Category Archives: Educatie

Vorbire – Gând – Acţiune

Corecţia pe care se presupune că trebuie să o construim deasupra nivelului animal, pentru a obţine nivelul vorbitor, îşi are originea nu numai din corpurile noastre ci şi din fiinţa umană din noi. Totuşi, ne implementăm totuşi procesul de corecţie prin corpurile noastre, deoare corpul este „instrumentul” corecţiei. Ne referim unul la altul (atât negativ cât şi pozitiv) prin vorbire, gând şi acţiuni. Necesitatea de a dărui ne conduce la obţinerea iubirii reciproce; este un proces prin care trebuie să trecem cu toţii prin orice mijloace.

Vorbirea vine de la auto persuasiune. Se poate spune că este un dialog interior, deoarece o persoană vorbeşte în mod constant cu ea însăşi; poate fi şi vorbire „practică”, care se adresează celorlalţi şi exprimă ideea de cum şi în ce direcţie trebuie să ne schimbăm cu toţi.

Gândul vine înaintea vorbirii şi acţiunii. Mai întâi, trebuie să ne formulăm gândul care apare din calculul intern, pe care îl obţinem din noi înşine ca şi din mediul înconjurător, societate şi învăţător. Deci, gândurile trebuie să fie construite înainte a orice altceva; apoi ele trebuie transformate în vorbire. Orice tip de exprimare verbală va rămâne întotdeauna „cuvinte frumoase”, până când le ataşăm „forţă” aplicând acţiunile.

Acţiuni înseamnă dedicarea fiecărei ore care nu este petrecută pentru satisfacerea nevoilor noastre animale către educaţie integrale, diseminare şi muncă de dragul celorlalţi. Sarcina noastră este de a conduce oameni la cel puţin un standard decent de viaţă, să îi facem să trăiască deasupr liniei de sărăcie, să aranjăm o distribuţie justă şi să îi facem pe toţi să simtă că nu sunt deprivaţi de drepturile lor.

Astfel, gândurile şi cuvintele noastre trebuie să fie îndreptate către construirea unei noi societăşi echilibrate, în care fiecare trăieşte la un nivel integral şi rămâne în sistemul analog. În timp ce ne construim noi înşine, permitem gândurilor noastre să fie influenţate de mediul înconjurător; submitem în mod constant la um mediu integral mai puternic. După ce ne formulăm gândurile interne, le implementăm prin cuvinte, adică dăm formă conceptelor noastre şi sistemelor de informaţii. Aici este momentul în care acţiunile apar. Este timpul în care în principal îi influenţăm pe altii prin educaţie şi ridicăm standardele de viaţă astfel încât nimeni să nu mai sufere de foame şi de griji.

Aceasta este esenţa muncii noastre. Aşa ne apropiem de echilibrul cu natura, care este scopul asupra căruia ne concetrăm constant. Echilibrul între noi ne permite să ajungem la o stare de echilibru cu natura şi cu legile ei universale. Ca rezultat, creăm un sistem perfect, „complet”.

Aici, evoluţia noastră se opreşte: Dezvoltarea noastră a început în timpul când viaţa a apărut pe suprafaţ Pământului şi în acest moment a ajuns la echilibrul final. Nu înseamnă că totul se va termina şi că soarele va înceta să mai strălucească. Nu înseamnă că nu putem aştept câteva miliarde de ani înainte ca asta să se întâmple. Vorbim de sfârşitul corecţiei fiinţei umane: Dacă obţinem echilibru cu natura şi atingem armonia perfectă, nu vom mai experimenta nicio presiune de la natură, iar vieţile noastre vor deveni perfecte.

Să sperăm că ne apropiem redepde de o astfel de stare în senzaţiile noastre şi că vom putea să îi pregătim pe copii şi nepoţii noştri să obţină o asemenea stare. Stă în puterea noastră să o facem.

Din Kab Tv „O nouă viaţă” Episodul 11

Un tampon între Natură şi umanitate

Întrebare: Eforturile noastre pentru unire şi diseminare crează schimbări în restul lumii. Asta în schimb ne afectează pe noi? De exemplu, dacă creăm cursuri pentru mase şi începem să îi conectăm pe aceşti oameni, numărul lor va creşte. Va avea asta vreun efect asupra abilităţii noastre de a ne unii mai repede? Sunt aceste procese interconectate?

Răspuns: Aceste procese sunt cu siguranţă conectate. Am primit oportunitate de a avansa pentru a fi în stare să conducem întreaga umanitate. Din perspectiva naturii nu este nevoie de existenţa noastră. Servim ca un tampon care trebuie să lucreze în coordonare cu natura şi cu restul umanităţii pentru că aceasta nu poate avansa singură.

Din acest motiv trebuie să fim împreună cu şapte miliarde de oameni. Trebuie să încercăm să creăm o metodă care le este comprehensibilă şi să organizăm totul într-un fel care va fi uşor, plăcut, convenabil. Trebuie să trezim interesul lor în a ne urma. Nu trebuie să fie niciodată forţaţi, pentru că avansul lor trebuie să fie volulntar şi conştient.

Trebuie să elevăm în mod constant dezvoltarea lor, astfel încât să realizeze importanţa avansării. Astfel, vor avansa. În principal, educaţia noastră este direcţionată la a aduce oamenii la realizare necesităţii dezvoltării personale.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” nr. 14, 12/18/11

Un instrument pentru a penetra esenţa umană

Întrebare: Aversiunea mea pentru o persoană este o oportunitate pentru a crea integralitatea?

Răspuns: Desigur. Haideţi să ne privim unul pe altul  aşa cum o facem cu prietenii noştri buni sau cu copiii noştri şi astfel să ne simţim unul pe altul. Dacă fac eforturi, în ciuda faptului că este neplăcut pentru mine să ascult pe cineva, atunci, în ciuda antagonismului meu şi mulţumită acestui efort, voi începe să îl simt mai bine. Asta înseamnă că am obţinut un nou instrument de percepţie. O persoană mă împinge la o parte, dar în ciuda acestui lucru eu depăşesc aversiunea creând din sentimentele negative şi pozitive din interiorul meu un instrument distinctiv pentru a intra în ea, pentru a începe să o simt.

Dacă nu aş avea aversiunea pentru ea, ar fi foarte dificil pentru mine să fac acest contact. Aş accepta simpul ce iese din ea într-o formă plăcută şi aş adapta-o înăuntrul meu conform percepţiei mele. Dar atunci când o fac în mod opus, este ca şi cum aş penetra în această grosime, această forţă a depăşirii, iar apoi contactul cu persoana este creată înăuntrul meu.

De aceea, în timp ce creştem, oamenii care ne-au fost anterior plăcuţi, sunt deodată revelaţi ca neplăcuţi şi invers. Totuşi, înţeleg că mulţumită acestei opoziţii, primesc oportunitate de a penetra adânc în ei.

Din Discuţie asupra educaţiei integrale nr. 13

O imagine favorabilă a schimbărilor care vin

Cred că în cursul anului care vine umanitatea va realiza că îi este imposibil să continue această cursă a supraconsumului, supraproducţiei şi a inflaţiei. Această bulă trebuie să se spargă şi noi trebuie să începem să consumăm rezonbil, să implementăm o distribuţie corectă a muncii şi a resurselor către toată lumea.

Orele care vor deveni libere pentru oameni, ca urmare a acestor schimbări, se vor folosi pentru educaţia integrală, în care fiecare persoană va începe să simtă un nou nivel al existenţei, o stare spirituală, şi va începe gradual să simtă ce înseamnă comuniunea. În această dorinţă comună, această intenţie şi direcţie a gândurilor comună, vom începe să atingem următorul nivel al naturii şi armonia acesteia. Senzaţiile noastre corporale vor începe să dispară, pentru că acestea există la nivel animal.

Aceasta este starea pe care trebuie până la urmă să o atingem. Natura ne asistă în două modalităţi: dându-ne lovituri şi revelându-ne noi orizonturi.

Simt că acest an este foarte puternic şi fundamental. Trebuie să facem tot ce ne stă în puteri pentru a ajuta umanitatea să nu mai meargă în direcţia protecţionismului şi separării. Trebuie să îi ajutăm pe oameni să înţeleagă că avem nevoie să ne direcţionăm către o conexiune viitoare.

Europe începe deja să realizeze asta. Piaţa de astăzi din Europa este un exemplu. Ei joacă un joc al „ Ce ce va întâmpla dacă ne separăm?” iar apoi întâmpină probleme enorme. De aceea, ei se îndreaptă către o mai mare globalizare şi integrare.

Aceasta este o schimbare, o realizare critică a direcţiei de luat şi unde se găseşte salvarea. Sper ca Europa să depăşeasă în final acest vârf special, îndreptându-se mai departe înspre integrare şi conexiune; altfel nu va supravieţui.

Dacă merg înainte către integrare, atunci vor descoperi enorme oportunităţi şi vor fi un exemplu pentru toată umanitatea. Nu va trebui să îşi redezvolte industria pe care au mutat-o în Est şi în Asia, în special către China.

Dacă acest proces îşi urmează cursul corect atunci vom vedea umanitatea dezvoltându-se într-o manieră blândă şi va fi un bun exemplu pentur toată lumea. Va fi o imgine favorabilă. Sper că se va întâmpla aşa.

Dacă nu ne îndreptăm în această direcţie, atunci, din nefericire, ar putea fi mari probleme internaţionale şi globale, care ne vor duce la acelaşi rezultat.

Din “Discuţei asupra educaţiei integrale” nr.4, 12/18/11

Pe cine ridicăm: „Stăpâni” sau muncitori?

O persoană trebuie să aibă grijă în mod constant pentru că în orice moment, aşa cum spun înţelepţii, poate înclina balanţanu numai în favoare sa ci şi în favoarea întregii lumi. Dar asta nu înseamnă că nu putem face greşeli. Astăzi trecem prin faza de pregătire şi desigur că facem greşeli.

Dacă faci eforturi şi faci greşeli, este normal. În timpul perioadei de pregătire, o persoană nu corectează încă nimic, ci numai îşi pregăteşte dorinţele pentru corecţie. Asta este şi ceea ce îi învăţăm pe copii. Nu le cerem o muncă reală, pe care nu sunt încă în stare să o facă. Nu îi estimăm după rezultate, ci după ceea ce au învăţat. De exemplu, dacă dau unui copil o jucărie şi el o ia şi o sparge, este normal pentru el şi, cu toate că jucaria este stricată el a învăţat ceva din asta. Poate descoperi că nu este nimic înăuntru, sau că este un arc; copilul a învăţat ceva şi ăsta este principalul câştig.

Nici măcar nu pedepseşti un adolescent pentru lucruri pentru care adulţii merg la închisoare. În timpul perioadei de pregătire, nu se aşteaptă de la o persoană să obţine rezultate adevărate. Principalul lucru este să se pregătească pentru corecţie şi să avanseze, chiar prin corupţia pe care o descoperi. Acesta este principiul învăţării. De aceea învăţământul tradiţional din şcolile noastre şi din universităţi este inutil; unei persoane nu i se permite să facă greşeli. Se aşteaptă de la ea note bune şi realizări mari şi persoana nu se gândeşte la esenţa materialului, la cum să pună împreună materia care îi este prezentata gata făcută. Nu, trebuie să ia o notă iar restul nu o interesează.

Deci nu nu mai este o pregătire pentru ceva măreţ. Sistemul educaţional produce oameni care nu ştiu cum să gândească.

De fapt, în faza de pregătire, în procesul de învăţare, un singur lucru ar trebui să se aştepte de la cineva: să absoarbă câtm mai multe lucruri bune şi rele, să se ridice şi să cadă constant. Nivelul său de pregătire ar trebuie să fie estimat şi nu cât de multe cunoaşte. Nu contează dacă a spart ceva pe drum. O persoană care vrea cu adevărat să fie expertă într-un anumit domeniu ar trebui să se conecteze cu materialul cu care va lucara, să îl studieze şi penetreze. Pentru a face asta, trebuie să spargă materialul brut şi să se scufunde în această spargere, în adâncimile materialuli brut.

Aceasta este o metodă total diferită de învăţământ şi educaţie, o metodă care este opusă metodei curente. Nu există note, pentru că în timpul pregătirii nu există nimic pentru care să se dea note. Nu este nici recompensă pentru rezultatele viitoare pentru că altfel omul şi-ar dori recompensa.

În lume, totuşi, oamenii preferă ceva care promite o recompensă. În ultimii 30-40 de ani, oamenii au devenit foarte limitaţi şi nu pot găsi soluţii chiar la crize mici. Asta pentru că nu au o abordare creativă pentru învăţământ. Omul nu a fost construit din spargere astfel încât să fie cu adevărat complexs şi cu multe feţe.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 3/19/12, Studiul celor zece Sefirot

Aducând Lumina în sistemul de educaţie

Întrebare: Sistemul actual de educaţie este limitat. Produce profesionişti dar nu oameni creativi sau artişti care să analizeze şi rezolve problemele globale. Cum poate fi schimbată situaţia?

Răspuns: Asta se poate face numai pe baza înţelepciunii Cabala. Nu există o altă cale. După ce spargerea s-a revelat în ultimele decenii, umanitatea poate fi corectată numai de Lumina Reformatoarea şi niciun expert sau artist nu ne poate ajuta aici. Astăzi, criza este aşa de adâncă înăuntrul dorinţei de primire, încât numai Lumina Reformatoare poate corecta situaţia.

Crizele precedente au fost numai în dezvoltarea nivelelor mineral, vegetal şi animal ale naturii şi ele ne-au împins către criza curentă care este globală şi comprehensivă, la nivelul de vorbitor. Acest nivel nu poate fi corectat continuând să ne dezvoltăm în plan egoist, ci numai de către Lumina Reformatoare care ne va ridica în sus către următorul nivel. Nu mai avem unde să ne dezvoltăm. Trebuie să ne ridicăm.

Numai noi putem învăţa umanitatea asta; nicio educaţie pedagogică nu poate ajuta aici; vorbimd despre un tip diferit de educaţie şi antrenament, unul care permite oamenilor să deschide lumea integrală pentru oameni.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 3/19/12, Studiu celor zece Sefirot

Ce este Dumnezeul din noi?

Întrebare: În psihologia relaţiilor familiei, perioada în care oamenii îşi demonstrează calităţile lor cele mai bune unul altuia se termină relativ repede, pentru că de fapt nu avem aşa de multe calităţi bune. Eventual începem să descoperim şi să ne acceptăm unul altuia punctele slabe.

Răspuns: Atunci când revelăm esenţa omului, nu găsim nicio singură calitate pozitivă, decentă. Haideţi să ne uităm în sursa unor asemenea mişcări pozitive ca iubirea şi compasiunea. O persoană o ajută pe alta, simte iubire şi compasiune, face sacrificii persoanle, dar toate astea răsar din calităţile ei egoiste. Nu putem atribui aceste calităţii virtuţii sale personale, pentru că le primeşte de la natură.

Dacă sunt creat cu toate aceste calităţi frumoase, oamenii spun despre mine: „Ce persoană specială!” Dar dacă natura ne dă un set de calităţi diferite, spunem: „Ce persoană urâtă, îngrozitoare!” totuşi, nici eu nici el nu avem nimic de a face cu asta.

De aceea, până să marcăm o persoană relativ la tot ceea ce este inerent în ea, trebuie să distingem simplu un contur gol şi atribuim toate astea nu ei, ci calităţilor sale inerente. Iniţial, o persoană nu are nici calităţi pozitive nici negative. Trebuie să acceptăm o persoană pentru dispoziţia ei de a fi corectată şi să nu dăm atenţie caracteristicilor sale.

Nu contează cine eşti, atunci când vine vorba de relaţii interpersonale, o ascensiune deasupra are valoarea finală. Deodată descoperi că toate calităţile tale pozitive sunte de fapt mai rele decât cele negative, pentru că ele par bune în afară, dar de fapt provin dintr-un egoism adânc.

Din Discuţie asupra educaţiei integrale nr 13, 12/18/11

O boală este o corecţie

Întrebare: În psihologie, o criză este descrisă ca un fenomen dureros, dar dacă o persoană o depăşeşte şi nu renunţă, tranzitează la un nou nivel, unde o mare cantitatea de energie este descătuşată şi persoană începe să trăiască o nouă viaţă.

Răspuns: Chiar mai mult, orice boală este, de asemenea, un act de vindecare. Să presupunem că apare o disfuncţionalitate. Acum este corectată, compensată într-un anume fel. Iar în timpul când este compensată şi corectată, o considerăm o boală. În realitate, totuşi, este deja o corectare.

În mod intenţionat avem vaccinuri; injectăm mici boli în organism pentru a simula o reacţie pozitivă, pentru a preveni ameninţările externe.

Dacă colectăm împreună toate aceste simptome critice, dureroase, vom descoperi că ar trebui să ne referim la ele ca la o naştere a unei noi stări, o îmbunătăţire a sănătăţii, o corectare, ajustarea noastră şi ridicarea la un nou nivel.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” nr. 13, 12/18/11

Să ne simțim unul pe altul

Întrebare: Să presupunem că în procesul de interacţiune cu o persoană, simt o senzaţie neplăcută de la ea. Poate fi asta o invitaţie de a face un efort pentru a mă conecta cu ea?

Răspuns: Trebuie să te conectezi cu ea. Pune-o în faţa ta şi apoi te gândeşti la ea ca şi cum ai fi tu. Asta este munca ta internă. Din nou, ea depinde de nivelul la care este făcută. Câteodată, trebuie să ne opunem unul altuia pentru a săpa mai adânc, pentru a veni într-un contact mai mare. În esenţă, avem nevoie de contradicţie pentru a ne simţii mai bine unul pe altul.

Contact nu înseamnă să învolburăm imaginea. Din contra, această imagine trebuie să devină mai clară. Trebuie să văd într-o persoană totul opus mie şi, în acelaşi timp, dorinţa ei de a fi cu mine. Când punem aceste două lucruri una peste alta, obţinem un dipol: calităţile opuse cu calităţile pozitive deasupra lor. Această structură tip dipol ne dă perfecţiunea şi ne ascute simţurile, percepţia şi adeziunea.

Acestă contradicţie este opusă reacţiilor normale ale lumii noastre, pentru că adăugăm aici un nivel pozitiv. Asta nu există în lumea noastră.

În lumea noastră suntem dispuşi să acceptăm anumite înţelegeri şi concesii, dar ele sunt duse la un singur nivel: cel egoist. Aici, noi încercăm să facem totul pentru a ne lua pe noi şi pe altul la nivelul următor, coordonându-ne şi în nici un caz îndepărtând sau ştergând calităţile noastre negative iniţiale. Ele continuă să se dezvolte între noi în mod rapid.

Reiese faptul că grupul în care membrii au o bună conexiune între ei, avansează, se dezvoltă şi descoperă în ei calităţile sălbatice şi instinctele primitive: ura, invidia şi gelozia şi totul este pentru nimic, aşa cum spun. Înţelegem că totul este pentru ca noi să ne ridicăm deasupra şi să le folosim în mod corect. Astfel, natura ne ajută în dezvoltarea noastră interioară.

Invers, grupul care prind materialele mai greu şi pune puţin efort în conexiunea dintre ei, nu descoperă rezistenţa şi calităţile negative în eforturile lor de a se uni. Astfel, dipolul lor este mic.

Din  “Discuţie asupra educaţiei integrale” 13, 12/18/11

Grupul este baza pentru revelarea secretelor Naturii

Înteţelepciunea Cabala este metoda care este acum revelată pentru realizarea noastră, pentru a înţelege sistemul unit al guvernării, programului şi structurii universului, care ne va ajuta să depăşim toate problemele şi necazurile. Programul Naturii ne influenţează în mod intenţionat, în aşa fel încât noi vom realiza şi adopta tot volumul în care ne aflăm.Acestea este motivul pentru care studiem înţelepciunea Cabala. În principiu, natura ne împinge către această stare de multe milioane de ani.

Cu toate că nu simţim încă acest volum al universului, astăzi avem materiale care ne vorbesc de asta şi despre grupurile înăuntrul cărora putem începe acestă realizare. Înăuntrul unui grup, putem construi o anumită similaritate cu universul, un micro-cosmos.

Dacă ne unim unul cu altul, în aşa fel încât înăuntrul nostru, înăuntrul unităţii noastre, ar fi forţe de interacţiune deasupra egoismului nostru, apoi, gradual, vom fi în stare să ajungem la o stare în care vom crea o zonă distinctivă de test, un loc ca într-un laborator de cercetare. Studiindu-ne noi înşine şi studiind conexiunea dintre noi, derivată din acţiunile corecte dintre noi, vom începe să simţim manifestarea forţei superioare şi, gradual, să o revelăm în acest laborator, în această conexiune dintre noi.

O vom descoperi în acelaşi fel în care un fizician descoperă secretele naturii cu ajutorul unor imense echipamente, instrumente şi acceleratoare. Numai că acest accelerator, acest instrument, trebuie să fim noi, unitatea noastră, grupul nostru, în care creăm condiţiile petnru ca forţa superioară să se manifeste şi de la o stare ascunsă să devină revelată.

În principiu, asta facem şi suntem pionieri în asta. Restul lumii simte că ceva trebuie să li se întâmple, că trebuie să ajungă la ceva, că sunt în faţa a ceva care nu are o soluţie raţională în calităţile şi instrumentele noastre obişnuite.

Astăzi, nu putem rezolva orice problemă din lume sau chiar o problemă particulară, personală. Atât de interconectate au ajuns problemele. Asta pe de o parte. Pe de alta, ele nu sunt rezolvabile la nivel pământesc.

De aceea, este foarte important pentru noi să adoptăm înţelepciunea Cabala mai repede, să o realizăm în grupuri separate, iar în grupul nostru comun să revelăm forţa superioară, să începem să interacţionăm în mod clar cu aceasta şi să „împingem” această metodologie în lume. Apoi, vom ştii cum să o introducem mai bine, să o prezentăm şi să o revelăm lumii astfel încât să nu o facem fără dovezi.

Simţim şi înţelegem cumva cum să face asta, pentru că avem o predispoziţie particulară, internă. Am dezvoltat-o deja. Ne-am născut cu o asemenea predispoziţie, cu punctul în inimă. Restul umanităţii nu îl are. De aceea trebuie să le demonstră metoda Cabala la nivelul lor.

Numai atunci vom fi în stare să purtăm întreaga lume cu noi, altfel va fi un dramatic drum al suferinţei. De aceea aspiraţia noastră către unitate este o aplicaţie practică a studiului nostru.

Din KabTV “Fundamentele societăţii integrale” 2/5/12