Michael Laitman, pe Quora: “Pot evreii americani și israelieni să rămână împreună??“

Un sondaj recent al evreilor mileniali din SUA și Israel, realizat de Comitetul Evreiesc American, arată că aproximativ un sfert dintre respondenții din SUA au fost forțați să-și ascundă evreimea din cauza climatului anti-Israel, ceea ce a făcut, de asemenea ca aproximativ un sfert dintre respondenți să regândească legătura lor cu Israel.

În vremurile în care climatul anti-israelian se intensifică, evreii americani și israelieni pot rămâne împreună ca urmare a întăririi noastre – evreii. De asemenea, trebuie să definim cu exactitate ce înseamnă a fi evreu și ce înseamnă a fi israelian în statul Israel și în lumea de astăzi.

Un evreu este cel care aspiră la unitate cu toată lumea (cuvântul ebraic pentru „evreu” [Yehudi] provine din cuvântul pentru „unit” [yihudi] [Yaarot Devash, Partea 2, Drush nr. 2]). Oamenii care nu au nicio aspirație pentru unitate nu pot fi considerați evrei.

Dacă acceptăm și începem să trăim conform adevăratului sens spiritual de a fi evreu, atunci locul de reședință al cuiva nu ar conta, fie că este Israel, America sau pe Lună. Am trăi cu toții după aceleași valori. Dacă aspiri să te conectezi pozitiv cu ceilalți, atunci ești evreu pentru că vrei unitate cu toată lumea.

Bazat pe videoclipul „Pot evreii americani și israelieni să rămână împreună?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum poate fi vreodată invidia sau gelozia bună?“

Invidia este o mare forță de dezvoltare. Este rea doar dacă ne pune pe un curs distructiv. Totuși, dacă invidia ne face să ne construim și să ne îmbunătățim, atunci invidia este bună.

Invidia este o calitate caracteristică dorințelor noastre egoiste. Cu ajutorul  ei, vedem că alții au lucruri pe care noi nu le avem. Ne face astfel să ne dezvoltăm.

Invidia ne integrează, iar o astfel de integrare poate continua până la punctul de a înțelege dorințele, gândurile și calitățile altor oameni.

Bazat pe videoclipul „Cum poate fi bună invidia?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “De ce crede lumea că noi am ucis-o pe Shireen Abu Akleh”

Pe 24 mai, AP News a raportat: „Recenzii sugerează că un foc israelian a ucis reporterul”, dar „nu este un cuvânt final”. Două zile mai târziu, CNN a făcut ecou AP News, declarând: „Shireen Abu Akleh a fost ucisă într-un atac țintit al forțelor israeliene”. Palestinienii refuză să permită examinarea criminalistică a condiţiilor care au ucis-o pe Abu Akleh, iar Israelul a declarat deja că niciun soldat israelian nu a tras niciun foc de armă în momentul morții ei, dar lumea s-a hotărât.

În urma rapoartelor și având în vedere poziția Israelului, un student m-a întrebat acest lucru: „Cel mai uimitor lucru pentru mine este că au stabilit că Israelul a împușcat-o intenționat, că soldații israelieni au ucis un jurnalist în mod deliberat! Știu că un soldat israelian nu ar împușca niciodată în mod deliberat un civil, deoarece contrazice tot ceea ce fiecare soldat este învățat înainte de a i se permite să efectueze prima lovitură de antrenament” protestează el. „Deci, cum se poate ca lumea să fie sigură că noi am făcut-o, că Israelul a ucis în mod deliberat un civil?”

Răspunsul meu pentru el a fost simplu: lumea vrea să fie așa. Întreaga lume vrea să adopte această versiune pentru că așa vrea ea să fie. Întreaga lume vrea să acuze Israelul de tot mai multe crime până când însăși existența statului evreiesc este delegitimată.

Acesta este motivul pentru care nu numai CNN și AP, ci aproape întreaga lume a presei este împotriva Israelului și oferă relatări false despre ceea ce se întâmplă. Mai rău încă, chiar dacă Israelul ar putea examina condiţiile care au ucis-o pe Abu Akleh și ar putea demonstra că nu provine de la o armă israeliană, nimeni nu l-ar crede. De fapt, nimeni nici măcar nu s-ar deranja să citească raportul Israelului; ar presupune că mințim, chiar înainte de a citi primul cuvânt.

Încercarea de a înfrunta argumentele palestiniene la nivelul lor este o cauză pierdută. Putem spune orice ne dorim, dar lumea nu va asculta nici măcar un cuvânt și va încuraja în schimb fiecare cuvânt care vine de la palestinieni.

Dacă vrem legitimitate, trebuie să adoptăm o abordare complet diferită. Vom câștiga legitimitatea lumii de a trăi în statul Israel atunci când vom începe să trăim ca poporul Israel și vom înceta să mai încercăm să trăim ca restul lumii. În subconștient, asta așteaptă lumea de la noi.

Lumea ne învinuiește pentru tot ce este rău în această lume pentru că ei simt, chiar dacă nu recunosc ei înșiși, că avem puterea și obligația de a face lumea bună. Și din moment ce lumea nu este bună, este vina noastră.

Omenirea nu crede că cineva are această capacitate în afară de noi evreii, și nu se așteaptă ca altcineva să ajute lumea să iasă din crize. Ei așteaptă acest lucru doar de la noi și sunt supăraţi pentru că nu am făcut-o. Acesta este motivul real pentru care antisemitismul se intensifică de fiecare dată când apar probleme.

Palestinienii ne atacă nu pentru că vor pământul înapoi, deși așa simt ei, ci pentru că nu folosim pământul în scopul pentru care lumea l-a încredințat în mâinile noastre. Suntem națiunea căreia i s-a spus că, dacă nu ne unim ca un singur om cu o singură inimă, Dumnezeu va întoarce muntele asupra noastră ca pe o boltă. Suntem națiunea care s-a angajat să-i iubească pe alții la fel de mult cum ne iubim pe noi înșine și suntem națiunea căreia i s-a poruncit să fie lumina națiunilor, să fie un model de unitate pentru întreaga lume.

De asemenea, suntem națiunea care ne-am încălcat jurământul de nenumărate ori, până când am fost exilați din țară tocmai pentru că ne uram unii pe alții. Acum 75 de ani, Liga Națiunilor ne-a dat înapoi pământul, dar din moment ce nu am construit o societate model, lumea vrea să ni-l ia înapoi.

Presa reflectă doar simţirea lumii. Dacă restabilim unitatea, lumea își va schimba atitudinea față de noi și rapoartele se vor schimba în consecință. Până nu facem acest lucru, nu ar trebui să ne așteptăm la vreo acoperire pozitivă din partea mass-media.

Veți afla mai multe despre legătura dintre unitatea evreiască și ura față de Israel în Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism, Fapte istorice despre antisemitism ca o reflectare a discordiei sociale evreiești , and  Ca un mănunchi de trestii: 

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Imaginează-ţi că copilul tău nu este al tău”

Imaginați-vă un bărbat care devine tatăl unui băiețel după mulți ani de neliniște fără copii. Dorul intensifică iubirea tatălui pentru fiul său, iar el se cufundă cu capul înainte în paternitate. Își ține băiețelul în brațe după mese, astfel încât să poată eructa, să vorbească cu el și să-i schimbe scutecele. Pe măsură ce fiul său crește, el îl învață tot ce știe, îl duce la antrenamentele Ligii mici și strigă cu ceilalți părinți mândri în timpul jocurilor. Ori de câte ori fiul său are probleme la școală, cu alți copii sau cu colegii de echipă, tatăl său îl ascultă și îi dă câteva sfaturi părintești. Și în fiecare noapte, înainte să adoarmă, tatăl lui stă lângă patul lui și îi citește o poveste înainte de culcare.

Tatăl este atât de mândru de fiul său, încât prietenii lui de la serviciu îl tachinează despre asta. Se spune că el crede că nu există alți copii pe lume în afară de fiul său și, pentru că își iubește atât de mult fiul, nu-i plac alți copii. Tatăl râde, dar admite că, ca în orice tachinare, există ceva adevăr în asta.‎

Apoi, într-o zi, doi polițiști și un asistent social bat la ușă și îi arată tatălui acte care dovedesc că a fost o greșeală teribilă și copiii au fost schimbati la naștere. Fiul lui nu este fiul lui, ci al altcuiva, iar parinţii biologici ai fiului său au fost deja anunţaţi şi doresc ca acesta să vină să locuiascăcu ei cat mai repede. Fiul lor, care este fiul lor biologic, vrea și el să-i cunoască și să meargă să locuiască cu ei. Asistentul social și ofițerii explică că fiul său va trebui să locuiască cu părinții săi biologici.‎

Poate că nu suntem conștienți de asta, dar tragedia tatălui este foarte asemănătoare cu un proces pe care îl trăiește întreaga umanitate, cu o diferență majoră. În cazul tatălui, pierderea este insuportabilă. În cazul umanității, suntem pe cale să aflăm ce fiu urât am avut și ce fiu minunat este pe cale să-l înlocuiască.‎

Fiul străinilor pe care l-am crescut este ego-ul nostru. Ego-ul a cerut totul de la noi și nu a simțit nicio recunoștință. De fiecare dată când îl mulțumim, el cerea mai mult. În cele din urmă, a cerut mai mult decât puteam oferi noi; am epuizat oferta, am rămas fără bani, am rămas fără resurse și am rămas fără putere.‎

Mai mult, fiul nostru, Egoul, ne-a incitat împotriva tuturor celorlalți băieți, i-a făcut să arate îngrozitor în ochii noștri și ne-a făcut să-i urâm pe ei și pe părinții lor. Ne-a făcut chiar să luptăm împotriva lor. Ne-a orbit faţăde faptul că avem cu adevărat nevoie de acei copii și părinți, că ne-au dat tot ce avem: muncă, companie și tot ce aveam nevoie în viață.‎

Pentru că am ajuns la capătul puterilor noastre, începem să deschidem ochii și să vedem că Egoul nu este un fiu atât de iubit, ci un monstru. Și mai important, începem să realizăm că el nu este cu adevărat fiul nostru și nimic nu ne leagă cu adevărat de el, în afară de minciunile lui despre legătura noastră. Treptat, descoperim că adevărații noștri frați sunt toți ceilalți. Ei, toată umanitatea, sunt familia noastră.‎

Acum că începem să realizăm adevărul, putem dezvolta o nouă atitudine față de ceilalți oameni. Inițial, vom face pași mici. Dar pe măsură ce tot mai mulți oameni recunosc adevărul despre ego-ul lor și despre atitudinea lor față de ceilalți, vom învăța să mergem mai încrezători împreună. Vom învăța să ne pese de ceilalți acolo unde înainte simțeam doar indiferență sau chiar ciudă. Ne vom îndrepta răutatea către inamicul nostru din interior și, făcând astfel, vom învinge pe singurul nostru dușman, fiul nostru fals, Egoul.‎

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Nicio surpriză: ONU promovează planul de suveranitate palestinian cu Ierusalimul drept capitală””

Săptămâna trecută, în apropierea celebrării din Israel a Zilei Ierusalimului, a devenit cunoscut faptul că Națiunile Unite lucrează intense cu Autoritatea Palestiniană și o companie de proiectare arhitecturală iordaniană pentru a stabili Ierusalimul de Est ca fiind capitala unui stat palestinian până în 2030, proiectând „ planuri elaborate pentru exproprierea pământului israelian”.

Planul, construit de UN-HABITAT, programul Națiunilor Unite pentru așezările umane, Centrul Internațional de Pace și Cooperare (IPCC), o organizație palestiniană de planificare și dezvoltare urbană și Arabtech Jardaneh, o firmă de inginerie și proiectare arhitecturală, își propun să „vadă părți din Acordurile de la Oslo revenind”. De asemenea, ei văd Ierusalimul ca fiind „capitala statului Palestina, inima lui care bate și cea mai importantă zonă metropolitană” și au proiectat „planuri elaborate pentru exproprierea pământului israelian pentru proiect”.

Deși este neliniștitor pentru urechile israelienilor să audă astfel de știri, nu ar trebui să fim surprinși. După cum am scris și am afirmat de mai multe ori, ONU care reprezintă națiunile lumii nu ne vrea aici. Regretă decizia sa din 1947 de a împărți pământul între evrei și arabi și ar dori să vadă Israelul șters de pe hartă.

Nu ar trebui să fim surprinși că acest lucru se întâmplă, deoarece noi înșine îl facem să se întâmple. Există o formulă foarte simplă pentru acceptarea poporului evreu între națiuni: când ne unim cu dușmanii noștri, ei se unesc împotriva noastră; când ne unim unii cu alții, dușmanii noștri se unesc cu noi.

Ierusalimul ar trebui să fie centrul spiritual al poporului evreu. Cu alte cuvinte, ar trebui să fie o putere a unității, un model de solidaritate și coeziune pentru întreaga lume.

Numele ebraic al Ierusalimului este Yerushalayim, din cuvintele Ir Shlema, cetatea întregimii. Acesta este locul în care toate forțele conflictuale ale lumii ar trebui să se completeze și să beneficieze unele de altele, mai degrabă decât să încerce să se distrugă una pe cealaltă. În prezent, conflictele sunt acolo, dar complementaritatea nu se vede nicăieri. Acesta este motivul pentru care orașul este atât de plin de ceartă, conflicte și violență și de ce națiunile se luptă pentru el.

Nu ar trebui să ne așteptăm ca pacea să prevaleze în Ierusalim până când nu vom face pace între noi. Noi suntem cei cărora ni s-a poruncit să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă” și astfel să devenim „o lumină pentru națiuni”. Noi suntem cei care au dat lumii motto-ul „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” și suntem cei care trebuie să îl demonstrăm. Acesta este sensul de a fi o lumină pentru națiuni.

După al Doilea Război Mondial, națiunile au decis că merităm o altă șansă și au votat pentru înființarea unui stat evreiesc în țara istorică a Israelului. La suprafață, decizia a fost motivată în primul rând de ororile Holocaustului, dar în spatele ei se afla așteptarea că ne vom întoarce și noi la chemarea noastră.

Dar nu ne-am întors la chemarea noastră de a fi o lumină a unității pentru națiuni. De la întoarcerea noastră am demonstrat diviziune, ură, complicitate cu dușmanii împotriva propriului nostru popor și ură între facțiunile societății evreiești. Am dezamăgit umanitatea.

Singurul mod în care putem rămâne pe pământul nostru istoric este să ne întoarcem la misiunea noastră istorică de a fi un far al unității pentru lume. Când recunoaștem suveranitatea iubirii unora pentru alții asupra noastră, lumea va recunoaște suveranitatea noastră asupra Ierusalimului.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Criza climatică – Nu-i o joacă de copii ”

Sculptură din nisip de Ziua Mediului este văzută pe plaja Puri din Golful Bengal, deoarece este creată de sculptorul în nisip Manas Sahoo pentru conștientizarea oamenilor din zona de coastă cu ocazia Zilei Mondiale a Mediului de la Puri, la 65 km de statul indian est de Odisha. capitala Bhubaneswar pe 5 iunie 2021. (Foto de STR/NurPhoto)

Planeta rămâne fără timp – umanitatea folosește resursele lumii mai repede decât planeta își poate reveni în mod natural. Aceasta este evaluarea directă a Națiunilor Unite asupra crizei climatice cu ocazia Zilei Mondiale a Mediului sărbătorită pe 5 iunie.

Tema din acest an este „Doar un pământ”. Dar dincolo de sloganurile captivante, adevărul este că nu pare să realizăm că într-adevăr avem un singur loc unde să trăim: Planeta Pământ. Continuăm să ne tragem în propriile picioare prin acțiunile noastre nesăbuite față de mediul înconjurător.

În ciuda a câtă lume continuă să strige, să vorbească la nesfârșit despre criza de mediu, câte întâlniri au loc și câte decizii se iau, nimic nu pare să ajute. Fie pur și simplu lăsăm starea planetei așa cum este acum, ignorăm toate problemele și așteptăm să se întâmple următorul dezastru, fie admitem că tot ceea ce am făcut până acum este ineficient și inutil și în sfârșit facem brusc schimbarea necesară.

Pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la starea precară a planetei, începând de anul viitor, școlile israeliene vor face cursuri obligatorii privind criza climatică pentru elevii de toate vârstele, au anunțat recent Ministerul Educației și Protecția Mediului. Aceștia vor începe să integreze un program de mediu echivalent cu o oră pe săptămână în programa școlară pentru elevii de la grădiniță până la liceu.

Va face acest lucru o diferență sau va fi la fel de nereușit ca eforturile anterioare de a rezolva problemele de mediu? Răspunsul nu depinde de orele petrecute în aceste studii sau de cine le va dezvolta. Mai degrabă, depinde de ceea ce este predat și de măsura în care studenții înțeleg cauzele crizei climatice și cum să le rezolve.

Știm că severitatea crizei de mediu globale poate fi comparată cu o navă spațială care vine spre noi pentru a distruge planeta și că noi, cei care trăim pe Pământ trebuie să ne pregătim să nu fim afectați de ea. Și cum ne pregătim? Trebuie să explicăm că criza climatică este o consecință a unei crize umane. Așadar, soluția care va aduce în cele din urmă lumea în echilibru este ca noi să ne schimbăm pentru a cultiva relații umane pozitive și a ne apropia unul de celălalt pe plan interior. Adică, inima trebuie să se extindă nu fizic, ci emoțional. Să începem să simțim întreaga lume ca parte a fiecăruia dintre noi și să avem grijă de întreaga lume așa cum ne pasă de noi înșine.

Acest lucru este adevărat, deoarece natura este un sistem de conexiuni integrale care operează printr-o ierarhie. Ceea ce se întâmplă la orice grad anume din sistem afectează toate celelalte grade. Intensitatea impactului asupra sistemului corespunde cu locul în care se află acesta în clasamentul ierarhic. Rasa umană este cel mai înalt nivel din natură, deasupra celui mineral, vegetal și animal. Prin urmare, partea sistemului care distruge cel mai mult echilibrul ecologic sunt acțiunile egoiste ale ființelor umane care ignoră interesele altora, inclusiv celelalte părți ale sistemului naturii.

Omenirea nu poate face nimic pentru a corecta această tendință de autocentrare până când nu recunoaște că instinctul său dăunător îi guvernează toate deciziile și este sursa primară a dezechilibrului în natură. Învățând cum să construim relații bazate pe înțelegere reciprocă, grijă și cooperare, se creează o forță pozitivă care este capabilă să restabilească armonia la toate nivelurile naturii. Acesta este adevărul crucial care trebuie predat.

Când învățăm cum să transcendem toate tendințele noastre egoiste negative și să recunoaștem că toți suntem părți individuale într-un mecanism unic, conectat și complet interdependent, vom înțelege, de asemenea, că a face bine altora este de asemenea bine pentru noi. Așa cum astăzi suntem cei care distrugem întreaga natură, avem și puterea de a o repara. Numărătoarea inversă a planetei este pornită, dar avem încă o fereastră de oportunitate să o controlăm dacă ne schimbăm gândurile, acțiunile și dorințele de a ne îmbunătăți relațiile umane.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum poți profita la maximum de o relație “

Putem profita la maximum de o relație luând mai întâi în considerare faptul că suntem părți ale sistemului interconectat și interdependent al naturii și că fiecare avem roluri unul față de celălalt în acest sistem.

Pur și simplu așa ne aranjează natura. Trebuie să acceptăm acest lucru ca pe un dat și să căutăm cum să folosim corect acest dat, adică să ne dăm unul altuia oportunitatea de a ne corecta – de a îmbunătăți modul în care ne vedem pe noi înșine și lumea ca ființe interdependente – pentru a ne conecta în integralitate și perfecțiune.

Cu alte cuvinte, înseamnă că trebuie să ajungem la o stare de iubire din ce în ce mai mare între noi. Când ne propunem să atingem o stare de iubire reciprocă în cel mai scurt mod posibil, atunci nu contează ce trăim pe drum până acolo.

Totul se îndreaptă către o stare finală de iubire. Dacă nu se va întâmpla chiar acum, atunci va avea loc peste câțiva ani, iar dacă nu peste câțiva ani, atunci în câteva încarnări. Prin urmare, atunci când intrăm într-o relație, ar trebui să urmărim nu mai puțin decât o stare de iubire completă și perfectă.

Bazat pe videoclipul „Cum să profitați la maximum de orice relație” cu cabalistul Dr. Michael Laitman, Yael Lesshed-Harel și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Criza din America de hrană pentru bebeluși: hrană de gândit ”

America se confruntă cu o lipsă de alimente fără precedent în cel mai delicat loc al său, bebelușii. Lipsa de lapte praf pentru sugari din SUA a activat o lege din perioada Războiului Rece pentru a acorda prioritate și a accelera producția. În plus, zborurile forțelor aeriene americane au transportat tone de importuri de alimente pentru copii din Europa în ceea ce se numește „Operațiunea Fly Formula”. Ar fi putut fi o poveste frumoasă dacă nu ar fi fost atât de tragică și reală. Atinge un nerv sensibil, astfel încât să putem reconstrui societatea ca o plasă de siguranță umană pentru toţi oamenii din lume.

Săptămână după săptămână, părinții și îngrijitorii din America au călătorit prin state în căutarea formulei pentru copii doar pentru a găsi provizii limitate sau rafturi goale. Lipsa continuă de lapte praf pentru copii în SUA a fost cauzată de întreruperile legate de pandemie în lanțul global de aprovizionare și de închiderea celei mai mari fabrici de producție a Abbott Nutrition, principalul furnizor al pieței americane, din cauza preocupărilor legate de contaminare.

Cum ar putea o asemenea criză să lovească America cea puternică? La urma urmei, nu este o țară în curs de dezvoltare. Este o superputere care ar trebui să fie imună la o astfel de criză a unui bun esențial. Dar acesta nu va fi un incident izolat. Vom vedea în curând multe fenomene similar, ca urmare a mai multor variabile care afectează lumea de astăzi.

Criza alimentelor pentru bebeluși din SUA ne arată că nicio țară, mare sau mică, bogată sau săracă nu este imună la insecuritatea alimentară. Nimeni nu poate garanta stabilitatea pentru asigurarea celor mai de bază nevoi pentru toată lumea, inclusiv pentru a susține viața copiilor. Aceasta este realitatea instabilă și vulnerabilă în care trăim astăzi; tot mai mulți oameni și țări vor fi afectate și vor demonstra cât de zdruncinată este lumea, de parcă s-ar clătina într-un picior.

Trebuie să deschidem ochii și să vedem că societatea umană nu a fost construită ca un sistem de securitate reciprocă, având ca preocupare principală hrana și copiii. Nu am reușit să planificăm pentru vremurile rele în vremurile bune. Dacă nu admitem, atunci problemele noastre de aprovizionare doar se vor adânci.

Planeta noastră rătăcită este capabilă să ne ofere totul, dar nu îi dăm șansa de a ne oferi ceea ce este necesar, inclusiv hrana pentru sufletul de care avem nevoie, din cauza relațiilor noastre umane rupte. Stricăm tot ceea ce atingem datorită egoismului nostru în creștere, care ne împiedică să fim atenți față de ceilalți.

Scopul acestei crize este să ne zguduie și să ne facă să înțelegem că nu avem de ales, că la scara priorităților, înainte de bani, respect și educație, trebuie să ne asigurăm că fiecare persoană din lume primește o alimentație adecvată.

Așadar, pe lângă formula pentru bebeluși, în ceea ce privește securitatea alimentară în general putem alege zone fertile precum în Siberia sau America de Sud și le putem transforma în câmpuri globale de cereale care oferă totul pentru toată lumea. Singura condiție este să existe o dorință reală de a hrăni și de a aduce beneficiu întregii lumi, fără a o transforma în afacere personală a cuiva pentru profit individual în detrimentul suferinței altora.

Pirkei Avot (Etica Părinților) ne învață: „Dacă nu există făină, nu există Tora”. Într-adevăr, hrana ar trebui să fie baza preocupării noastre umane. Dacă nu suntem capabili să oferim pâine pentru toată lumea, nu vom putea crește și ridica specia umană la un nivel mai înalt decât cel fizic, la nivelul grijii și echilibrului reciproc. Într-o astfel de stare nu ne va lipsi nimic și vom putea garanta un viitor bun copiilor noștri și întregii societăți.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Se apropie o mare dezordine ”

Creșterea inflației pare să fi prins pe toată lumea pe nepregătite. Rata inflației din SUA de 8,3% în aprilie, deși reprezintă o încetinire față de lunile precedente, este încă mult prea mare pentru confort. Situația nu este cu mult mai bună în zona euro, unde inflația a urcat la 8,1%. Prețurile cresc în toată lumea și nimeni nu știe cum să le oprească. După toate probabilitățile, reacția în lanț a creșterilor de prețuri va duce la creșterea prețurilor în mai multe runde, iar penuria de gaz, grâu, petrol, semiconductori și alte produse nu va face decât să înrăutățească situația. Într-adevăr, urmează o mare dezordine.‎

Problema este că unele dintre produsele a căror aprovizionare a fost îngreunată, cum ar fi semiconductorii, grâul și gazul, stau la baza industriei mondiale și a producției alimentare. Avem nevoie de grâu pentru aproape tot ceea ce mâncăm și avem nevoie de gaz și cipuri de computer pentru aproape tot ceea ce producem. Prin urmare, absența lor împiedică întreaga economie globală și producția de alimente.

Prima care va suferi va fi Africa și, posibil, o mare parte din Asia de Est. Miliarde de oameni vor flămânzi, miliarde!

Dar foamea este doar începutul. Oamenii flămânzi nu se vor opri din nimic. Când națiuni întregi sunt înfometate, izbucnesc războaie și conflictele devin violente. Cataclismul care tocmai a început să se dezvolte ar putea fi mai rău decât cele mai grave coșmaruri ale noastre, ceva ce nici nu ne putem imagina. Pe lângă dezastrele provocate de om, ne putem aștepta și ca dezastrele naturale, cum ar fi inundațiile și incendiile, să facă ravagii în întreaga lume.

Un lucru pe care oamenii l-ar putea face este să înceapă să se aprovizioneze cu alimente de bază. Cu toate acestea, nu cred că va ajuta prea mult, deoarece suntem într-o criză prelungită, nu ceva care se va termina în săptămâni.

Dacă ceva ne poate ajuta, este conștientizarea că suntem cu toții în aceeași barcă. În prezent, barca este plină de găuri și se scufundă rapid. Putem face acele găuri să dispară dacă ne unim mâinile și lucrăm împreună la toate nivelurile, de la cel mai personal la cel internațional.

Cu toate acestea, colaborarea necesită recunoașterea interdependenței noastre și, mai presus de toate, încrederea. Fără acestea două, vom continua să încercăm să ne ajutăm doar pe noi înșine și, în consecință, ne vom scufunda cu toții.

Mai mult decât atât, dacă începem să colaborăm și să ne gândim la binele comun mai degrabă decât la al nostru, vom constata că într-adevăr nu lipsește nimic. Înainte de a izbucni războiul Rusia-Ucraina, aruncam deja cel puțin o treime din alimentele pe care le produceam. Cu alte cuvinte, există o mulțime de mâncare, dar nu există dorința de a împărtăși și acesta este motivul real al foametei și al tuturor celorlalte probleme pe care le întâmpinăm.

Această criză ne va învăța că putem reuși doar dacă lucrăm împreună pentru binele comun. Cu toate acestea, pentru fiecare lecție există o taxă. Cu cât învățăm mai devreme lecția, cu atât taxa va fi mai mică. Cu cât ne blocăm mai mult, cu atât taxa va fi mai mare și lecția va fi mai dureroasă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Unde te va duce iubirea? În ce măsură va influența oamenii?“

Dacă începi să iubești și să-ți pese de toată lumea și de tot ce este în natură –mineral, vegetal, animal și uman – conform legii iubirii, atunci vei vedea imensa influență pe care asta o va avea.

În primul rând, vei primi o mare satisfacție prin toată lumea și prin tot ce este în natură, prin atitudinea ta iubitoare față de ei. Vei începe să simți realitatea prin ei ca fiind includerea ta și a lor reciprocă. Apoi te integrezi cu lumea și descoperi forța care acționează în întreaga lume. Începi să recunoști forța care se dezvoltă, evoluează și însuflețește natura. Așa există toate ființele create. Începi astfel să te identifici cu forța care controlează natura.

De ce o atitudine iubitoare față de nivelurile mineral, vegetal, animal și uman ale naturii, față de tot și toate din jurul meu, poate dezvălui forța care controlează natura?

Pentru că această forță există în toată lumea și în orice, doar că tu nu exiști în aceleași valori pentru a o dezvălui și simți. Prin urmare, este ascunsă. O ascunzi din cauza diferenței tale în calități: ai ură în tine, iar natura este iubire absolută.

Iubirea față de toată lumea este culmea vieții. Realizarea ei ne permite să simțim realitatea perfectă și veșnică și de asemenea, să devenim perfecți și veșnici.

Bazat pe videoclipul „ Unde te va duce iubirea?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→