaţi fără loc de muncă. Ce ar trebui să facem? Ar trebui să informăm oamenii despre schimbările calitative care apar la scară globală, sau doar să îi punem în faţa faptului împlinit?

Răspuns: Ce vrei să facă populaţia, să intre în panică? Confuzie, alcoolism, crime, colaspul unităţii familiei, ş.a.m.d, toate relaţiile sociale, chiar şi cele ascunse, se agravează imediat.

Mai întâi trebuie să avertizăm oamnii, să le dăm remediul şi apoi să le spunem despre boală. Trebuie să avem milă de biata populaţie. Asta în primul rând.

În al doilea rând, cum facem asta? Imaginează-ţi starea oribilă a cincezi de mii de oameni care coboară gradual spre nivelul de sărăcie şi degradare. Cum se poate preveni asta?

Întrebare: Nu oprim fabrica. În loc de asta, începem să tăiem gradual orele de muncă cu o oră pe săptămână. Le oferim oamenilor soluţia de a petrece această oră studiind, fără să părăsească fabirca. Facem un anunţ în care spunem că întreprinderea introduce un serviciu special şi că acum toată lumea trebuie să participe la lecţii ca şi cum ar fi la muncă.

Răspuns: Explicaţiile noastre pot fi conform condiţiei comune a naţiunii şi a lumii, crizei comune, problemelor comune. De aceea vrem să luminăm populaţia şi chiar să facem oraşul nostru unul special, un exemplu. Acesta este motivul pentru care noi introducem educaţia anticriză.

Putem vorbi de faptul că criza nu a cuprins doar oraşul ci întreaga lume. Trebuie cu adevărat să găsim justificare în presă şi peste tot. Oamenii trebuie să înţeleagă că un „tsunami” se îndreaptă spre întreaga planetă. Singurul lucru însă este acela că populaţia trebuie să fie luminată treptat, nu cu lovituri tăioase.

În timp ce criza continuă să crească, trebuie să educăm populaţia şi să schimbăm relaţiile noastre sociale şi viaţa într-o formă, un sistem, care poate servi ca buffer pentru a trece prin criză în mod paşnic şi bine, fără conflicte, poate chiar cu un anumit beneficiu. În alte cuvinte, criza nu trebuie să fie prezentată ca o criză, deoarece cuvântul înseamnă de fapt „naşterea a ceva nou”.

Putem explica toate acestea populaţie în mod gradual. Trebuie să studiem toate acestea astfel încât să înţelegem unde se află lumea şi ţara, cu noi înăuntrul lor. Asta va ajuta toată lumea să surpravieţuiască şi va avea succes în măsura înţelegerii lor.

Toate acestea se pot realiza prin diferite servicii publice, televiziunea locală, ziare şi prezentări făcute de celebrităţi locale. Trebuie să facem tot ceea ce putem. Putem invita profesori şi putem organiza ceva foarte prezentabil, respectabil şi convigător. Toate acestea prezentări trebuie să arate clar faptul că lumea se află cu adevărat la un punct de cotitură.

Întrebare: În loc de un necaz, „Totul este pierdut, închidem fabrica”, putem face o sărbătoarea, dăruind oamenilor o şansă pentru a crea un background emoţional pozitiv, bun. Reducând ziua de muncă cu o oră, putem spune, „Acesta este un lucru foarte bun”.

Răspuns: Introducem un sistem de învăţare integrală nu numai în fabrică ci şi pentru toată lumea în general, ca un sistem obligatoriu, până la pensionari.

Întrebare: Există o categorie de oameni, antreprenori, pe care este foarte greu să îi angajăm în studiu. Ei sunt independenţi din punct de vedere economic. Cum îi putem influenţa să înveţe?

Răspuns: O putem face, de exemplu, prin sistemul de taxe. Un anumit decret să oblige o persoană să participe la cursuri.

Din emisiunea de pe KAB TV, Un oras experimental – soluţia la criză, din 02.03.2012

Înscris în: Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu.→

Întrebare: Omul trebuie să se deschidă uşor, pentru a simţii gustul ieşirii din el însuşi, gustul integralităţii. Cum putem face asta? De unde să începem?

Răspuns: La început, în procesul de învăţare, foloseam jocuri. Acestea ne arătau cât de mult pierdem în interacţiunile noastre atunci când suntem individualişti şi cât de mult câştigăm când participăm împreună.

Atunci când participăm împreună la întâlnire, nu ne conectăm eforturile noastre sau cunoştinţele ci, mai degrabă, dăm naştere la ceva nou: o forţă nouă, o cunoaştere nouă, oportunităţi noi şi, cel mai important, o senzaţie nouă care există între noi. Şi cu toţi existăm în ea, împreună.

Din această participare nouă, nici măcar nu începem să ne simţim ca „noi”, deoarece asta reprezintă suma individualităţilor care se adună împreună. Atunci când ieşim din noi înşine, din individualitate, ajungem la următoarea stare a integralităţii numită Adam (Om sau Uman). Trebuie să încercăm să îl simţim. Dar acesta este un acord foarte fin.

Întrebare: Care este primul pas pentru a începe să simţim asta?

Răspuns: Cred că se construieşte prin conversaţie, prin comunicare, prin înţelegere şi participare reciprocă. Atunci când oamenii încep să simtă ce îi leagă, ce este comun între ei, se crează un fel de comunalitate, un tip de înţelegere reciprocă, non verbală, internă, adâncă.

Este un scop împărtăşit de toţi. Dar nu este un scop individualist, al fiecăruia dintre noi; acest scop este deasupra noastră: armonia cu natura pe care trebuie să o înţelegem, să îi prindem înţelesul, caracteristicile, relaţiile dintre ea şi noi şi felul în care intrăm în ea şi trăim în ea. Totuşi, noi existăm în ea doar datorită conexiunilor dintre noi. Chiar conexiunile dintre noi sunt acelea care crează „alinierea”, background-ul, simţul nostru integral. Cu ajutorul lui simţim natura integrală revelată în senzaţia noastră reciprocă, ca şi cum ar fi înăuntrul nostru.

Apoi, începem să simţim gândurile ei, inteligenţa, scopul, planul şi, gradual, începem să le realizăm. În afara sentimentelor care există, încep să le realizez, să le descopăr, dar le descopăr înăuntru, prin sentimentele noastre împărţite. Împreună cu toată lumea, încep să descopăr asta din ce în ce mai mult.

Începem să ne împărţim impresiile noastre emoţionale şi să le discutăm dintr-un punct de vedere logic. Care este acest plan? Ce este această forţă care ne operează pe noi şi pe alţii? Cum se schimbă percepţia noastră asupra lumii atunci când începem să simţim forţa interioară a naturii care, aparent, există aici înăuntru, iar toată lumea noastră parcă stă pe o platformă a ei, în timp ce ea constă dintr-o reţea de forţe care ţin întreaga lume şi o conduc. Deci, ce este această forţă? Care este energia ei?

Atunci când începem să ne clarificăm asta între noi, între prieteni, mai întâi fiecare dintre noi ajunge la această cunoaştere împărtăşită şi primeşte de la toată lumea sentimente şi inteligenţă adiţională. Iar prin aceste senzaţii şi inteligenţă împărţită, începem să obţinem armonia şi forţa integrală a naturii, care nu poate fi descoperită şi obţinută niciodată în mod individual.

Această discuţie ar trebui să dureze câteva ore într-un grup de zece oameni şi doi instructuri, într-un mediu calm, cu anumite materiale de citit.

Din “Discuţia asupra educaţiei integrale” nr.17, 02/28/12

Înscris în: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu.→

Intrebare: Care este rolul ghidului, moderatorului, din grupul de educatie integrala?

Raspuns: Este mult mai usor sa studiezi teoria decat sa indrumi oamenii si sa ii inveti lectiile practice care au ca scop sa ii faca sa inteleaga ca, nu pot ajunge de unii singuri la scop. Dimpotriva cei care studiaza conform acestei metode ajung la aceste concluzii si experimenteaza aceasta metoda ei insisi si inventeaza o metoda prin care se reformeaza pe ei insisi atunci cand incep sa simta ca grupul este „artistul” care realizeaza ceva total nou din ei.

Prin sentimente neasteptate si impresii ei percep cat de mult se pot schimba. In plus, ceea ce anterior parea ilogic devine dintr-o data perceput si acceptat mult mai usor, si chiar lucrurile cu care nu erau de acord le apar in alta lumina.

Deci initial ei incep sa studieze influenta pe care societatea o are asupra omului. In acelasi timp, fiecare descopera, surprinzator, cat de dependent este de mediu si in ce masura poate fi manipulat de acesta.

Noi putem compara acest lucru cu un grup de suport  pentru pierderea in greutate, cu alcoolicii anonimi sau cu un grup de oameni care incearca sa se lase de fumat, etc. Nu este neaparat vorba de a renunta la un obicei si a forma o personalitate total noua: nu este vorba despre o „formare” in acord cu acelasi pattern egoist, ci de dobandirea unei perspective total noi, a unei noi naturi, a unui nou cod de conduita, si de schimbarea oamenilor.

Cateodata poate fi cu adevarat neplacut, sau cel putin surprinzator, pentru ca persoana nici macar nu se gandeste ca se poate schimba atat de usor, folosindu-se de mediu.

Mediul doreste astfel sa il ajute. Daca actioneaza in acord cu o anumita metoda, si explica oamenilor catre ce trebuie sa se indrepte, atunci exista o cooperare reciproca corecta in grup, atunci cand ei joaca in mod colectiv acest joc, la fel ca la teatru, si devin oameni noi. Mai mult, rolurile pe care ei le joaca raman parte din ei.

Exista multi de „dar” aici; problema este in ce masura rolul pe care ei incep sa il joace ramane parte din ei in mod permanent. Devine acest rol o parte din ei asa cum exista o memorie permanenta a calculatoarelor? Asta depinde de indrumarea pe care persoana o primeste si de sprijinul grupului, si in ce fel aceste grupuri devin factori care influenteaza
Din “Discutii despre Educatia Integrala” 27/02/2012

Înscris în: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu.→

Omul incepe in sfarsit sa realizeze ca nu este stapanul naturii si ca natura este puterea suprema in lume. Ca urmare, noi trebuie sa ne plecam capetele si sa ascultam de legile sale.

Legile naturii cu care ar trebui sa devenim echivalenti in tot ceea ce facem sunt urmatoarele:

• Natura guverneaza lumina soarelui
• Natura nu risipeste energia
• Natura produce forme noi in functie de necesitati
• Natura recicleaza totul
• Natura cere cooperare
• Natura se bazeaza pe diversitate
• Natura cere expetiza in anumite domenii
• Natura limiteaza excesele care ar putea aparea
• Natura reveleaza puterea restrictiei

Si, Cabala ne explica faptul ca, pastrand aceste legi, noi ne transformam din creaturi rele in neutre. Daca noi ne corectam proprietatile noastre egoiste anti-natura in proprietati altruiste, ne inaltam la nivelul inalt, etern si perfect al naturii.

Sursa: Educatia Integrala

Înscris în: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu.→

Intrebare: Ce rol ar trebui sa joace prietenii nostri din America in relatia cu Kli-ul mondial la apropiatul congres din New Jersey?

Raspuns: Cred ca dintre toate tarile, SUA poate influenta lumea in cel mai eficient mod. In fond, noi vorbim despre o natiune foarte puternica de care ceilalti asculta. Toata mass media lumii se raporteaza la SUA. SUA are o mare influenta.

Mai mult, criza moderna graviteaza in jurul acesteia, iar criza continua sa se extinda si sa se adanceasca. Si de aceea, daca dorim sa influentam lumea, cel mai potrivit mediul este aici in SUA. Este necesar sa organizam un grup puternic american- in care sa fim auziti si sa fim capabili sa „indulcim” criza astfel incat oamenii sa inteleaga situatia in care se afla si sa doreasca sa se corecteze, in loc ca pur si simplu sa tolereze noi dezastre.

Astazi, umanitatea este ca un copil incapatanat care nu vrea sa stie ce trebuie sa faca. In acelasi timp, parintii nu pot sta indiferenti, pentru ca viitorul sau depinde de asta. Copilul trebuie sa termine scoala in ciuda lipsei sale de dorinta, si de aceea experimenteaza presiunea si  problemele pana cand trece examenele.

Am petrecut mii de ani dezvoltandu-ne in mod egoist. Cresterea constanta a egoismului a crescut presiunea, lucru pe care il realizam si il simtim. Dorintele noastre au devenit mai puternice si noi am avansat. Insa, acum incepe un nou stadiu: In locul puterii egoiste a primirii si a urii, noi trebuie sa dezvoltam in noi o alta putere: puterea daruirii si iubirii.

Pentru ca noi sa simtim ca avem nevoie de acestea, ni se pot trimite dezastre,  care sunt deja ecoul. Noi discutam aici de un proces indelungat, unul care nu cuprinde simultan intreaga lume; insa, peste tot dezastrele au ca scop sa ne faca sa constientizam ca egoismul nostru a ajuns la dezvoltarea sa finala si ca nu ar trebui sa ne mai asteptam la rezultate fenomenale de la acesta.

Mai mult, pentru ca facem parte din lume, noi nu putem lua decizii doar pentru noi. De exemplu, atunci cand lucrurile sunt bine undeva, noi primim de asemenea o parte din Lumina chiar daca ne aflam intr-o stare sumbra.

Insa indiferent de toate acestea, noi trebuie sa intelegem ca procesul a inceput si continua. Toate sistemele noastre au inceput sa nu mai faca fata si chiar sa nu mai poata functiona, deja de mult timp. Tot ceea ce oamenii au facut timp de mii de ani prin cresterea egoismului se prabuseste acum. Totusi, chiar daca aceasta prabusire are loc acum sub ochii nostrii, noi inca nu intelegem ca este posbil ca lucrurile sa se inrautateasca mai mult. Aici este de fapt problema: Avem nevoie de stiinta, care sa ne explice tendintele globale.

Dezvoltarea instinctiva este inscrisa in natura minerala, vegetala si animata. Nu exista alta posibilitate, in proces, decat inaintarea constienta. Cu noi se intampla exact invers: Spre deosebire de natura, dezvoltarea noastra a fost fortata de o singura putere care a actionat de la o generatie la alta de-a lungul vietii persoanei. Acum noi trebuie sa primim o a doua putere pe langa cea egoista, si sa incepem sa le echilibram pentru a ne tine viata in „frau”.

In timp ce am fost condusi de o singura putere, aceasta a cuprins intreaga lume. Insa acum, cand o a doua putere ne-a fost revelata, noi trebuie sa alegem intre acestea, trebuie sa decidem cum sa actionam corect cu fiecare dintre ele. Astfel, pentru prima data in istorie, noi primim doua fraie, ne putem folosi de „amandoua picioarele” pentru a merge, putem folosi ambele puteri ale Naturii: cea pozitiva si cea egativa- pentru a ne controla atat pe noi cat si Natura. Acest ajutor ne va ridica la gradul Creatorului,  si suntem impinsi de Sus sa facem asta.

Puterea pozitiva a daruirii, iubirii, si unitatii ne-a influentat in ultimii 50-60 de ani, si a impins dezvoltarea noastra in aceasta directie. Noi nu am sesizat ce se intampla, dar intre timp, de la al doilea Razboi Mondial incoace, tarile au inceput sa fie interconectate din ce in ce mai mult, iar lumea a inceput sa devina mai „intreaga” mult mai conectata. Razboiul a initiat acest proces.

De atunci, puterea pozitiva a fost revelata in lume. Pana acum a adus mai aproape tari si natiuni, si astfel s-au creat conexiuni intre acestea. Ca urmare, lumea ne apare acum a fi mai intreaga si integrala; insa, oamenii nu inteleg inca ce se intampla. Asta pentru ca acest proces a avut loc automat, prin forta, fara ca oamenii sa il simta.

Insa a venit criza moderna, care ne spune ca trebuie sa avem grija de lume, ca sistemele noastre trebuie sa corespunda celor doua puteri, care actioneaza la scara globala.

Noi, inca nu realizam asta. Conducatorii lumii, economistii, analistii financiari, si comerciantii- toti continua sa actioneze in conformitate cu vechile reguli. Acest lucru ia in calcul si inertia; insa, se va sfarsi, si noi vom simti cat de serioasa si adanca este criza globala in urmatorii ani. Nu mai exista forta necesara pentru a ascunde acest lucru.

Acum, toti- atat oamenii cat si guvernele- incearca instinctiv sa mascheze si sa ignore ceea ce este evident. Situatia este foarte periculoasa si poate scapa de sub control. Cabala vorbeste de asemenea despre posibilitatea unui al treilea razboi mondial, nuclear.

De aceea este foarte important sa explicam ce se intampla in cel mai larg, simplu, si accesibil mod: in forme diferite, in diferite limbi, fiecarei persoane si tuturor, de la o parte la alta, si in orice directie, pentru a da oamenilor posibilitatea de a percepe ceva si de a incepe sa se  gandeasca la aceste lucruri. In acest mod noi putem sa „indulcim” tranzitia curenta astfel incat oricine sa poata intelege ca nu exista alta solutie, si ca am intrat intr-un proces istoric special.

Deci, SUA este o tara care conduce in lume, atat in mod pozitiv cat si negativ. Si de aceea noi trebuie sa castigam cat de multa putere si influenta acolo, pentru a instiinta oamenii despre procesul care a inceput.

De la New Jersey, Lectia Zilnica de Cabala 10/05/2012, Shamati

Înscris în: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu.→

Întrebare: Care parte a populaţiei trebuie să participe la educaţia integrala, în scopul de a schimba conştiinţa întregii societăţi?

Răspuns: Eu cred că odată ce 20-30% din populaţie devine inspirata de ideea anti-criză -aş numi-o chiar ideea salvarii noastre dintr-o stare critica- acest lucru ar fi răspândit în mod automat la ceilalţi şi vor deveni, de asemenea, interesati să înţeleagă şi să simta necesitatea de a studia metoda integrala. În plus, pe masura ce afacerile şi cererea pentru anumite servicii continuă să scadă, ca urmare a epuizării abilităţilor materiale ale populaţiei, oamenii vor înţelege că au cu adevărat nevoie să se gândească la o anumita tranziţie .

Daca s-a facut o muncă explicativa în rândul populaţiei în ceea ce priveşte criza, cauzele sale, cursul şi consecinţele sale şi modalităţi de a o rezolva regional,in orase, state, şi pe scara globala – oamenii vor asculta cu adevarat. Acesta este motivul pentru care, atunci când oamenilor le va fi oferita mai departe o metodă de educaţie integrala ca mijloc pentru ieşirea din criză, oamenii o vor lua mai în serios.

Este necesar sa organizam discuţii interesante, sa invitam persoane diferite, cu puncte de vederi opuse, în care vor încerca să-si dea seama de lucruri în timpul dezbaterii.

Din Emisiunea KabTV  ”Oraşul experimental – Soluţia la criză” 2/03/12

Înscris în: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu.→

Noi speram ca vom ajunge treptat la un nivel acceptabil in societate, in tara, si intre oameni in momentul in care oamenii vor incepe sa inteleaga faptul ca ei insisi se pot schimba si nimeni altcineva, si ca nu vor putea schimba lumea inainte de a se schimba ei insisi, ca lumea este perceptia persoanei, propia sa reflectie, si ca de accea este necesar sa ne inchipuim ca viitorul se intampla deja, astfel incat sa devina prezent. Dupa cum Kozma Prutkov a spus odata ca :” Daca vrei sa fii fericit, fii fericit”. Asa se intampla lucrurile.

De aceea un instructor trebuie sa fie de asemenea un fel de psihoterapeut. El trebuie sa inteleaga oamenii foarte bine si sa stie totul. Instructorii trebuie sa faca anumite cursuri si sa aiba multa experienta. Ei trebuie sa cunoasca modalitatea de manifestare a comportamentelor, schimbarile, si reactiile umane. Cu alte cuvinte, baza experientei lor trebuie sa includa scenarii specifice cu rezultate specifice. Ei trebuie sa inteleaga modul in care procedeaza cu oamenii si reactiile pe care acestia le pot avea, si trebuie sa stie exact de ce anume au nevoie acestia pentru a ajunge la rezultatele dorite.

Mai mult, atunci cand lucram cu un grup de adulti, trebuie sa ii formam ca instructori pe parcursul lucrului pentru ca fiecare persoana este in general propriul sau instructor. Si atunci cand instructorii interactioneaza cu ceilalti, rezulta ca fiecare ii invata pe ceilalti si pe sine. Altfel spus, munca are loc pe doua planuri, este o munca de parteneriat dintre oameni.

Si chiar daca la inceput, exista educatori, instructori, profesori si metodologisti care lucreaza cu grupul, grupul alege metoda pentru sine, intregul lant de schimbari pe care trebuie sa le experimenteze, intregul program, legile comportamentului, legile influentei si schimburilor dintre oameni. In final, fiecare persoana din grup ajunge la un moment in care poate aplica aceasta metoda asupra sa si asupra celorlalti, si ajunge sa interactioneze in mod activ cu restul, intelegand astfel cum se schimba ea insasi sub influenta grupului.

Altfel spus, atunci cand o persoana se afla intr-un scenariu, chiar unul accidental, ea stie exact cum sa se comporte si cum sa rezolve situatia astfel incat sa o influenteze si sa determine schimbari corecte asupra sa. In acest fel persoana va fi capabila mereu sa lucreze intr-un mod corespunzator cu mediul si simultan sa o transforme pe aceasta intr-un instrument pentru sine si pentru grupul pe care il influenteaza.

Din “Discutii depsre Educatia Integrala” 27/02/2012

Înscris în: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu.→

Atunci cand sunt inclus in societate, vreau sa daruiesc tuturor sufletelor, tuturor dorintelor care se afla in afara mea. Insa cum le pot darui? Atunci eu (eu) primesc o Lumina foarte mare de la Creator, Lumina Ein Sof (Infinitatii) (∞) care trece prin mine spre altii.

In cele din urma fiecare dintre noi devine similar cu Creatorul in relatia sa cu ceilalti- cu Acela care daruieste, care ii simte pe ceilalti si ii umple.

In acelasi timp, noi suntem diferiti si nici unul dintre noi nu poate lua locul celuilat. Fiecare are propriile sale abilitati care ii permit sa se alature altora si sa le dea ceva unic, ce numai el poate darui. Aceasta abilitate permite persoanei sa fie similara cu Creatorul in atitudinea sa fata de ceilalti.

Intelepciunea Cabalei ne spune ca nici o persoana nu ar trebui sa fie constransa si oprimata. Educatia ar trebui sa fie un proces liber: noi invatam oamenii despre garantia reciproca, legaturile reciproce, si umplerea reciproca, insa fara constrangere. Daca noi impunem ceva unei persoane, noi o vom lipsi de abilitatea de se conecta cu ceilalti in mod corect si de a-si aduce unica sa contributie in beneficiul celorlalti. Persoana nu va putea fi capabila sa fie asemeni Creatorului in atitudinea sa fata de lume si nici nu va putea sa se ridice la nivelul Creatorului, la nivelul Celui care daruieste.

„Daruirea” este atunci cand eu primesc de la Creator si transmit Lumina care este destinata celorlalti prin mine. Pentru ca persoana sa poate face acestea noi trebuie sa ii dam educatia potrivita, fara urma de constrangere sau oprimare, in conformitate cu principiul: ”educa-ti copilul in felul tau”. Cu alte cuvinte, sa isi dezvolte atributele, fara a fi constrans, fara a fi obligat, si fara a-i dauna.

Aceasta este o metoda speciala si noi trebuie sa invatam cum sa o folosim. Daca ne educam copiii in acest fel, noi vom deveni persoane intregi si pline de succes. Asta pentru ca noi ii vom invata sa se conecteze mai usor cu ceilalti si astfel le dam mijloacele de a veni mai aproape de Lumina. Astfel le va fi mai usor sa identifice forta generala care este ascunsa in natura. Aceasta este latura unica a educatiei noastre.

Unei persoane in aceasta lume ii lipseste de fapt un singur lucru, sa stie cum sa se conecteze cu ceilalti oameni. Invatand cum sa se conecteze, persoana va avea suces in absolut orice va intreprinde. Aceasta este corectia lumii. Toate celelalte lucruri sunt minciuni. Noi ne producem singuri confuzie atunci cand ne imaginam succese care se dovedesc a fi de fapt dezamagiri, si crize in timp ce problemele noastre continua sa creasca.

Din Congresul din Brazilia 05/05/2012, Lectia 4

Înscris în: Congrese, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu.→

Întrebare: Să spunem că există zeci de grupuri de învăţamant integral într-un anumit cartier. Cum pot fuziona mai târziu într-un tot unitar?

Răspuns: Astazi, având o mass-media asa de puternica şi modalităţi pentru oameni de a se conecta, pur şi simplu avem nevoie sa inventam o multime de jocuri, modalitati ca oamenii să fie inclusi reciproc, cum ar fi emisiuni de televiziune sau atracţii distractive cum ar fi jocuri panel, atunci când diferite grupuri se întâlnesc şi interacţionează unele cu altele. Ele încep să ne arate metode de ne schimba unul pe altul, modul în care o persoană se poziţionează pentru a avea efect asupra altora într-un mod specific.

Mai târziu, grupurile devin, în general, difuze. Ele nu stau pentru totdeauna statice ca unele organizaţiile inghetate, comunitati, orase, locuinţe, sau uniuni ale varstei mijlocii. Ele n-o fac. În final, aceasta va fi o societate în care mulţi oameni, sau chiar toata lumea (mă refer la viitor), vor înţelege cum pot face orice situaţie sa lucreze pentru ei şi să fie pentru binele altora, în acelaşi timp.

După ce au înţeles acest lucru, vor vedea clar cum sa interacţioneze şi sa comunice unii cu altii. Cu alte cuvinte, în orice moment în care interacţionează, va fi pentru a se ajuta pe ei înşişi şi pe alţii sa aiba cea mai buna interconectare integrala. Ei vor lucra la a fi integrati cu altii în fiecare clipă, şi, astfel, vor simţi întotdeauna o anumită unitate, pe care deja o vor simti si percepe ca şi starea lor si a lumii complet diferită.

Ei se vor simti mai presus de lumea noastră în această unitate, ca si cum ar pluti într-un concentrat uman complet diferit unde există legi diferite de comportament, aşa-numitele “legi de comutare,” legi de unitate şi de integrare. Prin sprijinirea reciproca în acest sens şi ridicarea constanta deasupra egoismul nostru, incep sa perceapa un alt tip de realitate.

Când o persoană este înconjurata mereu de oameni care sunt de acord să joace acest tip de joc, atunci acest joc se transformă treptat într-un tip complet nou de comunicare, şi apoi percepţia unui spaţiu diferit apare unde, în loc de a primi de la alţii, daruim altora. Lucram într-o direcţie care este opusă direcţiei noastre actuale.

Această nouă direcţie ne permite sa devenim liberi de limitarile noastre. În loc de a vizualiza fiecare stare ca o stare care mă obligă şi îmi oferă posibilitatea de a lua din afară, dimpotrivă, le privesc ca stari ce imi ofera posibilitatea de a ieşi din mine însumi, de a deveni mai liber şi de a nu mai fi limitat şi inchis in mine insumi.

Mai mult decât atât, toată lumea mă susţine în acest sens. În final, voi ajunge la o stare confortabilă, fără restricţii. Nu mă obliga faţă de nimic. Dimpotrivă, îmi dă posibilitatea să ma simt liber.

Mă refer la relaţiile dintre oameni care încă nu se văd nicăieri astăzi, dar dacă vom învăţa oamenii despre aceste tipuri de relaţii, apoi, în final, ei vor aspira la aceasta stare. Odată ce există mulţi oameni de acest gen, ei isi vor depăşi rezistenţa egoista şi vor comunica unul cu altul mai presus de egoismul lor, într-un nou mod. Vor percepe o realitate mai inalta în asta. Este nevoie sa-i aducem la acest lucru.

Dintr-o “Discutie despre dezvoltarea integrala ” 27/02/12

Înscris în: Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Întrebare: Să presupunem că avem un grup de studiu integral, care are nevoie de o anumită ghidare, să i se spune cu ce se va ocupa, prin ce proces va trece. Cu ce trebuie să începem?

Răspuns: Pentru membrii noi trebuie să existe discuţii despre lume, despre noul trend, despre evoluţia bazată pe ego, etc. Mai întâi trebuie să pregătim o bază teoretică serioasă a perspectivei practice asupra istoriei umanităţii, a societăţii şi asupra noastră însăşi. O persoană este adusă, gradual, la întrebarea „ce urmează?” Să presupunem că am explorat lumea modernă, dezvoltarea noastră, dezvoltarea omului şi a întregii naturii şi unde ne duce asta. Nu vedem nici măcar lipsa liberului nostru arbitru, dinamica dezboltării noastre şi colapsul egoului ca motor, ca sursă a vieţii şi avansării noastre. Am ajuns la o criză, ce urmează?

În continuare, desigur, se regăsesc scopuri diferite în natură. Suntem acum la o intersecţie unde trebuie să ne schimbăm total atitudinea faţă de lume, pentru că egoul prin care am crescut anterior a încetat brusc să mai lucreze.

Deci, încotro ne îndreaptă? Ne îndreaptă către negarea lui. Vedem asta în toate problemele, în depresii, droguri, terorism şi chiar în criza din familie şi societate. Principalul lucru care ne doare cel mai tare este criza economică, pentru că noi, ca animale, avem nevoie să ne hrănim şi să ne furnizăm nevoile de bază. Aici ne găsim într-o stare în care nu vom mai fi în stare să ne furnizăm nevoiele de bază, mai ales în lumea pe care am creat-o în jurul nostru, o lume care este o imensă junglă urbană, în care trebuie cu toţi să facem ceva pentru a primi ceea ce avem nevoie.

Este foarte simplu să distrugi o astfel de lume. Este aşa de sensibilă şi de dispusă la neadaptării încât în ea se află milioane de oamenii fără hrană, apă şi energie sau alte resurse. Nici măcar nu ne putem imagina cât de delicată este lumea pe care am creat-o, iar dacă ceva merge greşit, chiar şi un pic, se va prăbuşi ca o casă din cărţi. Totul se va prăbuşi şi atunci ce se va întâmpla cu noi?

Ca rezultat al dezvoltării am ajuns în acestă stare foarte instabilă. Vă puteţi imagina oraşe cu populaţie de 20 milionae de oameni, dar chiar şi în oraşe cu populaţie de 2 milione, ce se va întâmpla cu aceşti oameni dacă vor rămâne fără hrană, electricitate, apă sau canalizare?! Este sfârşitul!

Există o nevoie pentru cooperare reciprocă între ţării, pe care nu o putem rezolva. Nicio ţară nu îşi mai poate furniza singura tot ce are nevoie. Astfel, vedem că lumea este cu adevărat fragilă şi nesigură. Le arătăm oamenilor toate aceste lucruri, explicându-le trendul general şi de ce natura şi egoul ne-au adus în acest punc, pentru a ne ridica deasupra egoului, pentru că în starea de acum suntem incapabili să ne adaptăm naturii integrale. Cum putem fi conectaţi reciproc cu ea, adică să fim incluşi în această integralitate, în sfera ei, în armonie, cu egoul nostru?
De aceea avem nevoie de ghidare, prin care putem arată oamenilor că există o altă cale de dezvoltare. Atunci când ne schimbăm psihologic, noi şi lumea, vom vedea lumea nu din perspectiva egoistă ci dintr-una altruistă, integrală. Vom fi capabili să formăm o societate total diferită, car va fi în armonie cu toate legile naturale. Iar atunci, nemaiavând altă alegere, omul, familia, societate, statul, civilizaţia şi toată umanitate, va atinge o asemenea armonie cu natura încât va recupare tot echilibrul fragil al pământului, intern şi extern, cu restul naturii. Asta este posibil numai dacă omul se schimbă dintr-un individualist într-o persoană a universului. Asta trebuie să le aducem oamenilor.

Acum, să vedem cum se poate face asta: putem lăsa perspectiva egoistă, individualistă asupra lumii? Putem schimba ochelarii egoişti şi să vedem totul prin lentilele interne? Ce vom câştiga din asta? În alte cuvinte, trebuie să am grijă de toată lumea. Este asta posibil? Nu ar trebui să mă iau şi pe mine în calcul, este asta posibil? Trebui să mă „părăsesc” total? Dar ce se întâmplă cu mine şi familia mea, rudele mele? Cum ne putem aţinti asupra cooperării reciproce cu alţii, astfel încât să formăm o societate unificată?

Ce înseamnă unificată? Este atunci când fiecare dintre noi nu se mai simte pe sine însuşi, simte numai societatea, ca furnicile, care înţeleg numai cooperarea lor. Niciuna nu are vreun rol separat, vreun scop separat, o prioritate, toate sunt operate de o minte colectivă, un program şi îndeplinesc meticulos toate sarcinile programului. Este asta posibil? Spre asta ne îndreaptă natura. La un asemenea nivel vom obţine armonia totală cu ea.

Ce vom câştiga din asta? Cu toate că sună un pic a fantezie, vom câştiga sentimentul eternităţii, senzaţia infinitului, pentru că toate sentimentele noastre de azi sunt în limita egoului, în timp ce noi ne mişcăm către sentimente diferite, în afara noastră. Atunci omul nu îşi mai simt corpul animal, ridicându-se la următorul nivel, următoarea dimensiune, numită „om”. Nu mai este în „animalul” său ci se ridică la următorul nivel. Până astăzi am fost de fapt nişte animale mai dezvoltate.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” nr. 17, 02/28/12

Înscris în: Criza, globalizare, Educatie integrala, Munca interioara - Niciun comentariu.→