Category Archives: Educatie

COVID-19 _ Capitalismul îngropat (Newsmax)

Articolul meu din Newsmax: “COVID-19 Buried Capitalism

Pe 20 martie, istoricul Yuval Noah Harari a scris în Financial Times că rolul stărilor de urgență este acela de a grăbi procesele istorice. Adevărat, tot ceea ce am știut, întreaga noastră civilizație, se destramă rapid. Majoritatea oamenilor încă speră că, deîndată ce virusul va dispărea, viața lor se va relua din locul de unde s-a oprit. Nu va fi aşa. Coronavirusul va schimba totul.

Nu este doar o schimbare de atitudine, ci una a întregii noastre paradigme de viață. Fostul prim-ministru britanic, Gordon Brown, a atins această problemă când a scris că, pentru a lupta împotriva coronavirusului, „în locul competiției acerbe care încurajează profitul, G20 ar trebui să sprijine Organizația Mondială a Sănătății și Fondul Global pentru a coordona și a crește producția și achiziționarea de materiale medicale”.

Răsturnarea paradigmei care pe care este imperativă, dar virusul nu va dispărea în viitorul apropiat. Există deja nu mai puțin de 40 de tulpini de virus cunoscute. Apoi, chiar dacă vom reuși să dezactivăm miraculos toate variantele agresive, când vom reveni la normalitate vom descoperi că noi înșine ne-am schimbat dramatic. Consumerismul frenetic nu ni se va mai părea atrăgător.

S-au oprit: turismul, transportul, sportul, divertismentul. COVID-19 nu ne schimbă doar economia și modul nostru de viață. El ne schimbă gândirea despre viață: cultură, industrie, educație, socializare și chiar capacitatea noastră de a ne aduna pentru rugăciune. Când vom reporni civilizația, vom fi diferiți. Sau, mai degrabă, trebuie să ne schimbăm dacă nu dorim să apară un nou episod de Coronavirus.

O nouă economie

Când un supervirus impune carantina întregii lumi, consecinţele sale sunt de nebănuit. Mai devreme sau mai târziu, țările vor trebui să se preocupe de nevoile de bază ale cetățenilor lor. Mâncarea, locuința, asistența medicală și educația vor trebui să fie administrate de către guverne, deoarece majoritatea oamenilor pur și simplu nu vor avea niciun venit necesar procurării celor de mai sus, fără să mai vorbim de gadgeturi sau produse de lux.

Carantina, sau politica de „a sta acasă” nu este doar o măsură de urgență; este sfârșitul capitalismului. S-ar putea să nu ne dăm seama, dar împreună cu sicriele celor dragi, îngropăm modul în care ne planificăm și trăim viața. Capitalismul este mort.

Noua economie care va ieși din cenușă va trebui să se bazeze pe valori diferite. Având în vedere că locurile de muncă vor fi inutile, bogăția și puterea vor deveni irelevante în măsurarea succesului. Dar, întrucât natura umană se străduiește întotdeauna să iasă în evidență, vor apărea noi standarde acolo unde cele vechi au dispărut.

În locul puterii exercitate prin control, va apărea conducerea prin exemplu. Oamenii de bază din societate vor fi cei care contribuie cel mai mult la ridicarea spiritului societății, la garantarea bunăstării oamenilor și la creșterea solidarității sociale.

Până acum, ne-am jucat, ca niște copii, de-a cine urcă primul dealul . Treptat, virusul ne va învăța să-i prețuim și să-i apreciem pe cei care îi împing de la spate pe toți să urce dealul, stând în spate și ridicând societatea.

Noua economie care va ieși din ruinele celei vechi nu va fi o formă nouă de socialism. Va fi o economie bazată pe responsabilitate reciprocă. Responsabilitatea reciprocă nu este o paradigmă economică, ci una socială, care implică atât aspecte economice cât și educaționale. Nu implică egalitatea materială, ci grija reciprocă, garantȃnd că oamenii: a) au tot ce le este necesar și b) doresc ca și ceilalți să aibă ce le este necesar.

Într-o economie bazată pe responsabilitatea reciprocă, atributele personale sunt prețuite și încurajate atât timp cât se folosesc pentru a îmbunătăți viața tuturor. Această abordare le permite oamenilor să se exprime fără să-i limiteze, răplătindu-i pentru contribuția lor.  Respectul față de cei care contribuie cel mai mult, admirația și prețuirea de care vor avea parte, vor compensa din plin goana după avere și bunuri.

Din acest motiv, introducerea responsabilității reciproce ar trebui să aibă loc atât la nivel fizic, cât și la nivel intelectual. Așa cum am afirmat,  guvernele vor trebui să urmărească satisfacerea nevoilor de bază ale oamenilor. Apoi trebuie să instituim un sistem de învățământ online, unde oamenii de știință și ceilalți experţi să introducă noțiunea de responsabilitate reciprocă și să explice de ce este necesară astăzi.

Ideea din spatele acestor programe educaționale nu este doar de a ajuta umanitatea să depășească virusul. Scopul este de a schimba paradigma care ne guvernează viața, de la concentrarea pe „eu”, la concentrarea pe „noi”, creând astfel o societate înfloritoare și durabilă. Paradigma care pe care despre care a vorbit Brown este motivul pentru care coronavirusul a stopat civilizația noastră. Dacă dorim să câștigăm, trebuie să construim ceva bazat pe responsabilitate reciprocă. Orice amânare înseamnă că este deja prea târziu.

Nu este sfârșitul lumii, ci direcționarea către avansarea umană

Articolul meu în Newsmax: “Not End of World; Pointing to Human Advancement

Izbucnirea globală a uneia dintre cele mai grave epidemii din istorie – coronavirusul, fenomenele meteorologice extreme, cutremurele din diferite părți ale lumii, toate sunt evenimente care au declanșat previziuni și îngrijorări în ziua de azi.

Convinşi că trăim în vremuri apocaliptice, unii iau măsuri pentru a-și curăța conștiința sau chiar pentru a se pregăti pentru un cataclism. Temându-se de sfârșitul zilelor, un cetățean israelian a înapoiat recent autorităților o piatră de 2.000 de ani pe care a furat-o în urmă cu 15 ani. Alții, din America se pregătesc să trăiască în condiții din epoca de piatră, temându-se că lumea va rămâne complet fără resurse. Cei foarte bogați achiziționează buncăre sau cumpără proprietăți îndepărtate, complet echipate ca adăposturi, pentru a scăpa de ravagiile vremurilor profetice.

Afecțiunile actuale sunt un semn al unei suferinței mai mari, care poate fi anticipat până la punctul de anihilare totală? Răspunsul este nu. Nu există un sfârșit al lumii. Materia nu poate fi distrusă, ea doar devine transformată într-o stare mai bună și mai avansată.

Măsuri corective de la natură

Ceea ce vedem ca amenințări din natură sunt, de fapt, acțiuni serioase pentru a avansa umanitatea, nu pentru a o nimici. Coronavirusul, care se extinde în întreaga lume și sperie umanitatea, este un semnal din natură să oprim viața noastră frenetică pentru o perioadă de timp și să ne regândim traseul. Am abuzat și i-am făcut rău naturii pe nivelurile mineral, vegetal, animal și uman, storcând-o și secând planeta. Ȋn mod obișnuit, pedepsindu-ne printr-un cataclism, coronavirusul ne arată că 90% din tot ceea ce facem este inutil și dăunător lumii.

Ca un tată față de copiii săi care se comportă greșit, strigând și punând presiune asupra lor până își corectează conduita, la fel natura ne spune că trebuie să ne revizuim atitudinile egoiste și distructive unul față de celălalt și față de mediu. Atitudini care duc la exploatarea și manipularea mediului înconjurător și a altor persoane, pentru câștig personal.

Ego-ul uman se dezvoltă ca o boală, care incubează în tăcere, până când izbucnește și slăbește întregul corp. Pentru a-și recupera echilibrul, organismul trebuie să-și oprească rutina zilnică, să stea în pat, să se odihnească și să se recupereze și să își regândească pașii viitori pentru a se vindeca. În același mod, planeta, care acționează ca un singur corp, și-a activat sistemul de autoconservare prin COVID-19, într-un proces de purificare și vindecare de boala egoismului uman supradimensionat.

Mesajul pe care ni-l transmite virusul

Virusul ne transmite un mesaj clar: noi, ca societate umană, suntem bolnavi ca urmare a consumului egoist și a relațiilor dăunătoare, acaparând și încercând să-i controlăm pe ceilalți, în opoziție cu funcționarea sincronizată a naturii, unde prevalează o coordonare precisă și armonioasă între toate elementele sale. Dacă putem învăța această lecție și vom începe să ne corectăm, vom activa forța pozitivă a naturii care restabilește echilibrul.

Individual și colectiv, trebuie să analizăm dacă gândurile noastre sunt în beneficiul altora și să ne comportăm în consecință și, prin aceasta, vom inversa actuala criză printr-o schimbare a gândirii noastre și a relațiilor cu ceilalți.

Bogat sau sărac, deștept sau simplu, puternic sau slab, cu sânge albastru sau un cetățean obișnuit, pandemia nu face nici o diferențiere între noi. Scopul este să ne facă să simțim că toți suntem egali în sistemul integral și circular în care trăim. Recunoașterea egalității noastre este un pas major spre organizarea societății umane într-un mod mai armonios și mai echilibrat cu natura.

Dacă refuzăm să ne îndreptăm către construirea conexiunilor umane pozitive și, în loc de asta, ne întoarcem la starea egoistă anterioară care a dus la criza noastră actuală, ne putem aștepta să ne îndreptăm spre o catastrofă artificială semnificativă, cum ar fi un al treilea război mondial, un nivel cu totul nou de suferință chinuitoare.

Cu toate acestea, suferința suplimentară poate fi evitată dacă vedem toate evenimentele care se desfășoară, ca o oportunitate de a ne conecta într-un mod mai corect între noi și de a începe să ne comportăm în consecință.

Destinul nostru va fi determinat fie de neglijența noastră, fie de responsabilitatea și acțiunile noastre pozitive. Prin urmare, în etapa actuală și vitală a luptei noastre împotriva coronavirusului, ar trebui să înțelegem în mod clar motivul situației în care ne aflăm. Descoperirea crucială și cunoașterea adevăratei boli – natura noastră egoistă distructivă – ne va direcționa către medicament: întărirea senzației de coeziune socială. O astfel de conștientizare va duce la sfârșitul lumii plinȃ de perturbări și dezechilibre pe care o cunoaștem și va semnala începutul unei noi lumi armonioase, plină de un bine abundent.

Anti-Semitism: Pauza adusă de virus s-a terminat (Times of Israel)

Times of Israel a publicat noul meu articolAnti-Semitism: The Virus Break Is Over

Înainte ca furtuna COVID-19 să cuprindă lumea, ziarele erau foarte des concentrate pe antisemitismul răspândit global. Coronavirusul a pus oamenii pe modul de supraviețuire, iar atunci când ești ocupat să-ți salvezi viața ta și a celor dragi, există puțină energie pentru ură.

Dar, se pare că pauza de antisemitism aproape s-a terminat iar ura împotriva evreilor se întoarce. A fost evident, din mers, că evreii nu ar trebui să-și pună speranțele în virus pentru a fi scutiţi de mânia națiunilor, dar văzând întoarcerea antisemitismului chiar înainte de apogeul pandemiei, este cu siguranță un motiv de îngrijorare.

Aşa cum au afirmat experţii și ecologiști din întreaga lume zi și noapte, epidemia este un produs al egoismului nostru. Lăcomia, profitul și exploatarea naturii și a noastră reciproc, au epuizat resursele Pământului, au alungat animalele din habitatele lor naturale aducȃndu-le în apropierea nesănătoasă a oamenilor și au împins zeci de milioane de oameni sub pragul unui venit care să permită menținerea unei sănătăți adecvate. Acesta este un teren de înmulţire pentru germeni de tot felul, o bombă biologică așteaptȃnd să explodeze.

În termeni simpli, ego-ul nostru a epuizat planeta, a scos-o din echilibru, iar acum planeta preia cârma și restabilește echilibrul, pe cheltuiala noastră. Nu este răzbunare, ci un act de restabilire a echilibrului.

Învinovăţirea CEO-ului

Dacă ne-a învățat ceva coronavirusul, este că nu putem continua să dansăm doar pe muzica egoului nostru; trebuie să-l echilibrăm. Totuși, cum facem asta?

Am elaborat pe larg răspunsul la această întrebare în cărțile mele “Ca un snop de trestii: De ce unitatea și garanția reciprocă sunt strigătul de azi” și în cea mai recentă publicație a mea, “Alegerea evreiască: Unitate sau Anti-Semitism”: fapte istorice de anti-Semitism ca o reflectare a discordiei sociale evreiești. Succesiv, antisemiţii ne învinovățesc pentru tot ce este greșit cu lumea, deoarece consideră că noi o controlăm, deci orice este greșit cu ea, este din cauza noastră. În același mod în care acuzăm CEO-ul unei companii atunci când aceasta nu funcționează bine, antisemiţii dau vina pe evrei atunci când lumea nu este bine. Astăzi, potrivit ADL și multe alte ONG-uri care monitorizează ura împotriva evreilor, un număr mare, din ce în ce mai mare de oameni din lume sunt antisemiti.

Cuplaţi aceasta cu faptul că există o pandemie asupra umanității și iată, avem o furtună perfectă care amenință să explodeze pe capul evreilor din întreaga lume.

Vocile ciudate de pe marginea Stângii și a Dreptei, care strigă că evreii sunt de vină pentru tot, sunt picăturile care vin înaintea ploii. Dar norii de la orizontul foarte apropiat sunt întunecați, grei și cu adevărat amenințători.

Găsind adăpost unul în celălalt

Evreii nu mai au timp. Antisemitismul nu s-a terminat încă. Adăpostul lor, ca întotdeauna, este în unitatea lor. Aceasta este, a fost mereu și va fi întotdeauna acoperişul lor, adăpostul lor de furtună. Fiecare lider evreu, de pe vremea lui Avraam, Isaac și Iacov a îndemnat evreii să se unească pentru a evita suferința.

Cu toate acestea, mai ales astăzi, unitatea noastră nu poate fi numai pentru binele nostru. Nu suntem singurii care au nevoie de unitate; întreaga lume are nevoie de ea. Noi, Israel, suntem acuzați de distrugerea lumii de egoism; prin urmare, noi suntem cei care trebuie să arătăm calea de ieșire din ea, unindu-ne deasupra egoului nostru. Dacă ne unim și devenim un model de unitate, vom fi versiunea modernă a „luminii către națiuni”, exemplul de care lumea are astăzi nevoie.

Odată cu înrobirea lumii de către egoism, cine poate mai bine decât noi să conducă drumul către libertate, în zilele de Paște? Dacă ne unim pentru a ne ajuta să ne ridicăm reciproc deasupra egoului nostru, acesta este singurul exemplu pe care lumea trebuie să-l vadă. Acesta este motivul pentru care unitatea este atât de prețioasă pentru noi și pentru care ea este singura noastră speranță.

După Pandemie

Lumea pare să fie pe o punte îngustă, iar lucrul principal acum este să nu-ți fie frică de despărțirea de trecut. Avem o altă preocupare: cum să întâmpinăm viitorul, nu întorcându-i spatele, ci înfruntând în mod asumat inevitabilul mâine.

 

„Numai dacă nu se va prăbuși totul, atunci vom putea reveni”, ne spun ei. Și adaugă, „într-o zi”. Iar eu spun „Nu se va reveni”. Dar prăbușirea nu este deloc necesară. Fiecare dintre noi are sarcina de a supraviețui perioadei curente, cu pierderi minime. Pentru a face acest lucru, trebuie să economisim nervi și resurse, să îi sprijinim pe alții, să fim capabili să ne relaxăm dar, să nu ne „deconectăm”. Și cel mai important, trebuie să înțelegem ce se întâmplă, astfel încât consecințele crizei să ne surprindă.

Pentru început, să ne aşezăm și să respirăm adânc.

Ființa umană nu a fost creată să se frământe. Ea a fost creată să gândească și să acționeze. Deci, să ne gândim: Ce am pierdut de fapt? Ce ne-a motivat în viață? Pentru ce am trăit? Ce lucruri sensibile și utile am făcut? Ce am pregătit pentru viitorul copiilor noștri?

Ca să fim sinceri, ne-am servit unii pe alții pentru bani. Cu râvnă sau fără, am împlinit principiul, clar formulat de înțelepții noștri în urmă cu mii de ani: „Mergeți și profitați unii de la alții”. Ni s-a părut că ne e e folositor. Dar ce fel de favor ne-am făcut, alergând pe roata consumerismului ca hamsterii, până la epuizare, fără să ne gândim la altceva?

Imaginează-ți că, dacă am fi venit, în urmă cu câteva luni, de pe o planetă mai dezvoltată, nu ar fi văzut o imagine frumoasă.  Nu, nu în sensul tehnologic, ci în însăși esența agitației şi forfotei noastre. „Beneficiul” din toate acestea, cum este smogul de deasupra Pământului, începe deja să se disperseze. Și uite așa, a venit virusul. Ne spune: „Opriţi-vă, oameni! Uitați-vă ce aţi făcut din voi și din planetă! Priviţi dincolo de mâine!”

Dacă ne uităm cu adevărat la viitor fără să-l “periem”, vedem că ne îndreptam nu numai către colaps ecologic, ci direct către război. De fapt, ne îndreptam spre război, într-o stare de globalizare fără speranță, în punctul mort al contradicțiilor. Aceasta este natura umană: atunci când punem la cale un conflict, ignorăm conștiința noastră, susținându-l și motivându-l.

Încă nu am ajuns la un stadiu atât de avansat, dar o avalanșă de consumerism neînfrânat a atras umanitatea în prăpastie. Și, paradoxal, virusul contribuie la scoaterea noastră din egoism ducând la resetarea piețelor de consum.

Deci, merită să ne întoarcem? Ce am uitat acolo? Ce viață urmează după virus?

Acum ajungem să ne cunoaștem din nou familia, lumea noastră și pe noi înșine.

Ȋnainte, mulți dintre noi doar dormeam acasă, acum locuim acolo. Obișnuiam să navigăm pe internet pentru a ne distra, acum ne conectăm între noi.

Există mai multe posibilități. Vrem să ne întoarcem la roata hamsterului, alergând mereu după plăceri noi, fiind dispuși să plătim prețul? Dar omul nu poate fi ajutat decât amintindu-i pericolul unui colaps datorat războiului, tulburărilor sociale, întreruperilor în aprovizionare și căutând cauzele acestuia. În concluzie, putem folosi această perioadă pentru analiză.

Perioada aceasta nu este lină, nu toată lumea îi poate face față cu ușurință, dar va fi ea doar o pauză inutilă în viața noastră? În zilele acestea de izolare, în care nu mergem la muncă, în calmul neobișnuit al după-amiezii, se întrezărește ceva nou. Stăm acasă, ca niște copii cuminți în banca lor, când învață ceva, astfel încât această „întrerupere” să nu treacă degeaba.

În orice caz, nu vom putea ieși din criză pe cât de repede am intrat în ea. Și ceea ce se întâmplă acum nu este o pauză, o vacanță, o blocare, ci este o trezire. Virusul nu urmărește să ne înlăture, ne zguduie bine cu scopul de a ne ghida viața după alte principii.

Astăzi ne confruntăm cu nevoia de a ne redefini valorile, în zorii unei noi ere, care cere o atitudine diferită unul față de celălalt și găsirea unui sens nou, pe care până acum l-am evitat. Vântul schimbării ne-a măturat iluziile și ne arată adevărata imagine. Deci vom lăsa din nou mintea să fie întunecată de iluziile sale? Ne vom împăca cu trecutul, cu veşnica vanitate, cu abundența excesivă și cu lipsa de echilibru interior?

Lumea pare să fie pe o punte îngustă, iar principalul lucru acum este să nu ne fie frică de despărțirea de trecut.

Avem un alt scop: să întâmpinăm viitorul fără să-i întoarcem spatele, ci înfruntând în mod asumat „inevitabilul” mâine.

Noi înșine am intrat în roată ca niște hamsteri, iar acum putem ieși din ea fără șocuri extreme. Până la urmă este important cu ce valori interioare rămânem: conexiunea noastră, relațiile dintre noi, felul participării noastre la societate. Este suficient să realizăm acest lucru și toate mecanismele – sociale, financiare, comerciale – vor începe să se restructureze, conform noii paradigme.

Să ne gândim la asta: de ce trăim?

Cum ne putem construi viața diferit, pe principii diferite? A fost deschisă calea ieșirii din egoismul fără limite; să o folosim acum, cât timp egoismul nostru este șocat și amuţit.

Avioanele sunt la sol, navele sunt în porturi, ar trebui să fim în băncile școlii. Nu există nimic rău în asta. Dimpotrivă, avem ocazia să facem cu adevărat ceva pentru noi.

Toată viața am evitat cu abilitate această întrebare, înfricoșați de  finalul inevitabil. Cu toate acestea, virusul sugerează altceva. Nu putem fugi de moarte în acest fel. Egoismul nostru limitează, dă o simțire greşită și jalnică a lumii, prin cerințele corpului nostru. De aceea este necesar să ne ridicăm deasupra egoismului. Atunci vom vedea o lume complet diferită: nesfârșită, eternă și perfectă. Haideţi să simțim lumea prin structura noastră comună internă, prin suflet!

Acest lucru nu are nicio legătură cu religiile. Știința Cabala nu pledează pentru nicio credință. Pur și simplu dezvoltă sufletul omului, iar asta ne face fericiți. Acum, când cu toții ne simțim într-o barcă comună, trebuie să punem vâslele împreună și să ne îndreptăm spre o lume fără granițe între inimi. Atunci barierele care despart oamenii vor dispărea. Lumea de mâine se formează acum.

 

“Secretul pentru a depăşi izolarea datorată Coronavirusului” (Medium)

Jurnalul “Medium” a piblicat noul meu articol “Secretul pentru a depăşi izolarea datorată Coronavirusului

Dacă sunteți ca una din trei persoane din lume aflate în prezent sub ordinul de izolare la domiciliu, întrebarea despre modul în care această situație este semnificativă, devine relevantă

Apariţia pandemiei de COVID-19 împinge umanitatea să realizeze cât de mult depindem unul de celălalt. Ne-a trimis acasă nu numai pentru a opri răspândirea virusului, ci și pentru a ne opri să infectăm în continuare lumea cu interacțiunile noastre dificile și exploatatoare, unde fiecare am căutat să ne construim pe ruina celorlalţi. Relațiile noastre dezechilibrate au un impact negativ asupra celorlalte niveluri ale naturii – mineral, vegetal și animal – iar natura reacționează la influența noastră dăunătoare izbindu-ne cu anumite lovituri pentru a ne încerca si a ne stimula să intrăm în echilibru cu ea.

Cum să găsim forța interioară

Apoi, căminul devine laboratorul pentru remedierea dezechilibrului nostru cu natura, mai întâi practicând relații armonioase cu ceilalți. Este locul în care putem începe să ne gândim cum să devenim mai atenți unul cu celălalt. Dar, pe măsură ce trece timpul, putem deveni cu ușurință nerăbdători. Menținerea unei atitudini pozitive devine mai complicată pe măsură ce ego-ul – dorința de a primi doar în propriul beneficiu – crește , până când nu ne mai putem înțelege unul cu celălalt. Legăturile rupte dintre noi creează rupturi și certuri, discuţii și confruntare.

Înțelepciunea Cabala, cunoscută și ca înțelepciunea conexiunii, explică faptul că astfel de stări sunt oportunități de a ne ridica deasupra acestor conflicte și de a aduce coeziune și înțelegere reciprocă. Așa cum este scris: „Fiecare îl ajută pe celălalt și îi spune fratelui său: „Fii puternic!”(Isaia, 41: 6). Cu alte cuvinte, construind relații adecvate între noi, ajutând, susținând și încurajându-i pe alții, vom dobândi puterea interioară necesară pentru a face binele în lume, începând cu cei mai apropiați de noi.

Iar Cabaliștii sfătuiesc: Arată afecțiune și grijă. Faceți-o cu cel mai mare efort. Fă-o deschis și chiar artificial până când obiceiul devine a doua ta natură. Cum putem, chiar și să auzim un asemenea sfat, nemaivorbind de implementarea lui, dacă se contrazice felul în care simte inima? Vom fi gata să ne supunem atunci când ne vom da seama că nu există altă cale iar alternativa este să ne trăim viața ca prizonieri în propriile case. În schimb, putem accepta această izolare ca o oportunitate de a examina ce ar trebui să corectăm în atitudinile noastre, unul față de celălalt, pentru a trăi o viață mai împlinită.

Copiii vor rămâne copii, adulții nu ar trebui

Ne-am putea întreba de unde vor găsi copiii puterea să-și depășească dorința arzătoare de a acționa contrar dorinței lor naturale. Cum pot copiii, de exemplu, să fie gata să facă concesii pentru a găsi teren comun și înțelegere comună? Asta poate fi obținut atunci când îi creştem prin exemplul nostru. Dacă adulții arată un comportament altruist, neacționând precum copiii încăpățânați, ci dând exemplu de iubire, grijă și dăruire unii altora, atunci copiii vor imita astfel de exemple și vor crește comportându-se în mod similar.

Este destul de complicat, dar părinții ar trebui în mod ideal să îndemne copiii să facă astfel de concesii. Pentru că, dacă reușesc să facă acest lucru, vor intra într-o stare mult mai calmă și mai fericită. Prin urmare, ar trebui să le explicăm (și, de asemenea, nouă înșine): „Crezi că vei câștiga mai mult dacă vei fi încăpățânat?” „Va fi în avantajul cuiva, dacă refuzi să cedezi?” „Vei obține vreun avantaj de durată dacă încerci să-l forțezi pe celălalt să cedeze?”

Probabil că după o secundă vor încuviința cu capul, fiind de acord. Principiul este relativ ușor de înțeles, dar dificil de aplicat. Natura umană, dorința de a primi, rezistă. Ce putem face apoi să ne ajute să ne depășim natura? Răspunsul: Organizează un mediu de susținere, creează o atmosferă care îi va ajuta pe copii (și pe noi înșine) să-şi depășească și să părăsească ego-ul și să cedeze, pentru beneficiul comun.

Atunci când atât tu, cât și copiii voştri v-aţi săturat să auziţi despre astfel de compromisuri, atunci ar trebui să ne explicăm din nou: „Când combatem ego-ul în loc să combatem pe altcineva, triumful va fi mai dulce și mai plăcut.”

Cu toate acestea, nu putem doar să le dăm instrucțiuni găunoase. Trebuie să săpăm mai adânc, ordonând ca natura noastră egoistă să renunțe la sine în schimbul câștigului reciproc. Procedând astfel, dezvoltăm o nouă abordare, de a face compromisuri, construind în noi înșine această caracteristică, pentru un scop mai înalt.

Devenim pregătiţi să cedăm lumii întregi. De ce? Pentru a-i calma și a le aduce aceeași putere a compromisului, puterea de a ne echilibra luptele. Astfel, pe măsură ce îi învățăm pe copiii noștri, ne educăm și pe noi înşine şi procedând astfel ne ridicăm la un nivel mai ridicat, de consideraţie reciprocă și responsabilitate.

Treptat, vom începe să vedem că toți membrii familiei noastre reușesc să își anuleze dorința față de celălalt, cedând în beneficiul întregii familii cu un zâmbet, calm și plăcut. Când vom dobândi această putere de a face concesii, vom putea răspândi această abilitate dintr-o unitate mai mică, către societate în general. Apoi, toată lumea va începe să gândească și să acționeze în beneficiul tuturor, în loc să încerce să-i atragă pe alții pentru beneficiul fiecăruia, individual. Și făcând acest lucru, fiecare va primi ceea ce are nevoie pentru viața lui, la fel ca într-o familie.

Coronavirus: Privind înainte

Este ca și cum am devenit participanți într-o poveste de la Hollywood și urmărim dezvoltarea evenimentelor din interior. Vom fi capabili să înțelegem esența a ceea ce se întâmplă și să anticipăm deznodământul?

Este deja clar, coronavirusul a devenit unul dintre acele evenimente rare, imprevizibile, cu consecințe de anvergură pe care Nassim Taleb le-a numit „lebede negre”. Mai târziu, privind retrospectiv, totul va deveni clar și logic, dar ceva se întâmplă deja acum. Cu toții avem câteva săptămâni sau luni de reflecții în fața noastră și nu ar fi înțelept să ratăm această oportunitate. La urma urmei, nu există accidente în natură și, deoarece condițiile necesare s-au dezvoltat deja, trebuie să le folosim în mod corespunzător și nu doar să așteptăm sfârșitul.

În fața noastră, se pare că sunt câteva luni cu un stil de viață foarte neobișnuit. Chiar și după ce s-a terminat, nu vom reveni la rutina anterioară. Viața noastră de zi cu zi va fi diferită. Cum, mai precis? Depinde dacă dorim să răspundem la întrebările de bază pe care ni le pune astăzi virusul.

„Când se va termina, ne vom întreba de ce ar trebui să mergem la serviciu la birou, să mergem la școală să studiem sau să ne antrenăm sau să mergem la cumpărături la magazin”, scrie dr. Einat Wilf. Poate, acesta va fi momentul în care vom lăsa în urmă structurile revoluției industriale.

Analiștii, oamenii de știință și șefii de companii discută deja despre noua paradigmă digitală, schimbarea abordării producției și eficiența acesteia, luarea deciziilor și siguranța. Pandemia a subliniat faptul că gândirea noastră inertă nu ține pasul cu tehnologia modernă.

Totuși, aceasta este doar o parte din imagine. La urma urmei, nu este vorba atât de mult despre tehnologie. Ideea este chiar conceptul de succes. Dacă nu ratăm această oportunitate, umanitatea va înlătura o mulțime din ceea ce este de prisos și va trăi vieți mai simple și mai practice, în exterior, și va trăi, de asemenea, vieți interioare mai pline și cu multiple fațete. Nu doar modul nostru de viață se va schimba, ci și modul în care gândim și simțim.

În acest moment, dorim un singur lucru: ca totul să se termine, dar hai să ne unim și să privim faptele în ochi. Ce ne spune situația actuală? Ce alte boli ale lumii revelează coronavirusul?

Ministerul Sănătății nu ne va spune despre ele. Directivele sale nu fac decât să ne deconecteze și să ne îndepărteze de viața impusă nouă de societate, cu valorile sale actuale, timpul liber și trecutul. Deodată, responsabilitatea reciprocă a încetat să mai fie o expresie goală. Prioritățile se schimbă dramatic. Divertismentul se schimbă în spațiul virtual.

Este mai degrabă un preludiu destul de sumbru, dar nu tragic. Încercăm să ne adaptăm și să construim un cadru nou. Îi ajutăm chiar și pe alții, străini, ceea ce ieri, pentru mulți era o prostie,. Pe de o parte, suntem limitați. Pe de altă parte, descoperim lucruri noi și neobișnuite. Este similar cu un copil în creștere, îndrumat de educatori, nu-i așa?

Urmând traseele bolii vedem cafenele, restaurante, magazine, centre comerciale, supermarketuri și săli de banchet. De fapt, această linie punctată de la o instituție la alta constituie aproape întreaga noastră viață. Călătorim în străinătate și peste tot este la fel: repetare fără sfârșit. Deși nu, este una limitată.

Acum, privind-o de departe, devenim un pic mai maturi și un pic mai înțelepți. Imperceptibil și implicit, în noi apare un sentiment nou. Avem o nouă atitudine față de timpul liber și de divertisment, precum și de ceilalți și de viața noastră. Vechile moduri s-au estompat puțin ca și cum orbirea ar dispare din ochii noștri și am vedea noi culori, luminoase.

Ceea ce astăzi pare a fi o închisoare, de fapt, ne oferă oportunitatea de a începe să ne tratăm pe noi înșine și lumea într-un mod mai profund și mai serios. Ne punem întrebări, care până acum, erau ascunse cu sârguință de paradigma anterioară.

De fapt, avem o șansă fără precedent de analiză. Virusul ne conduce către purificare și spre un fel de dezinfectare a minții și a sentimentelor. Ne ridică la un nou nivel de gândire, înțelegere, dorință și conectare. Fără să știm, suntem deja în contact cu nevoia unui sentiment, de care anterior, am fost lipsiți.

Să mergem mai departe; virusul nu va fi doar o amenințare, ci va deveni, de asemenea, o descoperire. Acesta subminează nu numai corpul, ci și conceptele și dogmele învechite, deschizând ușa către o nouă stare a umanităţii.

Primul nostru impuls este să închidem această ușă, să potolim clătinarea și să eliminăm obstacolul, într-un modul obișnuit. Dar stai, nu închide ușile conștiinței. În natură – în acest sistem integral unic – nu este nimic rău, nimic greşit. Toate răspunsurile naturii sunt adevărate și utile, chiar dacă într-un fel sunt distructive.

Nu putem lupta împotriva virusului prin reducerea sistemului în care trăim. Sistemul nu va pleca nicăieri și va continua să-și apere echilibrul. De la cine, putem cere un răspuns? De la noi. Noi suntem cei care agităm echilibrul general, prin balansarea bărcii. Avem orientarea către consumator, către lume și unul față de celălalt, de dragul de a ne lăuda prosteşte, din dorința de a ne plasa într-o poziție mai înaltă și mai bună, în comparație cu ceilalți. Întreaga noastră viață este subjugată acestei munci, ascunsă în spatele multor decorațiuni cu aspect solid, dar fad.

Drept urmare, la nivel de mediu, distrugem conștient Pământul. Greta Thunberg este precisă în acest punct. Cel mai important, distrugem ecologia socială și eșuăm tocmai în sarcina care ne-a fost atribuită de sistem.

Relațiile noastre și toate „progresele” noastre acționează în opoziție cu natura. Aducem dezechilibru și inarmonie în tot ceea ce atingem. Încercăm să cucerim sistemul care ne-a dat naștere. Cerem ca natura să ne asculte de dragul jocurilor noastre infantile și lipsite de sens.

Desigur, natura este împotriva acestui lucru. Nu este o coincidență faptul că virusul ne obligă să construim vieți mai sănătoase și relații mai responsabile, să abandonăm producția inutilă și să avem grijă unul de celălalt.

Poate că, odată creat un vaccin, sau când majoritatea oamenilor vor trece peste boală, ne vom îndepărta de izolare, fiind mai maturi și trăind diferit și mai bine. Poate că vom da un sens acestei pandemii, care până acum pare a fi o „lebădă neagră”, un obstacol nefericit și neprevăzut, pe linia noastră punctată.

Ulterior, o explicație logică va fi găsită pentru toate „lebedele negre”. Dar ce explicație vom da? Ce ne împiedică să facem asta acum?

De zeci de ani, am rătăcit în iluzia consumatorilor, distrugând viața generațiilor viitoare. Ne-am transformat în vârfuri, într-o mașină de supraproducție și indiferență globală, care produce gunoi și arde resurse umane și naturale de dragul egoismului. De ce ne-am întoarce la asta?

Chiar dacă începem să consumăm de două sau trei ori mai puțin, noi, copiii și nepoții noștri vom avea vieți mai sănătoase, mai calme, pline de bucurii mult mai creative, de durată și universale. O nenorocire obișnuită poate fi o trambulină spre un succes comun.

De fapt, virusul ne oferă o șansă de a supraviețui. Natura, spre deosebire de umanitate, nu strică și nu distruge nimic; ea se dezvoltă, fixează și corectează. Percepția noastră nu a ajuns încă la această imagine, dar suntem deja capabili să extrapolăm din cunoștințele noastre, să alergăm puțin înainte și să privim, dincolo de orizontul imaginat.

Apoi, vom vedea cât de ostili suntem față de natură. Ca o cohortă mongol-tătară, călcăm câmpurile naturii și încercăm arogant să o supunem cerințelor noastre egoiste.

Vom vedea brusc că fiecare dintre noi se confruntă cu natura și în spatele fiecăruia dintre noi este toată umanitatea. Toată lumea este responsabilă personal pentru echilibrul sistemului. Individul și colectivul sunt egali, spun Cabaliştii.

Virusul este rezultatul dezechilibrului cauzat de oameni în sistemul general. Omul este partea principală în acest sistem. Toate impulsurile sistemului sunt legate și concentrate asupra noastră. În cadrul lui, învățăm să răspundem unul pentru celălalt și, de asemenea, să răspundem pentru sistemul însuși.

Să nu uităm să respectăm distanța prevăzută, să stăm în carantină, să avem grijă de familiile noastre și să îi ajutăm pe ceilalți cât mai mult. A ignora aceste lucruri ar fi ca și cum ne-am îngropa capul în nisip și ne-am uita înapoi la ziua de ieri, când mâine este deja pe drum. Umanitatea se deosebește de animale prin faptul că suntem înzestrați cu imaginație și știm cum să anticipăm viitorul și să privim înainte. „Lebada noastră neagră” este mult mai mult decât ni se pare acum.

“Seder Pesah (masa de ajun de Pesah) în era Coronavirusului: un mijloc de conexiune spirituală” (Times Of Israel)

“The Times of Israel “ a publicat noul meu articol “Seder Pesah (masa de ajun de Pesah) în era Coronavirusului: un mijloc de conexiune spirituală

Cum vom petrece primul nostru Pesah, în condițiile de distanțare socială aduse de coronavirus?

Cum va arăta Seder Pesah?

În primul rând, multe familii vor folosi instrumentul de conferință video –Zoom- pentru a se conecta practic, pe timpul Seder Pesah. Cu toate acestea, în timp ce coronavirusul ne îndepărtează fizic unul de celălalt, avem o oportunitate unică nu numai să ne conectăm virtual, dar şi să exersăm ce înseamnă să fii mai mult în conexiune spirituală.

Ce este conexiunea spirituală?

Conexiunea spirituală este atunci când vrem să ne simțim în inimi, unul pe celălalt. Atunci când accept dorința celeilalte persoane ca fiind a mea, dorind să o împlinesc ca și cum ar fi propria mea dorință, iar cealaltă persoană face același lucru pentru mine.

Prin urmare, în timp ce ne simțim fizic îndepărtați unul de celălalt, pe plan intern, în atitudinea noastră comună unul față de celălalt, ne putem simți ca unul.

Dacă am avea o viziune mai largă a motivului pentru care anumite evenimente au lovit lumea noastră, am vedea atunci că pandemia de coronavirus – prin modul în care a oprit lumea și ne-a izolat fizic unul de celălalt – a venit tocmai pentru a ne revizui atitudinile unul față de celălalt și în final să realizăm conexiuni mai positive, spirituale.

Dacă nu reușim să realizăm conexiuni mai spirituale între noi în timpul acestei crize, atunci ne putem aștepta să se întâmple probleme mai grave, fie că sunt mutații mai elaborate ale coronavirusului, fie altele.

De ce? Pentru că legaturile noastre pozitive ne pun în echilibru cu forma interconectată și interdependentă a naturii, și cu cât ne dezvoltăm, cu atât mai mult există o așteptare din partea naturii să facem pași conștienți spre conexiunea noastră pozitivă.

Dezacordul nostru cu natura, pe de altă parte, provoacă multe forme de neplaceri și suferință pe care le experimentăm, pentru ca în cele din urmă să ne conectăm pozitiv și spiritual.

O nouă dimensiune a percepției și simţirii, acolo unde cu toții existăm ca unul

Am fi înțelepţi să salutăm condițiile pe care coronavirusul ni le aduce și să realizăm apropierea spirituală la care natura vrea să ne trezim, simțindu-ne unul pe altul, într-o nouă dimensiune a percepției și a simţirii, în care existăm cu toții ca unul.

Făcând acest lucru, atunci nu am simți nicio tânjire după Seder Pesah cu care ne-am obișnuit, unde ne vedem unul pe altul stând aproape, în jurul aceleiași mese. În apropierea noastră spirituală, am simți un cu totul alt tip de energie ca și cum ar lumina și umple spațiul dintre noi – o nouă senzație de bucurie care se revelează în efortul nostru comun de a depăși distanțele fizice cu atitudini de considerare reciprocă, iubire, sprijin și încurajare.

Mai mult, dacă ne conectăm spiritual, de asemenea, nu vom simți nevoia unei conexiuni virtuale prin intermediul ecranelor computerului sau a dispozitivelor noastre mobile. Am avea o senzație mult mai profundă și mai autentică unul pentru celălalt. Așa cum scrie profesorul meu, Rabash, în scrisoarea a 8-a:

„După ce am dobândit această îmbrăcăminte mai sus menționată, scântei de dragoste încep să strălucească în mine. Inima începe să tânjească să se unească cu prietenii mei și mi se pare că ochii văd prietenii, urechile aud vocile, gura le vorbește, mâinile se îmbrățișează, picioarele dansează în cerc, în dragoste și bucurie împreună cu ei și îmi depășesc limitele corporale. Uit de distanța mare dintre prieteni și mine, iar pământul întins pentru mulți kilometri nu va sta între noi. Este ca și cum prietenii mei stau chiar în inima mea. ”

Sper, astfel, că vom folosi în mod optim condițiile speciale în care ne regăsim, pentru a realiza conexiunea noastră, ca un singur sistem, „ca un singur om cu o singură inimă”, deasupra distanțării sociale.

Vom vedea apoi coronavirusul nu ca o criză, ci ca o oportunitate și un dar de iubire din partea naturii, pentru a ne permite să realizăm o conexiune cu totul nouă, mai pozitivă și spirituală, unul cu celălalt.

“Am intrat în a doua etapă a pandemiei de coronavirus. Ce urmează?” (KabNet)

KabNet a publicat noul meu articol: “Am intrat în a doua etapă a pandemiei de coronavirus. Ce urmează?

Am trecut de șocul inițial al pandemiei de coronavirus și acum am intrat în ceea ce ar putea fi considerat a doua etapă.

Înțelegem acum că virusul este aici să rămână un timp, că se întinde pe întregul glob și mulți dintre noi ne-am obișnuit să stăm acasă și să nu muncim.

Există încă multe întrebări fără răspuns în legătură cu pandemia, de exemplu, cât va dura și cum vor arăta viețile noastre după aceea, dar fapt este că ne-am detașat de viețile noastre anterioare și ne pregătim pentru o nouă viață.

Coronavirusul a venit ca un tsunami care ne-a curățat viața de surplus și exces, pentru a ne lăsa să ne concentrăm asupra a ceea ce este cu adevărat necesar și important în viață.
„În afară de a ne aproviziona pentru nevoile noastre, am fi înțelepţi în această perioadă, să ne îzestrăm cu înțelepciunea conexiunii.”

De asemenea, mă bucur să aud că mulți oameni, din întreaga lume, văd deja marea nevoie a civilizației umane de a fi curățată de murdăria pe care o acumula.

Ȋn aceeaşi mâsură, sunt sigur că viața noastră va fi diferită de ce a fost înainte să ne afecteze coronavirusul. Pur și simplu nu vom putea să o restabilim așa cum era înainte.

nu știm în ce măsură ne schimbă acest virus. Pe lângă spălarea exceselor vieții noastre – tot ceea ce natura noastră egoistă umană ne-a obligat să creăm pentru propriul avantaj, în detrimentul umanității și naturii – virusul ne „spală” interior, adică spală atitudinile noastre unul față de celălalt și de natură și vom ieși din această perioadă ca oameni diferiți.

De asemenea, după acest prim val tsunami al pandemiei, care a spălat excesele pe care ego-ul nostru supradimensionat ne-a îndemnat să le creăm, dezvoltăm o mai mare conștientizare a nevoii de a ieși din înrobirea egoului nostru, adică să încetăm să fim sub cerințele dorințelor noastre de a exploata pe ceilalți pentru propriul beneficiu și să începem să ne construim viața din nou, unde tot surplusul ar contribui la construirea unei societăți conectate pozitiv.

Muţi oameni care stau acasă în această perioadă, se trezesc şi realizează lipsa de sens de a alerga după scopuri egoiste, consumiste și materialiste.

Astfel, astăzi există o mai mare conștientizare despre cât de simplă și mai clară poate fi viața atunci când analizăm nevoia de a ne asigura nevoile de bază și, în plus, să reflectăm la ce este cel mai important în viață. Adică, atunci când încetăm să ne saturăm viața cu gunoiul cu care suntem îndemnați să ne supraîncărcăm, atunci putem începe să ne gândim la felul în care să ne umplem viața cu ce este cu adevărat important.

Atunci, ce este cu adevărat important în viață?

Dacă începem să ne conectăm între noi în întreaga lume, într-un mod mai susținător, mai încurajator și mai atent, considerându-ne egali în fața naturii, atunci am începe să ne pregătim cu noi „instrumente” pe care le-am putea folosi pentru a ne ridica deasupra nivelului relațiilor noastre egoiste și exploatatoare și să intrăm într-o viață diferită.

Ce este această viață diferită? Cum ar putea arăta?

Dacă utilizăm corect conexiunile, am obţine realizări pe care nu le-am experimentat niciodată, nimic altceva decât viața eternă, o viață care este urmată nu de moarte, ci care este întregită și perfectă.

Am crezut cândva despre universul nostru că este infinit, dar am ajuns în cele din urmă la înțelegerea faptului că, deși există de miliarde de ani, are propria limită. Cu toate acestea, realizând conexiunile dintre noi într-un mod pozitiv – prin ridicarea deasupra atitudinilor noastre egoiste unul față de celălalt – putem descoperi o lume nelimitată, lumea spirituală eternă, una independentă de timp, spațiu și mișcare și care există doar în schimbarea noastră de atitudini unul față de celălalt: de la egoism la altruism, din exploatator în susținător, de la manipulator la încurajator, de la servirea propriului interes la considerare reciprocă și de la individualism la răspundere reciprocă, unul pentru celălalt.

Prin urmare, în afară de procurarea nevoilor noastre, în această perioadă, am fi înțelepţi să ne înzestrăm cu înțelepciunea conexiunii – înțelepciunea Cabala – care ne dă o metodă testată în timp, ne ajută să dezvoltăm această schimbare de atitudine a unuia față de celălalt.

Pe lângă furnizarea metodei de realizare a conexiunilor pozitive între noi, pentru a descoperi o realitate eternă, complet nouă, înțelepciunea Cabala explică și cauzele mai profunde din spatele tuturor problemelor și fenomenelor care se desfășoară în viața noastră.

Acesta este motivul pentru care organizația noastră depune eforturi mari în timpul acestei pandemii, să explice cum și de ce a apărut virusul și unde ne conduce, totul în contextul mai larg al dezvoltării umane în planul naturii.

Sperăm astfel că, în special în această perioadă unică, conștientizarea umanității despre modul în care natura acționează față de noi toți ca egali, ne va ridica și că, dacă ne-am raporta unul la celălalt în felul în care natura se raportează la noi, am debloca o realitate complet nouă, armonioasă și perfectă.

“Lumea post-Coronavirus” (Thrive Global)

JurnalulThrive Global” a publicat noul meu articol: “Lumea post-Coronavirus

Cu siguranță vom trăi într-o lume nouă și diferită după pandemia de coronavirus.

Dave Heinzel instalează una dintre pancartele sale făcute manual, cu zicala „Totul va fi în regulă” împreună cu o inimă roșie 3D făcută tot manual, ca răspuns la pandemia COVID-19, în fața unei case din West Lawrence Avenue, miercuri, 25 martie, 2020, în Springfield, Ill. Heinzel a început să primească cereri pentru astfel de pancarte pe social media, iar cererea a crescut la peste 200 de solicitări. „Chiar cred că totul va fi în regulă”, a spus Heinzel. „Se va înrăutăți și nu va fi distractiv și vom pierde oameni pe care îi cunoaştem, dar va fi în regulă.” Usp News Coronavirus A Usa Il

Înainte de a discuta despre lumea post-coronavirus, ne-a ajuta să înțelegem faptul că originea mai profundă a virusului este o reacție a naturii faţă de modul egoist, competitiv și exploatator în care ne trăim viața.

Natura ne-a trimis acest virus pentru a curăța excesul de deșeuri pe care l-am acumulat, în paradigma noastră, a fiecăruia, încercând să profităm la maxim de ceilalți, într-o cursă către succesul individual.

Abordarea noastră egoistă supradimensionată asupra vieții ar fi dus în cele din urmă la suferințe majore, cum ar fi un război mondial. Cu toate acestea, în schimb, a venit coronavirusul. El ne purifică, oarecum într-un mod mult mai calm decât dacă am fi lăsat relațiile noastre tensionate să atingă un vârf exploziv.

Ȋn natură nu există nimic dăunător

Mulți percep coronavirusul ca o catastrofă majoră, dar când înțelegem legile naturii și modus operandi, vedem că există ceva dăunător în natură.

Ne provocam rău reciproc, prin atitudinile noastre nepăsătoare și dezbinătoare, iar apoi a venit coronavirusul pentru a ne îndepărta unul de celălalt, oferindu-ne șansa să revizuim cum și de ce ne trăim viața, așa cum o facem.

Acum, că natura a eliminat cu grijă și ingeniozitate gunoiul pe care l-am adunat, avem ocazia să umplem relațiile noastre cu iubire și bunătate – pentru a restabili societatea umană într-un mod mult mai luminos și mai pozitiv pentru copiii și nepoții noștri.

Sper astfel, că vom folosi cu succes această perioadă de coronavirus pentru a face o schimbare pozitivă în atitudinile noastre unul față de celălalt, precum și în relațiile sociale pe care le construim din asta.

Sper, de asemenea, că vom lăsa în urmă toată sciziunea socială, ura, xenofobia, exploatarea, manipularea, abuzul, depresia, stresul și anxietatea vechii lumi egoiste și vom face un salt semnificativ, într-o lume nouă și opusă, de conexiune pozitivă, iubire, egalitate, sprijin, încurajare, fericire, încredere, altruism, grijă și responsabilitate reciprocă.

Respinge vechea lume egoistă. Caută una nouă, de grijă reciprocă

În prezent, guvernele investesc miliarde de dolari în speranța că vom reînvia cursa de șoareci pe care o alergam înainte de a fi loviţi de coronavirus. Ar fi foarte regretabil dacă o facem. Mă îndoiesc foarte mult că acest lucru ar fi pozitiv pentru cineva.

În timp ce acum suntem într-o stare de criză larg recunoscută, auzim foarte puțin despre cum înainte de coronavirus, eram într-o altă criză. Relațiile noastre intensificate de dezbinare, din interiorul societăților și dintre țări – în special între America, Rusia, China și Europa – precum și diverse alte facțiuni, ne-ar fi dus la război și colaps financiar și industrial.

Atunci când înțelegem amploarea crizei către care ne îndreptam, vedem apoi pandemia de coronavirus ca pe un colac de salvare pe care natura ni l-a aruncat.

Prin urmare, am fi înțelepți să realizăm că în lumea noastră veche nu exista nimic pozitiv și, prin urmare, nimic la care să merite să ne întoarcem. Era o lume pustiită de extragerea tuturor resurselor pe care puteam pune mâna.

De asemenea, ironia lumii noastre vechi este că era bazată pe faptul că noi, cu toții, încercam să ne oferim nouă înșine plăcere, descoperind totuși că era din ce în ce mai greu să ne bucurăm în acest mod. În cele din urmă, dacă am face un calcul precis de cât de mult ne-am bucurat, în comparație cu cât eram de nemulțumiți și cât am suferit, într-un fel sau altul, am descoperi că balanța s-ar înclina puternic spre „nemulțumire și suferință”.

Ne înșelam pe noi înșine că o ducem bine. Ce a fost atât de pozitiv în lumea noastră veche? Există ceva ce făceam care să ne fi lăsat un sentiment de fericire și bucurie de durată? De asemenea, fie că eram oameni obișnuiți, care doar încercam să trecem prin viaţă servindu-ne familiile, fie oameni care se străduiau pentru mai multă bogăție, respect, putere și cunoaștere – cu toții abia dacă am experimentat vreo împlinire de moment, ca apoi să ne găsim din nou goliţi, având iarăşi nevoie să cautăm mai multă împlinire.

În cele din urmă, am fost cu toții egali în felul în care ne-am trăit viața: eram într-o urmărire perpetuă a plăcerii, care mereu ne aluneca printre degete în momentul în care o atingeam.

Coronavirusul îndepărtează deşeurile egoiste și ne oferă loc pentru a crea o lume mai bună

Prin urmare, acum am intrat într-o perioadă de curățare care îndepărtează resturile egoiste, competitive și social dezbinătoare care se acumulau. Măsura în care umpleam oceanele cu deșeuri de plastic și radioactive, cu aceeaşi măsură făceam mizerie în societatea umană.

În această conjunctură, cea mai bună mișcare a noastră ar fi să construim o lume nouă, mult mai pozitivă.

Coronavirusul și toate urmările sale de distanțare socială din întreaga lume, ne-au dat timp și spațiu să reflectăm la modul în care ne conduceam spre ruinare societatea egoistă din trecut. Mai mult, dacă am compara coronavirusul actual cu pandemiile anterioare, am vedea că numărul deceselor este relativ mic. Adică natura a adus această oportunitate de transformare pozitivă, cu relativă milă și blândețe.

Prin urmare, nu am fi înțelepți dacă ne-am întoarce la vechea noastră lume, cu zile de lucru de 10 până la 12 ore, cu părți mari din acele zile petrecute în blocaje de trafic, crize multiple, la scară personală, socială și ecologică, precum și cu datorii în continuă creștere.

Pentru noi, utilizarea optimă a acestei perioade de tranziție este să ne ajutăm reciproc să facem un pas înainte într-o lume nouă: să ne gândim la modul în care ne putem repara relațiile, să ne ridicăm peste toate diferențele pe care le-am avut și să stabilim noi relații în societatea umană, de considerare reciprocă și responsabilitate.

Sper, așadar, că atunci când vor fi ridicate condițiile de distanțare socială și perioada coronavirusului se va încheia, atunci vom continua, la fel, pe linia pe care o începem acum: una în care apreciem conexiunile umane pozitive, în care întreaga umanitate beneficiază, deasupra oricărui scop egoist.

Procedând astfel am asigura echilibrul cu natura, am dezvălui o nouă lume, de fericire și încredere pentru toţi și ne-ar proteja de orice rău ulterior, pe care ni l-am face singuri.

Ura copiilor față de părinții lor

Întrebare:  Una dintre problemele vremurilor moderne este faptul că, copiii își urăsc părinții. Există multe astfel de cazuri. Copiii își părăsesc părinții, îi neglijează. Bieţii părinți mor singuri, în ciuda faptului că au mulți copii. Asta se întâmplă peste tot, în lume. De ce s-a întâmplat asta?

Răspuns:  Ne ridicăm de la nivelul egoismului animal, la nivelul egoismului spiritual sau uman. Dar, a fi om înseamnă deja un nivel spiritual, care nu există în lumea noastră.

Prin urmare, pierdem legătura materială pe care am avut-o între noi, când părinții locuiau împreună cu copiii lor, aduceau mireasă, aduceau mire sau mergeau la mire, etc. Și totul era un singur rost.

Întrebare:  Puteau trăi în aceeași casă?

spuns:  Da. Chiar și în aceeași cameră. Totul era atât de simplu. Acum toate acestea se schimbă, pentru că egoismul se schimbă, în lumea noastră.

Întrebare:  Cu alte cuvinte, egoismul ne-a autorizat să facem asta?

spuns:  Da. Acesta este egoismul animal. Și acum, începe să crească. Începe să ne împingă la următorul nivel de dezvoltare. Prin urmare, nu mai înțelegem tipul animal de existență. Copiii noștri, cu siguranță nu o înțeleg.

Sunt într-o astfel de stare, încât nu înțeleg de ce trebuie să fie atașați de părinții lor. Sau, cred că părinții ar trebui să-și petreacă toată viața cu mine. De ce m-au născut? Atât timp cât trăiesc, ei trebuie să se gândească la mine. Sau, dacă nu sunt preocupați de mine, așa să fie. Pur şi simplu îi părăsesc.

Întrebare:  Cum poate simți un copil în acest fel, față de părinți?

spuns:  Dar el nu simte.

Întrebare:  Nu simte nicio durere, nimic?

spuns:  Nu. Pentru că și-a depășit egoismul animal și nu simte nicio conexiune cu părinții, nu simte că trebuie să-i ajute, să îi sprijine, să se gândească la ei și așa mai departe. Nu vă imaginați ceva care nu există. Nu puteți aduce asta înapoi.

În ultimul timp, toate acestea se sting și nu mai există. Adică, dacă îţi ajuți copiii, atunci ei au nevoie de tine. Le poți fi aprpiat. Dacă încetezi să îi ajuți, nu au nevoie de tine. Așa se întâmplă.

Comentariu:  Singurul lucru care mă deranjează este că generalizezi. Există şi relații normale.

spunsul meu:  Eu vorbesc despre tendința naturii. Acesta este motivul pentru care generalizez.

Întrebare:  Deci, ce urmează?

spuns:  În generația noastră, părinții sunt în continuare capabili să ofere ceva, să direcționeze, să lase copiilor bunurile lor și așa mai departe. În următoarea generație, totuși, va exista o ruptură.

Va exista o astfel de relație între părinți și copii, încât dacă au aceleași scopuri spirituale, vor fi oarecum conectați prin ele. Dacă nu, oamenii vor uita de părinții lor cu totul. Și sincer, nici părinții nu se vor gândi la copiii lor.

Întrebare:  La ce se vor gândi părinții?

spuns: Cum să-și petreacă timpul în liniște, cu prietenii lor în vârstă.

Întrebare:  Cu câini și pisici?

spuns:  Da. Se vor deschide tot felul de cluburi de jocuri; să zicem, cluburi pentru a juca domino sau altceva.

Întrebare: Ce este bine în asta?

spuns:  Nimic. Astăzi, o persoană trebuie să înțeleagă pur și simplu cum ar trebui să fie conectată cu ceilalți. Acesta este un sistem complet diferit, nu un sistem de conexiuni animalice fizice.

Întrebare:  Acesta nu este un sistem părinte-copil?

spuns:  Acesta este un sistem în care părinții și copiii, fiecare individual, dezvăluie scopul comun. Atunci acest scop îi leagă între ei.

Întrebare:  Care este acest scop?

spuns:  Acest scop este de a atinge sensul vieții. Pentru părinți, copii și nepoți. Există întotdeauna unul. Dacă îl descoperă și se atașează de el, atunci simt nevoia să fie conectați între ei și să se ajute reciproc în acest sens.

Întrebare:  Despre ce scop comun al vieţii vorbeşti? Dacă părinții au un scop unic cu copiii?

Răspuns Părinții vor putea apoi să împingă copiii către un scop corect. Atunci conexiunea dintre ei va fi atât materială, cât și spirituală – pentru revelarea Creatorului, între ei.

Întrebare:  Ce este revelarea Creatorului?

spuns:  Revelarea Creatorului este revelarea conexiunii reciproce și a iubirii.

Întrebare:  Numai între ei?

spuns:  Pentru început.

Întrebare:  Vrei să spui, în această celulă: copii și părinți?

spuns: Da.

Întrebare:  Nu doresc să dezvăluie asta acum?

spuns:  Nu, nu vor. Le-a spus cineva despre asta? I-a îndrumat cineva către asta?

Întrebare:  Relația lor firească, nu sugerează că cineva le-a spus?

spuns: Bineînţeles că nu!

Comentariu:  Sunteți dur astăzi.

spunsul meu: Nu sunt aspru. Asta este ceea ce se desfășoară în lume. Sunt aspru? Voi aţi făcut lumea așa.

Comentariu:  Despre acest adevăr pe care îl spui acum… îmi pot imagina câte comentarii vor fi.

spunsul meu:  Eu cred că nu trebuie ascuns acest adevăr. Dimpotrivă, sugerez să îl dezvăluim, astfel încât oamenii să poată vedea în ce stare joasă se află și la ce duce asta.

Întrebare:  Ce concluzie ar trebui să tragă o persoană după cuvintele tale dure: că va exista o rupere între părinți și nepoți și copii și că acest lucru este firesc?

spuns:  Dacă ei nu găsesc un scop comun, nu va exista nimic care să îi lege. Nimic.

Întrebare:  Le ceri să caute acest scop comun?

spuns: Da.

Din KabTV “Ştiri cu Michael Laitman,” 1/6/2020