Category Archives: Educatie

Viață nouă nr. 216 – Rivalitatea între rude, Part.1

 

Dr. Michael Laitman în discuție cu Oren Levi și Nițah Mazoz

Rezumat

Cum pot părinții să creeze încet și treptat o relație caldă între copii și să organizeze întreaga familie ca mediu care întreține o conexiune integrală cu societatea în ansamblu?

Părinții arată căldură și inspirație față de copiii lor, atunci când se comportă ca frații. De aceea, arătați copiilor exemple de conexiune pozitivă în lume.

Din emisiunea de pe Kab TV ”O viață nouă nr. 216”

icon for podpress VideoPlay Now | Download
icon for podpress AudioPlay Now | Download

Viața nouă nr. 209 – Creșterea și educarea adolescenților, Partea a doua

Viața nouă nr. 209 – Creșterea și educarea adolescenților, Partea a doua
Dr. Michael Laitman discută cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Sumar:

Rolul părintelui este acela de a stabili limite pentru copil și de a-l ajuta să-și dezvolte propriile limite. Pentru a-l învăța, părintele trebuie să vorbească mereu în prezența copilului, să exprime cu voce tare ceea ce gândește, ce simte și ce face. Copilul percepe atitudinea părintelui față de toate evenimentele vieții, învățând astfel cum să se limiteze singur. Părintele se comportă ferm și serios dar, în același timp, menține o atmosferă intimă, de prietenie.

Din KabTV “Viața nouă nr. 209 – Creșterea și educarea adolescenților, Partea a doua,” 7/12/13

 VideoPlay Now | Download  AudioPlay Now | Download

Citate din Einstein Partea 1

Întrebare: Ati putea vă rog să comentați câteva citate atribuite lui Albert Einstein?

Citat: „Doar un nebun are nevoie de ordine, geniul se descurcă cu haosul”.

Răspuns: Da. O persoană se grăbește, de obicei, să ordoneze, deoarece nu poate cuprinde ceea ce este în fața lui.

Geniul, pe de altă parte, simte că trebuie să se dizolve în haos și apoi va vedea o ordine interioara în el: nu aceea pe care o impune lumii existente, ci cea care există inițial în această lume.

Citat: „Există doar două moduri de a-ți trăi viața. Unul este ca și cum nimic nu ar fi un miracol. Celălalt este ca și cum totul este un miracol. ”

Răspuns: Dacă nu ar exista miracole, atunci totul ar fi foarte simplu și clar. Iar eu vreau să le explic tuturor: „De ce suferiți? Uite, totul este scris simplu. Încercați să faceți ceva în viața voastră prin încercări de neînțeles.”

Aceasta este o viață când încercăm să înțelegem imensitatea, cu mințile noastre. Dar, spunem în prealabil: „De ce este acolo? Totul este simplu și bun „, îmbrățișăm totul în mintea noastră.

Și cealaltă este atunci când ne dizolvăm în spiritualitate, în spațiu, când înțelegem că nu putem cuprinde viața și credem că putem doar să intrăm în ea, să ne dizolvăm în ea.

Astfel, acceptăm lumea, intrând în ea. În același timp, ne micșorăm pe noi înșine, mințile noastre, capacitățile noastre; vedem natura deasupra noastră, nu noi stăpânind asupra naturii. După cum a spus Sir Isaac Newton (si deseori atribuită lui Einstein): „Pentru mine, mi se pare să fii fost ca un băiat care se joacă pe malul mării, distrându-mă într-un anume moment și apoi găsind un nisip mai fin sau o scoică mai frumoasă decât una obișnuită, în timp ce marele ocean al adevărului stă descoperit în întregime, în fața mea „. Numai în acest fel putem intra în natură și putem începe să o înțelegem cu adevărat.

Observație: Apoi, părem să spunem: „Unele minuni abundă!”

Comentariul meu: Da. Aceasta este abordarea corectă. De fapt, există numai minuni. De ce minuni? Pentru că eu nu le pot înțelege cu mintea mea. Cu toate acestea, când spun că acestea sunt miracole și vreau să fiu în ele, atunci încep să le înțeleg, tocmai pentru că mă anulez în fața lor.

Citat: „Educația este ceea ce rămâne după ce am am uitat tot ceea ce am învățat la școală”.

Răspuns: Ce înseamnă educația? Formăm sau, putem spune, formatăm creierul nostru. Când lansăm anumite programe în computere și apoi, cu ajutorul acestor programe, începem procesarea materialelor, lucrând cu ele. Educația ar trebui să fie exact așa. În sine sau din sine, nu contează. Doar după ce încep să tratez corect viața cu ajutorul ei, încep să o apreciez.

Întrebare: Și ce înseamnă să uiți educația, în general?

Răspuns: Ce am studiat la școală? Nu-mi amintesc istoria, geografia, chiar matematica, nu mai știu toate acele ecuații. Bineînțeles, pot să speculez cumva despre ele. În principiu, în liceu, cât de multe păreau inutile? Da, totul este necesar pentru a ne dezvolta creierele, pentru a le dezvolta și a le face sa se miște. Altfel, ce? Voi putea doar să-mi număr caprele sau vacile din turmă? Sau ar trebui să pot lucra mereu cu aparatul conceptual?
Din CabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 2/26/18

Viața nouă nr. 208 – Creșterea și educarea adolescenților, Partea întâi

Viața nouă nr. 208 – Creșterea și educarea adolescenților, Partea întâi
Dr. Michael Laitman discută cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Sumar:

Cheia creșterii și educării adolescenților este plasarea lor într-un mediu bun, integral. Părinții trebuie să găsească surse externe de influență, care să fie respectabile în ochii adolescentului, cum ar fi un frate sau un prieten puțin mai mare. Cea mai bună situație este aceea în care limitele pozitive ale adolescentului sunt impuse de mediul său. Părintele nu trebuie să se joace cu încrederea copilului, depunând orice efort este necesar pentru a nu apărea rău în ochii lui. Nu există pedeapsă! Părintele dă mesajul „Sunt alături de tine.” Tânărul trebuie să simtă un fel de rușine care ia naștere în el. În acest fel va învăța să scape de rușine, dobândindu-și demnitatea.

Din emisiunea KabTV “Viața nouă nr. 208 – Creșterea și educarea adolescenților, Partea întâi,” 7/12/13

icon for podpress VideoPlay Now | Download
icon for podpress AudioPlay Now | Download – link în engleză

O viață nouă #168 – Ritualul de casă nouă

O viață nouă nr.168 – Ritualul de casă nouă

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Rezumat

Casa înseamnă siguranță pentru toată lumea prin garanția reciprocă. Un mediu uman călduros este cea mai sigură casă. O ceremonie de casă nouă include toți vecinii și copii, mâncând împreună și un scurt discurs care oferă mesajul: „Suntem fericiți să vă cunoaștem și suntem dispuși să vă ajutăm și să facem comunitatea noastră distractivă pentru toată lumea. Mai degrabă decât să ne ascundem acasă de ceilalți, noi ne vom direcționa spre a deveni o celulă credincioasă, iubitoare în familie. Vom ajuta să construim o atmosferă de conexiune, sinceritate și căldură pentru toată lumea din comunitate”.

De pe KabTV „O viață nouă #168 – Ritualul de casă nouă”, 4/18/13

Viață nouă #167 – Ritualul de nuntă

Dr. Michael Laitman în dialog cu Oren Levi și Nițah Mazoz

Rezumat

O nunta unește, integrează și conectează un cuplu, familiile lor și comunitățile lor. Este o uniune socială. Oaspeții vin să consolideze legătura dintre mireasa și mirele care-și  promit reciproc că vor deveni un întreg.

Din emisiunea de pe Kab TV ”Ritualul de nuntă” 4/18/13

 Video: Play Now | Download  Audio: Play Now | Download

O viață nouă – Relațiile corectate – Fără umilire

O viață nouă – Relațiile corectate – Fără umilire

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Rezumat

Umilirea celorlalți distruge conexiunile bune în rețeaua socială și introduce un feedback rău în viață. Atunci când facem de rușine pe cineva, noi ștergem acea persoană și îi distrugem conexiunea cu sistemul și posibilitatea ca el să fie corectat. Ea nu este de vină pentru răul pe care îl face celorlalți, din moment ce mediul a conturat-o în acel fel.

Ceea ce ajută este să oferi un exemplu opus, iubitor și să ne concentrăm pe corectare rețelei de conexiuni din jurul ei. Noi trebuie să devenim mai sensibili unul față de celălalt, prin construirea unui sistem social și educațional nou. Toate rănile pot fi vindecate, iar echilibrul poate fi obținut prin această societate iubitoare.

De pe KabTV „O viață nouă #163 – Relațiile corectate – Fără umilire” 4/11/13

Noua vârstă a adolescenței

La ştiri (BBC): “Acum adolescența durează de la vârsta de 10 până la 24 de ani, deşi obişnuia să se termine la 19, spun oamenii de ştiinţă.”

“Continuarea educaţiei pentru mai mult timp a tinerilor, cât şi amânarea căsătoriei şi a paternităţii au împins înapoi percepţiile populare despre când începe perioada de adult. …”

“De asemenea, sunt şi argumente biologice pentru motivul pentru care definirea adolescenţei ar trebui extinsă, incluzând şi continuarea corpului de a se dezvolta.”

Comentariul meu: Cred că suntem puşi în faţa unei faze de inhibiţie a dezvoltării umane. Societatea a îmbrăţişat o atitudine în care oamenii nu vor să crească. Se simt confortabil fără să se mai maturizeze; vor să rămână precum copii.

Suntem în pragul unei lumi noi. Foştii stimulenţi nu mai funcţionează: o carieră profesională nu ne mai tentează, iar roboţii ameninţă să închidă multe domenii de specializare. În deceniile viitoare instituţiile educaţionale se vor îndrepta spre spaţiul virtual, producţia va fi automatizată și transportul bunurilor și a serviciilor vor fi transferate unei platforme de reţea.

Drept urmare, numai un mic număr de oameni vor putea să fie angajaţi în activităţi creative, dezvoltând ceva nou. Şi ce se va întâmpla cu toţi ceilalţi?

Adolescența poate fi extinsă până la vârsta de 40 de ani. Care este diferenţa? O persoană se maturizează atunci când găseşte ceva la care poate să fie folositoare. Şi dacă nu o face, atunci va rămâne la adolescenţă, cu un salariu minim.

Până recent, vârsta unei vieţi active dura de la vârstele de 15-20 de ani până la 60-70 de ani. Iar acum avem o copilărie lungă şi o bătrâneţe lungă.

Acest lucru este natural. Atunci când creşte egoismul, este foarte dificil să ieşim din el, să începem să facem ceva şi cumva să lucrăm cu el. Este mult mai uşor să fii absorbit de tine însuţi, printr-un calculator sau printr-un smartphone, petrecând ore întregi în mica ta cameră, ştiind că mama ta va găti ceva pentru tine.

Care este soluţia?

O cale de a ieşi din adolescenţă este o dorinţa pentru realizare. Însă, în lumea modernă, această dorinţă slăbeşte. Pentru mulţi, jucăriile realităţii virtuale sunt suficiente. Oamenii nu au niciun motiv să se maturizeze, chiar şi într-un sens material simplu.

Pe de-o parte, ei au timp şi oportunitatea de a înţelege că sunt prizonierii propriului lor egoism. Îi distrage de la ce este cel mai important – oportunitatea de a se ridica deasupra sistemului de operare al ego-ului, să preia controlul în mâinile lor şi să-şi descopere scopul.

Prin discernământul acestui lucru, o persoană va ieşi într-un final din camera copilului pentru a-și descopere scopul.

Din emisiunea de pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 1/23/18

 

Viață nouă nr. 47 – Conexiunea ca nevoie existențială

Dr. Michael Laitman în discuție cu Oren Levi și Nițah Mazoz

Rezumat

Conexiunea globală ne va satisface nevoile existențiale și, fără ea, nu vom supraviețui. Natura ne obligă să creăm un echilibru prin conexiunea dintre oameni. Corectarea egoului uman ne va aduce mai aproape de corectarea socială generală. Oamenii vor putea organiza servicii publice în beneficiul tuturor, în special prin voluntariat și nu pe bani. Oamenii își vor putea dona din timpul lor, din banii lor, din tot ceea ce nu le mai folosește. Mesajul despre conexiune și despre valoarea susținerii reciproce va trebui să fie susținut prin diverse publicații.

Din KabTv „Viață nouă” nr. 47 – „Conexiunea ca nevoie existențială” 12/08/17

Medium: “Abuz în îngrijirea copiilor: Oglinda societăţii secolului 21?”

Portalul Medium a publicat noul meu articol: “Abuz în îngrijirea copiilor: Oglinda societăţii secolului 21?”

Ne dezgustă când auzim despre o altă poveste legată de abuzul îngrozitor în îngrijirea copiilor, precum lucrătorii abuzivi în îngrijirea copiilor care au fost arestaţi săptămâna trecută, atât în Israel cât şi Arkansas.

Pe cât este de neconceput, abuzul în centrele de îngrijire ale copiilor apar ca fiind sistematice şi la scală mare. Datele adunate din 39 de state din SUA, arată, de exemplu, că 5.321 de îngrijitori de copiii au fost găsiţi ca fiind abuzivi. În Israel se depun eforturi pentru a împinge legislaţia ca să ceară tuturor grădiniţelor să instaleze camere de supraveghere, deoarece părinţii au realizat că nimeni nu le poate garata siguranţa copiilor lor.

Dar ce îi face pe aceia pe care îi angajăm să aibă grijă de copiii noştri să se comporte într-un mod atât de monstruos? Şi cum putem constrânge acest fenomen atunci când nu avem controlul asupra a ceea ce se întâmplă în centrele de îngrijire?

Este dificil de înţeles, însă aceste incidente îngrozitoare dezvăluie inima rece, de piatră, care bate în fiinţa umană. Atunci când ego-ul ne copleşeşte, el ne inundă cu asemenea grade înalte de agitaţie şi furie, care îi învinge pe toţi, făcându-ne să rănim pe oricine în calea noastră, chiar şi un bebeluş neajutorat.

Şi cât despre copiii mici care nu se pot exprima bine, nu este nimic ce poate să împiedice monstrul să iasă afară. De asemenea, datele arată că grupul de vârstă care este cel mai probabil să fie abuzat este între 0 şi 3 ani.

“Ce fel de monstru poate face asta?”

“Dacă eu aş fi văzut un asemenea videoclip online”, a spus profesoara de grădiniţă israelită când i s-au arătat înregistrările comportamentului ei abuziv, “Aş întreba: ce fel de monstru poate face asta?”

Evident nu putem să vedem propriile noastre greşeli în momentul adevărului. Inima de piatră ne orbeşte şi ne şterge simţul de vină, făcându-ne să ne pierdem simţurile fără să fim conştienţi.

Astfel, chiar dacă am pune camere peste tot – nu am rezolva problema rădăcină. Monstrul stă în fiecare îngrijitor şi, de fapt, în fiecare dintre noi. Întrebarea este, cine trezeşte monstrul din somnul său?

Putem cu uşurinţă să dăm vina pe acei indivizi pentru acţiunile lor abuzive şi cu siguranţă ar trebui să îi oprim să continue. Însă acestea sunt numai nişte rezultate care ies la suprafaţă. Monstrul care se trezeşte este o boală socială, care a fost incubată vreme de decenii şi erupe din ce în ce mai mult în vremurile noastre.

Cum am ajuns aici

Până la mijlocul secolului 20 creşterea copiilor a fost complet diferită de cum suntem obişnuiţi acum şi, totuşi, mai aproape de dezvoltarea noastră naturală ca fiinţe umane. Mamele obişnuiau să aibă condiţii mai bune pentru creşterea copiilor şi pentru a avea grijă de bunăstarea lor. Iar ele erau recunoscute, din punct de vedere social, pentru asta.

Apoi a venit revoluţia industrială, alături de interesele puternice care au căutat să modifice ordinea socială de dragul profitului. S-au depus eforturi pentru a atrage femeile în forţa de muncă, legându-se de ideile liberale ale emancipării femeilor şi a statutului lor egal în societate. Aceasta a fost aşa pentru a maximiza producţia şi consumul la un nivel pe care lumea nu l-a mai văzut anterior.

Societatea de consum rezultată a fost concepută pentru a prăda resursele planetei aşa încât să orienteze viaţa umană în jurul excesului de material. Gradual, oamenii au îmbrăţişat un nou stil de viaţă, care şi-a reconturat ordinea socială şi unitatea familiei.

Totuşi, aşa cum ne dezvăluie studiile despre fericire, nici noi, nici puţinii bogaţi, nu găsesc cu adevărat nicio satisfacţie reală şi confort în cazul goanei ciclice după achiziţiile materiale.

Rezultatul? O societate unde bebeluşii, smulşi de la mamele lor şi aruncaţi în mâinile unei dădace, care, de asemenea, concurează în cursa materială. O societate “liberă” unde totul este permis, unde graniţele sunt neclare. O societate unde conexiunea naturală dintre părinte şi copil a fost compromisă şi devalorizată semnificativ. O societate unde poate să erupă egoul monstruos, fără rezerve, chiar şi faţă de bebeluşii neajutoraţi.

Copiii noştri au nevoie de o revoluţie socială

Aşa că, ce vom face în legătură cu asta? Cum vom preveni în viitor incidente similare? Cum vom vindeca boala din societatea noastră?

Atâta vreme cât eşuăm să lucrăm spre o schimbare fundamentală a valorilor sociale, cu toţii putem să pledăm vinovaţi pentru abuzul din centrele de îngrijire a copiilor.

Aceasta nu este o strigare să mergem înapoi în timp. Din contră! Este o chemare de trezire, pentru că următoarea revoluţie să se petreacă. La fel cum revoluţia industrială ne-a condus spre un stil de viaţă material – următoarea revoluţie trebuie să ne înveţe să ducem un stil de viaţă social.

Întâi, noi trebuie să reprioritizăm educaţia. Ar trebui să devină cea mai valoroasă profesie din societate. Un educator trebuie să primească recunoaşterea socială, alături de condiţiile pentru a menţine integritatea profesională. Trebuie să alegem îngrijitori care şi-au dovedit pasiunea lor pentru a ne creşte copiii, care vor căpăta o înţelegere mai profundă a naturii umane şi care vor fi instruiţi în mod considerabil pentru a aplica în orice situaţie cumpătarea şi controlul de sine.

Acestea sunt doar câteva precondiţii pentru orice educator care lucrează împreună cu copiii. Însă, adevărata revoluţie se va întâmpla atunci când noi, adulţii, vom sta împreună în cercuri, la fel ca la grădiniţă şi să cultivăm fiinţă umană din interiorul nostru, împotriva monstrului care ar putea să se trezească.

Când vom redefini scopul vieţii, vom înlocui cursa goanei materiale cu o sensibilitate crescătoare faţă de conexiunea umană profundă a noastră, ceea ce ne va oferi un nou sens al scopului şi al împlinirii.

Înţelepciunea Cabala începe să fie revelată în mod special în timpurile noastre, este concepută pentru a pune lumina pe conexiunile umane naturale dintre oameni, pentru ca acestea să ne ajute și să le dezvoltăm până la ultimul nivel: descoperirea sistemului de conexiuni care ne leagă pe toţi împreună, ca o singură familie.