Avem nevoie să înţelegem că există o dezvoltare bună şi minunata acolo pentru noi. Noi primim înţelepciune suplimentara pentru a contracara egoismul nostru distructiv şi aceste două forţe în noi sunt capabile sa ne ajute in avansarea noastră. Aici vom dobândi o oportunitate de a înţelege unde este libertatea noastră de alegere. Este exact în mijlocul acestor două forţe.

Pe de o parte, avem o  forţă „urâta”, în timp ce pe de altă parte, o forţă bună şi rezonabila destinata să ne ajute. Pana la urma, noi, ca oameni cu adevărat pretuim şi respectam înţelepciunea. Astfel, putem găsi calea adevărată între natura urâta şi mintea înţeleapta, o cale care este buna atât pentru noi, cat şi pentru nivelurile neinsufletit, vegetativ, şi animal ale naturii, ecologia. Rezultatul este că vom fi în armonie cu toate formele de viaţă, cu Natura.

Aceasta înseamnă că toată suferinţa pe care o experimentăm este în esenţă o invitaţie de a utiliza în mod corect şi echilibrat alegerea noastră liberă şi pe cele două forţe care sunt la dispoziţia noastra. Puterea mintii ne permite sa ne ocupam de egoismul nostru şi sa-l dirijam pe calea cea dreapta. Nu trebuie să fie distrus, asa cum  diferite tehnici şi credinţe tind s-o facă. Trebuie să înţelegem că nu există nici un rău în Natură. Singura data cand forţa negativă se transformă în rău este atunci când nu utilizam forţa pozitivă, necesitând astfel nevoia noastră de a învăţa s-o aplicam.

Cineva nu trebuie să judece rezultatul prin stadiul sau actual. Este scris, „Nu arăta unui prost jumătate din muncă.” Cu alte cuvinte, nu este nimic de care sa ne plângem în mijlocul călătoriei, deoarece în acest fel suntem proşti. Dimpotrivă, trebuie să vedem imaginea curentă în funcţie de cât de mult este îndreptată spre scop şi avem nevoie să înţelegem că fiecare etapă a călătoriei este necesara pentru atingerea acestui scop minunat. El straluceste spre noi din departare şi venim mai aproape de el, continuând să ne corectam viaţa. Există într-adevăr un viitor mai bun pentru noi acolo.

Şi acesta este motivul pentru care cineva nu trebuie să trateze natura, pe sine şi pe alţii rau. Cineva nu trebuie să aibă cerinţe şi reclamaţii nejustificate, sau critica, dispreţ sau ura fără un motiv. Trebuie să înţelegem că noi toţi trecem prin etape ale acestui proces şi trebuie să ne ajutam reciproc ca si oamenii care sunt pierduti în deşert şi au nevoie de ajutor reciproc pentru a ieşi din el. Corectarea reciprocă şi ajutorul reciproc este ceea ce ne va aduce la minunatul scop.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: In metoda educatiei integrale la suprafata o atentie deosebita este acordata corelatiei dintre gandire si sentimente. In lumea corporata a egoismului  si alienarii, dorintele si gandurile unei persoane sunt ascunse adanc in sine si adesea nu sunt accesibile constiintei sale. De obicei acestea genereaza sentimente negative: furie, iritare si durere. Care este calea corecta de a conecta sentimentele pentru a nu mai obstructiona comunicarea dintre oameni?

Raspuns: Metoda educatiei integrale ia in considerare, in primul rand si cel mai important, ca dorintele si sentimentele sunt primare.

Nu stim de unde vin si cum apar in noi. Toate calitatile gandirii si gandurilor noastre au ca intentie realizarea acestor sentimente si implinirea noastra.

Dorinta noastra de baza este dorinta de a ne simti bine. Cine, ce si cum- sunt consecinte. Si de aceea intreaga noastra gandire se dezvolta doar pentru a extinde dorintele noastre si doar pentru a le servi. Marile dorinte dezvolta o gandire vasta intr-o persoana. Egoismul, care creste de la o generatie la alta si de-a lungul intregii vieti a unui om,ii dezvolta gandirea.

Daca luam un animal, dezvoltarea sa se opreste practic la cateva saptamani dupa nastere. Are oferite deja toate instinctele si se adapteaza la mediu. De aceea animalele nu fac greseli vreodata. Ele stiu cum sa se comporte, cum sa se salveze si cum sa interactioneze cu mediul. Gandirea si sentimentele sunt din instinct in echilibru. Si in acest caz dorinta este primara si gandirea secundara. Un animal intelege cat poate sa realizeze din dorinta sa si cat nu, de aceea isi limiteaza corespunzator gandirea.

Dar omul are o mare problema aici. Problema e ca, atunci cand egoismul i se dezvolta, ii ofera dorinte pe care nu este in stare a le realiza. De aceea se inchide in sine, se izoleaza, devine mai brutal, mai competitiv, etc.

Daca dorintele sale ar fi corelate cu ale celorlalti( ale lui si ale mediului) in acest fel s-ar completa armonios, nu ar mai fi in conflict si gandirea s-ar putea extinde la infinit.

Din moment ce societatea integrala este o societate a includerii absolute a fiecaruia in fiecare asta inseamna ca o persoana capteaza dorintele unei intregi comunitati. Intelege ce conteaza pentru societate si, in acord cu aceasta, gandirea sa inceteaza a mai fi personala si devine  integrala, iar el rezoneaza cu aceasta. Este ca si cum ar pune ochelari pentru o viziune integrala asupra lumii si ar intelege ca el si lumea sunt un intreg; ce e bun pentru mine si ce e bun pentru lume ar fi acelasi lucru.

In mod natural nu ar fi nici o contradictie in corelarea sa armonioasa cu lumea. Pur si simplu se poate deschide fara frica; intelege, vede si simte totul in acord cu aceasta si participa activ la orice actiune, in tot. Absolut orice motiv de nefericire sau competitie cu ceilalti dispare.

Deci noi trebuie sa aducem omul in aceasta stare fara a-i limita dorintele, gandurile si gandirea, si trebuie sa actionam intr-un mod complet diferit dandu-i explicatia de la bun inceput ca el este inclus in oricare altul si ca o dorinta comuna reala a fost creata.

Aceasta colectivitate a tuturor dorintelor este acel lucru nou pe care noi il cream.  Noi cream sistemul lui „Adam”  dorinta noastra comuna si gandirea noastra comuna in acord cu acesta. Ceva integral apare deasupra noastra si noi existam in acesta.

In felul acesta nu dam atentie de fapt unei persoane, ci doar scopului sau, includerea sa in comunitate, urmatorul grad al dezvoltarii noastre. Noi nu-l limitam, el nu trebuie sa simta vreo presiune oarecare. El nu are nimic de ascuns. El practic ramane acelasi, doar ca intrega lui dezvoltare se indreapta spre integrare.

Armonia dintre sentimente si gandire se dezvolta pe masura ce incepe sa simta tot mai mult si mai mult interconectarea dintre sine si ceilalti, cu ceea ce lumea actuala ne dicteaza dar nu suntem pregatiti pentru asta inca.

Educatia integrala intentioneaza sa directioneze omul in primul rand spre a simti „noi”, umanitatea colectiva, si sa actioneze bazat pe aceasta. Doar cand va simti astfel este liber. Aici este cu exactitate locul unde libertatea vointei si libertatea de comportament se va manifesta, insa doar odata ce se include pe sine insusi acolo.

Dar daca el iese din aceasta stare din nou, el recade in micimea egoismului sau si aceleasi probleme vor incepe iarasi. In felul acesta natura ne ajuta aratandu-ne ca odihna poate fi gasita doar in integrare, si in izolarea unei inchisori private si absenta libertatii.

Din discutie asupra educatiei integrale nr. 9, 12/15/11

Filed under: Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai dat ca exemplu că într-o societate integrala, în timp ce torn o cana de ceai pentru mine, mai întâi trebuie sa ma asigur că toată lumea are ceai. Cum ar trebui să înţeleg acest lucru?

Răspuns: Am dat ca exemplu că jumătate din lume este moarta de foame, în timp ce cealaltă jumătate arunca două treimi din ceea ce consumă. Deci, de ce ar trebui să trăim într-o astfel de lume? Nu de aici vine teroarea, toate celelalte problemele şi războaie, risipirea fara sens a energiei, poluarea naturii?

Întrebare: Dar acum, dacă vreau să beau un pahar de apă, cum ar trebui să acţionez în mod corect, ca in exemplul tau?

Răspuns: Să studiem cum sa fim preocupati unul de altul în cadrul grupului nostru. După aceea, ne vom muta de la grup la natiuni si vom incepe sa construim sisteme relaţionale intre ele, care ne vor permite să progresam spre o viaţă mai echilibrată.

Evident, dacă torni un pahar de apă pentru tine, atunci vei intreba pe cei din jurul tau dacă doresc o băutură. Nu vei imparti apă pe strada. Apa va ajunge acolo datorită faptului că vom construi sisteme speciale pentru acest lucru.

Dar vreau ca ei să fie acolo! Dupa cateva mici schimbari care au loc în mine, o înţelegere obtinuta prin intermediul cursului şi după studii practice, sunt de acord că societatea trebuie să devină mai echilibrată şi să ajungă la un standard mai mult sau mai puţin asemănător de viaţă.

Ca o primă etapă, să aranjem ca toată lumea să aibă un set necesar de lucruri: X, Y, Z. Vom stabili un obiectiv, astfel incat în cinci ani vom oferi la toată lumea un acoperiş deasupra capului, un necesar de haine, alimente şi tot ceea ce este necesar pentru casă.

Noi oferim toate acestea pe baza surplusului, pentru că dacă faci un calcul se va dovedi că avem 90% peste ceea ce avem nevoie. Dacă te iubesc, atunci poti veni să iei jumătate din hainele din garderoba mea. Crede-mă, nu voi regreta. Sau, as putea lua un salariu cu 10% mai mic de dragul altcuiva şi, de asemenea, nu mi-ar parea rau.

Astfel de sisteme trebuie să fie construite pe scara guvernamentala şi mondiala, dar nu prin forţă, nu sub constrângere, ci prin educaţie preliminară. Bolşevicii o dată au încercat să impună acest lucru prin forţă şi toată lumea ştie ce a iesit din asta. De aceea oamenii trebuie mai întâi să fie educaţi în scopul de a obţine sprijinul lor pentru ceea ce facem.

De fiecare dată trebuie să demonstram rezultatele pozitive pe care le-am atins: unde sunt bogatii care se sacrifica pentru ceilalţi, unde sunt cei săraci care primesc, cat de echilibrat este totul şi cat de fericita este toată lumea. Datorită ingrijirii reciproce, vom fi capabili sa scapam de surplusurile de care nimeni nu are nevoie. Ne vom opri sa producem mii de medicamente inutile, care sunt acum produse de cineva de dragul propriului profit şi care otravesc umanitatea.

De ce ar trebui să aruncam asa sume uriaşe pearme, serviciul militar şi mult mai mult? Există numeroase lucruri pe care le vom avea de corectat acum, cand am ajuns la această nouă eră. Nu vom putea continua în acest fel. Criza ne va conduce la o astfel de stare, in care va trebui sa ne strangem curelele. Nu vom avea mijloacele de a sprijini sistemele excesive, egoiste pe care le-am construit. Acesta este motivul pentru care suntem afectati de criză şi începem să cadem.

Trebuie să aratam acest lucru împreună: ce rău ne facem ca un rezultat al nepasarii unuia pentru celălalt şi ce comoara ne este dezvaluită datorită relaţiilor noastre bune, o mina de aur a relaţiilor bune.

Cu toate acestea, în primul rând, educaţia integrală este necesara. Ideea nu este de a redistribui surplusul şi de a compensa lipsa. Ideea este că există o tendinţă internă şi ne-a adus la necesitatea de a ne uni. Reţeaua, care ne uneste pe toti, este dezvaluita; ea ne obligă să fim în relaţii bune.

Din acest motiv, criza globală comună are loc la toate nivelurile activitatilor noastre, în tot ceea ce ne conecteaza unul cu altul. Criza este lipsa conexiunii corecte între oameni. Aceasta este explicaţia pentru toate crizele separate: în familie, educaţie, cultură, în toate, iar acum in economie. Datorită legăturilor greşite dintre noi, suferim cu totii.

Aceste crize, care sunt conexiunile externe dintre noi, nu se vor îmbunătăţi până când nu vom investi sincer în ele şi nu vom construi încrederea unul în altul. Numai atunci vom fi capabili sa dezvoltam sisteme care ne vor conduce la echilibru.

Vedem că există o formă globală, integrala care este dezvaluita în lumea noastră externă, precum şi în starile noastre interne. Adica, nu avem unde să fugim. Nu degeaba am intrat în această criză; nu mai putem sa ne dezvoltam pur şi simplu sub presiunea naturii.

Acum am intrat intr-o astfel de situaţie incat, atâta timp cât omul nu se gândeste la asta şi nu-si descopera răul, nu decide că trebuie să se schimbe si nu vede asta ca o alegere între viaţă şi moarte, până cand asta nu se întâmplă, nu va fi de acord cu o educaţie nouă . El trebuie să vadă că nu există nici o cale de iesire şi că trebuie să se educe intr-un mod nou şi sa construiasca noi sisteme.

Apoi începe să caute, ce îl poate ajuta? În acest moment, toată lumea trebuie să aibă un cuvânt de spus: psihologii, care vor consilia munca intr-un grup, sociologii, politologii, pedagogii, educatorii si instructorii de sport. Avem nevoie sa construim astfel de sisteme, in care o persoană începe să înţeleagă nevoia de schimbare pe baza cunoştinţelor dobândite şi el sau ea sa ştie cum să realizeze schimbările in mod practic. În acest scop, este necesar să se asigure un loc pentru educaţie.

Din Emisiunea KabTv  „O nouă viaţă”, episodul 6, 03/01/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

În scopul de a înţelege şi de a stabili o schimbare rapidă in lumea modernă, trebuie să ştim următoarele: Care sunt schimbările prin care trebuie să trecem şi de ce avem nevoie sa facem aceste schimbări? Care este motivul pentru lipsa actuala de succes în tot ceea ce facem? Care sunt mijloacele care ne vor ajuta sa trecem la noua stare?

Putem sa privim starea noastră actuală ca fiind prenatala, unde mama care ne da nastere este natura, atât ​​natura noastră internă cat şi externă, care ne presează şi ne obligă să atingem o noua stare?

Este acest proces natural pentru dezvoltarea umanităţii? Pana la urma, dacă am şti despre asta în prealabil, am anticipa acest proces.

Oamenii care trăiau în vremurile sclaviei nu ştiau ce ar putea veni de la o societate nouă, care să le dea o oarecare libertate. Ei au crezut că sclavia era starea cea mai convenabila, deoarece nu era nevoie să se ingrijoreze pentru ei înşişi. Sunt pregătit să lucrez atunci când ştiu că cineva va avea grijă de mâncarea şi adăpostul meu. Şi nu este nimic altceva de care am nevoie.

Asa credea o persoană atunci când a devenit sclava. Aştepta ca proprietarul sa aiba grijă de ea şi era gata să lucreze pentru el. Proprietarul era interesat sa furnizeze sclavului hrană, adăpost, condiţii normale de viaţă şi sănătate bună, din moment ce câştiga mai mult decât investea în sclav. Deci, ei coexistau în aceste condiţii reciproc avantajoase.

Dar, brusc a devenit clar că nu mai era avantajos pentru proprietar sa păstreze un sclav care necesita o investiţie mai mare decât profitul adus. Dar ce ar fi dacă i-as da libertate in care ne-am intelege că va rămâne aproape de mine şi va continua să lucreze, iar din munca lui, eu voi primi un procentaj: Asta este mai bine decât sa ma gândesc la aprovizionarea lui.

În acest fel, societatea a evoluat la un nivel nou. Chiar şi astăzi, suntem la un anumit stadiu de dezvoltare raţională spre o stare noua. Atunci de ce nu suntem capabili să vedem şi să planificam aceasta stare noua?

Avem suficienta minte iluminata şi o experienţa vastă din întreaga istorie a omenirii; avem ştiinţă, oameni de ştiinţă şi o lume extrem de dezvoltata. De ce am devenit brusc mici, patetici, orbi, incapabili de a face ceva, în ciuda comisiilor şi agenţiilor noastre internaţionale, a institutelor de cercetare şi universităţilor, a armatelor de psihologi, sociologi, economişti şi experti financiari?

Cu toate acestea, nu putem face nimic. Deci, ce le lipseste oamenilor noştri de ştiinţă pentru a găsi soluţia? Este atât de lipsit de speranţă incat tu şi cu mine acum urmam o scoala pentru a găsi soluţia. Nu ne mai putem baza pe experienta, acum trebuie sa studiem în mod artificial această viaţă nouă de care ne apropiem.
Din Emisiunea KabTV  „O viaţă nouă” 27/12/11

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Intrebare: Atunci cand ma intalnesc cu legea garantiei reciproce si o vad in actiune, incep imediat sa ma uit ca ceilalti sa nu gaureasca barca si, pur si simplu din egoism, le spun ca nu ar trebui sa faca asta.

Raspuns: Eu actionez diferit, printr-o abordare corecta si altruista. Imi spun: „Toti sunt perfecti, pot avea incredere in ei. Trebuie doar sa ma observ pe mine astfel incat sa ma alatur lor.”

Daca ma comport corect in intreaga schema, ea va fi corecta. Este reversul aceleiasi legi, in care fiecare este responsabil pentru ceilalti. Daca, in timp ce ma aflu in acest sistem, ma comport corect, eu oblig astfel intregul sistem sa faca la fel. Daca cineva incalca legea, intregul sistem va suferi.

Ingineria ne ofera multe exemple de sisteme, iar printre ele unul inegrat. Exista un sistem discret, care are un inceput si un sfarsit bine determinate, in care fiecare parte comunica cu celelalte prin impulsuri. Si mai exista un sistem care se trezeste de laun semnal pe care il primeste, apoi se linisteste, ajunge intr-o stare de echilibru si numai dupa asta poate fi masurat rezultatul ca solutie la o problema. Acesta este asa numitul sistem – integrat, sistemul analog.

Intr-un asemenea sistem are loc o tulburare si apoi in mod natural o mediere. Nu veti putea observa nici un rezultat pana cand nu se linisteste totul si nu ajunge la un numitor comun, la o solutie.

La inceput cand dati un semnal, aduceti sistemul egoist intr-o stare de tulburare. Apoi are loc corectia: Treptat, are loc o echilibrare a tuturor partilor sistemului, iar acesta se linisteste. Apoi masurati potentialul care rezulta din conectare. Daca vorbim despre societatea umana, atunci rezultatul este acceptat de fiecare in mod uniform, egal si usor; fiecare incearca sa isi inalte starea pentru ca asa este cel mai bine pentru toti.

Din “Lectii despre Noua Lume” 8, 12/15/11

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Pe la mijlocul anilor 60, in Paris a fost un incident in care o persoana s-a innecat intr-o piscina in fata a 150 de persoane pentru ca nimeni nu a facut nimic pentru a o ajuta. Ar fi trebuit sa fie cineva acolo, sau ar fi trebuit ca persoana insasi sa se salveze, insa in acea situatie pare ca responsabilitatea s-a impartit intre cei 150 de oameni. Deci cu cat au fost mai multi oameni cu atat mai mica a fost responsabilitatea fiecaruia. Cum putem privi in integralitate aceasta lege?

Raspuns: Ce inseamna „garantie reciproca”? Ca sunt responsabil pentru fiecare. Generalul si particularul sunt egali in putere si influenta – asta implica legea garantiei globale.

Daca din interiorul sistemului integrat (pe care il luam ca si punct de plecare in orice explicatie) lipseste chiar si cea mai mica particula – eu, tu sau el – sistemul nu va putea functiona. Nu va putea functiona la capacitate maxima de 100%. Va duce in jos nu 99% sau 50%, ci intregul 100% pentru ca un sistem integrat implica participarea tuturor.

In final, legea spune ca unul este egal cu toti, unul este important pentru toti. Nu exista nimeni care sa nu participe.

In educatia integrata noi prezentam un exemplu simplu: Noi (toata umanitatea) ne aflam intr-o mare barca. Daca gauresc barca sub mine, toti se vor inneca. As putea spune: Imi pare rau prieteni, asta este treaba mea. Vreau sa ma innec. Sau vreau sa fac o baie. Asta este. Nu are nici o legatura cu voi. Ce drept aveti voi sa intrati pe teritoriul meu si sa imi spuneti ce sa fac?!”

Noi existam in cadrul unei legi a naturii – in aceeasi barca, la fel ca in Arca lui Noe. Daca cineva o gaureste, ne vom inneca toti.

Inseamna deci ca responsabilitatea nu poate fi impartita. Fiecare are aceeasi responsabilitate ca ceilalti! De aceea orice persoana care sta si se uita de pe marginea piscinei cum cineva se inneaca trebuie sa isi imagineze ca daca eu nu fac ceva nimeni nu va face. Atunci vor sari cu totii in apa.

Din  “Lectii Despre Noua Lume” 8, 12/15/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca - Niciun comentariu→

Intrebare: Psihologia materialista dezbate conceptul de conformitate, adica atunci cand o persoana se supune opiniei majoritatii. Psihologii cred ca a te conforma este un lucru rau, în timp ce reversul este bun. Din perspectiva integralitatii, a te conforma este un lucru foarte bun?

Raspuns: In primul rand subordonarea unei persoane fata de societate si mediul inconjurator este o lege a naturii. Cu alte cuvinte, ea nu este in nici un fel – nici adevarata nici falsa, nici buna si nici rea – exista doar indicatiile mediului, pe care le ascult, si la iau parte. Si accept ca atare, ceea ce mediul sustine ca este bun sau rau, corect sau gresit,

Noi ne putem convinge ca ce simtim sarat este de fapt dulce! Daca mediul sustine ca sarea este dulce, in final voi consuma bomboane sarate. Are loc o alterare a parametrilor psihologici care ne schimba complet.

Noi nu putem sustine de asemenea ca este bun sau rau. Noi atestam pur si simplu un fapt. In fond, pot spune ceva despre acceleratie sau caderea libera sau despre alti parametii fizici? Ei exista. Modul in care ne raportam la acestia este altceva. Insa a spune ca cineva este rau si prin urmare trebuie sa se schimbe – acesta este un lucru cu adevarat rau. Scopul nostru este sa aplicam corect legile naturii avand ca obiectiv similaritatea noastra, compatibilitatea si armonia.

Intrebare: Inseamna ca legea psihologico-sociala a conformitatii ne ajuta de fapt sa ne unim?…

Raspuns: Noi putem schimba o persoana cu ajutorul mediului inconjurator. Mass media, societatea si educatia, toate acestea constituie mediul inconjurator. Noi alegem sa influentam selectiv o persoana din afara pentru a o transforma. Acesta este singurul instrument prin care influentam pe cineva.

Din “Lectii Despre Noua Lume” 8, 12/15/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Se spune ca in procesul educatiei integrale fiecare actiune ar trebui sa inceapa cu o imagine de ansamblu care sa aiba rolul unui scop. Nici cursul de psihologie nu reprezinta o exceptie. Deci, cu ce anume ar trebui sa incepem orice fel de activitate? Care este cea mai buna modalitate?

Raspuns: Este important sa stim ca aici nu este vorba doar despre un sfat ci de o necesitate fundamentala. O persoana ar trebui sa urmeze intotdeauna un scop si sa se concentreze asupra acestuia, astfel incat fiecare miscare, expresie, sau angajament in jocuri sau discutii, totul trebuie sa fie directionat catre acelasi scop.

Atunci atat el cat si ea vor tinde catre scop si vor dezvolta o dorinta puternica pentru acesta. Persoana va vedea ca totul trebuie sa vizeze realizarea scopului. Asta pe de o parte.

Pe de alta parte, deoarece exista un singur camp unificat in natura in care noi toti suntem interconectati, atunci cand ne stabilim un anumit obiectiv pentru noi insine si ne imaginam starea noastra viitoare, noi chemam asupra noastra fortele de „atractie” ale acestei viitoare stari, forte care ne stimuleaza sa inaintam. Este ca si cum aceste forte apar din obiectul la care aspiram si actioneaza asupra noastra.

Acesta este un fenomen pur psihologic: Noi intelegem ca in general, acesta nu exista. Este posibil ca insasi notiunea noastra despre viitor sa nu corespunda imaginii sale actuale: Pe masura ce avansam noi ne schimbam in mod reptat si, in consecinta, se schimba si imaginea noastra despre viitor.

In mod similar noi spunem copilului:” Vei creste si vei deveni asa sau asa- continua sa studiezi. Vei vedea ce se va intampla.” Copilul incepe sa creasca si incepe sa inteleaga ca, desi initial isi imagina ca este soferul unei enorme basculante, acum isi doreste altceva. Noi ii infatisam anumite imagini ale viitorului astfel incat copilul sa le dezvolte in diferite scopuri diferite, mult mai inalte. 

In mod similar, noi trebuie sa ne inchipuim in mod constant aceasta imagine catre care noi, ca un copil, trebuie sa crestem astfel incat aceasta imagine sa ne determine sa inaintam. Atunci nu vom mai fi impinsi de la spate de fortele negative ale naturii, de crize, ci dimpotriva, vom inainta datorita fortelor pozitve. Astfel, vom scurta calea si va fi mai placut pentru noi.

De aceea avem nevoie de o imagine luminoasa a viotorului, care sa fie sustinuta de mediu, infatisata in societatea prin mass media, etc. Atunci persoana va dobandi o putere enorma si inspiratie. Intre timp, societatea va incuraja pe oricine tinde catre scop.

Trebuie sa dezvoltam o larga baza psihologica care va atrage si va purta persoana ca un flux, dupa care persoana va insoti bucuroasa acest curent.

Intrebare: Atunci cand eu predau un curs de psiholgie integrata, ar trebui sa introduc un element de integralitate pentru fiecare regula care este explicata?

Raspuns: Da, pentru ca miscarea de inaintare catre scop presupune ca fiecare pas pe cale va apropie din ce in ce mai mult. Adica, daca scopul reprezinta o anumita colectie de proprietati noi, atunci orice pas inainte presupune  o maiestrie a acestor proprietati, si trebuie sa controlati asta. Trebuie sa faceti o analiza si sa observati: Am inaintat sau am deviat.

O deviere laterala este foarte periculoasa. Daca nu o observati inca de la inceput, aceasta mica deviere se va transforma intr-o depasire a limitei si nu veti putea atinge scopul pentru ca veti continua sa deviati de la acesta.

Din “Lectiile Despre Noua Lume”  #8, 12/15/12

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Sa presupunem ca putem decide toti ca strainii care vin in tara noastra fac rau. Insa cum putem sa fim de acord cu ceva mult mai pozitiv si integral?

Raspuns: Una este daca vorbim despre o familie, ai carei membrii sunt obligati sa ajunga la un acord, adica, sa fie de acord sau nu. Insa daca vorbim despre felul de egoism care nu ne obliga sa fim impreuna, ca in exemplul cu muncitorii straini, atunci este vorba despre un cu totul alt lucru. Aici este nevoie de a ajunge la simtul necesitati unei integrale, pamantene, si coabitari civilizate, care trebuie construita pe educatie.

Ades sunt intrebat:

– Esti evreu?
– Da.
– Ai probleme cu vecinii tai?
– Desigur! Cine nu are?
– Esti de acord cu deschiderea granitelor? Poti trai in pace cu ei?
– Desigur!
– Atunci de ce nu faci asta?
– Sunt de acord! Insa doar dupa ce ii educam pe fiecare dintre ei.

Nu as putea trai in acelasi apartament cu vecinul meu, decat dupa ce ajungem la o intelegere reciproca. Insa pentru a ajunge acolo trebuie sa trecem prin procesul educatiei, sa ne intelegem reciproc, sa ne simtim, si sa ajungem mai aproape unul de celalat. Fara asta nu puteti deschide granitele.

In Europa au deschis granitele si acum vor sa le inchida din nou. De ce? Ei bine, pentru ca, in timpul celor 20 de ani ai existentei pietei Europene nu s-au ocupat de educatia oamenilor.

As spune chiar era un „bazar” European, nici macar o piata pentru ca ei nu au urmarit cresterea sau integrarea oamenilor. Exista un numar mare de culturi, limbaje, etc. „Noi suntem Europa!” Cum anume sunteti Europa? Devine clar astazi ca este vorba de fapt doar de un amestec de oameni incompatibili. Dupa atata timp, a fost creata cumva o nationalitate Europeana, o cultura? Nu. Dimpotriva, contradictiile incep sa se manifeste in exterior din ce in ce mai mult.

Cu alte cuvinte, educatia ar trebui sa preceada absolut toate actiunile.

Din „Lectii despre Noua Lume” #6, 12/14/12

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Pe parcursul educatiei integrale, noi intentionam inainte de toate sa educam oamenii care si-au pierdut slujba. Majoritatea lor sunt dezamagiti de viata; multi au dificultati in familie, dificultati de adaptare, etc.

Primul lucru pe care il puteti intani intr-un asemenea grup este resentimentul, frustrarea si agresiunea. Pot fi oare capabili oamenii aflati in aceasta stare sa perceapa o asemenea informatie distanta, abstarcta si teoretica? Cu ce ar trebui sa incepem pentru a gasi termeni comuni cu acesti oameni?

Raspuns: Nu avem alta posibilitate. Noi, oamenii, suntem alcatuiti din doua jumatati: inima si minte, iar acestea trebuie sa se mentina in echilibru. Doar atunci cand o persoana de dezvolta armonios, vede lumea dar si pe sine in ea. Poate le vede pe amandoua si lumea ca dezechilibrate, insa aceasta imagine devine din ce in ce mai putin corecta.

Prin urmare, trebuie in primul rand sa contrabalansam toate problemele de astazi prin cunoastere: De aici apar aceste probleme; originea lor; necesitatea lor de a continua dezvoltarea noastra; unde trebuie sa ajungem, etc.

In primul rand oamenii de afaceri trebuie sa isi parcurga un curs educational si nu de educatie, munca practica, si scenarii de joc- ei snt inca departe de asta. Munca practica in asemenea grupuri incepe doar aunci cand toate genurile de probleme si crize sunt echilibrate. Oamenii incep sa inteleaga esenta acestor probleme; ei pot discuta decide, ajunge la un punct comun de discutie, si pot discerne adevarul. Insa toate acestea au loc atunci cand sentimentele sunt balansate de cunoastere.

Daca luam acum 50 de oameni de pe strada si incepem sa discutam cu ei despre problemele de astazi, vom fi confruntati cu o completa lipsa de intelegere a punctului nostru de vedere. Corespunzator, sentimentele prevaleaza asupra mintii si nu vom ajunge nicaieri.

Asta se intampla astazi in lume. Fara a intelege sistemul general al naturii, dezvoltarea lui (inceptul, mijlocul, si sfarsitul caii sale) si starea umanitatii (in care existam in acest moment pe axa timpului), noi evaluam totul pe baza micului egoism uman care nu ne permite sa obtinem rezultate corecte. Mai mult, noi luam decizii gresite cu privire la viitor si astfel ne plasam intr-o situatie si mai dificila. De aceea eu personal, sunt convins ca in primul rand trebuie sa continuam educatia.

Tocmai cu aceasta incepem interactiunea noastra cu copiii. Trebuie sa luam in mod natural, ca exemplu, atitudinea noastra fata de copii.

Totul incepe cu explicatii. Un copil de dezvolta si simte: simt asta si asta. O crestere corecta consta in suplimentarea sentimentelor copilului cu explicatii si cu un sistem corect de atitudini catre ceea ce el simte, si cum percepe totul. Acest echilibru trebuie sa aiba loc si in adulti. Fara asta nu putem avansa.

Doar in masura in care un grup poate adapta aceasta cunoastere la sine, poate realiza si intelege cauzalitatea si consecintele sentimentelor, dezvoltarea cauzei si a efectelor si este capabi sa sa vada pe sine. Atunci cand o persoana se ridica deasupra propriului sine, se poate separa de propriul „Eu” si se poate vedea pe sine si societatea.

La fel si in psihologie: Privim omul nu ca pe un individ oarecare, ci ca pe un obiect psihologic. Apoi, explorandu-l incepem sa ii facem recomandari, explicatii fragmentate fara insa a-i explica cine si ce este. Insa in principiu, aceste explicatii sunt de asemenea bazate pe o anumita balanta intre sentimente si cunoastere. Altfel nu se poate.

De aceea in primul rand noi trebuie sa introducem cursurile despre care am amintit in ultima discutie. Ele contin o cantitate mare de cunoastere.

In procesul studiului, aceasta cunoastere incepe sa fie in mod treptat absorbita de oameni, iar persoana incepe atunci sa o asimileze impreuna cu sentimentele. In acest moment noi trebuie sa incepem sa ontarim acest lucru prin exercitii practice care ajuta persoana sa echilibreze sentimetele si cunoasterea.

O persoana poate primi o senzatie initiala a acestei stari prin studierea materialelor la prima mana. Noi avem nevoie sa ii vorbim despre origini, evolutie si proprietati ale egoismului si sa ii prezentam aceste notiuni complet obiectiv ca pe o realitate existenta complet independenta si care nu are nimic de a face cu noi, astfel incat o persoana sa poata absirbi totul in forma in care exista in natura.

Apoi, o explicatie scurta referitoare la egoism trebuie prezentata referitoare la modul cum actioneaza egoismul in persoana: Cum se manifesta in lume, in legatura din familie, cu copii, cu sine, etc.

Adica, educatia implica, in final, separarea in doua parti, cand lasam de-a parte ce se intampla in natura si incercam sa exprimam acest lucru intr-un mod care este intru-catva uscat, limbaj stiintific, si apoi, aditional, noi folosim miscarea. Dupa aceea incepe cu adevarat trainingul, in care incepem sa ne investigam sentimentele din punct de vedere rational.

Un studiu teoretic inseamna intotdeauna ratiune, si noi o studiem, o umplem cu toata cunoasterea, date, grafice, formule, imagini, discernerea relatiilor, etc, in timp ce treptat adaugam un pic de sentiment. Cu alte cuvinte, studiul incepe intotdeauna din doua directii, „ratiunea si sentimentele”: sentimente in ratiune si ratiune in sentimente.

Din „ Discutii asupra Educatiei Integrale”, 12/1/11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→