Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Se apropie o mare dezordine ”

Creșterea inflației pare să fi prins pe toată lumea pe nepregătite. Rata inflației din SUA de 8,3% în aprilie, deși reprezintă o încetinire față de lunile precedente, este încă mult prea mare pentru confort. Situația nu este cu mult mai bună în zona euro, unde inflația a urcat la 8,1%. Prețurile cresc în toată lumea și nimeni nu știe cum să le oprească. După toate probabilitățile, reacția în lanț a creșterilor de prețuri va duce la creșterea prețurilor în mai multe runde, iar penuria de gaz, grâu, petrol, semiconductori și alte produse nu va face decât să înrăutățească situația. Într-adevăr, urmează o mare dezordine.‎

Problema este că unele dintre produsele a căror aprovizionare a fost îngreunată, cum ar fi semiconductorii, grâul și gazul, stau la baza industriei mondiale și a producției alimentare. Avem nevoie de grâu pentru aproape tot ceea ce mâncăm și avem nevoie de gaz și cipuri de computer pentru aproape tot ceea ce producem. Prin urmare, absența lor împiedică întreaga economie globală și producția de alimente.

Prima care va suferi va fi Africa și, posibil, o mare parte din Asia de Est. Miliarde de oameni vor flămânzi, miliarde!

Dar foamea este doar începutul. Oamenii flămânzi nu se vor opri din nimic. Când națiuni întregi sunt înfometate, izbucnesc războaie și conflictele devin violente. Cataclismul care tocmai a început să se dezvolte ar putea fi mai rău decât cele mai grave coșmaruri ale noastre, ceva ce nici nu ne putem imagina. Pe lângă dezastrele provocate de om, ne putem aștepta și ca dezastrele naturale, cum ar fi inundațiile și incendiile, să facă ravagii în întreaga lume.

Un lucru pe care oamenii l-ar putea face este să înceapă să se aprovizioneze cu alimente de bază. Cu toate acestea, nu cred că va ajuta prea mult, deoarece suntem într-o criză prelungită, nu ceva care se va termina în săptămâni.

Dacă ceva ne poate ajuta, este conștientizarea că suntem cu toții în aceeași barcă. În prezent, barca este plină de găuri și se scufundă rapid. Putem face acele găuri să dispară dacă ne unim mâinile și lucrăm împreună la toate nivelurile, de la cel mai personal la cel internațional.

Cu toate acestea, colaborarea necesită recunoașterea interdependenței noastre și, mai presus de toate, încrederea. Fără acestea două, vom continua să încercăm să ne ajutăm doar pe noi înșine și, în consecință, ne vom scufunda cu toții.

Mai mult decât atât, dacă începem să colaborăm și să ne gândim la binele comun mai degrabă decât la al nostru, vom constata că într-adevăr nu lipsește nimic. Înainte de a izbucni războiul Rusia-Ucraina, aruncam deja cel puțin o treime din alimentele pe care le produceam. Cu alte cuvinte, există o mulțime de mâncare, dar nu există dorința de a împărtăși și acesta este motivul real al foametei și al tuturor celorlalte probleme pe care le întâmpinăm.

Această criză ne va învăța că putem reuși doar dacă lucrăm împreună pentru binele comun. Cu toate acestea, pentru fiecare lecție există o taxă. Cu cât învățăm mai devreme lecția, cu atât taxa va fi mai mică. Cu cât ne blocăm mai mult, cu atât taxa va fi mai mare și lecția va fi mai dureroasă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Unde te va duce iubirea? În ce măsură va influența oamenii?“

Dacă începi să iubești și să-ți pese de toată lumea și de tot ce este în natură –mineral, vegetal, animal și uman – conform legii iubirii, atunci vei vedea imensa influență pe care asta o va avea.

În primul rând, vei primi o mare satisfacție prin toată lumea și prin tot ce este în natură, prin atitudinea ta iubitoare față de ei. Vei începe să simți realitatea prin ei ca fiind includerea ta și a lor reciprocă. Apoi te integrezi cu lumea și descoperi forța care acționează în întreaga lume. Începi să recunoști forța care se dezvoltă, evoluează și însuflețește natura. Așa există toate ființele create. Începi astfel să te identifici cu forța care controlează natura.

De ce o atitudine iubitoare față de nivelurile mineral, vegetal, animal și uman ale naturii, față de tot și toate din jurul meu, poate dezvălui forța care controlează natura?

Pentru că această forță există în toată lumea și în orice, doar că tu nu exiști în aceleași valori pentru a o dezvălui și simți. Prin urmare, este ascunsă. O ascunzi din cauza diferenței tale în calități: ai ură în tine, iar natura este iubire absolută.

Iubirea față de toată lumea este culmea vieții. Realizarea ei ne permite să simțim realitatea perfectă și veșnică și de asemenea, să devenim perfecți și veșnici.

Bazat pe videoclipul „ Unde te va duce iubirea?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Dincolo de legile armelor”

Președintele american Joe Biden și prima doamnă Jill Biden își prezintă omagiul la un memorial la școala elementară Robb, unde un bărbat înarmat a ucis 19 copii și doi profesori în cea mai mortală împușcătură din școli din SUA de aproape un deceniu, în Uvalde, Texas, SUA, 29 mai 2022 REUTERS/Jonathan Ernst

Măcelul de la școala elementară Robb din Uvalde, Texas a reaprins dezbaterea în jurul legilor privind armele și al celui de-al Doilea Amendament, mai ales că a avut loc la numai zece zile după o nouă împușcătură în masă la un supermarket Tops Friendly din Buffalo, New York. Nu există nicio îndoială că nu ar trebui să i se permită fiecărei persoane să dețină o armă și sunt necesare verificări ale antecedentelor. Cu toate acestea, nu există nicio îndoială că doar legi mai stricte nu vor îmbunătăți situația. Este timpul să privim dincolo de legile armelor, să acceptăm că aici există o problemă educațională și fără educație pentru acceptare și solidaritate, nimic nu se va schimba în bine.

Problema violenței cu armele este o mărturie a înstrăinării și diviziunii în societatea americană. Anumite comunități au suportat întotdeauna cele mai mari rate ale mortalității în Statele Unite. Michelle R. Smith a scris pentru Associated Press că potrivit profesorului de sociologie Elizabeth Wrigley-Field de la Universitatea din Minnesota care studiază mortalitatea, există inegalități profunde rasiale și de clasă în Statele Unite, iar toleranța noastră față de moarte se bazează parțial pe cine este în risc. „Moartea unor oameni contează mult mai mult decât a altora” a deplâns ea. Deoarece violența cu armele subliniază nu numai alienarea, ci și diviziunea în societatea americană, este crucial să se cultive empatia și solidaritatea.

Oricât de tragice sunt, împușcăturile în masă nu sunt cea mai mare problemă a Americii când vine vorba de violența cu arme. Numărul deceselor cauzate de arme dezvăluie adâncimea crizei. Un articol al Centrului de Cercetare Pew publicat pe 3 februarie a acestui an, dezvăluie că „Pe cap de locuitor au fost 13,6 decese prin arme la 100.000 de oameni în 2020 – cea mai mare rată de la mijlocul anilor 1990”. Acesta este de peste două ori mai mult decât cea mai apropiată țară occidentală de pe lista deceselor cu arme la 100.000 de oameni.

Pentru a înțelege cum să îmbunătățim situația, trebuie să înțelegem ce este în neregulă cu paradigma educațională actuală. În prezent, americanii sunt învățați să urmeze o lege simplă: lasă ce este al tău să fie al tău și ce este al meu să fie al meu. Cu alte cuvinte, ei sunt învățați nu numai să nu le pese unul de celălalt, ci chiar să nu se vadă. Această atitudine se numește „stăpânire sodomită”, deoarece aceasta era legea care guverna în orașul biblic Sodoma și tocmai acesta a fost motivul finalului său nefericit.

Pentru a crea o societate viabilă care să-și poată menține membrii fericiți și în siguranță, elementul social al societății trebuie să fie vital și dominant. Dacă fiecare persoană este lăsată să se descurce singură, aceasta va dezintegra societatea. Iată ce ne spune paradigma dominantă actuală: „Sunteți pe cont propriu!”

Toată lumea are accese de furie; este firesc. Ce persoană normală nu a vrut să-și omoare partenerul sau vecinul, sau șeful sau președintele la un moment dat în viața noastră? Este o emoție naturală care vine cu o frustrare intensă pe care o simțim cu toții uneori.

Dar cine o realizează? Doar cei care nu simt empatie pentru ceilalți. O societate care nutrește gândul că suntem pe cont propriu nu creează inhibiții în mintea oamenilor. Întrucât suntem pe cont propriu și trebuie să ne descurcăm singuri, de ce să nu eliminăm pe cineva pe care îl considerăm o amenințare?

Prin urmare, singura modalitate de a preveni continuarea deceselor fără sens este să cultivăm empatia și solidaritatea. Nimic nu este mai necesar pentru societatea americană de astăzi.

Vorbind despre cultivarea empatiei, unul dintre motivele cheie pentru care americanii au atât de puțin din ea este mass-media. Priviţi la ceea ce arată. De la copilărie până la maturitate, ei expun oamenii la cantități imense de violență. Procedând astfel, îi educă să devină violenți. Dacă America vrea să se schimbe, trebuie să-și schimbe educația în toate aspectele sale, nu numai în școli, ci mai ales în mass-media, inclusiv în social media și toate formele de comunicare în masă. Atât timp cât oamenii sunt prost educați, nicio sancțiune nu va ajuta.

În prezent, nimeni nu se gândește și cu atât mai puțin nu acționează în această direcție. Președintele și alți politicieni spun câteva cuvinte exprimând șocul și consternarea, probabil conform celor dictate de consilieri, și apoi ce? Fac ei ceva? Face cineva ceva? Nimeni nu face nimic. Până când nu se iau măsuri pentru a schimba cultura americană de la alienare la empatie și de la diviziune la solidaritate, societatea va continua să plângă pierderea celor dragi din cauza violenței cu armele.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Când roboții ne iau locurile de muncă”

Ce vom face când roboții ne vor prelua locurile de muncă? În multe domenii ale pieței muncii, aceasta se întâmplă deja. De la casieri la avocați, mașinile computerizate înlocuiesc oamenii într-un ritm alarmant, care doar se accelerează. Nu va trece mult până când roboții vor prelua lucrările agricole, locurile de muncă de livrare, majoritatea locurilor de muncă de producție și a lucrătorilor din hoteluri. Aparatele vor înlocui de asemenea, casierii băncilor, personalul call-centrelor, pe lângă multe alte locuri de muncă ce au fost deja în mare parte automatizate.

Cu toate acestea, există un domeniu în care vor fi solicitați din ce în ce mai mulți oameni și computerele nu le vor lua niciodată locul: educația. Prin educație nu mă refer la învățare. Mașinile pot preda totul, de la matematică la istorie. Cu toate acestea, mașinile nu ne pot educa în sensul mai profund al cuvântului. Mașinile nu pot transforma un copil într-un adult încrezător și pozitiv din punct de vedere social. Aceasta este ceva ce ține exclusiv de competența educatorilor.

În lumea de astăzi, totul este conectat. Nu numai internetul ne conectează. Fiecare produs de pe planetă este produs în mai multe țări; alimentele pe care le consumăm sunt cultivate și fabricate în mai multe țări; energia pe care o folosim pentru încălzire, gătit și conducere este produsă sau pompată în țări diferite de cele în care este utilizată în principal. Dacă nu ar fi conexiunile noastre unii cu alții, la toate nivelurile, de la cel mai personal la cel internațional nu am supraviețui.

Cu toate acestea, în timp ce am devenit total conectați și dependenți unul de celălalt, am devenit de asemenea, intens ostili unul față de celălalt. Recentele atacuri armate în masă din SUA și războiul dintre Rusia și Ucraina sunt exemple evidente ale dușmăniei pe care oamenii și națiunile o simt unele față de altele. Cu toate acestea nu este doar la nivel impersonal, ci și între frați, soți, prieteni și colegi. Neîncrederea este peste tot și acolo unde nu există încredere, nu pot exista comunități puternice sau familii fericite. Acolo unde nu există comunități puternice sau familii fericite, nu există oameni fericiți. Drept urmare, întreaga societate se prăbușește și nicio tehnologie nu poate opri asta.

Deoarece computerele nu pot învăța oamenii să aibă încredere unii în alții sau să aibă grijă unii de alții, cel mai solicitat loc de muncă în viitor va fi cel al educatorilor: oameni care îi învață pe alții să devină persoane grijulii, care se străduiesc să mențină o societate bazată pe responsabilitatea reciprocă, mai degrabă decât pe izolare și suspiciune.

O astfel de societate nu va fi mai puțin vitală sau energică decât societatea hiper-competitivă de astăzi. Cu toate acestea, oamenii nu vor concura pentru a se învinge unii pe alții, ci pentru a fi cei care contribuie cel mai mult la unitatea și conexiunea dintre oameni.

Vor exista în continuare laude și onoare, dar ele nu vor fi acordate celor ale căror acte egoiste îi calcă pe toți ceilalți pe drum, ci celor care îi împuternicesc pe alții prin munca lor. Realizările individuale nu numai că se vor înmulți, dar societatea le va încuraja, deoarece vor avansa întreaga societate și nu vor veni pe cheltuiala nimănui. Într-o astfel de societate, oamenii vor simți că își pot realiza visele și pot fi cine își doresc să fie și în același timp rămân parte a unei societăți vibrante și atente.

Educația către o astfel de societate necesită sensibilitate și înțelegere a naturii umane. Pe măsură ce tot mai mulți oameni îmbrățișează această nouă mentalitate, vor exista din ce în ce mai mulți educatori de acest fel, care vor inversa alienarea care domină relațiile noastre de astăzi și vor ajuta la crearea unei societăți grijulii și incluzive.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care sunt soluțiile dumneavoastră la problema consumului excesiv?“

Avem nevoie de echilibru între noi și natură.

Trebuie să avem grijă de nevoile noastre – să ucidem animale pentru hrană și să ardem cărbune, petrol și gaz pentru a folosi în mod rezonabil mecanismele, echipamentele și încălzirea. Nu putem evita să facem asta. De asemenea, trebuie să folosim apa cu înțelepciune, într-o măsură adecvată. Când aruncăm jumătate din ceea ce producem înapoi în ocean, ceea ce generează multă mizerie și gunoi în exces, atunci ne vom trezi în mod natural înecându-ne într-un asemenea exces.

Cu toate acestea, un astfel de proces este în mâinile celor care, cu lăcomie sau prostie, încearcă să producă și să câștige cât mai mult posibil, aruncând tot ceea ce este nefolosit, în timp ce oamenii din jurul lor tac. A devenit un proces de neoprit și se dovedește că jumătate din ceea ce producem astăzi în lume este inutil.

Soluția este să descoperim ceea ce este necesar și ce este inutil în viața noastră. Procedând astfel, am opri aproximativ 70 până la 80 la sută din producția noastră.

Mai mult de-atât, problema elaborării a ceea ce este necesar și ce este inutil poate fi abordată în mod logic. Chiar dacă nu suntem conștienți de mai multe condiții, este totuși posibil să exercităm această abordare. De exemplu, economiștii au calculat și estimat deja ce înseamnă satisfacerea nevoilor oamenilor. Dar există cineva care să țină cont de asta? Există oameni cărora le pasă ca toată lumea să aibă suficient, fără a avea mai mult decât ceea ce este cu adevărat necesar?

Cu toate acestea, este un punct de plecare: să calculăm ceea ce este necesar și ce este inutil în viața noastră.

Totuși, există o problemă majoră: natura umană – dorința egoistă de a se bucura în detrimentul celorlalți, care dorește să se plaseze peste ceilalți – care cere întreținerea ei. Iar problema este că ego-ul dorește mereu să-i depășească pe alții, să fie mai bine decât ei. Așa că ne putem rezolva nevoile și surplusurile prin tot ceea ce ne place, dar în final ego-ul va dori constant din ce în ce mai mult, va dori să fie deasupra aproapelui și să aibă mai mult decât el.

Prin urmare, împreună cu descoperirea a ceea ce este necesar și ce este inutil în viețile noastre și cu asigurarea nevoilor noastre, avem nevoie și de o abordare educațională mai cuprinzătoare, care să ne arate cum funcționează natura noastră egoistă, unde ne conduce și cum ne putem ridica deasupra. influenței sale prin conectarea între noi într-o intenție de dăruire comună. Prin rezolvarea nevoilor noastre, grija pentru ele, împreună cu învățarea și implementarea regulată a conexiunii pozitive în societatea umană, am fi capabili să rezolvăm problemele de supraconsum și supraproducție și am descoperi că vom putea trăi confortabil și fericiţi cu aproximativ 70 până la 80 la sută mai puțin din ceea ce producem, cumpărăm și aruncăm în prezent.

Bazat pe videoclipul „ Cum să facem față supraconsumului și supraproducției” cu Kabbalistul Dr. Michael Laitman și Semion Vinokur. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce este o interacțiune semnificativă?“

O interacțiune semnificativă este orice interacțiune în care luăm în considerare:

De ce se întâmplă?

Care este sursa ei?

Care este rezultatul dorit?

Raportându-ne ca atare la interacțiunile noastre, am începe să ne mișcăm într-o direcție în care începem să credem că fiecare persoană, animal, plantă și obiect își are locul și timpul său.

Lumea ne este ascunsă și ni se dezvăluie câte o interacțiune pe rând. Aceste interacțiuni sunt forme imaginare care există doar în percepția noastră și le facem semnificative organizându-ne atitudinea față de acest film care se derulează în fiecare moment, adică față de lume.

Bazat pe videoclipul„Ce este o interacțiune semnificativă?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman, Yael Lesshed-Harel și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Fotografie de Timon Studler pe Unsplash

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care sunt soluțiile dumneavoastră la problema consumului excesiv?“

Avem nevoie de echilibru între noi și natură.

Trebuie să avem grijă de nevoile noastre – să ucidem animale pentru hrană și să ardem cărbune, petrol și gaz pentru a folosi în mod rezonabil mecanismele, echipamentele și încălzirea. Nu putem evita să facem asta. De asemenea, trebuie să folosim apa cu înțelepciune, într-o măsură adecvată. Când aruncăm jumătate din ceea ce producem înapoi în ocean, ceea ce generează multă mizerie și gunoi în exces, atunci ne vom trezi în mod natural înecându-ne într-un asemenea exces.

Cu toate acestea, un astfel de proces este în mâinile celor care, cu lăcomie sau prostie, încearcă să producă și să câștige cât mai mult posibil, aruncând tot ceea ce este nefolosit, în timp ce oamenii din jurul lor tac. A devenit un proces de neoprit și se dovedește că jumătate din ceea ce producem astăzi în lume este inutil.

Soluția este să descoperim ceea ce este necesar și ce este inutil în viața noastră. Procedând astfel, am opri aproximativ 70 până la 80 la sută din producția noastră.

Mai mult de-atât, problema elaborării a ceea ce este necesar și ce este inutil poate fi abordată în mod logic. Chiar dacă nu suntem conștienți de mai multe condiții, este totuși posibil să exercităm această abordare. De exemplu, economiștii au calculat și estimat deja ce înseamnă satisfacerea nevoilor oamenilor. Dar există cineva care să țină cont de asta? Există oameni cărora le pasă ca toată lumea să aibă suficient, fără a avea mai mult decât ceea ce este cu adevărat necesar?

Cu toate acestea, este un punct de plecare: să calculăm ceea ce este necesar și ce este inutil în viața noastră.

Totuși, există o problemă majoră: natura umană – dorința egoistă de a se bucura în detrimentul celorlalți, care dorește să se plaseze peste ceilalți – care cere întreținerea ei. Iar problema este că ego-ul dorește mereu să-i depășească pe alții, să fie mai bine decât ei. Așa că ne putem rezolva nevoile și surplusurile prin tot ceea ce ne place, dar în final ego-ul va dori constant din ce în ce mai mult, va dori să fie deasupra aproapelui și să aibă mai mult decât el.

Prin urmare, împreună cu descoperirea a ceea ce este necesar și ce este inutil în viețile noastre și cu asigurarea nevoilor noastre, avem nevoie și de o abordare educațională mai cuprinzătoare, care să ne arate cum funcționează natura noastră egoistă, unde ne conduce și cum ne putem ridica deasupra. influenței sale prin conectarea între noi într-o intenție de dăruire comună. Prin rezolvarea nevoilor noastre, grija pentru ele, împreună cu învățarea și implementarea regulată a conexiunii pozitive în societatea umană, am fi capabili să rezolvăm problemele de supraconsum și supraproducție și am descoperi că vom putea trăi confortabil și fericiţi cu aproximativ 70 până la 80 la sută mai puțin din ceea ce producem, cumpărăm și aruncăm în prezent.

Bazat pe videoclipul „ Cum să facem față supraconsumului și supraproducției” cu Kabbalistul Dr. Michael Laitman și Semion Vinokur. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Ce ne poate face să ne pese ”

9 mai 2022 — Orlando, Florida, Statele Unite — Formula pentru bebeluși este expusă pe un raft la o farmacie Walgreens pe 9 mai 2022 în Orlando, Florida. Magazinele din Statele Unite s-au luptat pentru a stoca suficientă hrană pentru copii, ceea ce a determinat unele lanțuri, cum ar fi Walgreens și CVS, să limiteze achizițiile clienților. Deși producătorii raportează că produc la capacitate maximă, încă nu este suficient pentru a satisface cererea actuală cauzată de problemele lanțului de aprovizionare și de rechemarea produselor. (Foto de Paul Hennessy/NurPhoto) Reuters

Evenimentele din ultimele luni și de fapt din ultimii ani, ne învață o lecție foarte importantă: dacă vrem să supraviețuim trebuie să învățăm de la natură cum să o facem, deoarece dacă ne urmăm propriile idei vom continua marșul prostiei până când vom distruge civilizația umană și planeta noastră. Când ne uităm la natură, există o singură lege care împletește toate părțile ei într-o tapiserie perfectă: echilibrul și colaborarea. Această lege este exact ceea ce noi oamenii nu respectăm în propria noastră societate. În loc de echilibru, ne străduim să obținem importanță în detrimentul altora și schimbăm colaborarea cu exploatarea. Dacă vom continua așa, suntem pe cale de dispariție.

Nu spun că trebuie să ne iubim unul pe altul sau chiar să avem grijă unul de celălalt dintr-o dată. Cu toate acestea, trebuie să cunoaștem legile naturii și ce se întâmplă atunci când le încălcăm. Întrucât în ​​prezent acționăm contrar legii echilibrului și colaborării, trebuie să cunoaștem și consecințele, pedeapsa dacă vreți, pentru încălcarea acesteia.

Simțim deja unele dintre consecințele ignoranței și vanității noastre. Penuria de alimente se agravează în întreaga lume, iar foamea a devenit un adevărat pericol în locuri care nu au cunoscut-o de secole. Lipsa de gaze împiedică, de asemenea, producția și provoacă insecuritate energetică în țările occidentale, lider ale OCDE, iar atmosfera generală este că urmează zile grele.

Într-adevăr, este doar începutul. Potrivit experților suntem în faţa unor ani de privațiuni și penurie.

Dar nu există un motiv real pentru asta. Niciun dezastru natural nu a împiedicat capacitatea umanității de a produce hrană din abundență sau gaz și petrol abundent. Noi oamenii suntem cei care provocăm aceste deficiențe cu unicul scop de a ne zdrobi unul pe altul. Nimic nu ne ghidează mișcările în afară de ură, iar ura distruge totul, inclusiv în cele din urmă pe cel care urăşte.

Pentru că tot ceea ce facem provine din motivația de a-i învinge și a-i cuceri pe alții, nimic din ceea ce facem nu reușește. Când un efort eșuează, trecem la altul, dar și acesta este obligat să eșueze din exact același motiv: intențiile noastre rele față de ceilalți.

Atunci cum ne putem schimba natura? Ce ne poate face să avem grijă de ceilalți? Pentru a face asta, trebuie mai întâi să recunoaștem adevărul despre propria noastră natură și apoi putem începe să cultivăm în noi una nouă. Ceea ce toate celelalte ființe fac instinctiv – urmează legea echilibrului și a colaborării- putem realiza doar dacă o alegem în mod conștient. Modul de a face acest lucru este să realizăm că suntem creați în mod inerent opuşi acestei legi și apoi să examinăm cu atenție fiecare aspect al vieții noastre și să-l adaptăm pentru a funcționa conform acelei legi.

Poate părea nedrept că numai oamenii trebuie să învețe această lege pe calea grea, dar există o mare recompensă la sfârșitul procesului. Deoarece oamenii sunt singurii care trebuie să treacă prin procesul de învățare, noi suntem și singurii care vom culege răsplata.

Când aflăm despre natura umană și natura restului realității, începem să le comparăm. Drept urmare, învățăm treptat să prețuim legea echilibrului și a colaborării. Înțelegem mult mai profund decât orice ființă, deoarece avem cu ce să o comparăm, o imagine negativă a legii și a consecințelor ei palpabile. Când începem să acționăm conform legii echilibrului și colaborării, este pentru că am făcut o alegere conștientă de a face acest lucru, după ce am aflat despre propria noastră natură și am ales să ne ferim de ea și să adoptăm o natură nouă, mai incluzivă și mai cooperantă.

Pentru noi, așadar, a învăța să ne pese de ceilalți nu este un proces instinctiv, ci un proces adânc de aprofundare a conștiinței și de a alege grija și conexiunea în locul alienării și exploatării la fiecare pas. Acesta este avantajul real al omului față de animale – darul conștiinței. Cu toate acestea, îl câștigăm doar după ce am ales echilibrul în locul superiorității și colaborarea în detrimentul exploatării.

Procesul dureros prin care trece omenirea ne va conduce în cele din urmă să facem această alegere. Cu toate acestea, conștientizarea poate scurta procesul și îl poate face mult mai ușor și mai rapid. Cu cât înțelegem mai devreme că toate necazurile noastre provin din răutatea și cruzimea noastră unul față de celălalt, cu atât mai repede vom deschide ochii și vom realiza că există o altă opțiune. Apoi, cu cât alegem mai devreme varianta echilibrului și colaborării, cu atât necazurile noastre se vor sfârși mai repede și va începe pacea.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Inteligenţa Artificială desenează iubirea dintre o floare și o albină ”

În ultima vreme s-au auzit o mulțime de informații despre mașinile cu inteligență artificială (AI), precum Dall-E 2 sau Imagen de la Google, care creează imagini realiste ale scenelor complet nerealiste prin descrierea imaginii dorite în cuvinte. De exemplu, dacă doriți o imagine cu o cobră gigantică făcută din porumb alunecând pe Marte sau o palmă umană cu frunze care cresc de pe degete, pur și simplu introduceți fraza în mașină și o aveți.

În spatele laudelor vin însă întrebările. Va amenința asta traiul artiștilor? Va face fotografii desueți? Vor deveni designerii grafici un lucru din trecut? Așa operăm noi, judecând totul în funcție de ceea ce este bine pentru mine, ca și cum am putea opri progresul lumii dacă nu suntem de acord cu el.

Am încercat să oprim multe tehnologii care sunt mult mai păguboase decât imaginile artistice artificiale. Nu a funcționat niciodată. Nu am putut opri fabricarea de arme nucleare sau producția de drone ucigașe și nu vom putea opri dezvoltarea AI în general și a artei AI în special. Nici nu este nevoie să o oprim. În schimb, ar trebui să încercăm să vedem cum se pot integra inovațiile în viața noastră și să o îmbunătățească.

Tehnologia avansează odată cu aspirațiile noastre de autoexprimare. Cu alte cuvinte, nu tehnologia în sine avansează, ci omenirea. Din această cauză, a încerca să împiedici progresul tehnologiei înseamnă să încerci să împiedici progresul umanității. Acest lucru este împotriva naturii și nu va duce niciodată la rezultate pozitive.

Tehnologia este o materie primă. Așa cum un sculptor ar putea folosi o piatră pentru a dăltui o imagine, sau un muzician ar folosi un instrument muzical pentru a crea muzică, AI este instrumentul care creează creația artistului. Singura întrebare este ce fel de artă vrem să creăm.

Dacă ar fi să folosesc acest gen de artă, aș încerca să creez o artă spirituală, una care să arate conexiunile ascunse între diferitele elemente din natură. Dacă am putea arăta cum totul este conectat și depinde de bunăstarea tuturor celorlalţi, ne-am raporta la mediul înconjurător și la alți oameni foarte diferit de modul în care o facem astăzi.

De exemplu, aș cere mașinii să deseneze iubirea dintre o floare și o albină. Nu o floare și o albină, ci iubirea pe care o simt unul pentru celălalt. Pentru că asta există, chiar dacă noi nu o simțim (în cea mai mare parte). Relația dintre albină, care are nevoie de nectarul florii pentru a se hrăni pe ea și puii ei, și floare, care are nevoie de albină pentru a se poleniza și a se reproduce, este o relație simbiotică care implică două niveluri foarte diferite ale naturii – cel animal și cel vegetal. Din cauza asta, cele două sunt profund conectate și se simt aproape una de cealaltă.

Dacă am putea arăta cum totul este conectat în acest fel, am fi capabili să empatizăm cu toată natura și cu toți oamenii, să ne simțim conectați cu ei și să dezvoltăm afecțiunea pentru toate lucrurile și pentru toți oamenii. Dacă am putea face asta, nu ar trebui să ne îngrijorăm cu privire la limitarea dezvoltării inovațiilor potențial dăunătoare, deoarece afecțiunea dintre noi ar garanta că folosim totul numai pentru beneficiul întregii lumi și niciodată pentru a-i dăuna.

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Între durere și iertare ”

Când suntem răniți de alții ne doare îngrozitor și asta se poate întâmpla în viața noastră în orice moment. Apar imediat întrebări: când este loc pentru iertare și ce este ea, oricum?

Este natura umană să ne bucurăm, să ne mulțumim cu tot felul de lucruri care ni se par bune. Vrem să ne bucurăm de mâncare, sex, familie, bani, onoare, control, informații și o combinație a acestora mai presus de toate. Lucrăm constant pentru a ne îndeplini dorințele și luăm în considerare câtă energie ar trebui să investim în ceva anume, în funcție de rezultatul așteptat.

Trezirea acestor întrebări interioare ne duce la o căutare a dezvoltării interioare, o metodă de depășire a limitărilor naturii egoiste. Această înțelepciune ne învață că marele scop al existenței noastre pe pământ este să descoperim puterea universală a naturii, calitatea iubirii și a dăruirii și ea este descoperită dobândind o calitate similară cu aceasta. Această revelație se numește spirituală deoarece ridică fiecare ființă umană la un nivel de existență mai înalt, etern și complet.

Pentru a exemplifica, să spunem că vrem să cumpărăm un costum frumos pentru o ocazie deosebit de festivă. Investim o sumă mare de bani în el, echivalentul a aproape o săptămână de muncă, și îl achiziționăm cu mare plăcere. Sosește ziua mult așteptată, ne îmbrăcăm costumul nou și ne plimbăm printre invitați cu un zâmbet până la urechi. Oamenii spun: „Ce costum grozav!”. Pieptul ni se umflă de mândrie.

Și dintr-o dată cineva rostește în fața tuturor: „Ce este costumul ăsta amuzant pe care îl porți? Ce fel de costum este?” Și din acel moment, realitatea se schimbă. Toată lumea chicotește, iar noi suntem plini de rușine.

Mai târziu în acea seară, întâlnim din nou aceeași persoană, care ne spune în liniște: „Îmi pare rău dacă am spus ceva nepotrivit mai devreme”. Imediat răspundem cu o respingere. Este o astfel de cerere de iertare o reparație pentru prejudiciul făcut? Cu siguranţă nu. De aceea nu o acceptăm.

Iertarea adevărată ar fi trebuit să fie una care să mă compenseze pentru suma mare pe care am investit-o în cumpărarea costumului, pentru toate așteptările pe care le aveam de a primi complimente, respect și recunoaștere, speranțe care au fost înlocuite cu dispreț, ridicol și rușine. Pentru toate lucrurile care s-au acumulat în mine, am nevoie de o compensație adecvată.

Repararea poate fi făcută prin răzbunare, așa cum se face de obicei sau alternativ de către persoana în cauză care vine la mine cu scuze sincere și mă convinge că înțelege prejudiciul și jignirea cumplită care mi-a fost cauzată. Să presupunem că persoana scrie un cec care ar acoperi achiziționarea a încă zece costume, de exemplu. În acest caz, dacă simt că scuzele sunt într-adevăr sincere iar cecul mi se pare suficient de respectabil, atunci sunt dispus să iert, să uit cazul de parcă nu s-ar fi întâmplat.

În principiu, mărimea loviturii este mărimea compensației pe care o poate acoperi. Iertarea, răzbunarea, desconsiderarea, insulta, investiția, toate acestea sunt lucruri măsurate doar în raport cu dorința mea egoistă de a mă bucura. Dacă ego-ul încă se simte rănit și cere răzbunare, înseamnă că locul rănii nu a fost umplut cu o compensație adecvată. Groapa care se deschide în inimă este încă deschisă, așa că nu putem ierta cu adevărat.

Până acum, am analizat fenomene pe care le cunoaștem cu toții. La un moment dat, la o persoană poate apărea un sentiment în care dorința de răzbunare, de căutare a onoarei, de lupte pentru control și războaie, devine extrem de obositor pentru noi. Ne distrug sănătatea, relațiile, întreaga noastră viață. „Ce obțin din toate acestea?” începem să ne întrebăm, „Pentru ce merită să trăiesc? Aceasta este misiunea mea în viață, asta este tot ce am de făcut?”

Trezirea acestor întrebări interioare ne duce la o căutare a dezvoltării interioare, o metodă de depășire a limitărilor naturii egoiste. Această înțelepciune ne învață că marele scop al existenței noastre pe pământ este acela de a descoperi puterea universală a naturii, calitatea iubirii și a dăruirii și este descoperită dobândind o calitate similară cu aceasta. Această revelație se numește spirituală deoarece ridică fiecare ființă umană la un nivel de existență mai înalt, etern și complet.

Cum se întâmplă? În linii mari, dezvoltând relații de iubire într-un grup mic care servește drept laborator, ne completăm reciproc în moduri pe care nu le putem realiza singuri. Învățăm să ne conectăm unul cu celălalt în armonie, ca diferite organe dintr-un corp. Vătămarea, repararea, răzbunarea, iertarea, toate aceste jocuri își pierd sensul pentru că înțelegem că nu ne luptăm unul împotriva celuilalt, ci cu toții împreună ne ridicăm deasupra calculelor noastre înguste în fața naturii noastre egoiste comune.

Când îmi dau seama că am rănit pe cineva, mă duc direct la persoana respectivă și o întreb ce pot să fac pentru a repara ceea ce am stricat. Să mă apropii de el sau ea, să mă conectez cu persoana respectivă și să fac tot ce pot pentru a restabili puterea iubirii dintre noi. Și dacă cineva m-a rănit, îmi amintesc că nu este vina lui, ci a egoului uman și încerc să ajut persoana să se ridice deasupra ei. În acest fel, abordăm treptat o situație în care lumea noastră devine un loc în care este distractiv să trăiești, cu cea mai mare putere a naturii, în reciprocitate, sprijin și încredere.

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→