Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Părăsind Israelul ”

Rezultatele alegerilor israeliene au avut un efect secundar interesant: israelieni nemulțumiți, probabil din partea stângă a hărții politice, au început să exploreze posibilitatea „de a părăsi” Israelul. Au creat grupuri pe Facebook cu titluri precum „Părăsind țara împreună” unde dezbat unde să meargă.

Aparent, există mai mult decât o discuție pe această temă. În această dimineață, Autoritatea pentru Populație și Imigrare din Israel a publicat o actualizare (în ebraică) a anunțului său conform căruia „din cauza cererii mari de reînnoire a pașapoartelor, cetățenii israelieni care dețin un pașaport străin vor avea voie să părăsească țara cu pașaportul străin”.

Pe de o parte, cred că este bine ca oamenii să nu fie indiferenți. Pe de altă parte, nu cred că un fenomen de părăsire a patriei, „părăsirea” ei din cauza nemulțumirii cu privire la alegerea majorității poporului într-o alegere liberă și democratică, există oriunde în afara Israelului. Dar Israelul este într-adevăr o țară liberă; dacă vor să renunțe să mai trăiască aici, nu am nicio obiecție.

Poate că este o trăsătură evreiască, o încăpățânare caracteristică ce-i face pe oameni să simtă că dacă lucrurile nu merg în sensul dorit de ei, vor pleca. În același timp, acest fenomen nu există când se întâmplă contrariul, când Stânga câștigă alegerile.

Un alt fenomen interesant, care poate să nu fie exclusiv al israelienilor, este critica aspră la adresa patriei în timp ce locuiește acolo și lipsa criticii atunci când trăiești în străinătate. Este evident clar când vedem cum israelienii critică guvernul, poliția, sistemul de justiție, sistemul de educație și practic fiecare instituție la care te poți gândi când trăiești în Israel, în timp ce laudă acele instituții când aceeași persoană israeliană s-a mutat în străinătate.

Pot să înțeleg de ce oamenii din stânga pleacă atunci când lucrurile nu merg cum vor ei. În general, dreapta se străduiește să unească societatea israeliană, în timp ce stânga se străduiește să o controleze. Când oamenii înclinați spre stânga nu dețin controlul, le este foarte greu să rămână aici. Dacă renunță la orice speranță de a recăpăta controlul, renunță. Acesta este momentul în care pleacă.

Din perspectiva lumii, cred că este mai bine așa, pentru că dacă evreii nu vor să se unească este mai bine pentru ei și mai bine pentru lume că nu sunt împreună și nu în Israel. Ura dintre stânga și dreapta în Israel este atât de profundă încât pare imposibil să o depăşim.

Cu toate acestea, ura dintre noi este exact ceea ce ar trebui să învingem. Dacă o folosim corect şi ne ridicăm deasupra ei și ne unim, vom deveni o națiune model, un simbol al unității pe care lumea o va îmbrățișa. Totuși, cine dintre noi înțelege asta? Foarte, foarte puțini din păcate.

Înainte de a înțelege că ura este dată nu pentru ea însăși, ci ca bază pentru construirea unei unități mai puternice deasupra ei, nu vom putea să construim puntea dintre noi. După cum vedem deja, nici măcar nu vom putea împărți aceeași țară.

Cu toate acestea, nici statul Israel, nici evreii de peste ocean nu vor putea să-și rezolve problemele înainte să realizăm că trebuie să transcendem ura dintre noi. Nu poate exista iubire fără ură, deoarece ura este motivul pentru a cultiva iubirea. Acesta este motivul pentru care regele Solomon a spus: „Ura stârnește ceartă și iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12). Aceasta este formula pentru pace, formula pentru unitate și singurul principiu care ar trebui să ne ghideze acțiunile.

Filed under: Educatie integrala, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Cuvintele sunt putere. Poate tăcerea să fie numită forță?

Răspuns: Sigur. Acest lucru este evident mai ales în familie când soția, de exemplu, tace. Soțul ei încearcă să o facă să vorbească, dar ea tace. Asta nu este putere?

Întrebare: Nu știu, nu am încercat asta, dar este greu să nu fiu de acord. Deci vrea să spună ceva cu această tăcere?

Răspuns: Da. Aceasta este o formă foarte puternică de transfer de informații. Sau, când cineva nu vrea să vorbească cu tine și declară boicot.

KabTV „Stări spirituale” 23.10.2022

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Oamenii, în trecut, și-au făcut planuri pe 5 ani, pe 30 sau pe 50 de ani. Astăzi, nimeni nu face deloc planuri; principalul lucru este să trăiești pentru ziua de azi și asta este, iar atunci se va întâmpla ceva.

Prin urmare, dacă privim din punctul de vedere al elitelor sau al unui cerc restrâns de oameni care, după cum cred ei, aleg să conducă lumea și forțează natura să acționeze într-un fel sau altul, se dovedește că astăzi nu este nevoie de un număr atât de mare de oameni.

Dacă acum, în liniște, calm, fără probleme, cu boli, decese și destrămarea familiei și cu oamenii care încep să ia în serios respingerea căsătoriei și să aibă copii, atunci în decurs de o singură generație populația Pământului se va înjumătăţi. Apoi, în generația următoare, se va înjumătăți din nou și așa mai departe. Adică, să spunem, în 100 de ani populația poate fi redusă la două miliarde.

O generație este înlocuită la fiecare 20 până la 25 de ani. Imaginează-ți dacă un cuplu naște doar un copil, atunci populația se reduce la jumătate. Dacă nu dau naștere la niciun copil, atunci este o reducere de 100%.

O astfel de cercetare a planului de reducere a populației, ordonate prin mass-media, psihologi și ideologi, există de mult timp. Mass-media, dezvoltarea internetului, problemele familiei, promovarea homosexualității, a drogurilor și a divorțului, în general, totul are ca scop distrugerea conceptului de „instituție a familiei”. Toate acestea au fost deja calculate și se creează programe speciale.

Putem înțelege că acest lucru se face fără durere, „cu dragoste” pentru umanitate pentru că altfel nu vom supraviețui pe pământ. Oamenii se „mănâncă” unii pe alții, mănâncă pământul și îi distrug echilibrul, care deja nu există.

Pentru a hrăni populația într-un mod egoist, nu este suficient pământ. Dacă luăm în considerare munții, văile, mările, oceanele, pădurile și pășunile, se dovedește că avem o medie de paisprezece metri pătrați de persoană. Este posibil, desigur, să construiești un număr mare de orașe, dar acest lucru nu este rațional, epuizează complet Pământul. Am smuls totul în vreo 50 de ani.

Înseamnă că avem o problemă serioasă care poate fi rezolvată prin reducerea populației la o limită rezonabilă. Această problemă este rezolvată de egoiști care raționează înțelept. Cum altfel o putem rezolva? Un număr foarte mare de oameni sunt ca albinele: sunt trântori, sunt muncitori și sunt cei care nu sunt muncitori. Dar cu albinele este clar că există o valoare în toate grupele. Dar nu aici!

KabTV „Am primit un apel. Distrugerea populației Pământului” 11.09.2013

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce este o infracțiune?“

Definirea infracțiunii este foarte problematică. În rusă, există o zicală: „Arată-mi o persoană și îi voi atribui o infracțiune”, adică este ușor să dovedești, într-o manieră serioasă, că oricine este un infractor.

Cu toții suntem infractori pentru că facem legile societății și culturii noastre. Noi stabilim limitele. Adică anumiți oameni decid asupra unei legi și gândesc într-un fel sau altul. În același timp, mai mklți oameni ar putea să nu fie de acord cu acea lege, ceea ce arată că legile pe care le facem nu sunt acceptate de toată lumea. Acest lucru face ca definirea infracțiunii să fie foarte discutabilă și problematică.

Atunci infracțiunile pe care le definim, sunt cu adevărat infracțiuni? Noi legiferăm anumite legi și cine nu respectă aceste legi este definit drept infractor. Problema aici stă la baza legilor pe care le-am stabilit. Vin ele din natură – că trebuie să le ascultăm pentru că existăm în limitele naturii și, prin urmare, trebuie să le ascultăm pentru a proteja natura, societatea umană, familiile și așa mai departe și pentru întregul sistem al naturii și al umanității în care trăim pentru a ne proteja? Sau legile vin de la oameni interesați care își pun propria bunăstare peste bunăstarea societății și a naturii?

Bazat pe videoclipul „Ce este o crimă?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Nitzah Mazoz. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În zilele noastre lumea trece prin schimbări radicale care o transformă din lumea secolului al XX-lea, care este deja în trecut, în lumea secolului XXI, o nouă eră, cu o nouă structură. Încă nu vedem unde ne conduce istoria și prin ce fel de proces de dezvoltare trece omenirea.

Ni se pare că evenimentele mondiale globale nu influențează cu adevărat viața individuală a omului, dar treptat va deveni clar că aceste schimbări ne afectează din ce în ce mai mult pe fiecare dintre noi în mod individual. În cele din urmă, toată lumea va ajunge la sfârșitul corectării și la forma corectă. Dar momentan nu știm care va fi acea formă sau cum se va putea completa fiecare. Noi înșine trebuie să ne schimbăm pentru a-i vedea pe toți pregătiți pentru corectare.

Datoria noastră este să ajutăm pe toți oamenii din lume să se dezvolte într-un mod bun, similar cu felul în care ajutăm un pom fructifer să crească, fertilizându-l și protejându-l de dăunători. Războaiele sunt calea incorectă pentru că nu ne completăm unul pe altul și, prin urmare, nu facem decât să ne prelungim și să ne înmulțim suferința.

Forțele naturii încearcă să crească fructele să fie sănătoase și coapte, iar războiul ucide oameni și întrerupe dezvoltarea sufletului lor. Trebuie să-i ajutăm pe toți oamenii să înțeleagă programul și scopul creației și cum să îl realizăm în cel mai rapid și pozitiv mod.

Din păcate, omenirea nu a învățat din lecțiile trecutului, din experiența Primului și celui de-al Doilea Război Mondial, ci mai degrabă se afundă în același vârtej, doar și mai crud și mai tragic, în războiul nuclear.

Întreaga lume arată ca un măr putrezit. Creatorul a plantat o grădină a Edenului în interiorul căreia crește pomul cunoașterii. Mărul din acest copac putrezește din ce în ce mai mult, iar noi ce facem?

Oamenii care stau sub acest copac vor să corecteze această stare pentru că văd că este imposibil să continui așa. Dacă nu începem să facem corecții, atunci aceste corecții vor veni de la natură, adică de la Creator, și ne vor obliga să ne schimbăm treptat.

Prin urmare, ni se pare că lumea noastră se înrăutățește în fiecare zi pentru a ne trezi la corecție. Deja ne apasă cu atâta forță încât este cu adevărat timpul să ne gândim ce să facem. Înțelepciunea Cabala explică că totul depinde de noi, de acțiunile noastre corecte care duc la conexiune. La urma urmei, prin această conexiune reînviem toată realitatea.

Tot răul se află în egoismul omului, în dorința lui de a fi împlinit de dragul propriei plăceri. Egoismul primește plăcere chiar și făcând lucruri rele altora. Omul trebuie adus la forma dăruirii, astfel încât să se bucure doar de lucruri care îl avantajează pe celălalt. Dacă toată lumea dăruiește tuturor și toată lumea are grijă de toată lumea, atunci nimeni nu va simți vreun rău.

Imaginați-vă un sistem închis, perfect, în care fiecare element este conectat cu celelalte pentru a oferi tuturor forța de viață care vine prin el și pentru a transmite lumina superioară. Sistemul corect funcționează într-o formă perfectă, în care fiecare parte a acestuia este angajată în transmiterea forței superioare care vine prin ea către ceilalți, către elementele vecine și le transferă energie vitală. Și fiecare acționează în acest fel, ceea ce aduce plăcere tuturor.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 01.11.2022, Scrierile lui Baal HaSulam „Pace în lume”

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există un număr mare de profesii inutile în lume. Omul ar trebui să se elibereze de ele; altfel, va polua complet pământul. Ar trebui să treacă prin educaţia integrală.

Se estimează că 75% dintre oamenii care lucrează sunt angajați într-o muncă complet inutilă. Ar fi mult mai bine dacă mai mult de 90% din populația lumii s-ar opri să mai facă ceva și ar sta pur și simplu și ar consuma. Atât oamenii, cât și mediul ar fi mai bine.

Deci este urgentă nevoie de metoda educației integrale pentru a pune economia în ordine, pentru a o face normală, economică și pentru a elibera oamenii pentru ceea ce este cu adevărat necesar.

Conformitatea noastră cu natura, care poate fi realizată prin educație integrală, va aduce întreaga natură și pe noi înşine în ordine, adică în armonie, iar toate problemele pe care le vedem astăzi în lume și le numim criză vor deveni de fapt nașterea unei noi umanităţi. În principiu, sensul real al cuvântului „criză” este nașterea și nu ceva negativ aşa cum înțelegem noi acest termen.

KabTV „Am primit un apel. Investește o parte din tine”8/24/13

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce este egoul uman?“

Este o lege cheie a naturii, că orice corp existent – mineral, vegetal sau animal – dorește să-și susțină și să-și protejeze existența. Asta nu este considerat ego. Poate fi numită dorința de a trăi și de a exista.

Egoul uman începe acolo unde dorim să facem rău altora. Nu este că preferăm propria noastră existență față de existența altora, ceea ce se întâmplă și în lumea animală, ci că vrem să facem rău altora fără justificare. Animalele de exemplu, se ucid între ele pentru supraviețuire și simt că natura le obligă să omoare și să mănânce alte animale. Cu toate acestea, dacă natura nu îi dă unui animal un astfel de impuls, atunci el nu ucide. Dacă unui leu nu-i este foame, atunci ai putea trece pe lângă el și s-ar putea să nu-l interesezi. Pur și simplu s-ar ocupa de treburile lui.

Nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii nu au niciun program interior care să funcționeze pentru a dăuna altora. Nu se bucură de a-i suprima pe ceilalți. Ei fac rău altora doar pentru nevoile lor de a se hrăni pe ei înșiși și urmașii lor, pentru a supraviețui și a crește. Prin urmare, natura animalelor nu este un ego. Nu este o înclinație rea, ci doar o dorință.

În înțelepciunea Cabala, ego-ul uman este numit „înclinație rea”, deoarece există doar în ființa umană. Ne face să ne bucurăm de a face rău, suprima, subordona și controla pe alții. Ego-ul este considerat rău din cauza felului în care se bucură de a face rău altora în mod intenționat, dincolo de nevoia de simple necesități de supraviețuire, așa cum este cazul animalelor.

Pe scurt, avem dorințe de supraviețuire de bază, care nu sunt considerate ego-ul uman. Ego-ul începe acolo unde dorim să simțim plăcere rănind pe alţii.

Bazat pe videoclipul „Ce este egoul uman?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care este baza emoțiilor negative?“

Ar trebui mai întâi să înțelegem că emoțiile negative ies la suprafață pentru a ne schimba și a ne aduce la o stare mai pozitivă. Similar bolilor, ele sunt semne că ceva nu este în regulă. De exemplu, dacă mă doare piciorul, nu înseamnă că ar fi o problemă cu piciorul, dar îmi arată că există o anumită problemă de care trebuie să mă ocup. Trebuie astfel să mă afund în profunzimea problemei și să mă ocup de ea.

Prin urmare, emoțiile negative ne spun că este ceva în neregulă în noi, în familiile noastre, în societate și în relațiile noastre. Astăzi, ne acoperim emoțiile negative cu timp liber de tot felul. Fie că este vorba de călătorii, sport, divertisment, îmbătat, droguri sau ieșiri în diverse cluburi, emoțiile negative au devenit atât de puternice încât există o mare nevoie în oameni de a le uita și de a le suprima, așa că timpul liber a devenit mult- cautata solutie.

Faptul că ne îndreptăm atât de mult spre uitare și spre suprimarea emoțiilor negative, arată că nu reușim să înțelegem cauza principală a problemei. Emoțiile negative sunt simptome ale unei probleme mai profunde, pe care trebuie să o diagnosticăm cu exactitate pentru a ne vindeca de ele.

Cauza principală a emoțiilor negative este de fapt cauza principală a tuturor problemelor la scară individuală, socială și globală și între persoană și nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii. De la cea mai mică problemă până la cel mai grav dezastru posibil, fiecare problemă a noastră provine din natura noastră foarte egoistă, în care dorim să beneficiem personal în detrimentul celorlalți și al naturii.

Cu cât evoluăm mai mult, cu atât ego-urile noastre cresc mai mult și prin urmare, experimentăm mai mult izbucniri a tot felul de probleme. Acesta este motivul pentru care simțim mult mai multe emoții negative astăzi decât în ​​trecut și putem observa astfel de fenomene în cazurile tot mai multe de depresie, singurătate, anxietate, stres, abuz de droguri și sinucidere la nivel mondial. În cele din urmă, vom ajunge într-o stare în care emoțiile negative tot mai mari pe care le trăim ne vor face să ne întrebăm despre cauza lor mai profundă și vom recunoaște din ce în ce mai mult natura noastră umană foarte egoistă ca fiind cauza lor de bază.

Problema cu natura noastră egoistă nu este că vrem să ne bucurăm personal. Este că vrem să ne bucurăm personal în detrimentul celorlalți și făcând acest lucru, le facem rău altora și abia atunci simțim că câștigăm. Până când nu ne corectăm egoismul, trecând dorința de a ne bucura în detrimentul celorlalți la o dorință care se bucură de beneficiul celorlalţi – un proces pe care îl putem implementa dacă îmbunătățim modul în care ne educăm și ne influențăm reciproc – atunci vom experimenta mai multe și mai multe emoții negative și alte problem, pentru a ne arăta că nu reușim să ne purtăm corect și că avem nevoie disperată să ne schimbăm.

Bazat pe videoclipul „De ce avem emoții negative?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Nitzah Mazoz. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, în The Times of Israel: “Cealaltă față a monedei ”

În urmă cu câteva săptămâni, Ministerul Afacerilor Externe al Israelului a prezentat o monedă veche de 2000 de ani extrem de rară, care a fost furată și scoasă ilegal din Israel și returnată în urma unei operațiuni de informații a Autorităţii pentru Antichităţi a Israelulu și a biroului Procurorului districtual Manhattan din New York. Data de pe moneda de un sfert de argint este cea a celui de-al patrulea an al Marii Revolte a Evreilor (66-73 e.n.) împotriva Imperiului Roman. În zilele noastre, când chiar și organizațiile care fac parte din Organizația Națiunilor Unite neagă legătura istorică a Israelului cu Ierusalimul, această monedă o demonstrează în mod incontestabil. Din păcate nimănui nu-i pasă de adevăr, iar declarațiile despre „invazia” Israelului în Palestina vor continua, deoarece adevărul istoric nu are nimic de-a face cu politica.

În urmă cu două sute de ani, nu existau oameni care să se definească drept palestinieni și să ceară suveranitate, cu atât mai puțin în urmă cu două mii de ani. Totuși, acest lucru nu va face nimic pentru a inversa acuzațiile împotriva Israelului. Nimeni nu va lua în seamă micuța monedă și nu o va trata ca pe o dovadă.

Rădăcina problemei nu este dacă am fost aici sau nu, sau dacă lumea recunoaște sau nu legătura noastră istorică cu țara lui Israel. Indiferent de istorie, lumea nu ne vrea aici, sau nicăieri altundeva, și de aceea ne tratează astfel. Dacă nu ne-ar urî, nu ar fi nevoie să dovedim că suntem aici. Din moment ce ne urăsc, nicio dovadă nu ne va ajuta să câștigăm favoarea lumii.

Plângerea subconștientă a umanității împotriva noastră este că nu aparținem acestui loc pentru că nu facem ceea ce ar trebui să facem, ceea ce a fost menit să facă poporul Israel și a fost obligat să dea lumii. Deoarece nu ne îndeplinim datoria față de lume, lumea nu simte că ar trebui să fim aici sau că ar trebui să fim priviți ca poporul autentic al Israelului.

Chiar dacă majoritatea oamenilor nu își pot exprima nemulțumirile împotriva noastră, ei simt că nu ne îndeplinim misiunea; ei nu înțeleg de ce lumea are nevoie de noi, veșnicii paria. Dacă am face ceea ce ar trebui, ei ar simți asta și ne-ar îmbrățișa imediat.

Marele nostru „păcat” pentru care suntem denunțați în întreaga lume, este într-adevăr surprinzător. Nu se referă la modul în care ar trebui să tratăm alte națiuni, ci la felul în care ar trebui să ne tratăm unii pe alții, colegii noștri evrei.

În cea mai mare parte, numai înțelepții și liderii noștri spirituali știau că atitudinea noastră negativă unul față de celălalt este cauza principală a problemelor noastre. În fiecare generație, ei au subliniat că numai unitatea și iubirea față de ceilalți ne vor salva de adversitate. Ei au avertizat că, dacă nu ne unim vor veni dezastre asupra noastră din mâna ticăloșilor dintre națiuni.

Înțelepții noștri au făcut ca unitatea să fie și motto-ul nostru. „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este creația noastră, la fel și responsabilitatea reciprocă, lăsând o parte din recoltele noastre săracilor și multe alte legi sociale. De fapt, întregul concept de Tikkun Olam (corectarea lumii) de care evreii sunt adesea preocupați provine din ideea că avem puterea de a face lumea un loc mai bun și că modalitatea de a realiza acest lucru este prin unitate.

Totuși, ceea ce avem tendința să uităm este că pentru a atinge unitatea, lumea are nevoie de un far, de un far care să stabilească cursul. Cu alte cuvinte, avem tendința să uităm că ar trebui să conducem lumea nu predicând despre unitatea și iubirea față de alții, ci trăind-o între noi. Când spunem lumii că ne iubim aproapele şi totuși ne-am batjocorit fărălimite conaţionalii și nu le-am arătat decât dispreţ, ne-am pierdut toată credibilitatea.

Mai rău încă, pentru că națiunea noastră a fost făcută pentru a fi o națiune model, exemplul pe care îl dăm lumii este modul în care ne tratăm unii pe alții. În prezent, este un exemplu de ură și dezbinare. Într-o astfel de stare, nu aducem lumii Tikkun (corectare), ci doar ceartă și tristețe.

Când vom înceta să încercăm să dovedim că suntem aici și vom începe să ne câștigăm prezența prin eforturile noastre de a ne uni, lumea ne va crede în sfârșit. Dacă ne îmbrățișăm, lumea ne va îmbrățișa. Dacă nu o facem, lumea ne va pedepsi așa cum a procedat ori de câte ori am abandonat unitatea.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Unii psihologi cred că există cinci nevroze principale ale secolului XXI. Ei clasifică acest lucru drept epidemia de narcisism, în care pronumele „eu” este folosit mai des decât „noi”. Succesul personal este plasat mai presus de grija pentru ceilalți. Aceasta este nevroză?

Răspuns: Aceasta este iubirea de sine. Ea există în fiecare persoană.

Cum se iubește o persoană pe sine? Mă uit la celălalt și nu-mi place. Mă uit la mine; Eu am absolut acelasi lucru! Dar a mea este mai bună decât a lui. De ce? Pentru că este a mea. Asta e tot. Nu este nimic altceva. Ca în gluma, „Dar a mea este încă mai bună”.

Întrebare: Psihologii consideră asta o nevroză. Ar trebui făcut ceva în privința asta sau „eu” trebuie transformat în „noi”?

Răspuns: Cabala nu recomandă să o faceți așa cum o fac psihologii, neurologii și așa mai departe. Cabala spune că acest lucru ar trebui să ni se explice ca un proces de a deveni o persoană matură.

Acest proces nu este despre suprimarea „eu”-lui meu, a acestei funcții și așa mai departe, care tot va ieși la suprafaţă. O să iasă în altă parte! Este ca o tumoare sau aşa ceva. Nu vrei să crească și va ieși în alt loc și va deveni și mai rea. Prin urmare, aceasta nu este modalitatea de a face față.

În niciun caz nu trebuie să forțezi pe nimeni! Învățați ușor o persoană să-și vadă „eu”-ul accentuat nu ca pe o calitate pozitivă, ci ca pe ceva negativ, iar persoana treptat se va vindeca.

Cel mai important este să nu puneți presiune asupra lui. El este deja conștient de sine și totul este atât de stresant. Presându-l mai mult, îl poți distruge.

În astfel de cazuri, ce ar trebui făcut? Dacă ești grozav, ești mare, ești puternic și ești inteligent, mergi la sport. Aplicați-o în acest fel în societate, unde să puteți ieși în evidență și să o acceptați corect. Așa este sportul. Acolo, te vor pune la locul tău. Mai ales dacă este un sport de grup, este foarte bine.

Întrebare: O altă nevroză se numește „Frica de a pierde.” Este vorba despre: „Aș fi putut să fiu altundeva, să devin altcineva, să trăiesc mai bine, să reușesc mai mult…” Ce să facem în privința asta?

Răspuns: Nu începe!

Întrebare: Dar ne roade. Eu însumi o știu. E ca un vierme care stă acolo și te roade: „Ce ai făcut?! Când ai fi putut să…” si asa mai departe. Cum poate o persoană să lupte sau să lucreze cu asta?

Răspuns: Cred că, în primul rând, că totul are soarta lui. Prin urmare, tot ce este, tot ce a fost și va fi, lasă să vină totul.

Întrebare: Pot face ceva în privința asta?

Răspuns: Nu ar trebui! O persoană ar trebui să trăiască într-o stare în care i se poate spune în orice moment: „Întinde-te și mori”. Astfel, mă întind și mor. Şi ce dacă?

Întrebare: Dacă ar fi posibil să te lași așa…! Chiar pot să renunț așa?

Răspunsul meu: Absolut!

Întrebare: Așa ar trebui să fie? Să nu privești niciodată înapoi?

Răspuns: Nu-ți controla viața sau lumea și, în general, nimic și pe nimeni. Doar mergi cu ele. Dacă te opresc, te opresc.

Întrebare: Atunci încetează să mai fie nevroze? Ma calmez instantaneu.

Răspuns: Sigur. Am trăit și am făcut ceva; Sper că am făcut ceva bun în viață și sunt recunoscător pentru asta.

Întrebare: Psihologii spun: Frica de opțiuni mai bune, nevroza sau „problema alegerii ideale” este atunci când stai în fața a trei drumuri și fiecare pare să te conducă către locul ideal, către visul tău și persoana este legată de gânduri. : „Cum pot face o alegere? Ce să alegi?” Cum să alegi unde să mergi?

Răspuns: Nu cred că este deloc o alegere în acest caz.

Întrebare: O alegere între trei opțiuni. Te gândești, „cumva una este mai bună decât cealaltă sau aceasta este chiar mai bună”. Apoi ești condus de gânduri: „Nu, aşa este mai bine și aşa…” și așa te ridici și te chinuiești. Cum ar trebui să acţionăm în astfel de cazuri? Tragi la sorți?

Răspuns: În general, da. Și Torah  spune așa: „Joacă” – „sorţi”.

Întrebare: Dacă ar trebui să faci o alegere, care ar fi principalul lucru pe care l-ai stabili pentru a alege?

Răspuns: Să mă despart de mine și abia apoi să fac alegerea corectă. Abia atunci această alegere va fi corectă.

Întrebare: Deci trebuie să stau, înainte de a face această alegere, și să încerc să mă despart de mine? Înaintea acestor trei căi. Așa încât „eu”-ul meu să nu dețină controlul?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Cum se face asta?

Răspuns: Despărțiți-vă.

Întrebare: Deci nu vrei să-ți asculți vocea interioară aici?

Răspuns: Nu. Nu te poți baza pe nimic aici.

Întrebare: Dar exemplele? Să spunem că alții vă spun: „Uite, am fost acolo. Sunt deja om de știință, cu doctorat. Sunt deja laureat al Premiului Nobel. Urmează această cale.” În timp ce celălalt spune: „Dar eu sunt deja un om de afaceri”. Este mult zgomot în jurul tău. Nu ar trebui să asculți acest mediu?

Răspuns: De fapt, este mai bine să nu alegi nimic. După cum se spune, ar trebui să te bazezi pe voia lui Dumnezeu. Nu faci nimic și stai și aștepţi. După cum se spune: „Mai bine stai și nu faci nimic”, și atunci Dumnezeu îți va trimite drumul.

Întrebare: Mă pot baza pe El?

Răspuns: Nu, trebuie să muncești și să faci tot ce poți. Deși astfel de decizii fundamentale decisive sunt întotdeauna dificil de luat.

Mi s-au cerut frecvent sfaturi cu privire la alegerea profesiei, a universității sau a orice altceva și, de obicei nu dădeam sfaturi. O persoană trebuie să-și dea seama unde îl conduce sufletul sau mâna.

Întrebare: Încă vreau să vă calc pe urme și să aflu mai multe despre dvs. personal. Cum faceţi o alegere? Cum decideţi?

Răspuns: Decid întotdeauna pentru beneficiul maxim al societății, pentru că știu sigur că asta își dorește Creatorul.

Nu știu dacă am dreptate sau greșesc. De obicei nu știm dacă avem dreptate sau greșim.

Întrebare: Poate mai des greșim?

Răspuns: Nu contează. Nu știi niciodată care ar fi alternativa. Astfel, încerc să mă gândesc: unde se află cel mai mare beneficiu pentru Creator? Ce ar dori Creatorul să fac. Și asta, de regulă este ceea ce este mai bine pentru societate, pentru oameni.

Întrebare: Urmează nevoia de adaptare. O situație foarte comună în zilele noastre este atunci când o persoană abia termină de studiat pentru o profesie și este înlocuită de computere sau inteligență artificială. El studia asta și a investit cinci ani! Acum nu știe ce să facă.

Ce ar trebui să facă în astfel de cazuri? Astăzi se întâmplă asta mereu. Profesii inutile! În timp ce colegiile și universitățile continuă. Ești învățat, dar când vei absolvi, nimeni nu mai are nevoie de această profesie.

Răspuns: O persoană ar trebui să înțeleagă totuși că bagajele pe care le-a acumulat nu sunt în zadar. Societatea are încă nevoie de oameni educați. Deși s-ar putea să nu aplice în specialitatea în care visau să lucreze sau să avanseze, acești oameni cu studii superioare, acești oameni serioși, sunt totuși de valoare. Înseamnă mult .

Întrebare: Adică, chiar dacă ai studiat ceva întâmplător, care nu va fi niciodată util, de exemplu cum ar fi matematica superioară?

Răspuns: Nu contează. Încă învăța ceva și absorbea informații. De asemenea, a susținut examene și a participat la procese educaționale. El posedă informații diferite și are o umplere diferită în creier și inimă.

Întrebare: Deci vrei să spui că nu există profesii greșite?

Răspuns: Orice profesie modelează o persoană și la urma urmei, îl face o parte adecvată a societății.

Întrebare: Și este posibil să te transformi mai târziu în ceva diferit?

Răspuns: Desigur, eşti deja obișnuit să înveți, să auzi, să asculţi, să citeşti și să scrii. A dezvoltat o nevoie de el. Mâna se întinde după pix și hârtie. Nu eşti ca vagabonzii care stau într-un pub fără să știe ce să facă cu ei înșiși și doar cântă la chitară.

Întrebare: Deci se dovedește că nu toate sunt nevroze?

Răspuns: Acestea nu sunt toate nevroze. Toate acestea necesită o revizuire serioasă, înțelegere de către societate și adaptare.

Întrebare: Adică dacă mă îndrept către societate și nu către mine, atunci toate acestea încetează să mai fie o nevroză?

Răspuns: Da. Eliminați instantaneu o mulțime de probleme ale societăţii, boli și așa mai departe.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 4/14/22

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→