Comentariu: Mark scrie:

Dragă Michael, ce părere ai despre celebra frază a lui Dostoievski „Fericirea lumii întregi nu merită o lacrimă pe obrazul unui copil nevinovat”? Toți am învățat asta la școală, am fost crescuți așa. Și rezultatul este că nu ne pasă de lacrimile copiilor. De ce suntem atât de groaznici? Este atât de multă durere în jurul copiilor!

Răspunsul meu: Pentru că așa suntem!

Întrebare: De ce nici măcar faptul că le aducem copiilor atât de multă durere nu ne oprește?

Răspuns: Nimic nu ne oprește!

Comentariu: Copiii se jucau liniștiți în cutia cu nisip, mergeau la tot felul de cluburi și, dintr-o dată, nu mai e nici o cutie cu nisip, nici cluburi, nimic. Asta am făcut. Pentru ce? Ce ne-am dorit?

Răspunsul meu: Ce vrem? Putere! Nu contează în detrimentul a ce. Aceasta este legea naturii!

Întrebare: Ne vom trata propriii noștri copii la fel dacă ne-ar fi luată puterea? Este totul din aceeași fundație despre care tot vorbiți? Totul este de acolo?

Răspuns: Da, din același egoism pe care l-a creat Creatorul, pe care trebuie să-l hrănim în mod constant.

Întrebare: Adică atacul și rezistența noastră ar trebui să meargă până la egoism. De ce nu ajungem la asta?

Răspuns: Nu putem ajunge la asta. Numai Creatorul poate ajunge la ea.

Comentariu: Dar putem cel puțin înțelege că aceasta este baza tuturor necazurilor!

Răspunsul meu: Nu, nici asta nu putem recunoaște într-o asemenea măsură.

Întrebare: Deci, ce vom ataca tot timpul? Doar ceva în jurul nostru? Vom încerca să schimbăm pe cineva?

Răspuns: Da, vom numi pe cineva responsabil, iar pe altcineva vinovat.

Întrebare: Vom schimba pe cineva, îl vom executa, îl vom pune în închisoare și așa mai departe? Până când?

Răspuns: Până când? Atât timp cât lumea există, în timp ce Pământul încă se învârte.

Întrebare: Cum voi vedea asta?

Răspuns: Nu știu dacă voi și cu mine vom vedea asta. Sunt foarte realist cu privire la umanitate, la natura și capacitățile ei de a se ridica deasupra naturii.

Întrebare: Există foarte puține din aceste capacități? Ar trebui să se întâmple vreun fel de minune?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este un miracol ceva care nu este deloc în puterea noastră? Se numește asta un miracol?

Răspuns: Da. Adică este doar în puterea Forței superioare.

Întrebare: Cum o putem cere?

Răspuns: Să vrei. Avem doar dorință. Dacă vrem să schimbăm lumea, lumea se va schimba.

Întrebare: Lumea din jurul meu?

Răspuns: Da, lumea în care ne aflăm.

Comentariu: În principiu, toată lumea vrea să schimbe lumea.

Răspunsul meu: Nu, ei nu vor! Ei nu înțeleg că pentru a face acest lucru trebuie să îți dorești, să vrei cu adevărat, să te susții unul pe celălalt, pentru ca împreună, cu dorința noastră comună să forțăm lumea să se schimbe.

Întrebare: L-ar forța de fapt pe Creator să schimbe lumea?

Răspuns: Da.

Întrebare: Credeţi că dorința unei persoane de a avea un mediu cald, bun, amabil și iubitor, această dorință nu există încă?

Răspuns: Nu, nu este deloc o dorință. Nu se dorește avansarea în această direcție.

Întrebare: Ce este dorința? Ar trebui să recunosc că sunt rău?

Răspuns: Nu, nici măcar faptul că ești rău. Nici măcar nu trebuie să ne „imaginăm și stropim”. Trebuie doar să înțelegem că putem schimba lumea dacă vrem.

Comentariu: Dar noi vrem!

Răspunsul meu: Nu vrem. Nu știm ce vrem. Trebuie să ne imaginăm o lume veselă, completă, interconectată, care dorește binele tuturor, conexiune și iubire și să cerem naturii însăși acest lucru.

Întrebare: Trebuie să cer ca și cum este pentru alții? Acesta este mesajul meu principal?

Răspuns: Da.

Întrebare: În schimb, eu cer tot timpul pentru mine?

Răspuns: Desigur, cer pentru mine.

Trebuie să le explicăm oamenilor că dacă cerem naturii să schimbe lumea și să o îmbunătățească, atunci acest lucru se va întâmpla doar dacă cerem împreună.

Întrebare: Această cerere este într-adevăr despre schimbarea mea sau despre schimbarea lumii?

Răspuns: Eu cred că acestea sunt lucruri legate, sunt același lucru. Schimbându-ne pe noi înșine, schimbăm lumea. Dacă vrem să schimbăm lumea, trebuie să ne schimbăm pe noi înșine.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 12/6/23

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Viaţă nouă 22 – Nevoia de familie și de a face față posesivității masculine

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și experți în domeniu

Cea mai apropiată și mai importantă relație pentru o persoană este relația cu soțul său. Care este impactul acestei relații asupra unei persoane? Care este impactul acestuia asupra conflictelor și soluționării acestora?

Cu toții avem nevoie în mod natural de o familie, căldură și conexiune. În trecut,oamenii le-au transmis copiilor un teren, o casă și o meserie, așa că au păstrat cadrul familial. Familia extinsă înfășura tânărul cuplu și îl proteja. Dar astăzi toate acestea s-au prăbușit. Trebuie să învățăm cum să ne reconstruim relațiile și să ne umplem viața cu căldură și iubire. În multe cazuri cuplul se confruntă cu conflicte și situații dificile care trebuie abordate corect pentru a menține și întări relația.

Puterea separării este familiară tuturor, dar cum faci o conexiune? Cum facem față situațiilor de viață și cum ne conectăm din locul în care ne aflăm? De exemplu, cum facem față unei stări de neîncredere care apare între un cuplu în care soțul nu mai are încredere în soția sa?

Cheia pentru construirea conexiunii se află în mâinile femeii. Ea are nevoie să-l întărească, să-i arate că suferă de pe urma situației împreună cu el, că el este într-adevăr sursa plăcerii în viața ei și că parcă ar respira prin el. Ea trebuie să-i ofere o relație caldă din inimă, să construiască o relație de prietenie cu el, să iasă și să meargă mână în mână, să petreacă timp împreună.

Bărbații simt în mod natural un fel de posesivitate în raport cu partenerul lor, așa că femeia ar trebui să-i arate soțului că este total devotată lui și familiei. Merită să inițiezi conversații plăcute despre lucruri care trezesc un sentiment de împărtășire și comunicare, pentru a crea o relație caldă și bună cu familia extinsă a partenerului și să reții mereu acest principiu: Iubirea va acoperi toate transgresiunile.

Din emisiunea KabTV „Viaţă nouă 22 – Nevoia de familie și de a face față posesivității masculine”, 26/06/12

Acest rezumat a fost scris și editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când eram copil între șase și șaisprezece ani, părinții mei m-au dus la stadion să alerg cinci kilometri. În fiecare weekend mergeam la munte pentru o alergare de 24 de kilometri. După aceea, am dezvoltat o ură sălbatică pentru sport.

Când îi oferi unui copil o educaţie care să-l ajute în viitor, cum poți să te asiguri că nu se sperie și nu fuge de ea?

Răspuns: Educația ar trebui să se desfășoare sub influența mediului. Părinții sunt desigur, buni. Dar, în principiu, în orice societate un copil nu este educat de către părinți. El este educat de mediu, de comunitate, de o familie mare ca o turmă.

Deja în pântece, copilul este crescut acolo. Apoi se naște și este crescut lângă mama sa, lângă sânul ei, iar după aceea se îndepărtează puțin și educația lui are loc sub influența societății.

Adică, mai întâi vine dezvoltarea animală internă, apoi după naștere cea externă, pregătitoare, perioada alăptării. Până la vârsta de trei ani, el nu este o ființă dezvoltată social, dar de la trei ani societatea devine inclusă în educația sa.

Aici nu trebuie urmărită nicio influență a părinților ca atare. Influența societății este cea care arată unei persoane că este importantă, că interacțiunea cu ea este importantă și că integrarea în ea este importantă.

Aceasta este educația corectă, mai ales în vremea noastră când intrăm în perioada unei societăți integrale globale, care încă se formează, iar asta se va întâmpla într-un fel sau altul. Prin urmare, cu cât îi învățăm mai mult pe copii arta comunicării și integrării în societate, cu atât este mai bine pentru ei. Apoi societatea va spune dacă ar trebui să alerge la stadion.

Dar numai împreună cu alții. Atunci va fi mai simplu, mai ușor, mai interesant și mai atractiv pentru el. O va face cu plăcere și nu sub presiunea părinților săi.

Vezi ce impresii ai. Dacă ai fi făcut-o cu semenii tăi, poate ai fi lucrat de zece ori mai greu, dar te-ai fi inspirat, ca la toate jocurile din copilărie.

KabTV „Am primit un apel. Influența societății” 30.04.11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Unde s-a dus pacifismul?! Unde este?! De-a lungul secolului al XX-lea a mers odată cu secolul și s-a dezvoltat din ce în ce mai mult.

Răspuns: Unde s-a dezvoltat acest pacifism? În Primul Război Mondial, în al Doilea Război Mondial?! Cursa înarmărilor, toate aceste capturi, în Indochina și oriunde s-ar fi întâmplat! Revoluții în Cuba, pot enumera multe astfel de lucruri!

Întrebare: Dar pacifismul a încercat să prevină un al treilea război mondial. Au fost mișcările hippie, Beatles și Angela Davis. Garoafele au fost introduse în arme și mitraliere. Astăzi nimeni nu va scrie Adio arme ca Hemingway, nu va picta Apoteoza războiului.

Răspuns: Cred că am ajuns într-un punct în care lumea și-a dat seama că totul s-a terminat. Am vorbit destul! Ceea ce este cu adevărat necesar este, dacă nu să ne dezarmă, atunci să restrângem temeinic toți militarii și politicienii.

Prin jocurile lor, zgomotul armelor și dorinţa de a arăta care dintre ei este mai puternic, precum băieții care se joacă în curte, ne aduc într-o asemenea stare încât este imposibil să mai trăim cu ei.

Întrebare: Înseamnă că dacă înainte era doar în cuvinte, astăzi este în fapte, așa că parcă nu-i mai auzim pe pacifisti?

Răspuns: Astăzi nu există așa ceva pentru că oamenii și-au dat seama că acest lucru ar trebui să fie mult mai serios. Garoafele, florile nu sunt suficiente.

Comentariu: Este prima dată când aveți o viziune atât de optimistă asupra lumii. Lumea poate gândi.

Răspunsul meu: Să recunoască răul.

Întrebare: Este aceasta recunoașterea răului?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: La ce vom ajunge? Întrebarea mea este despre viitor.

Răspuns: Că este imposibil să trăiești așa. Ce se va întâmpla cu noi până la urmă?

Întrebare: Vom ajunge la întrebarea de ce se întâmplă asta? De ce se dezvoltă lucrurile așa?

Răspuns: Deja oamenii pot auzi despre asta astăzi, dar doar aud, nu şi iau decizii pentru a eradica sursa acestui rău.

Întrebare: Este egoismul sursa răului, într-un fel sau altul?

Răspuns: Desigur, acesta este egoismul nostru. Nu există nicio modalitate de a scăpa de acest fapt. Prin urmare, nu putem face nimic.

Întrebare: Vreţi să spuneţi că oamenii vor putea auzi că sursa răului este egoismul, dar încă nu vor putea face nimic în privința asta?

Răspuns: Cert este că ei nu vor auzi că sursa răului este egoismul. Dar ei vor auzi că acestea sunt mai bune, acelea sunt mai rele, acestea sunt așa și acelea sunt așa, și totuși toate aceste ciocniri vor duce cumva la război. Dar avem nevoie de ceva complet diferit.

Trebuie să le spunem că nu este nevoie să spunem că cineva este mai puțin inteligent sau mai inteligent, mai puțin dezvoltat sau mai dezvoltat, cineva a descins din niște locuitori ai peșterilor acum 200.000 de ani și altcineva în urmă cu 2.000 de ani a trăit într-o peșteră.

Nu avem nevoie de asta. Acest lucru nu va da decât furie și o nouă cursă a înarmărilor.

Întrebare: Atunci ce ar trebui să fac eu, o persoană?

Răspuns: Să vezi cum ar putea fi viitorul. Cabala nu ia în considerare oamenii, cine este mai rău, cine este mai bun, cine este în acest fel, cine este în alt fel. Spune că este clar cine suntem toți – complet egoiști.

Cu toții trebuie să ne ridicăm deasupra egoismului nostru, fiecare deasupra propriului său egoism. Atunci toată lumea va fi bine. Nu există altă soluție!

Comentariu: Deci, când spuneţi că toată lumea ar trebui să se ridice deasupra egoismului lor, spuneţi cumva că trebuie să mă schimb.

Răspunsul meu: Eu și toți ceilalți. Cu toții trebuie să ne ajutăm reciproc cu privire la cum să ne ridicăm deasupra naturii noastre. Cu toții avem aceeași natură. Nu contează cine este mai dezvoltat și cine este mai puțin dezvoltat.

O persoană va ajunge la asta. Aici trebuie să înțelegem că există o metodă, există o astfel de petrecere și trebuie să o ascultăm. Atunci lumea va începe încet să se schimbe.

Comentariu: Este o mare sarcină pentru noi, pentru întreaga lume!

Răspunsul meu: Există o astfel de petrecere, prieteni!

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 3/2/23

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Sunt israelienii destul de uniţi?“

Pentru a ne uni, trebuie să ne anulăm ego-urile unul față de celălalt.

Ce sunt ego-urile noastre? Sunt înclinațiile noastre centrate pe sine care ne fac pe fiecare dintre noi să ne considerăm cei mai mari, că nu există nimeni ca noi. O astfel de abordare egoistă ne împiedică să ne unim.

Problema noastră este că în mod nesănătos căutăm cum să ne copleșim unul pe celălalt în loc să căutăm apropierea.

Ego-urile noastre stau în calea construirii unei națiuni adevărate. S-ar putea să prosperăm în multe domenii, dar asta se datorează doar concurenței dintre noi. Cu toate acestea, nu există unitate.

Unitatea se află la baza naturii și a națiunii israeliene, iar astăzi aici este inexistentă. Mai mult, lipsa noastră de unitate este cea mai mare amenințare, pentru că unitatea este cea care ar trebui să ne sprijine. Astfel, cu cât suntem mai dezbinați, devenim din ce în ce mai vulnerabili în fața dușmanilor noștri.

Bazat pe videoclipul „ Sunt israelienii destul de uniţi?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O conexiune adevărată cu prietenii înseamnă că ne simțim sută la sută conectați și ne înțelegem unul pe altul.

Conexiunea interioară depinde de inimă, de cât de mult vrem să ne deschidem inima către Creator și să-L lăsăm să intre în această inimă, astfel încât în interiorul acestei inimi să-l simțim pe Creator, să înțelegem ce vrea El de la noi și să înțelegem ce vrem noi  să-I dăm Lui.

Creatorul vrea ca noi să apreciem viața interioară mai mult decât viața externă. Adică, legătura cu Creatorul ar trebui să fie pentru noi prima, iar orice altceva ar trebui să fie secundar și temporar. Dacă reușim să ne îndreptăm spre asta, va fi deja un succes semnificativ și vom vedea că avansăm.

Dacă nu reușim să ajungem la o astfel de atitudine, atunci treptat vom începe să ne îndepărtăm de calea spirituală, să ne întoarcem la activitățile acestei lumi și să ne întoarcem în roata ei între cumpărături, muncă și divertisment.

Cu toate acestea, metoda Cabala nu implică neglijarea vieții externe. Se bazează pe creșterea importanței vieții spirituale, nu pe scăderea importanței vieții corporale. Dar importanța spiritualității ar trebui să fie mai mare decât orice împlinire fizică.

Indiferent câtă presiune îmi pune viața corporală – familia, munca și alte nevoi – mai presus de toate, prețuiesc spiritualitatea. Îmi evaluez întreaga viață în ceea ce privește cât de mult poate ajuta la progresul meu spiritual sau să o distrugă.

Ridic spiritualitatea mai presus de orice, și pun viața corporală dedesubt, sub această umbrelă. Apoi totul este dintr-o dată ușor de aranjat. O persoană trebuie doar să fie de acord că aceasta ar trebui să fie abordarea ei față de corporalitate și spiritualitate.

Corporalitatea este necesară tocmai pentru a ridica spiritualitatea deasupra minţii tale. Este ca două straturi paralele: viața spirituală deasupra și viața corporală în jos, şi în orice situație din viață menținem această atitudine.

Din Lecţia zilnică de cabala 1/31/23, Zohar pentru toți „Introducere în Cartea Zohar”, „În noaptea miresei”

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Metodologia cabalistică se bazează pe întrebări și răspunsuri. Ce mai există în viață? Întrebare și răspuns, Kli și Ohr, vasul și lumina care îl umple, plus sau minus, întuneric sau lumină, tot ce ne înconjoară, iar noi suntem făcuți doar din aceste două elemente.

Întrebare: Studenții noi au un număr mare de întrebări și primesc multe răspunsuri. Cei care studiază de mult timp pot răspunde ei înșiși la unele dintre întrebări pentru că înțeleg despre ce este vorba pe plan intern, pe baza metodologiei în sine și nu are sens ca ei să pună o întrebare.

Dar cât de importantă este o întrebare și cum să nu o potolim? La urma urmei, cu cât cineva învață mai mult, probabil că are mai puține întrebări?

Răspuns: Întrebările lui sunt mai subtile, ca cele ale oricărui specialist. Ei ating deja astfel de vârfuri care sunt de neînțeles și neinteresante pentru o persoană simplă. Omul obișnuit nu le înțelege, iar specialiștii sunt undeva departe, dincolo de nori.

Cu un specialist, desigur vorbiți altfel. Puteți vorbi cu el despre niște lucruri mărunte și el vede o mare plăcere în dezvăluirea lor, în simțirea lor, la fel cum, de exemplu, doi biologi vorbesc despre un fel de insectă, viermi sau sisteme. Acest lucru este firesc, pentru că pentru un specialist este o cu totul altă lume.

Iar începătorii vin cu ochii larg deschiși. Lor, ca unui nou-născut, trebuie să li se administreze o împlinire foarte, foarte măsurată; altfel nu vor putea percepe nimic. Apropo, acest lucru nu este ușor.

Comentariu: Uneori se întâmplă ca cineva să-și îndrepte toată experiența asupra unui nou venit și să-l aducă pur și simplu în stare de șoc.

Răspunsul meu: Nu. Profesorii pentru începători urmează cursuri speciale. Ei știu ce să facă: au o metodologie, cărți și manuale despre cum să-i învețe pe oameni și au experiență acumulată de-a lungul anilor.

KabTV „Am primit un apel. Un răspuns la orice întrebare” 28.01.2012

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Potrivit statisticilor, în țările occidentale natalitatea scade brusc. Adică, în cele mai bogate și mai dezvoltate țări europene, unde există posibilitatea de a oferi copiilor toate beneficiile, educaţia și creşterea, oamenii nu vor să dea naștere copiilor.

Se dovedește că lumea va crește din cauza creșterii populației în țările sărace, care nu au posibilitatea de a avea o viață bună, normală.

Din moment ce copiii de acolo nu vor putea primi educație și toate condițiile necesare pentru dezvoltarea lor, lumea va deveni din ce în ce mai gri și incoloră. Va fi plin de oameni slabi, fără lumină în ochi, fără nicio speranță de viață bună.

Înţelepciunea Cabala avertizează că lumea poate ajunge chiar la un război nuclear global și cine știe ce va rămâne după el. Nu văd lumea îndreptându-se spre un viitor bun.

Mi se pare că am trecut printr-o perioadă relativ favorabilă în ultimii patruzeci-cincizeci de ani, iar acum declinul a început deja. Din ce în ce mai des se vorbește despre un război nuclear global, izbucnesc noi conflicte și ciocniri între țări și sunt de așa natură încât pot distruge lumea.

Omenirea nu se înțelege pe sine. Avem la dispoziție forțe mari, arme puternice, armata, poliția, o mulțime de oameni cu studii superioare și profesori, și toate acestea nu ajută la schimbarea populației lumii în bine, la a face lumea mai strălucitoare și a-i garanta un viitor bun, pentru ca oamenii să nu se teamă pentru viitorul lor.

Ce culoare ai vrea să adaugi acestei lumi gri și lipsite de bucurie? I-aș adăuga culorile mării, culorile soarelui. Depinde doar de oameni să-și dorească o astfel de viață.

Se pare că toată lumea își dorește o viață strălucitoare, veselă, dar noi nu facem nimic pentru asta și nu știm cum să o facem, suntem ca niște copii mici care au început un joc periculos și îl continuă din ce în ce mai departe, fără să bănuiască unde îi va duce. .

Se dovedește a fi o imagine foarte tristă, dar noi suntem cei care o creăm. Noi suntem cei care începem războaie și dispute și ne bucurăm când vecinii noștri se simt rău. Pământul este capabil să ne ofere tuturor beneficiile, dar îl distrugem. Nu există un viitor bun pentru o astfel de lume.

Deși Forța Superioară ne dorește toate cele bune, ea nu poate lua libertatea de alegere a unei persoane. Dacă o persoană este atrasă de rău, atunci așa cum a avertizat marele cabalist al secolului XX Baal HaSulam, omenirea se apropie de război nuclear.

Omul are libertatea de a alege să acopere toate crimele cu iubire. Nu este nimic mai bun pentru oameni decât să se iubească. O putem face. Iubirea ne va face viața cenușie strălucitoare și colorată, adăugându-i culoarea portocalie – culoarea caldă a soarelui.

KabTV „O privire în interior”, 15.01.2023

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă „a acționa de dragul altora”? De exemplu, un muncitor din fabrică stă în spatele unei mașini timp de 12 ore. Lucrează pentru alții? Sau, să presupunem că un profesor de la școală îi învață pe copii. Este asta de dragul altora?

Răspuns: Nu. Acțiunea de dragul altora este o intenție și nu acțiunea în sine. Pot să lucrez 20 de ore pe zi, dar nu înseamnă nimic. De ce fac asta? Dacă este în beneficiul altora și aceasta este motivația mea, atunci fac bine. Dar dacă muncesc 20 de ore pe zi pentru a câștiga un milion de dolari, atunci nu fac bine nimănui.

Întrebare: Înseamnă că trebuie să avem un fel de dispozitiv pentru a verifica această intenţie?

Răspuns: Nu avem un astfel de dispozitiv. Nu putem măsura eforturile interioare ale unei persoane. Nu putem măsura gândurile lui.

KabTV „ Stări Spirituale” 08.01.2023

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “De ce să negăm Holocaustul când putem pur și simplu să uităm de el? ”

27 ianuarie este Ziua Internațională de Comemorare a Holocaustului. În ultimii ani a existat o reapariție bruscă a antisemitismului, care pare să se accelereze. Pagina Agenției Evreiești „Lupta împotriva Antisemitismului” afirmă: „Cu cazurile violente de antisemitism în creștere în întreaga lume, dedicăm mai multe resurse ca niciodată pentru a elimina această epidemie și a asigura siguranța evreilor”. Totuși, eforturile nu funcționează. Un raport pe care Agenția Evreiască l-a lansat recent a constatat că incidentele antisemite din campusurile din SUA au crescut cu aproape 50% în 2022, comparativ cu un an înainte.

Singurii oameni care au reușit vreodată să se ridice peste tendința egoistă înnăscută a naturii umane și să o echilibreze cu bunătatea, așa cum este în restul naturii, au fost descendenții lui Avraam, Isaac și Iacov, care s-au unit „ca un singur om cu o singură inimă” și au fost declarați națiune — națiunea israeliană — la poalele Muntelui Sinai.

Și mai rău, odată cu trecerea timpului oamenii uită de Holocaust sau ajung să creadă că a fost mult mai puțin oribil decât a fost de fapt. Această mișcare de bifurcație a uitării a ceea ce s-a întâmplat, pe de o parte, și răspândirea antisemitismului în întreaga lume, pe de altă parte, a atins niveluri care amintesc multor cercetători ai Holocaustului de atmosfera veninoasă care a predominat în Europa înainte de Holocaust și care în cele din urmă a permis să se întâmple, dacă nu a și accelerat-o și a exacerbat-o. Cred că avem tot dreptul să ne îngrijorăm că ceea ce s-a întâmplat s-ar putea repeta.

Cu toate acestea, cred de asemenea, că ar trebui să recunoaștem că eforturile noastre sunt zadarnice și dacă nu le vom revizui, lucrurile vor continua să se deterioreze cu o viteză accelerată. Dar pentru a schimba cursul, trebuie să știm în ce direcție să ne întoarcem și pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să înțelegem rădăcinile antisemitismului.

Antisemitismul are o rădăcină foarte adâncă. De fapt, este înglobat în legile naturii; este unul dintre fundamentele sale. Dați-mi voie să vă explic.

Poporul lui Israel nu este ca oricare alt popor pe cât și-ar dori să fie. Întreaga lume ne tratează diferit și nu putem face nimic în privința asta, deoarece motivul atitudinii lumii față de noi este îngropat adânc în noi, mai adânc decât putem vedea.

Două forțe conduc universul, conduc toată existența, toată creația. Sunt forțe contradictorii care operează întotdeauna una împotriva celeilalte. Singura modalitate de a le reconcilia este să fii conștient de ele și să faci un efort conștient de a le valorifica pe amândouă pentru o cauză mai înaltă.

La nivel mineral aceste forțe se manifestă sub formă de întuneric și lumină, primăvară și toamnă sau ca forțe magnetice care trag sau împing. La nivel animal ele se manifestă ca viață și moarte și iubire și ură. La nivel uman, ele se manifestă ca altruism și egoism, dăruire și primire, bunătate și cruzime.

Pentru că sunt contradictorii, cele două forțe sunt blocate într-o luptă eternă. Cu toate acestea, ele au putere egală și, prin urmare niciuna nu „câștigă”. În schimb, ele „vin pe rând” dominând și ca rezultat universul nostru evoluează și se schimbă neîncetat.

Oamenii sunt singura excepție. În fiecare ființă umană învinge tendința inerentă spre egoism. Dacă examinăm istoria omenirii, vom vedea că motivația din spatele tuturor schimbărilor care s-au petrecut vreodată a fost glorificarea făptuitorilor lor sau alte impulsuri centrate pe sine.

Singurii oameni care au reușit vreodată să se ridice peste tendința egoistă înnăscută a naturii umane și să o echilibreze cu bunătatea, așa cum este în restul naturii, au fost descendenții lui Avraam, Isaac și Iacov, care s-au unit „ca un singur om cu o singură inimă” și au fost declarați națiune — națiunea israeliană — la poalele Muntelui Sinai. Cu toate acestea, națiunea israeliană a realizat ceea ce a realizat,nu de dragul ei. A făcut acest lucru pentru a deveni o națiune model, o dovadă de concept sau, dacă vreți, o națiune startup.

Cu toate acestea, la fel ca majoritatea companiilor startup, ideea Israelului a fost grozavă, dar produsul său nu a ajuns niciodată pe piață. Israeliții l-au folosit pentru o vreme, dar în cele din urmă chiar și ei au abandonat propria lor invenție și s-au alăturat restului lumii egocentrice.

Cu toate acestea, semințele iubirii de ceilalți, ale angajamentului de a construi o societate bazată pe responsabilitatea reciprocă și iubirea celorlalţi ca pe noi înșine, au rămas îngropate adânc în fiecare evreu, deși ei o simt rar, dacă o fac vreodată. Cu toate acestea, fiecare evreu poartă o scânteie ascunsă de iubire față de ceilalți, care ne pune în dezacord cu toți cei care doresc să rămână egocentrici, care este întreaga umanitate, inclusiv evreii înșiși. Acesta este motivul pentru care toți îi urăsc pe evrei, iar evreii îi urăsc pe evrei mai mult decât pe oricine.

Dar cu toată ura și încercările de a-i anihila pe evrei, asta nu va reuși niciodată. Deoarece este imposibil să anihilați o forță a naturii, este imposibil să-i eradicați manifestările. Mai mult, cu cât egocentrismul predomină în întreaga lume, cu atât lumea se deteriorează mai mult și ne apropiem de un alt război mondial. Singura modalitate de a scăpa de un alt cataclism global și de o altă rundă de pedepse împotriva evreilor este dacă evreii devin ceea ce se presupune că ar fi, o națiune model bazată pe responsabilitatea reciprocă și iubirea față de ceilalți.

Nu are rost să protestezi împotriva antisemiților; nu îi va descuraja sau nu le va diminua numărul. Singura soluție la cea mai veche ură este să nu mai privim în afară și să începem să ne uităm unul la altul. Trebuie să ne unim mintea și inima în căutarea modalităților de a ne uni și de a alimenta grija reciprocă, în ciuda diviziunii profunde și a urii profunde dintre diferitele facțiuni ale națiunii. Dacă facem acest lucru, dacă doar încercăm, va risipi ura lumii față de noi și va deschide o nouă eră în istoria relației dintre poporul evreu și lume.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→