Category Archives: Educatie

Cinci tipuri de iubire

Remarcă: Oamenii percep atitudinea altora în mod diferit. Gary Chapman, un consultant de relații și autor al cărții Cinci Limbaje ale Iubirii, cu cinci milioane de copii care au fost vândute, descrie abordările și percepțiile diferite ale fiecărui tip de persoane, felul în care ei percep iubirea.

El spune că sunt cinci tipuri de iubire.

Primul este atunci când oamenilor le plac cuvintele. Atunci când iubirea este exprimată de cuvinte de încurajare, sprijin și laudă.

Comentariul meu: De regulă, femeilor și copiilor mici le place asta.

Remarcă: Alt tip de iubire este „timpul”. Aici, din contră, cuvintele nu sunt necesare. Trebuie să petreci timp cu o persoană, să-i acorzi atenție, să fii cu ea și așa mai departe.

Comentariul meu: Timpul însuși aranjează totul între ei. Timpul îi influențează pe toți. Așa cum este și vorba: „Timpul este un mare vindecător”. Lucrurile se schimbă pe parcursul timpului.

Remarcă: Este un tip de iubire numit „atingerea”. Adică oamenilor le plac senzațiile tactile: atunci când sunt îmbrățișați, mângâiați și experimentează emoții pozitive din asta.

Comentariul meu: Tuturor le place asta: copiilor, femeilor, animalelor și chiar bărbaților.

Remarcă: Următorul tip de iubire este „darurile”. Fiecare lucru mărunt contează, cum ar fi o bijuterie, ceva bun, un bilețel, un fel de surpriză, sau ceva neașteptat.

Și al cincilea tip de iubire este „ajutorul”. Fă ceva pentru ceilalți, exprimă-ți atenția prin acțiuni, calcă un tricou, curăță podelele, pregătește cina sau doar ajută cu ceva.

Oamenii de știință spun că în cupluri apar conflicte datorită lipsei de înțelegere. Dacă eu vreau să aud cuvinte frumoase, plăcute, iar cealaltă persoană vrea un tricou călcat sau să petreceți timp împreună, avem un conflict, fiindcă noi pur și simplu nu ne înțelegem între noi. Adică apar conflicte exact din cauza neînțelegerii.

Comentariul meu: Depinde de consumatorul, ca să spun așa, cu care am de a face.

Nu pot să dau unui copil scutece călcate pentru a câștiga dragostea lui prin asta; nu va înțelege. Chiar dacă îi dau o mâncare gustoasă, bună. El are nevoie de o căldură specială, un tratament special, o asigurare.

Dacă am de-a face cu un animal, eu trebuie să îl tratez la nivelul lui, ca să simță că poate avea încredere în mine, că sunt stăpânul lui, că îl protejez, în hrănesc, îi dau apă și am grijă de el. Adică eu sunt tovarășul și prietenul său mare.

Dacă vorbim despre iubirea prietenoasă dintre bărbați, atunci, întâi de toate, asta înseamnă sprijin și înțelegere reciprocă.

Dacă este iubire între un bărbat și o femeie, atunci totul merge așa: orice îi place unui bărbat și orice îi place unei femei. Și unuia nu îi place ceea ce îi place celuilalt. Cu toate acestea, dacă ei înțeleg ce îi place celuilalt, ei se pot aranja pe ei, înșiși într-un asemenea fel încât ei se vor bucura chiar și de lucrurile pe care nu și le puteau imagina vreodată și care au apărut de la sine, deoarece celălalt se bucură de ele.

Unei femei îi plac cadourile, semnele de iubire, atenția și așa mai departe. Unui bărbat, întâi de toate, îi place să fie servit și hrănit: „Calea către inima bărbatului este prin stomacul lui”. Asta este cu adevărat așa, deoarece în ceea ce privește comunicarea și în special iubirea, bărbații sunt mai primitivi decât femeile. Dacă o femeia poate într-un anumit fel să îi reamintească de mama sa, de atitudinea ei față de el, atunci asta este. El deja o urmează ca un pui de rață după rață.

Remarcă: Vedem că pe parcursul anilor relațiile dintre cupluri se dezvoltă. Întâi este o perioadă romantică, apoi se transformă într-o relație mai complexă și după un anumit număr de ani ei dintr-o dată descoperă că nu se înțeleg între ei și că nu s-au înțeles între ei în timpul acestor ani.

Comentariul meu: În principiu, poate să fie greu. Totuși, dacă nu există nicio asemenea educație sau aceste cupluri sunt încă foarte tinere și nu au experiență, nu știu cum să își protejeze relația, nu știu cum să ierte și să facă un compromis interior, chiar și fără să vorbească despre el și să îl discute, atunci, desigur, este foarte dificil.

Noi trebuie să-i învățăm asta. Este un colectiv. Bărbatul și femeia sau în oricare altă combinație: bărbatul, femeia și un copil sau doi bărbați, sau două femei. Orice număr de oameni este un colectiv și necesită o abordare complet diferită, decât cu o singură persoană. Aici este necesar să-i învățăm. Este chiar complicat.

Vedem că nu ne angajăm într-o asemenea muncă. Chiar și astăzi la școală ei predau sexul și nu predau cum să-l trateze pe celălalt ca pe o persoană și nu ca pe un obiect al împlinirii sexuale. Este foarte unilateral, crud și animalic. Înseamnă că nu este nicio educație.

Îmi aduc aminte când încă locuiam în Leningrad și studiam la facultatea de cibernetică medicală, noi am venit la spitalul de maternitate numărul doi. Erau 400 de mame care nășteau acolo. Am întrebat doctorul: „Ce fel de pregătire psihologică faci cu ele? El a spus: „Din păcate, noi nu avem asemenea specialiști”.

Remarcă: Vedem că pe parcursul istoriei umanității, iubirea este cea mai apreciată. Poeții și scriitorii o laudă. Oamenii sunt ca și cum ar urma un vis înșelător.

Comentariul meu: Ei vor să vândă acest vis înșelător.

Întrebare: De ce umanitatea are nevoie de iubire?

Răspuns: Umanitatea are nevoie de iubire, deoarece fără ea nu poate fi viață la nivelul animat sau la nivelul nostru.

Chiar și în sex noi vedem un fel de nevoie pentru ceva mai mare, deși este pur mecanic și animalic, de dragul plăcerii în acel moment și nimic mai mult.

Dacă sexul ar fi fost numai despre asta, atunci noi ne-am fi putut împerechea doar ca animalele. Însă noi avem o nevoie pentru căldură și grijă, pentru sprijin reciproc, lucrul pe care îl numim iubire.

Iubirea este sprijinul reciproc. Iubirea este sentimentul că ești iubit, că ești îngrijit, că ești iubit așa cum ești. Acestea sunt emoții foarte serioase; animalele nu le au. Chiar și în privința puilor lor, animalele au sentimente doar pentru o scurtă perioadă de timp, pentru a-i îngriji că să nu moară de foame și apoi ei se îndepărtează și niciodată nici măcar nu se observă sau se recunosc între ei.

Remarcă: Există tot timpul un asemenea moment în iubire, atunci când doi oameni par că se iubesc între ei, însă unul își imaginează iubirea într-un fel și celalalt în alt fel.

Comentariul meu: Deoarece noi nu am primit o educație corectă. Iubirea este o relație umană, o nevoie, o atitudine față de celălalt. Prin urmare, noi trebuie să o studiem și să o predăm. Nu este sex, ci mai degrabă abilitatea de a împlini nevoile interioare ale celeilalte persoane. Ar putea să nu aibă nicio legătură cu sexul.

Întrebare: Ce studiem despre iubire? Cum să împlinesc, cum să-mi schimb obiceiurile pentru a-l trata pe celălalt, așa încât îi va da lui plăcere?

Răspuns: Pentru asta este necesar să simți ce fel de persoană este. Asta necesită o muncă reciprocă serioasă între noi. Și nu fi timid. „Îmi place când mă mângâi”. „Și îmi place când zâmbești”. Și așa mai departe. Explică. Totul este foarte simplu.

„Nu, vreau ca el să ghicească!” Cum poate să ghicească?!

Noi trebuie să înțelegem și să discutăm deschis despre asta și să o discutăm. Deși oamenilor tineri nu le place asta deloc, lor le pare că totul ar trebui să fie spontan, simplu și imediat. O persoană este un animal foarte complex, multi-stratificat.

Întrebare: Care este cheia pe care ai vrea să o dai oamenilor pentru ca legea iubirii să îi ajute în relație în orice situație?

Răspuns: În orice situație, primul lucru este să cedezi, cum a spus învățătorul meu. Iubirea este un animal care este alături de voi și trebuie hrănit cu concesii reciproce.

Este în natura unei femei să se adapteze unui bărbat. Nu o subminez pentru asta în niciun fel, din contră. Ea este înțeleaptă. Până la urmă ea dă naștere. Trebuie să creeze un anumit mediu pentru a crește copiii și așa mai departe. Adică natura i-a dat asemenea abilitați.

Bărbatul este foarte primitiv. El are nevoie doar să i se amintească puțin despre lucrurile pe care le-a primit de la mama sa și el va alerga după tine ca un copil mic după mama sa. Asta este tot!

Recomand tuturor femeilor: mergeți la mama lui și începeți să întrebați ce mâncare îi place, ce fel de servicii și totul în jurul lui. Mama va fi foarte încântată! Vă înțelege că aceasta este cu adevărat femeia care va putea să o înlocuiască.

Ăsta este un sistem de relații foarte primitiv: să te gândești doar cum să dai plăcere altuia, cel puțin cumva, doar un pic. Cu toate acestea, asta necesită înțelepciune, experiență și înțelegere a psihologiei umane.

Mult noroc în iubire!

De pe KabTV „Știri cu Michael Laitman”, 12/19/18

Cine sunt judecătorii?

La stiri (The Guardian):  „Prizonierilor li s-ar putea da cheile celulelor lor, pentru a stimula un comportament bun, precum și o serie de alte beneficii”, în conformitate cu planurile guvernamentale care cer guvernanților să pună mai mult accent pe recompense și mai puțin pe pedepse.

Miniștrii doresc să ofere șefilor închisorii puterea de a începe să le permită deținuților care respectă regulile, mai mult timp afară din celulele lor, libertatea de a-şi găti propriile mese și mai mult timp pentru a petrece în sala de sport, precum și libertatea de a alege când să facă duș și mai mult timp pentru a întâlni vizitatorii. …”

„Funcționarii au citat dovezi rezumate de guvern luna trecută, potrivit cărora întărirea pozitivă a fost mai eficientă ca mijloc de schimbare a comportamentului pe termen lung. Și au subliniat că cei care nu respectă regulile ar putea pierde privilegiile. …”

„Politica a cerut, de asemenea, ca personalul din penitenciare să „folosească în mod constant întărirea verbală pentru un comportament bun și să provoace comportamentul slab, în afara practicilor formale” și a dat șefilor de închisori „libertatea de a crește perioada de timp în afara celulei pentru activități recreative sau exerciţii în educație și programe de lucru „.”

Întrebare:  Ce părere aveți despre acest sistem de detenție?

Răspuns: În principiu, Tora și în special Cabala, consideră că încarcerarea nu este o corectare. Vedem că nu corectează nimic. Dimpotrivă, oamenii ies din închisoare și mai supărați, cu un egoism rău uriaș, pe care încep din nou să-l folosească în viața de zi cu zi, printre oameni.

Închisoarea nu este educație. Educația trebuie organizată diferit.

În trecut, în urmă cu câteva mii de ani, existau orașe de refugiu în care oamenii erau deportați și îngrijiți. Ei trebuiau să rămână în interiorul orașului și nu aveau dreptul să-l părăsească.

Când cei care îi supravegheau (educatori etc.) vedeau că o persoană funcționează normal, o puteau duce treptat, dincolo de granițele acelui sistem.

Observație: În Tora se mai spune că cei vinovați au fost trimiși acolo, pentru ca alții să nu se poată răzbuna pe ei.

Comentariul meu:  Da. Totul a fost organizat foarte serios, în beneficiul reciproc atât al acestor oameni, cât și al societății externe. Mai târziu ei au revenit.

Aș sfătui acest lucru. Ei ar trebui să se simtă liberi și să se schimbe treptat.

Observație: Dar, totuşi ideea acuzatorilor și a celor care susțin încarcerarea este diferită: „Trebuie să fie umiliți, închiși”.

Comentariul meu:  Acest lucru este firesc, deoarece nu avem un sistem de educație, ci avem doar un sistem de constrângere și pedeapsă.

Întrebare:  Nu funcționează sistemul pedepsei?

Răspuns: Vedem că nu funcționează. Mai mult, restul societății se infectează cu aceste gânduri. Vedem dovada insuficienței sistemului de pedepse la cei care se întorc pe străzi, distrug tot, sparg vitrinele magazinelor, instalează baricade și aşa mai departe..

Întrebare:  Crezi că până și cel mai inadecvat criminal poate fi reeducat?

Răspuns: Cred că este posibil să fie reeducați și să li se ofere oportunitatea de autocontrol, în aceste orașe. Ei pot stabili o astfel de ordine pentru care toți ceilalți îi vor invidia, deoarece există un concept de onoare între ei. Trebuie să înțelegem că sunt oameni serioși, care pot stabili ordinea.

Întrebare:  Ce ar trebui să se schimbe în modul de a gândi al agenților de ordine și procurorilor?

Răspuns: Cred că ar trebui să fie închişi în locul acestor infractori. Atunci, modul lor de gândire s-ar schimba. Este imposibil să fii de-o parte și să te gândești la cealaltă parte. Desigur, mă refer la asta ca la o glumă, dar există ceva adevăr în asta.

Observație: Spui întotdeauna că sistemul de judecători era complet diferit. Judecătorii erau cei care, pur și simplu, nu puteau accepta o mită.

Comentariul meu:  Să fii judecător era poziția cea mai înaltă. În principiu, în ziua de azi se consideră că un judecător ar trebui să primească un salariu bun, să fie protejat și independent. Dar ce fel de independență poate exista astăzi dacă toți judecătorii se supun guvernelor, toți sunt într-o înţelegere secretă, unul cu celălalt, „o mână o şterge pe cealaltă”, etc.?

Remark:  Înainte, judecătorii nu trebuiau plătiți mult.

Comentariul meu:  Nu aceasta este ideea. Erau într-adevăr independenți.

Întrebare:  Cum era posibil acest lucru? Ce este această imagine ideală a unui judecător?

Răspuns: Un judecător aprecia foarte mult poziția sa. El aprecia opinia publică care era în permanență ajustată în așa fel încât un judecător să fie mai presus de toată lumea, chiar deasupra unui rege. Un judecător era la același nivel cu Creatorul. Putem să vedem acest lucru în Tora, în Cartea judecătorilor. Aceasta este cea mai înaltă poziție din țară.

Întrebare:  Este posibil să creștem astfel de oameni în lumea noastră egoistă?

Răspuns: Pentru asta, este nevoie să-i educăm. Avem nevoie de un sistem de învățământ, nu de un sistem penal și nu de acesta public, care este o mizerie. Dar este posibil.

Întrebare:  Crezi că ceea ce vor să facă în Marea Britanie este un pas către educație?

Răspuns: Lasă-i să încerce. Dar pentru a construi un sistem corect, trebuie să-l construiască oamenii potriviți. Nu am speranța ca vor reuși. Un astfel de sistem ar trebui creat de oameni cu un mod diferit de gândire.

Întrebare:  Deci, acesta este un punct mort?

Răspuns: Da. Până nu vor apela la Cabaliști, nimic nu îi va ajuta. Succes, doamnelor și domnilor britanici!

Din KabTV „Știri cu Michael Laitman” , 16/07/19

Viață nouă nr. 216 – Rivalitatea între rude, Part.1

 

Dr. Michael Laitman în discuție cu Oren Levi și Nițah Mazoz

Rezumat

Cum pot părinții să creeze încet și treptat o relație caldă între copii și să organizeze întreaga familie ca mediu care întreține o conexiune integrală cu societatea în ansamblu?

Părinții arată căldură și inspirație față de copiii lor, atunci când se comportă ca frații. De aceea, arătați copiilor exemple de conexiune pozitivă în lume.

Din emisiunea de pe Kab TV ”O viață nouă nr. 216”

icon for podpress VideoPlay Now | Download
icon for podpress AudioPlay Now | Download

Viața nouă nr. 209 – Creșterea și educarea adolescenților, Partea a doua

Viața nouă nr. 209 – Creșterea și educarea adolescenților, Partea a doua
Dr. Michael Laitman discută cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Sumar:

Rolul părintelui este acela de a stabili limite pentru copil și de a-l ajuta să-și dezvolte propriile limite. Pentru a-l învăța, părintele trebuie să vorbească mereu în prezența copilului, să exprime cu voce tare ceea ce gândește, ce simte și ce face. Copilul percepe atitudinea părintelui față de toate evenimentele vieții, învățând astfel cum să se limiteze singur. Părintele se comportă ferm și serios dar, în același timp, menține o atmosferă intimă, de prietenie.

Din KabTV “Viața nouă nr. 209 – Creșterea și educarea adolescenților, Partea a doua,” 7/12/13

 VideoPlay Now | Download  AudioPlay Now | Download

Citate din Einstein Partea 1

Întrebare: Ati putea vă rog să comentați câteva citate atribuite lui Albert Einstein?

Citat: „Doar un nebun are nevoie de ordine, geniul se descurcă cu haosul”.

Răspuns: Da. O persoană se grăbește, de obicei, să ordoneze, deoarece nu poate cuprinde ceea ce este în fața lui.

Geniul, pe de altă parte, simte că trebuie să se dizolve în haos și apoi va vedea o ordine interioara în el: nu aceea pe care o impune lumii existente, ci cea care există inițial în această lume.

Citat: „Există doar două moduri de a-ți trăi viața. Unul este ca și cum nimic nu ar fi un miracol. Celălalt este ca și cum totul este un miracol. ”

Răspuns: Dacă nu ar exista miracole, atunci totul ar fi foarte simplu și clar. Iar eu vreau să le explic tuturor: „De ce suferiți? Uite, totul este scris simplu. Încercați să faceți ceva în viața voastră prin încercări de neînțeles.”

Aceasta este o viață când încercăm să înțelegem imensitatea, cu mințile noastre. Dar, spunem în prealabil: „De ce este acolo? Totul este simplu și bun „, îmbrățișăm totul în mintea noastră.

Și cealaltă este atunci când ne dizolvăm în spiritualitate, în spațiu, când înțelegem că nu putem cuprinde viața și credem că putem doar să intrăm în ea, să ne dizolvăm în ea.

Astfel, acceptăm lumea, intrând în ea. În același timp, ne micșorăm pe noi înșine, mințile noastre, capacitățile noastre; vedem natura deasupra noastră, nu noi stăpânind asupra naturii. După cum a spus Sir Isaac Newton (si deseori atribuită lui Einstein): „Pentru mine, mi se pare să fii fost ca un băiat care se joacă pe malul mării, distrându-mă într-un anume moment și apoi găsind un nisip mai fin sau o scoică mai frumoasă decât una obișnuită, în timp ce marele ocean al adevărului stă descoperit în întregime, în fața mea „. Numai în acest fel putem intra în natură și putem începe să o înțelegem cu adevărat.

Observație: Apoi, părem să spunem: „Unele minuni abundă!”

Comentariul meu: Da. Aceasta este abordarea corectă. De fapt, există numai minuni. De ce minuni? Pentru că eu nu le pot înțelege cu mintea mea. Cu toate acestea, când spun că acestea sunt miracole și vreau să fiu în ele, atunci încep să le înțeleg, tocmai pentru că mă anulez în fața lor.

Citat: „Educația este ceea ce rămâne după ce am am uitat tot ceea ce am învățat la școală”.

Răspuns: Ce înseamnă educația? Formăm sau, putem spune, formatăm creierul nostru. Când lansăm anumite programe în computere și apoi, cu ajutorul acestor programe, începem procesarea materialelor, lucrând cu ele. Educația ar trebui să fie exact așa. În sine sau din sine, nu contează. Doar după ce încep să tratez corect viața cu ajutorul ei, încep să o apreciez.

Întrebare: Și ce înseamnă să uiți educația, în general?

Răspuns: Ce am studiat la școală? Nu-mi amintesc istoria, geografia, chiar matematica, nu mai știu toate acele ecuații. Bineînțeles, pot să speculez cumva despre ele. În principiu, în liceu, cât de multe păreau inutile? Da, totul este necesar pentru a ne dezvolta creierele, pentru a le dezvolta și a le face sa se miște. Altfel, ce? Voi putea doar să-mi număr caprele sau vacile din turmă? Sau ar trebui să pot lucra mereu cu aparatul conceptual?
Din CabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 2/26/18

Viața nouă nr. 208 – Creșterea și educarea adolescenților, Partea întâi

Viața nouă nr. 208 – Creșterea și educarea adolescenților, Partea întâi
Dr. Michael Laitman discută cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Sumar:

Cheia creșterii și educării adolescenților este plasarea lor într-un mediu bun, integral. Părinții trebuie să găsească surse externe de influență, care să fie respectabile în ochii adolescentului, cum ar fi un frate sau un prieten puțin mai mare. Cea mai bună situație este aceea în care limitele pozitive ale adolescentului sunt impuse de mediul său. Părintele nu trebuie să se joace cu încrederea copilului, depunând orice efort este necesar pentru a nu apărea rău în ochii lui. Nu există pedeapsă! Părintele dă mesajul „Sunt alături de tine.” Tânărul trebuie să simtă un fel de rușine care ia naștere în el. În acest fel va învăța să scape de rușine, dobândindu-și demnitatea.

Din emisiunea KabTV “Viața nouă nr. 208 – Creșterea și educarea adolescenților, Partea întâi,” 7/12/13

icon for podpress VideoPlay Now | Download
icon for podpress AudioPlay Now | Download – link în engleză

O viață nouă #168 – Ritualul de casă nouă

O viață nouă nr.168 – Ritualul de casă nouă

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Rezumat

Casa înseamnă siguranță pentru toată lumea prin garanția reciprocă. Un mediu uman călduros este cea mai sigură casă. O ceremonie de casă nouă include toți vecinii și copii, mâncând împreună și un scurt discurs care oferă mesajul: „Suntem fericiți să vă cunoaștem și suntem dispuși să vă ajutăm și să facem comunitatea noastră distractivă pentru toată lumea. Mai degrabă decât să ne ascundem acasă de ceilalți, noi ne vom direcționa spre a deveni o celulă credincioasă, iubitoare în familie. Vom ajuta să construim o atmosferă de conexiune, sinceritate și căldură pentru toată lumea din comunitate”.

De pe KabTV „O viață nouă #168 – Ritualul de casă nouă”, 4/18/13

Viață nouă #167 – Ritualul de nuntă

Dr. Michael Laitman în dialog cu Oren Levi și Nițah Mazoz

Rezumat

O nunta unește, integrează și conectează un cuplu, familiile lor și comunitățile lor. Este o uniune socială. Oaspeții vin să consolideze legătura dintre mireasa și mirele care-și  promit reciproc că vor deveni un întreg.

Din emisiunea de pe Kab TV ”Ritualul de nuntă” 4/18/13

 Video: Play Now | Download  Audio: Play Now | Download

O viață nouă – Relațiile corectate – Fără umilire

O viață nouă – Relațiile corectate – Fără umilire

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Rezumat

Umilirea celorlalți distruge conexiunile bune în rețeaua socială și introduce un feedback rău în viață. Atunci când facem de rușine pe cineva, noi ștergem acea persoană și îi distrugem conexiunea cu sistemul și posibilitatea ca el să fie corectat. Ea nu este de vină pentru răul pe care îl face celorlalți, din moment ce mediul a conturat-o în acel fel.

Ceea ce ajută este să oferi un exemplu opus, iubitor și să ne concentrăm pe corectare rețelei de conexiuni din jurul ei. Noi trebuie să devenim mai sensibili unul față de celălalt, prin construirea unui sistem social și educațional nou. Toate rănile pot fi vindecate, iar echilibrul poate fi obținut prin această societate iubitoare.

De pe KabTV „O viață nouă #163 – Relațiile corectate – Fără umilire” 4/11/13

Noua vârstă a adolescenței

La ştiri (BBC): “Acum adolescența durează de la vârsta de 10 până la 24 de ani, deşi obişnuia să se termine la 19, spun oamenii de ştiinţă.”

“Continuarea educaţiei pentru mai mult timp a tinerilor, cât şi amânarea căsătoriei şi a paternităţii au împins înapoi percepţiile populare despre când începe perioada de adult. …”

“De asemenea, sunt şi argumente biologice pentru motivul pentru care definirea adolescenţei ar trebui extinsă, incluzând şi continuarea corpului de a se dezvolta.”

Comentariul meu: Cred că suntem puşi în faţa unei faze de inhibiţie a dezvoltării umane. Societatea a îmbrăţişat o atitudine în care oamenii nu vor să crească. Se simt confortabil fără să se mai maturizeze; vor să rămână precum copii.

Suntem în pragul unei lumi noi. Foştii stimulenţi nu mai funcţionează: o carieră profesională nu ne mai tentează, iar roboţii ameninţă să închidă multe domenii de specializare. În deceniile viitoare instituţiile educaţionale se vor îndrepta spre spaţiul virtual, producţia va fi automatizată și transportul bunurilor și a serviciilor vor fi transferate unei platforme de reţea.

Drept urmare, numai un mic număr de oameni vor putea să fie angajaţi în activităţi creative, dezvoltând ceva nou. Şi ce se va întâmpla cu toţi ceilalţi?

Adolescența poate fi extinsă până la vârsta de 40 de ani. Care este diferenţa? O persoană se maturizează atunci când găseşte ceva la care poate să fie folositoare. Şi dacă nu o face, atunci va rămâne la adolescenţă, cu un salariu minim.

Până recent, vârsta unei vieţi active dura de la vârstele de 15-20 de ani până la 60-70 de ani. Iar acum avem o copilărie lungă şi o bătrâneţe lungă.

Acest lucru este natural. Atunci când creşte egoismul, este foarte dificil să ieşim din el, să începem să facem ceva şi cumva să lucrăm cu el. Este mult mai uşor să fii absorbit de tine însuţi, printr-un calculator sau printr-un smartphone, petrecând ore întregi în mica ta cameră, ştiind că mama ta va găti ceva pentru tine.

Care este soluţia?

O cale de a ieşi din adolescenţă este o dorinţa pentru realizare. Însă, în lumea modernă, această dorinţă slăbeşte. Pentru mulţi, jucăriile realităţii virtuale sunt suficiente. Oamenii nu au niciun motiv să se maturizeze, chiar şi într-un sens material simplu.

Pe de-o parte, ei au timp şi oportunitatea de a înţelege că sunt prizonierii propriului lor egoism. Îi distrage de la ce este cel mai important – oportunitatea de a se ridica deasupra sistemului de operare al ego-ului, să preia controlul în mâinile lor şi să-şi descopere scopul.

Prin discernământul acestui lucru, o persoană va ieşi într-un final din camera copilului pentru a-și descopere scopul.

Din emisiunea de pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 1/23/18