Category Archives: Educatie integrala

“De ce scapă Iranul fără nici o sancţiune” (Times of Israel)

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “De ce scapă Iranul fără nici o sancţiune

Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a avertizat recent Iranul că nu a cooperat cu agenția, după ce au fost găsite urme de uraniu în mai multe situri din Iran. Ca răspuns, Iranul a deconectat unele dintre camerele de supraveghere ale AIEA pe care agenția le folosește pentru a monitoriza activitatea nucleară a Iranului. Lumea a condamnat Iranul pentru această mișcare desigur, dar nu a fost luată nicio măsură pentru a împiedica eforturile sale de îmbogățire în curs, care potrivit surselor occidentale, aproape au atins nivelul care îi permite Iranului să creeze arme nucleare. Israelul, pe de altă parte, care depune toate eforturile pentru a nu încălca legile umanitare în propriul său conflict, este aproape unanim diabolic în întreaga lume.

De ce urăște lumea Israelul și nu Iranul? Cum poate Iranul să scape cu producția de arme nucleare, în timp ce Israelul se află sub un bombardament constant de condamnări, cu comitete și delegați în curs de desfășurare al căror singur scop este de a găsi greșelile Israelului în conflictul său cu palestinienii, delegați și comitete cu ordine explicite de ignorat actele teroriste palestiniene împotriva Israelului și chiar împotriva propriului popor?

Răspunsul la toate aceste întrebări este simplu: Israelul nu este Iran. Chiar și atunci când Israelul face ceva bun, cum ar fi înființarea de spitale improvizate pentru refugiații sirieni răniți sau trimiterea echipelor de salvare în locurile dezastrelor din întreaga lume, Israelul este tot denigrat. Nimeni nu se așteaptă ca Iranul să fie bun cu nimeni, în timp ce tot binele pe care îl face Israelul nu este niciodată suficient.

Oricât de neplăcut ar fi pentru noi, înțeleg de ce lumea ne tratează așa. În subconștient lumea simte ceea ce trebuie să facem, iar înființarea de spitale improvizate nu este unul dintre ele. Este grozav că facem acest lucru și îi ajută pe cei care au nevoie de servicii medicale și nu le pot obține altfel, dar acesta nu ar trebui să fie principalul obiectiv al Israelului. Acest lucru nu este ceea ce lumea așteaptă de la noi și nu ceea ce ar trebui să ne așteptăm de la noi înșine.

Ne putem spune o mie de povești despre cât de amabili suntem, despre ce mari donatori suntem, despre cum îi ajutăm pe cei bolnavi și răniți din întreaga lume și despre cum agricultura israeliană creează alimente în țările sărace din lumea a treia. Ne putem spune aceste lucruri nouă înșine, dar nimeni altcineva nu le ascultă sau le acceptă. Tot ce avem nevoie este să ne uităm la opinia lumii despre noi așa cum se reflectă în voturile ONU și la modul în care țările pe care le ajutăm votează împotriva noastră de fiecare dată când au ocazia.

Nu pot să nu-i justific; aceasta nu este ceea ce ar trebui să le oferim, iar ei o simt și reacționează în consecință. Ceea ce au nevoie cu adevărat de la noi, și acest lucru poate fi contraintuitiv, este ca noi să ne tratăm bine unii pe alții, colegii noștri evrei. În adâncul lor ei simt că diviziunea noastră internă este vinovata din spatele necazurilor lor și chiar din spatele propriilor conflicte interne.

Lumea nu se așteaptă de la noi să inversăm deșertificarea sau să vindecăm cancerul. Se așteaptă mult mai mult de la noi: să inversăm ura din întreaga lume. Și se așteaptă de la noi să dăm un exemplu, o dovadă vie că unitatea deasupra diviziunii este posibilă.

A fi „o lumină pentru națiuni” înseamnă că suntem un far de speranță că omenirea poate învinge conflictele. La urma urmei, regele nostru, cel mai înțelept dintre toți oamenii, regele Solomon, a fost cel care a inventat motto-ul: „Ura stârnește ceartă, iar iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12).

Trebuie să înțelegem că antagonismul aparent insurmontabil și alienarea profundă dintre diferitele facțiuni ale societății israeliene sunt așa intenționat. Aceste prăpastii nu sunt menite să fie depășite prin negocieri sau prin ajungerea la un compromis. Ele sunt menite să rămână așa cum sunt și să realizeze că sarcina noastră nu este să fim de acord, ci să rămânem o singură națiune, chiar dacă nu suntem de acord. Acesta este exemplul pe care trebuie să-l arătăm lumii. Este singurul lucru pe care umanitatea nu-l poate dezvolta de la sine și singurul lucru pe care se așteaptă să îl stabilească evreii.

Strămoșii noștri au creat precedentul. La poalele Muntelui Sinai ne-am angajat să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă” după care am fost declarați națiune. Singurul nostru merit la acea vreme era unitatea noastră, responsabilitatea noastră reciprocă. Un singur merit a fost motivul pentru care am devenit o națiune aleasă.

Dacă ne respectăm chemarea, vom fi admirați și emulați în întreaga lume. Dacă ne prăbușim sub povara urii, vom fi acuzaţi, ridiculizaţi și în cele din urmă alungați sau exterminați.

“Cât de bine luptă Israelul împotriva terorismului?” (Quora)

Dr. Michael LaitmanMichael Laitman, pe Quora: Cât de bine luptă Israelul împotriva terorismului?

După un atac terorist din timpul Zilei Independenței Israelului din acest an, în care oamenii au fost doborâti și uciși de doi teroriști, a existat un sentiment general de teamă în întreaga țară și l-a determinat pe unul dintre studenții mei să mă întrebe dacă va exista vreodată un soluție la problemele Israelului cu arabii.

Există o soluție, dar este posibilă cu condiția ca poporul Israel să se potrivească cu Țara lui Israel în sens spiritual. Atunci am simți cu adevărat că suntem proprietarii acestui loc și ne-am simți protejați de sus și nimeni nu ne-ar putea atinge.

Depinde doar de conexiunea din poporul Israel. Oricât de greu ar fi să auzi, nu există altă cale. Este o condiție care este stabilită în natură.

Condiția este că trebuie să ne conectăm pozitiv, așa cum este scris, „ca un singur om cu o singură inimă”. Obținând o astfel de conexiune, nu am rezolva doar terorismul și actele fizice de violență, dar oamenii nu ar mai avea nici măcar un gând negativ despre Israel. De asemenea, dacă nu reușim să aderăm la această condiție, atunci nu avem protecție.

Deși s-ar putea părea că ar trebui să ne ridicăm împotriva instigării care generează terorism, și anume glorificarea terorismului și a actelor de teroare în diferite societăți, ceea ce avem cu adevărat nevoie este să pătrundem propriile minți și inimi. Dacă ne unim, și ne unim în minte și inimă, atunci nu avem nevoie să luptăm împotriva terorismului. Trebuie doar să fim uniți unul cu celălalt, iar unitatea noastră ar atrage forța spirituală superioară. Atragerea acestei forțe în viața noastră ar ridica un acoperământ de pace asupra tuturor, dând tuturor un sentiment de victorie.

Deocamdată, forțele de securitate ale Israelului lucrează zi și noapte cu devotament timp de câțiva ani doar pentru ca oamenii din Israel să poată trăi în pace. Cu toate acestea, consolidarea securității Israelului nu este o soluție pe termen lung în dezvoltarea unui adevărat sentiment de securitate pentru poporul Israel. Vom trăi în atmosfera pe care o creăm doar atunci când suntem uniți și în care ne unim pentru a dezvălui unitatea ca mântuire a umanității – de care este foarte nevoie astăzi. Fără să ne unim, nu vom rezolva nimic și ne putem aștepta ca terorismul și alte fenomene negative față de noi să continue să se intensifice.

Bazat pe videoclipul „ Soluţia pentru Terorism în Israel” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Fotografia „Terorea lovește civilii israelieni în sudul Israelului” de către Forțele de Apărare Israelului pe Flickr.

“Ce este o ființă umană pe deplin realizată?” (Quora)

Dr. Michael LaitmanMichael Laitman, pe Quora: Ce este o ființă umană pe deplin realizată?

O ființă umană pe deplin realizată este cea care se dezvoltă și atinge gradul numit „uman” prin eforturile sale.

Există patru grade în natură: mineral, vegetal, animal și uman.

Viaţa în care ne-am născut și am crescut nu este încă la nivelul uman pe deplin realizat. În dorințele, gândurile și comportamentele noastre înnăscute ne aflăm între natură la nivel mineral, vegetal și animal și natura la nivel uman.

Ce este un om, în sensul cel mai deplin al termenului? În ebraică, cuvântul pentru „om” este „Adam”, care provine de la cuvântul „similar” („Domeh”), din expresia „asemănător cu cel mai înalt” („Domeh le Elyon”). Adică, a fi uman înseamnă a obține asemănarea cu forța superioară.

Cum putem atinge asemănarea cu acea forță? Se poate realiza prin conexiunea pozitivă unul cu altul, până la un punct în care relaționăm unul cu celălalt, așa cum o face această forță: din iubire absolută și dăruire.

În timp ce nivelurile mineral, vegetatl și animal ale naturii au câteva exemple despre modul în care funcționează dintr-o conexiune altruistă funcţională, în rândul umanității. nu avem astfel de exemple De ce? Pentru că trebuie să dezvoltăm acest nou grad de realizare deplină a noastră ca ființe umane prin propriile noastre eforturi. Făcând acest lucru, ne va conduce la revelarea forței superioare care ne-a creat și ne susține.

Bazat pe videoclipul „Ce este o ființă umană pe deplin realizată?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

“Ce ne poate face să fim grijulii” (Times of Israel)

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Ce ne poate face să fim grijulii

Evenimentele din ultimele luni și de fapt din ultimii ani, ne învață o lecție foarte importantă: dacă vrem să supraviețuim trebuie să învățăm de la natură cum să o facem, deoarece dacă ne urmăm propriile idei vom continua marșul prostiei până când vom distruge civilizația umană și planeta noastră. Când ne uităm la natură, există o singură lege care împletește toate părțile ei într-o tapiserie perfectă: echilibrul și colaborarea. Această lege este exact ceea ce noi oamenii nu respectăm în propria noastră societate. În loc de echilibru, ne străduim să obținem importanță în detrimentul altora și schimbăm colaborarea cu exploatarea. Dacă vom continua așa, suntem pe cale de dispariție.

Nu spun că trebuie să ne iubim unul pe altul sau chiar să avem grijă unul de celălalt dintr-o dată. Cu toate acestea, trebuie să cunoaștem legile naturii și ce se întâmplă atunci când le încălcăm. Întrucât în ​​prezent acționăm contrar legii echilibrului și colaborării, trebuie să cunoaștem și consecințele, pedeapsa dacă vreți, pentru încălcarea acesteia.

Simțim deja unele dintre consecințele ignoranței și vanității noastre. Penuria de alimente se agravează în întreaga lume, iar foamea a devenit un adevărat pericol în locuri care nu au cunoscut-o de secole. Lipsa de gaze împiedică, de asemenea, producția și provoacă insecuritate energetică în țările occidentale, lider ale OCDE, iar atmosfera generală este că urmează zile grele.

Într-adevăr, este doar începutul. Potrivit experților suntem în faţa unor ani de privațiuni și penurie.

Dar nu există un motiv real pentru asta. Niciun dezastru natural nu a împiedicat capacitatea umanității de a produce hrană din abundență sau gaz și petrol abundent. Noi oamenii suntem cei care provocăm aceste deficiențe cu unicul scop de a ne zdrobi unul pe altul. Nimic nu ne ghidează mișcările în afară de ură, iar ura distruge totul, inclusiv în cele din urmă pe cel care urăşte.

Pentru că tot ceea ce facem provine din motivația de a-i învinge și a-i cuceri pe alții, nimic din ceea ce facem nu reușește. Când un efort eșuează, trecem la altul, dar și acesta este obligat să eșueze din exact același motiv: intențiile noastre rele față de ceilalți.

Atunci cum ne putem schimba natura? Ce ne poate face să avem grijă de ceilalți? Pentru a face asta, trebuie mai întâi să recunoaștem adevărul despre propria noastră natură și apoi putem începe să cultivăm în noi una nouă. Ceea ce toate celelalte ființe fac instinctiv – urmează legea echilibrului și a colaborării- putem realiza doar dacă o alegem în mod conștient. Modul de a face acest lucru este să realizăm că suntem creați în mod inerent opuşi acestei legi și apoi să examinăm cu atenție fiecare aspect al vieții noastre și să-l adaptăm pentru a funcționa conform acelei legi.

Poate părea nedrept că numai oamenii trebuie să învețe această lege pe calea grea, dar există o mare recompensă la sfârșitul procesului. Deoarece oamenii sunt singurii care trebuie să treacă prin procesul de învățare, noi suntem și singurii care vom culege răsplata.

Când aflăm despre natura umană și natura restului realității, începem să le comparăm. Drept urmare, învățăm treptat să prețuim legea echilibrului și a colaborării. Înțelegem mult mai profund decât orice ființă, deoarece avem cu ce să o comparăm, o imagine negativă a legii și a consecințelor ei palpabile. Când începem să acționăm conform legii echilibrului și colaborării, este pentru că am făcut o alegere conștientă de a face acest lucru, după ce am aflat despre propria noastră natură și am ales să ne ferim de ea și să adoptăm o natură nouă, mai incluzivă și mai cooperantă.

Pentru noi, așadar, a învăța să ne pese de ceilalți nu este un proces instinctiv, ci un proces adânc de aprofundare a conștiinței și de a alege grija și conexiunea în locul alienării și exploatării la fiecare pas. Acesta este avantajul real al omului față de animale – darul conștiinței. Cu toate acestea, îl câștigăm doar după ce am ales echilibrul în locul superiorității și colaborarea în detrimentul exploatării.

Procesul dureros prin care trece omenirea ne va conduce în cele din urmă să facem această alegere. Cu toate acestea, conștientizarea poate scurta procesul și îl poate face mult mai ușor și mai rapid. Cu cât înțelegem mai devreme că toate necazurile noastre provin din răutatea și cruzimea noastră unul față de celălalt, cu atât mai repede vom deschide ochii și vom realiza că există o altă opțiune. Apoi, cu cât alegem mai devreme varianta echilibrului și colaborării, cu atât necazurile noastre se vor sfârși mai repede și va începe pacea.

 

“Care sunt soluțiile dumneavoastră la problema consumului excesiv?” (Quora)

Dr. Michael LaitmanMichael Laitman, pe Quora: Care sunt soluțiile dumneavoastră la problema consumului excesiv?

Avem nevoie de echilibru între noi și natură.

Trebuie să avem grijă de nevoile noastre – să ucidem animale pentru hrană și să ardem cărbune, petrol și gaz pentru a folosi în mod rezonabil mecanismele, echipamentele și încălzirea. Nu putem evita să facem asta. De asemenea, trebuie să folosim apa cu înțelepciune, într-o măsură adecvată. Când aruncăm jumătate din ceea ce producem înapoi în ocean, ceea ce generează multă mizerie și gunoi în exces, atunci ne vom trezi în mod natural înecându-ne într-un asemenea exces.

Cu toate acestea, un astfel de proces este în mâinile celor care, cu lăcomie sau prostie, încearcă să producă și să câștige cât mai mult posibil, aruncând tot ceea ce este nefolosit, în timp ce oamenii din jurul lor tac. A devenit un proces de neoprit și se dovedește că jumătate din ceea ce producem astăzi în lume este inutil.

Soluția este să descoperim ceea ce este necesar și ce este inutil în viața noastră. Procedând astfel, am opri aproximativ 70 până la 80 la sută din producția noastră.

Mai mult de-atât, problema elaborării a ceea ce este necesar și ce este inutil poate fi abordată în mod logic. Chiar dacă nu suntem conștienți de mai multe condiții, este totuși posibil să exercităm această abordare. De exemplu, economiștii au calculat și estimat deja ce înseamnă satisfacerea nevoilor oamenilor. Dar există cineva care să țină cont de asta? Există oameni cărora le pasă ca toată lumea să aibă suficient, fără a avea mai mult decât ceea ce este cu adevărat necesar?

Cu toate acestea, este un punct de plecare: să calculăm ceea ce este necesar și ce este inutil în viața noastră.

Totuși, există o problemă majoră: natura umană – dorința egoistă de a se bucura în detrimentul celorlalți, care dorește să se plaseze peste ceilalți – care cere întreținerea ei. Iar problema este că ego-ul dorește mereu să-i depășească pe alții, să fie mai bine decât ei. Așa că ne putem rezolva nevoile și surplusurile prin tot ceea ce ne place, dar în final ego-ul va dori constant din ce în ce mai mult, va dori să fie deasupra aproapelui și să aibă mai mult decât el.

Prin urmare, împreună cu descoperirea a ceea ce este necesar și ce este inutil în viețile noastre și cu asigurarea nevoilor noastre, avem nevoie și de o abordare educațională mai cuprinzătoare, care să ne arate cum funcționează natura noastră egoistă, unde ne conduce și cum ne putem ridica deasupra. influenței sale prin conectarea între noi într-o intenție de dăruire comună. Prin rezolvarea nevoilor noastre, grija pentru ele, împreună cu învățarea și implementarea regulată a conexiunii pozitive în societatea umană, am fi capabili să rezolvăm problemele de supraconsum și supraproducție și am descoperi că vom putea trăi confortabil și fericiţi cu aproximativ 70 până la 80 la sută mai puțin din ceea ce producem, cumpărăm și aruncăm în prezent.

Bazat pe videoclipul „ Cum să facem față supraconsumului și supraproducției” cu Kabbalistul Dr. Michael Laitman și Semion Vinokur. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

“Inteligenţa Artificială desenează iubirea dintre o floare și o albină” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinInteligenţa Artificială desenează iubirea dintre o floare și o albină

În ultima vreme s-au auzit o mulțime de informații despre mașinile cu inteligență artificială (AI), precum Dall-E 2 sau Imagen de la Google, care creează imagini realiste ale scenelor complet nerealiste prin descrierea imaginii dorite în cuvinte. De exemplu, dacă doriți o imagine cu o cobră gigantică făcută din porumb alunecând pe Marte sau o palmă umană cu frunze care cresc de pe degete, pur și simplu introduceți fraza în mașină și o aveți.

În spatele laudelor vin însă întrebările. Va amenința asta traiul artiștilor? Va face fotografii desueți? Vor deveni designerii grafici un lucru din trecut? Așa operăm noi, judecând totul în funcție de ceea ce este bine pentru mine, ca și cum am putea opri progresul lumii dacă nu suntem de acord cu el.

Am încercat să oprim multe tehnologii care sunt mult mai păguboase decât imaginile artistice artificiale. Nu a funcționat niciodată. Nu am putut opri fabricarea de arme nucleare sau producția de drone ucigașe și nu vom putea opri dezvoltarea AI în general și a artei AI în special. Nici nu este nevoie să o oprim. În schimb, ar trebui să încercăm să vedem cum se pot integra inovațiile în viața noastră și să o îmbunătățească.

Tehnologia avansează odată cu aspirațiile noastre de autoexprimare. Cu alte cuvinte, nu tehnologia în sine avansează, ci omenirea. Din această cauză, a încerca să împiedici progresul tehnologiei înseamnă să încerci să împiedici progresul umanității. Acest lucru este împotriva naturii și nu va duce niciodată la rezultate pozitive.

Tehnologia este o materie primă. Așa cum un sculptor ar putea folosi o piatră pentru a dăltui o imagine, sau un muzician ar folosi un instrument muzical pentru a crea muzică, AI este instrumentul care creează creația artistului. Singura întrebare este ce fel de artă vrem să creăm.

Dacă ar fi să folosesc acest gen de artă, aș încerca să creez o artă spirituală, una care să arate conexiunile ascunse între diferitele elemente din natură. Dacă am putea arăta cum totul este conectat și depinde de bunăstarea tuturor celorlalţi, ne-am raporta la mediul înconjurător și la alți oameni foarte diferit de modul în care o facem astăzi.

De exemplu, aș cere mașinii să deseneze iubirea dintre o floare și o albină. Nu o floare și o albină, ci iubirea pe care o simt unul pentru celălalt. Pentru că asta există, chiar dacă noi nu o simțim (în cea mai mare parte). Relația dintre albină, care are nevoie de nectarul florii pentru a se hrăni pe ea și puii ei, și floare, care are nevoie de albină pentru a se poleniza și a se reproduce, este o relație simbiotică care implică două niveluri foarte diferite ale naturii – cel animal și cel vegetal. Din cauza asta, cele două sunt profund conectate și se simt aproape una de cealaltă.

Dacă am putea arăta cum totul este conectat în acest fel, am fi capabili să empatizăm cu toată natura și cu toți oamenii, să ne simțim conectați cu ei și să dezvoltăm afecțiunea pentru toate lucrurile și pentru toți oamenii. Dacă am putea face asta, nu ar trebui să ne îngrijorăm cu privire la limitarea dezvoltării inovațiilor potențial dăunătoare, deoarece afecțiunea dintre noi ar garanta că folosim totul numai pentru beneficiul întregii lumi și niciodată pentru a-i dăuna.

“Între durere și iertare” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Între durere și iertare

Când suntem răniți de alții ne doare îngrozitor și asta se poate întâmpla în viața noastră în orice moment. Apar imediat întrebări: când este loc pentru iertare și ce este ea, oricum?

Este natura umană să ne bucurăm, să ne mulțumim cu tot felul de lucruri care ni se par bune. Vrem să ne bucurăm de mâncare, sex, familie, bani, onoare, control, informații și o combinație a acestora mai presus de toate. Lucrăm constant pentru a ne îndeplini dorințele și luăm în considerare câtă energie ar trebui să investim în ceva anume, în funcție de rezultatul așteptat.

Trezirea acestor întrebări interioare ne duce la o căutare a dezvoltării interioare, o metodă de depășire a limitărilor naturii egoiste. Această înțelepciune ne învață că marele scop al existenței noastre pe pământ este să descoperim puterea universală a naturii, calitatea iubirii și a dăruirii și ea este descoperită dobândind o calitate similară cu aceasta. Această revelație se numește spirituală deoarece ridică fiecare ființă umană la un nivel de existență mai înalt, etern și complet.

Pentru a exemplifica, să spunem că vrem să cumpărăm un costum frumos pentru o ocazie deosebit de festivă. Investim o sumă mare de bani în el, echivalentul a aproape o săptămână de muncă, și îl achiziționăm cu mare plăcere. Sosește ziua mult așteptată, ne îmbrăcăm costumul nou și ne plimbăm printre invitați cu un zâmbet până la urechi. Oamenii spun: „Ce costum grozav!”. Pieptul ni se umflă de mândrie.

Și dintr-o dată cineva rostește în fața tuturor: „Ce este costumul ăsta amuzant pe care îl porți? Ce fel de costum este?” Și din acel moment, realitatea se schimbă. Toată lumea chicotește, iar noi suntem plini de rușine.

Mai târziu în acea seară, întâlnim din nou aceeași persoană, care ne spune în liniște: „Îmi pare rău dacă am spus ceva nepotrivit mai devreme”. Imediat răspundem cu o respingere. Este o astfel de cerere de iertare o reparație pentru prejudiciul făcut? Cu siguranţă nu. De aceea nu o acceptăm.

Iertarea adevărată ar fi trebuit să fie una care să mă compenseze pentru suma mare pe care am investit-o în cumpărarea costumului, pentru toate așteptările pe care le aveam de a primi complimente, respect și recunoaștere, speranțe care au fost înlocuite cu dispreț, ridicol și rușine. Pentru toate lucrurile care s-au acumulat în mine, am nevoie de o compensație adecvată.

Repararea poate fi făcută prin răzbunare, așa cum se face de obicei sau alternativ de către persoana în cauză care vine la mine cu scuze sincere și mă convinge că înțelege prejudiciul și jignirea cumplită care mi-a fost cauzată. Să presupunem că persoana scrie un cec care ar acoperi achiziționarea a încă zece costume, de exemplu. În acest caz, dacă simt că scuzele sunt într-adevăr sincere iar cecul mi se pare suficient de respectabil, atunci sunt dispus să iert, să uit cazul de parcă nu s-ar fi întâmplat.

În principiu, mărimea loviturii este mărimea compensației pe care o poate acoperi. Iertarea, răzbunarea, desconsiderarea, insulta, investiția, toate acestea sunt lucruri măsurate doar în raport cu dorința mea egoistă de a mă bucura. Dacă ego-ul încă se simte rănit și cere răzbunare, înseamnă că locul rănii nu a fost umplut cu o compensație adecvată. Groapa care se deschide în inimă este încă deschisă, așa că nu putem ierta cu adevărat.

Până acum, am analizat fenomene pe care le cunoaștem cu toții. La un moment dat, la o persoană poate apărea un sentiment în care dorința de răzbunare, de căutare a onoarei, de lupte pentru control și războaie, devine extrem de obositor pentru noi. Ne distrug sănătatea, relațiile, întreaga noastră viață. „Ce obțin din toate acestea?” începem să ne întrebăm, „Pentru ce merită să trăiesc? Aceasta este misiunea mea în viață, asta este tot ce am de făcut?”

Trezirea acestor întrebări interioare ne duce la o căutare a dezvoltării interioare, o metodă de depășire a limitărilor naturii egoiste. Această înțelepciune ne învață că marele scop al existenței noastre pe pământ este acela de a descoperi puterea universală a naturii, calitatea iubirii și a dăruirii și este descoperită dobândind o calitate similară cu aceasta. Această revelație se numește spirituală deoarece ridică fiecare ființă umană la un nivel de existență mai înalt, etern și complet.

Cum se întâmplă? În linii mari, dezvoltând relații de iubire într-un grup mic care servește drept laborator, ne completăm reciproc în moduri pe care nu le putem realiza singuri. Învățăm să ne conectăm unul cu celălalt în armonie, ca diferite organe dintr-un corp. Vătămarea, repararea, răzbunarea, iertarea, toate aceste jocuri își pierd sensul pentru că înțelegem că nu ne luptăm unul împotriva celuilalt, ci cu toții împreună ne ridicăm deasupra calculelor noastre înguste în fața naturii noastre egoiste comune.

Când îmi dau seama că am rănit pe cineva, mă duc direct la persoana respectivă și o întreb ce pot să fac pentru a repara ceea ce am stricat. Să mă apropii de el sau ea, să mă conectez cu persoana respectivă și să fac tot ce pot pentru a restabili puterea iubirii dintre noi. Și dacă cineva m-a rănit, îmi amintesc că nu este vina lui, ci a egoului uman și încerc să ajut persoana să se ridice deasupra ei. În acest fel, abordăm treptat o situație în care lumea noastră devine un loc în care este distractiv să trăiești, cu cea mai mare putere a naturii, în reciprocitate, sprijin și încredere.

“Prețul pentru adoptarea unei mentalități de victimă” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinPrețul pentru adoptarea unei mentalități de victimă

O persoană cu o mentalitate de victimă tinde să se simtă victimă a acțiunilor vătămătoare ale altora. În timp ce unii oameni au fost de fapt victimele unor fapte greșite, dezvoltarea unei mentalități de victimă înseamnă că devin fixați să-și pună nenorocirile pe seama faptelor rele ale altora. Problema dezvoltării unei astfel de mentalități este că a te vedea ca o victimă perpetuă te împiedică să te reconstruiești și să reușești în viață. Pentru a menține imaginea de victimă, oamenii trebuie să rămână mereu perdanți, dar ca urmare doar ei vor pierde.

Este foarte dificil de stabilit unde să tragem exact limita dintre a da vina pe ceilalți pentru necazurile cuiva și a începe să exploateze greșeala care a fost făcută unei persoane pentru obținerea de beneficii nejustificate. În orice caz, perpetuarea unei imagini de sine a victimei împiedică eforturile cuiva de a-și reconstrui viața și de a-și realiza potențialul.

Prin urmare, pentru a ajuta victimele tuturor tipurilor de abuzuri, ar trebui să ne concentrăm mai degrabă pe pozitiv decât pe negativ. În loc să le consolidăm și să le perpetuăm imaginea de oameni pasivi și slabi a căror vulnerabilitate a fost exploatată, ar trebui să-i învățăm pe cei care au fost răniți de răufăcători că pot avea întotdeauna succes, indiferent de circumstanțe. Ar trebui să dăm putere oamenilor și să-i ajutăm să creadă în ei înșiși.

Aceeași abordare ar trebui să se aplice populațiilor care au fost victime ale exploatării și abuzului. În loc să-i învățăm să se concentreze asupra greșelilor care le-au fost făcute, ar trebui să-i ajutăm să câștige încredere în sine și să realizeze ceea ce ei nu credeau că pot. Deși nu putem schimba trecutul, putem alege viitorul și pe aceasta ar trebui să ne concentrăm.

Activismul anumitor lideri de opinie și al altor persoane publice „în favoarea” secțiunilor victimizate ale societății nu este altceva decât manipulare. Realitatea dovedește că acești „campioni ai suferinzilor” nu prea îi ajută, iar în final victimele rămân cu mâna goală și schilodite de o mentalitate de victimă care le garantează că nu vor avea nimic în viitor pentru că au ales o abordare greșită.

Deși cu siguranță există oameni care au greșit, căutarea răzbunării nu va ajuta victimele. În schimb, ar trebui să se concentreze pe construirea unei societăți drepte și coezive pentru toți.

Dacă vom crea solidaritate socială, vom rezolva cu totul problema exploatării și a abuzului. Dacă vrem egalitate, trebuie să luptăm pentru șanse egale de a reuși și vom reuși acest lucru dacă vom crea o societate ai cărei membri se simt conectați între ei, cultivă solidaritatea și sunt mândri că trăiesc într-o comunitate unită și atentă.

 

“Este necesar ca un bun lider să fie carismatic?” (Quora)

Dr. Michael LaitmanMichael Laitman, pe Quora: Este necesar ca un bun lider să fie carismatic?

Astăzi nu avem nevoie de lideri carismatici. Avem nevoie de lideri care pot înțelege și empatiza cu oamenii și care pot rezona emoțional cu ei pentru a-i ghida către un obiectiv comun.

Cu toate acestea, nu văd exemple de astfel de lideri în lumea noastră de azi. Egoul uman ne împiedică să-i simțim pe ceilalți. Pentru a deveni un astfel de lider este nevoie să te ridici deasupra influenței ego-ului și să descoperi ce înseamnă să devii o ființă umană în sensul cel mai deplin al termenului: ca o persoană care se conectează pozitiv cu ceilalți, care simte că face parte dintr-un singur sistem cu ceilalți și prin urmare, care trebuie să se dedice în folosul altora.

Liderii de astăzi sunt opusul. Sunt lipsiți de scrupule și egocentrici, dispuși să dărâme orice și pe toți cei care le stau în cale. Pentru că economia noastră funcționează pe principii egoiste – „ce este al meu este al meu, ce este al tău este al tău” – și astfel, oricine poate înțelege cum să-i calce în picioare mai eficient pe alții, să devină mai puternic într-un astfel de sistem.

Avem astfel nevoie de o nouă economie dacă vrem să găsim lideri care să înțeleagă și să empatizeze cu oamenii. Ce este această nouă economie? Este o economie a inimii, o economie care vorbește despre viața însăși. Oamenii care susțin și trăiesc în conformitate cu o astfel de economie ar simți că pot câștiga și construi lumea dintr-un alt tip de material, unul care provine din conexiuni umane pozitive.

Acesta este genul de economie și liderul viitorului. Deși suntem foarte departe, în starea în care ne aflăm acum, suntem totuși destinați să ajungem la o astfel de stare.

Bazat pe videoclipul „Este necesar ca un bun lider să fie carismatic?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Semion Vinokur. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Fotografie de Hudson Hintze pe Unsplash

“Inamicul din interior: antisemitismul din campusul israelian” (Times of Israel)

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “ Inamicul din interior: antisemitismul din campusul israelian

Comun odinioară doar în Universitățile din SUA și din Europa, instituțiile de învățământ superior israeliene au devenit acum locul unei confruntări politice intense. Imaginile cu demonstrații aprinse – unele dintre ele devenind violente – în care steaguri palestiniene sunt arborate în fața steagurilor israeliene, sunt obișnuite în campusurile israeliene. Declarații de susținere pentru teroriști și cântece de incitare precum „Moarte Israelului” răsună din ce în ce mai frecvent. Deci, ce așteptăm? Ori începem să ne îndreptăm spre unitatea evreiască, ori în curând nu va mai fi pământ pe care să plângem.

Comemorarea Zilei Nakba, ziua pe care arabii o numesc „catastrofă” marchează ziua independenței Israelului. Debutul său de săptămâna trecută a inițiat proteste larg răspândite împotriva existenței Israelului. Ciocnirile fizice dintre studenții evrei și arabi arată că situația de pe teritoriul israelian se deteriorează. În instituții de învățământ superior prestigioase, precum Universitatea Ebraică din Ierusalim și Universitatea Tel Aviv, există tensiuni tot mai mari între demonstranții care susțin cauza palestiniană și activiștii pro-Israel.

Studenții evrei îşi fac griji pentru siguranța lor, se simt amenințați și se tem că situația ar putea escalada în atacuri teroriste în campus. Ei văd că atât autoritățile, cât și administratorii universităților închid ochii față de antisemitismul din campus pe motivul libertății de exprimare.

Tot ceea ce facem în contextul apropierii dintre evrei și arabi, facem greșit. Nimic din ce am făcut nu a adus vreun bine și nici nu va aduce vreun bine. Din păcate, nu învățăm din greșelile noastre. Deci, încercăm din nou și din nou să aducem evreii și arabii mai aproape împreună prin toate mijloacele posibile: în universități, în locul de muncă și în tot ceea ce avem la dispoziție. În cele din urmă, devine mai clar că doar pregătim muniție reală pentru a ne împușca în picioare.

Opinii radicale care tânjesc să șteargă Israelul de pe hartă se ascund sub fațada dezbaterilor „intelectuale”. Problema este pur și simplu că evreii și arabii nu reușesc să trăiască împreună în armonie pe teritoriul israelian, punct. Judecând după circumstanțele actuale, se poate ajunge la un punct în care ni se va interzice ca evrei să intrăm în propria noastră capitală Ierusalim, până când în cele din urmă nu vom mai avea loc în Țara lui Israel pe care să-l numim al nostru.

Nicio persoană arabă care simte că acest pământ le aparține nu poate sprijini statul Israel. Îi înțeleg. Ei își vor folosi locurile în Congresul israelian, pozițiile lor ministeriale în guvern și toate celelalte mijloace posibile pentru a ne împinge în mare. Nu cred că există vreo intenție reală de conviețuire, chiar dacă acest lucru nu este declarat deschis acum. Noi ca evrei, trebuie să începem să deschidem ochii și să realizăm că ne putem baza doar pe noi înșine, pe capacitatea noastră de a ne uni pentru a ne asigura locul în Israel.

Problema este că nu suntem suficient de idealiști și în schimb, ne gândim doar cum să ne slujim pe noi înșine în detrimentul celorlalți. Nu ne ridicăm deasupra egoului individual privat. Arabii își dau seama că asta ne slăbește și profită de situaţie. În schimb, ei înțeleg că succesul lor depinde de cât de conectați sunt, de cât de puternici sunt împreună și prin urmare, reușesc în toate.

Nu mă înţelegeţi greşit. Și eu vreau ca populația arabă să se descurce bine și să ducă o viață liniștită, normală, dar pământul pentru pace nu va fi niciodată soluția. În schimb, trebuie să creăm condițiile pentru a împărți populația în două popoare și să lămurim clar că țara lui Israel aparține poporului Israel. Cât timp vom continua dezbaterile noastre nesfârșite și când vom realiza că așa trebuie să fie? Problema este că până atunci, poate fi prea târziu.

Dar pentru a trăi în țara lui Israel trebuie să câștigăm acest drept, altfel ar fi bine să renunțăm la țară. Putem triumfa asupra oricărei amenințări și putem birui doar atunci când folosim ajutorul care se găsește în spiritul nostru special evreiesc.

Astăzi, situaţia este opusă; nu ne îndeplinim rolul. Avem o societate fragmentată, cu tot felul de grupuri care provin din țări diferite, dar fără o viziune comună. Această abordare în șah poate funcționa în America, care nu este amenințată existențial, dar pentru Israel ar putea însemna o condamnare la moarte. Pur și simplu, Israelul va supraviețui și va prospera în măsura în care evreii sunt legați împreună prin relații bune, reciprocitate și grijă reciprocă. Cu cât ne îndreptăm mai devreme în această direcție, cu atât mai bine.