Întrebare: Să presupunem că în procesul de interacţiune cu o persoană, simt o senzaţie neplăcută de la ea. Poate fi asta o invitaţie de a face un efort pentru a mă conecta cu ea?

Răspuns: Trebuie să te conectezi cu ea. Pune-o în faţa ta şi apoi te gândeşti la ea ca şi cum ai fi tu. Asta este munca ta internă. Din nou, ea depinde de nivelul la care este făcută. Câteodată, trebuie să ne opunem unul altuia pentru a săpa mai adânc, pentru a veni într-un contact mai mare. În esenţă, avem nevoie de contradicţie pentru a ne simţii mai bine unul pe altul.

Contact nu înseamnă să învolburăm imaginea. Din contra, această imagine trebuie să devină mai clară. Trebuie să văd într-o persoană totul opus mie şi, în acelaşi timp, dorinţa ei de a fi cu mine. Când punem aceste două lucruri una peste alta, obţinem un dipol: calităţile opuse cu calităţile pozitive deasupra lor. Această structură tip dipol ne dă perfecţiunea şi ne ascute simţurile, percepţia şi adeziunea.

Acestă contradicţie este opusă reacţiilor normale ale lumii noastre, pentru că adăugăm aici un nivel pozitiv. Asta nu există în lumea noastră.

În lumea noastră suntem dispuşi să acceptăm anumite înţelegeri şi concesii, dar ele sunt duse la un singur nivel: cel egoist. Aici, noi încercăm să facem totul pentru a ne lua pe noi şi pe altul la nivelul următor, coordonându-ne şi în nici un caz îndepărtând sau ştergând calităţile noastre negative iniţiale. Ele continuă să se dezvolte între noi în mod rapid.

Reiese faptul că grupul în care membrii au o bună conexiune între ei, avansează, se dezvoltă şi descoperă în ei calităţile sălbatice şi instinctele primitive: ura, invidia şi gelozia şi totul este pentru nimic, aşa cum spun. Înţelegem că totul este pentru ca noi să ne ridicăm deasupra şi să le folosim în mod corect. Astfel, natura ne ajută în dezvoltarea noastră interioară.

Invers, grupul care prind materialele mai greu şi pune puţin efort în conexiunea dintre ei, nu descoperă rezistenţa şi calităţile negative în eforturile lor de a se uni. Astfel, dipolul lor este mic.

Din  “Discuţie asupra educaţiei integrale” 13, 12/18/11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Înteţelepciunea Cabala este metoda care este acum revelată pentru realizarea noastră, pentru a înţelege sistemul unit al guvernării, programului şi structurii universului, care ne va ajuta să depăşim toate problemele şi necazurile. Programul Naturii ne influenţează în mod intenţionat, în aşa fel încât noi vom realiza şi adopta tot volumul în care ne aflăm.Acestea este motivul pentru care studiem înţelepciunea Cabala. În principiu, natura ne împinge către această stare de multe milioane de ani.

Cu toate că nu simţim încă acest volum al universului, astăzi avem materiale care ne vorbesc de asta şi despre grupurile înăuntrul cărora putem începe acestă realizare. Înăuntrul unui grup, putem construi o anumită similaritate cu universul, un micro-cosmos.

Dacă ne unim unul cu altul, în aşa fel încât înăuntrul nostru, înăuntrul unităţii noastre, ar fi forţe de interacţiune deasupra egoismului nostru, apoi, gradual, vom fi în stare să ajungem la o stare în care vom crea o zonă distinctivă de test, un loc ca într-un laborator de cercetare. Studiindu-ne noi înşine şi studiind conexiunea dintre noi, derivată din acţiunile corecte dintre noi, vom începe să simţim manifestarea forţei superioare şi, gradual, să o revelăm în acest laborator, în această conexiune dintre noi.

O vom descoperi în acelaşi fel în care un fizician descoperă secretele naturii cu ajutorul unor imense echipamente, instrumente şi acceleratoare. Numai că acest accelerator, acest instrument, trebuie să fim noi, unitatea noastră, grupul nostru, în care creăm condiţiile petnru ca forţa superioară să se manifeste şi de la o stare ascunsă să devină revelată.

În principiu, asta facem şi suntem pionieri în asta. Restul lumii simte că ceva trebuie să li se întâmple, că trebuie să ajungă la ceva, că sunt în faţa a ceva care nu are o soluţie raţională în calităţile şi instrumentele noastre obişnuite.

Astăzi, nu putem rezolva orice problemă din lume sau chiar o problemă particulară, personală. Atât de interconectate au ajuns problemele. Asta pe de o parte. Pe de alta, ele nu sunt rezolvabile la nivel pământesc.

De aceea, este foarte important pentru noi să adoptăm înţelepciunea Cabala mai repede, să o realizăm în grupuri separate, iar în grupul nostru comun să revelăm forţa superioară, să începem să interacţionăm în mod clar cu aceasta şi să „împingem” această metodologie în lume. Apoi, vom ştii cum să o introducem mai bine, să o prezentăm şi să o revelăm lumii astfel încât să nu o facem fără dovezi.

Simţim şi înţelegem cumva cum să face asta, pentru că avem o predispoziţie particulară, internă. Am dezvoltat-o deja. Ne-am născut cu o asemenea predispoziţie, cu punctul în inimă. Restul umanităţii nu îl are. De aceea trebuie să le demonstră metoda Cabala la nivelul lor.

Numai atunci vom fi în stare să purtăm întreaga lume cu noi, altfel va fi un dramatic drum al suferinţei. De aceea aspiraţia noastră către unitate este o aplicaţie practică a studiului nostru.

Din KabTV “Fundamentele societăţii integrale” 2/5/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Scopul cursului de educaţie integrală este dezvoltarea unei aşa zise vieţi bune pentru cei fără loc de muncă?

Răspuns: În general, vrem să creăm o viaţă bună pentru toată lumea.

Vrem să o facem într-o asemenea măsură încât oamenii fără loc de muncă (să spunem un miliard de oameni) să aibă ceva de făcut. Vrem să distribuim munca printre toţi oamenii conform cu deprinderile lor, astfel încât toată lumea să muncească două sau trei ore pe zi şi să se simtă obligată şi capabilă să dăruie societăţii. Dar în restul timpului să rămână în sistemul de educaţie integrală.

Din discuţie asupra educaţiei integrale, nr. 12 din 16.12.2011

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Presupunând că devin integral şi că mai târziu o altă etapă a dezvoltării devine revelată în natură. Trebuie să reajustez din nou sau asta este ultima etapă a dezvoltării?

Răspuns: Nimeni nu ştie. Nu îţi pot spune asta.

Ce personă serioasă poate vorbi de ceva care nu se încadrează în studiul şi sentimentele ei? Să ne imaginăm ceva? Asta nu este serios. Numai filozofii şi mistici sunt capabili de asta.

Noi ne ocupăm cu ştiinţa şi ne bazăm numai pe date ştiinţifice. Nu discutăm şi nu luăm în considerare altceva ce nu descoperim în natură. Astfel, există loc doar  pentru experimente.

Din discuţie asupra educaţiei integrale, nr. 12 din 16.12.2011

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

În timp ce investigăm Universul, descoperim că toate sistemele sunt interdependente. Planetele se învârt în jurul soarelui, în timp ce sateliţii lor se învârt în jurul planetelor. Cu cât investigăm mai mult acest sistem enorm, cu atât mai clar vedem că toate componentele lui există într-o mişcare interdependentă şi se influenţează una pe alta. Luna de deasupra Pământului influenţează tot ce are loc pe suprafaţa Pământului: sănătatea noastră, senzaţiile, curenţi adânci din ocean, etc.

Soarele ne influenţează şi el: percepm chiar şi cea mai mică explozie solară care are loc. Se spune că anumite fenomene care au loc în soare pot chiar pune în pericol însăşi existenţa Pământului, fiind posibil chiar să îl incinereze.

Biologi, zoologi şi botanişti, ne spun că apariţia vieţii pe Pământ a fost posibilă doar datorită unor condiţii speciale care nu există nicăieri în altă parte din Univers. Până în acest moment, ei nu au descoperit nicăieri altundeva viaţă şi este puţin probabil să existe în altă parte. Iar originea vieţii presupune multe condiţii care se referă la parametrii care trebuie să fie  îndepliniţi simultan, cum ar fi: forţa gravitaţiei, cantitatea de apă, presiunea, temperatura, etc, ar însemnaă că toţi aceşti parametrii fac parte de fapt dintr-o forumulă gigant. Şi numai dacă facem un calcul foarte precis, conform acestei formule, vom fi în stare să învăţăm precondiţiile necesare apariţiei vieţii.

La ştiri ni se spune de obicei cum va fi vremea în următoarele câteva zile. Meteorologii pot face o previziune a vremii pentru o săptămână, dar nu mai mult. De ce?

Previziunile pentru temperatură, umiditate sau vânt sunt bazate pe calcule executate folosind formule complexe şi computere puternice şi iau în considerare condiţiile de climă din întreaga planetă, pe scurt, conexiunea dintre aceşti parametrii este aşa de complexă, adâncă şi bogată, încât chiar şi o simplă predicţie pentru temperatura aerului de mâine, înălţimea valurilor sau alţi factori de care avem nevoie pentru a planifica zborurile avioanelor, rutele vaselor şi tot felul de parametrii pentru alte scopuri, vorbesc de interconexiunea dintre toate părţile naturii, de cum natura nemişcată influenţează vegetalul, cea vegetală influenţează animalul şi animală influenţează omul, în timp ce omul le influenţează pe toate.

Viaţa noastră depinde de natura minerală deoarece trăim pe pământ şi ne extragem toate resursele din adâncuri.  Depindem de natura vegetală deoarece pe aceasta se bazează agrigultura şi, de asemenea, de natura animală deoarece sunt produse alimentare necesare existenţei noastre. Pe deasupra, nu vom fi în stare să ne susţinem o viaţă normală cu excepţia unei societăţi în care fiecare îşi ocupă locul îndeplinind o anumită funcţie.

Cu cât am progresat mai mult de-a lungul istoriei, cu atât mai complexă a devenit societatea noastră şi cu atât am devenit mai independenţi unul faţă de altul. Astăzi facem tranzacţii şi transferăm bani de la o bancă la alta, trimitem nave cu diferite încărcături de la un continent l altul. Iar dacă ne referim la hainele pe care le purtăm, putem spune cu încredere că nu este doar o ţară participantă la fabricarea lor. Una produce materialul brut, alta le procesează, alta le pune împreună şi alta se ocupă de marketing şi vânzare. Asta arată cât de dependenţi suntem unul de altul.

Suntem deja obişnuiţi cu această interdependenţă şi o luăm ca atare. Doar ca aceasta este doar o interdependenţă comercială şi financiară şi nu a necesitat niciodată o implicare emoţională. Dar în ultimul timp observăm că conexeiune dintre noi a atins o asemenea proporţie încât aceasta cere o cooperare adâncă, strânsă.

Mai mult, se manifestă într-o aşa măsură încât orice se întâmplă într-o ţară are repercursiuni în afacerile alteia, chiar să schimbe regimul. Un exemplu sunt protestele din Siria, unde reprezentanţi din diferite ţări îşi arată îngrijorarea pentru că mulţi civili sunt ucişi. Iar ambasadorul Siriei nu are nimic de răspuns la asta. Acţionează ca şi cum nu ar fi ţara sa şi nu are nimic de a face cu asta. Astfel, această dependenţă ne obligă pe toţi.

Vedem că suntem aşa de interconectaţi unul cu altul încât acum avem nevoie de variate mecanisme de guvernare internaţională, fără de care nu am exista în mod normal. De fapt, dacă vrem să avem comerţ, dezvoltăm ştiinţa şi cultura, dacă vrem o viaţă prosper, avem nevoie să dezvoltăm un sistem de educaţie similar şi să îl aplicăm în viaţă.

În timpul ultimelor decade, turismul a înflorit în lume. În timp ce vizităm diferite ţări, vedem cum în acest timp ţările s-au apropiat una de alta în termeni ai nivelului calităţii vieţii oamenilor şi a abilităţii lor de a percepe ceea ce îi înconjoară. Privim la televizor, ascultăm ştirile, ne conectăm virtual prin Internet. Iar această conexiune dintre noi ne va ajuta în curând să eliminăm barierele lingvistice: Noi computere vor traduce automat pentru noi, iar cineva care nu ştie să spunem engleza, care astăzi este limba internaţională, va avea abilitatea să se conecteze cu toată lumea.

Conform cercetărilor moderne, se pare că o persoană obişnuită este conectată cu întreaga lume prin patru dintre cunoscuţii lui. Devenim mai apropiaţi unul de altul în aşa măsură încât aproape de ţinem unul pe altul de mână. Astăzi, nicio ţară nu mai poate fora sonde în adâncime, chiar dacă este propriul teritoriu, pentru prin asta ar putea deranja echilibrul din interiorul crustei terestre şi orice se întâmplă într-o ţară va avea consecinţe nu numai pentru vecini ei ci pentru tot restul lumii.

Am semnat tratate internaţionale care privesc diferite sfere ale activităţii umane, care pot face rău altora, de exemplu cele privitoare la pescuit. Fiecare ţară are propriile limite la emisiile de elemente dăunătoare în atmosferă sau în extragerea resurselor naturale din adâncurile pământului. Începem să simţim din ce în ce mai mult că trăim pe o singură planetă şi că ea este casa noastră pe care o locuim împreună. Şi într-adevăr, aici suntem cu toţi dependenţi unul de altul şi nu putem face tot ceea ce ne place.

Din nefericire ne dezvoltăm încă în mod egoist iar asta nu ne permite să ne luăm în considerare unul pe altul. Am umplut chiar spaţiul trimiţând rachete astfel încât, în acest moment, o mare cantitate de sateliţi, ca şi milione de fragmente ale acestora, mici şi mari, înconjoară pământul. Iar dacă se întâmplă un accident la staţia spaţială, toate fragmentele acesteia pot cădea oriunde şi pe oricine.

Suntem, de asemenea, martorii unor fenomene neplăcute, ca erupţia vulcanilor în Islanda, care au afectat toată Europa până în Siberia, paralizând operaţiile a multor aeroporturi. Iar tsunami din Japonia care a fost provocat de un cutremur şi a produs daune la o centrală nucleară a forţat multe ţări să se gândească că poate merită să suspende dezvoltarea puterii nucleare.

Vedem că nicio o singură naţiune nu poate să îşi construiască politică fără a considera zeci şi chiar sute de factori externi. În fiecare moment trebuie să ia întreaga lume în consideraţie. Iar asta se întâmplă chiar şi celor mai puternice țări care conduc şi care ar părea că nu trebuie să se justifice nimănui. Şi totuşi, ele trebuie să îi considere şi pe alţii, pentru că suntem cu toţi dependenţi unul de altul şi cine ştie cum cea mai mică schimbare în vreuna dintre ţări va avea impact asupra celorlalte.

Din emisiune de la KabTV „O nouă viaţă”, episodul 5 din 02-01-2012

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Există anumită stări sau circumstanţe când o persoană nu are şansa să doarmă. Contează asta? Merită să luăm o pauză de 30 de minute de somn în timpul zilei?

Răspuns: Depinde de persoană. Totuşi, dacă o persoană munceşte din greu asupra sa, atunci îi recomand să ia o pauză în mijlocul zilei pentru a se odihni. Îi recomand, de asemenea, să practice o anumită tehnică care învaţă o persoanăn să doarmă 15 sau 20 de minute şi să se simtă cu adevărat foarte odihnit după aceea.

Este necesar în munca noastră, pentru că suntem în mod constant într-o stare de concentrare interioară către ascensiune, unire şi depunem eforturi mentale şi emoţionale mai mari decât cele normale. De aceea, trebuie să ne odihnim. Este mai important să ne odihnim în timpul zilei decât să dormim o întreagă noapte.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” nr.12, 12/16/11

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Sanatate - Niciun comentariu→

Întrebare: În procesul oricărei activităţi există un criteriu al eficienţei muncii. Este foarte important ca oamenii să înţeleagă dacă îşi fac treaba bine sau nu, pentru a creşte calitatea acesteia, pentru a pune mai mult efort, etc. Care poate fi criteriul eficienţei în grupurile integrale, astfel încât o persoană să aspire să îşi îndeplinească activităţile mai bine?

Răspuns: Avem pentru asta un sistem de auto-evaluare foarte serios. Pentru că tu eşti în mod constant într-o mică societate, poţi întodeauna să te controlezi înăuntrul ei: Cât de conectat eşti la ea, cât de apropiat interacţionezi cu ea, cât de mult te influenţează, dacă te plasezi sub influenţa ei, cât de mult o influenţezi tu, cât de mult poţi să te laşi în jos în faţa ei şi cât de mult te simţi ca fiind vocea deciziei luată pentru a influenţa societatea.

Înseamnă că toate aceste criterii sunt mediul şi eu: Eu sunt deasupra lui pentru a-l influenţa în mod poziti; sunt sub el pentru a primi influenţa pozitivă. Şi la fel este în ceea ce priveşte mediul relativ la mine: mă influenţează de sus şi vrea să primească de jos de la mine partea mea de participare la el.

Sunt metode foarte simple, directe, ale evalulării stării cuiva. O persoană poate ştii în fiecare secundă unde se află.

Din Discuţie asupra educaţiei integrale nr. 11, din 16.12.2011

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: La şcoală, învăţătorul întreabă de obicei iar studentul răspunde. Tu ai o abordare complet diferită. Pui întrebări foarte rar iar ca regulă aştepţi să fii întrebat. De ce?

Răspuns: Pentru că eu vreau ca eplicaţiile mele să trezească în student lipsuri, spaţiile goale, adică întrebări pentru a cunoaşte, a învăţa. O explicaţie făcută în mod corectă nu „îl face să tacă”, nu îi dă satisfacţie, împlinire. Relevă un pic din ceea ce explic, iar apoi studentul începe deodată: „Dar de ce este aşa? Dacă nu este aşa ci este total diferit?”

Este ca şi cum pun în explicaţiile mele şi întrebările mele, oportunitatea de a întreba şi perplexitatea adusă de ele, şi  o fac în avans. Vreau ca ei să găsească defecte în explicaţiile mele. Asta îi va ajuta să înţeleagă explicaţiile mai bine şi să le absoarbă. Este foarte important.

De aceea, dacă explic şi totul este clar tuturor şi nu există nicio întrebare, consider că nu am explicat de fapt nimic. Mă simt foarte rău atunci. Când sunt multe întrebări – „asta nu este aşa, nu de acolo, nu aşa” – atunci acesta este un material care va fi cu siguranţa absorbit.

Comentariu: O întrebare totuşi, nu este întodeauna o întrebare…

Răspuns: De cealaltă parte, fă tot ceea ce crezi că este necesar astfel încât audienţa să înveţe din asta. Mulţi oameni întreabă dar nu ştiu să îşi formuleze întrebările exact. Înţelegem că atunci învăţătorul trebuie să îl ajute pe student, să îl simtă.

Cred că dacă transmit informaţia în 15-20 minute şi apoi întrebările durează de două ori mai mult, atunci acea lecţie este absorbită cu adevărat. Este foarte important. Este ca şi cum aruncaţi momeala apoi ei o înghit şi se reped la ea. Cu ajutorul acestei momeli ei se vor apropia cu siguranţă de voi, se vor ţine de voi. Asta pentru că întrebarea sau răspunsul sau explicaţia, încep cu faptul că voi aveţi ceva iar ei nu au. Încercaţi să le transpuneţi lor ceea ce aţi decis la un anumit moment.

Transferul trebuie să se faca astfel: voi oferiţi informaţia iar ei, ca răspuns, pun orice fel de întrebare din întregul material pe care l-au auzit (numai auzit!), pentru a-l experimenta, stăpânii şi absorbii.

Întrebare: Care este caracteristica unui răspuns cu care să facă să înceteze interesul unei persoane?

Răspuns: Eu nu fac niciodată asta. Încerc să dau un răspuns în care ating în mod intenţionat un alt aspect. Studentul are imediat o reacţie: „Chiar? Şi cum se întâmplă asta?” Asta înseamnă că răspunsul la întrebare îl conduce către alte întrebări.

Vreau ca întregul material, pe care îl transmit pe durata primelor 15 minute, să fie mai târziu penetrat din toate părţile de întrebări. Atunci acesta va rămâne în ei. Prin răspunsurile mele îi ajut cu să pună o nouă întrebare. Răspunsul corect poartă următoarea întrebare în el, iar întrebarea corectă este deja o jumătate de răspuns.

Din “Discuţie asupra Educaţiei Integrale” 11, 12/16/11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Puterea daruirii este puterea conectarii. Fără ea, nu am nici o legătură cu familia mea sau vreun contact cu alte persoane sau copii; nu am nici o legătură cu societatea umană ca întreg. Ne omoram pur şi simplu pe noi înşine şi comunitatea noastră prin esuarea de a folosi puterea daruirii.

Acesta este motivul pentru care acum a devenit absolut necesar pentru noi sa dobândim această putere. Aceasta este pur şi simplu o chestiune de viaţă sau de moarte. De aceea criza a venit să ne arate unde suntem. Am ajuns in aceasta stare pe cont propriu. Acum, avem nevoie doar s-o examinam şi s-o evaluam pentru a înţelege ceea ce ne lipseste. Ne lipseste puterea de a darui. Deci cum o dobandim? Doar prin construirea unui mediu bun.

Acest mediu nu există în natură. Trebuie sa-l construim în mod artificial, astfel incat sa ne serveasca ca exemplu, sa ne preseze şi sa ne împinga, ajutându-ne sa începem sa daruim un pic. Această societate va trata pe toţi ca si cum le-ar da un avertisment: „Tu nu vei primi nimic, dacă nu daruiesti. Nu numai ca nu vei primi nimic, dar vei pierde si respectul pe care il ai acum, astfel încât să simţi ca esti un nimeni, un zero absolut pe care toata lumea il dispretuieste. ”

Societatea te va influenţa prin copiii tai şi prin alte persoane a căror opinie o preţuiesti. Aceasta va submina sentimentul de auto-valoare şi respectul de sine în fiecare persoană care nu va depune eforturi spre daruire, arătându-i-se cât de mica şi corupta apare în ochii societăţii. Toată lumea se va tine pur şi simplu departe şi nu va dori să fie aproape de el sau ea.

În acest fel, vom obliga o persoană să se gândească la dobandirea puterii de a darui. S-o învatam ce este si s-o lasam sa vrea sa fie ca ea. Apoi, societatea o va trata invers: O va respecta şi o va preţui foarte mult.

Noi nu avem nici o altă alegere, deoarece avem nevoie sa invatam ce înseamnă sa daruiesti. Când vin să învaţ, sunt interesat in a avea munca mea cu mediul în aceste două planuri: cu un băţ impotriva egoismul meu, pedepsindu-mă cu dispreţul lor, iar pe de altă parte, lăudându-mă pentru dăruire. În acest fel, egoismul meu va alege sa pretuiasca puterea daruirii îndreptata împotriva sa.
Eu voi primi împlinire socială şi aprobare atunci când daruiesc. Societatea se va apropia de mine şi nu-mi va ofensa marele meu egoism si nu ma va ruşina.

Cu alte cuvinte, vom vedea că, în acest fel, acţionam mai presus de egoismul nostru care a crescut şi si-a umflat proporţia în fiecare dintre noi. Putem educa o persoană în special cu ajutorul egoismului,  prin influenţa mediului. Acest lucru se numeşte educaţie integrală, deoarece invatam o persoană să fie parte integrantă, conectata cu toată lumea.

O persoană începe să aprecieze forţa daruirii, prin virtutea careia dobândeşte respectul şi onoarea mediului. Oamenii o invidiază pentru  creşterea ei atât de mare şi pentru pretuirea atât de mare din partea mediului său. În acest fel, un egoist începe sa pretuiasca forta daruirii, sa vada ce se poate face cu mediul corect.

Aici, mediul joacă rolul de educator, ca un tată şi mamă în relatia cu un copil, ca educatorii şi profesorii în legătură cu un copil, sau ca un profesor în legătură cu un student. Marea societate umană acţionează în acelaşi mod în ceea ce priveşte fiecare adult.

Modul în care mediul tratează o persoană depinde de avansarea lui sau a ei. Apoi, datorită acestor două forţe: de primire şi de daruire la societate, o persoană dobândeşte un instrument de a săpa mai adânc în interiorul ei, al societatii şi al naturii. El sau ea începe să înţeleagă ce se întâmplă în domeniul forţelor, în psihologia lor lăuntrică şi in psihologia interioară a naturii şi societatii.

Acest lucru ajută o persoană sa înceapa sa simta modul în care aceste două forţe acţionează în toata realitatea, modul în care acestea funcţionează într-o stâncă, în plante şi animale, în interiorul omului şi în mediul înconjurător şi in familie-  peste tot. Ea lucrează cu aceste două forţe ca si cum ar fi proprietarul lor. În acest fel le analizează şi învaţă despre tot.

Ea intră într-o reţea care conectează toata realitatea, o reţea creată prin întrepătrunderea acestor două forţe. Acesta este motivul pentru care înţelege întregul program al creatiei, întregul nostru proces de dezvoltare şi unde conduce.

La urma urmei, totul este conform cu un anumit proces. Doar că noi nu vedem acum, deoarece operam doar cu o singură forţă. Atunci când o persoană începe să utilizeze ambele aceste forţe pe cont propriu, i se da un instrument ştiinţific de cercetare, cu ajutorul caruia examinează tot ce se intampla in natura. În acest fel, ea devine un adevărat maestru al soartei ei şi a tot ceea ce se întâmplă. Toate acestea se fac prin ridicarea constiintei la un nou nivel.

Dintr-o „Discutie despre educaţia integrală”  12, 16/12/11

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Stiu ca acordati atentie rutinei zilnice in grup si modului in care elevii au grija de sanatarea lor fizica.

Raspuns: Asa este. Daca oamenii din grup ar fi eliberati de munca inutila care doar polueaza mediul si ar putea petrece intre doua si trei ore pe zi lucrand in beneficiul societatii integrale, ei ar avea timp si ar participa cu siguranta la activitati sportive si ar face exercitii fizice.

O parte a activitatilor fizice ar avea loc in aer liber: in natura, pe plaja, la picnicuri, si alte activitati care in anumite conditii pot dura cateva zile. Noi deja facem aceste lucruri. Nu neglijam importanta dezvoltarii fizice.

In grupul nostru avem maseuri, chiropracticieni, dansatori minunati.Noi vedem ca grupul are propria sa viata, si prietenii se ajuta pentru a-si rezolva problemele de sanatate. Noi acordam o mare atentie acestui lucru, si eu consider ca este o parte inseparabila a cestui proces integral.

In afara pauzelor de masa si a altor evenimente, noi alocam exercitilor fizice.cel putin treizeci de minute pe zi, de trei ori pe zi (daca nu mai mult). In fiecare moment cineva poate lua o cafea, sau daca doreste poate fuma o tigara. Nimeni nu este ingradit in vreun fel. Insa, exercitiile fizice, mersul rapid, masajul, etc sunt absolut necesare.

Din  “Discutii despre Educatia Intergrala” #11, 12/16/11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica, Sanatate - Niciun comentariu→