Category Archives: Educatie

Sfat pentru luarea deciziilor

Comentariu: Dă-i un sfat unei persoane obișnuite despre cum să ia o decizie corectă în fiecare moment al vieții sale, astfel încât să se simtă bine.

Răspunsul meu: Să se asigure că oamenii o aprobă.

Întrebare: Și cum ar trebui să ia un manager decizii, pentru ca acestea să fie bune pentru el și subordonații săi?

Răspuns: Să le discute cu subordonații.

Întrebare: Ce sfat ai da președintelui pentru a lua deciziile corecte?

Răspuns: Ar trebui să caute oameni deștepți.

Întrebare: Ce sfaturi le-ai oferi părinților despre cum să ia decizia corectă în familie?

Răspuns: Înțelegeți copilul și oferiți-i activități care îl captivează și îl fac o persoană grozavă.

Întrebare: Și acum, dă sfaturi oamenilor care caută sensul vieții. Ce înseamna? Unde îl poate găsi cineva?

Răspuns: Vino în organizația noastră. Nu văd unde în altă parte îl mai poți găsi.

Din KabTV „Abilități de conducere” din 11/06/20

Nu să conduci ci să realizezi

Întrebare: Se spune că pentru a conduce sunt cerute trei lucruri: timp, talent și dorință. Și în opinia ta, cineva căruia nu îi place să conducă poate să fie un manager. De ce?

Răspuns: Deoarece în acest caz nu va duce în confuzie oamenii și intenționat să îi manipuleze. Managementul este bun atunci când tu cunoști clar scopul, dezvoltând constant căi concise specifice pentru a-l realiza și știe care oameni să îi angajeze pentru a realiza acest scop.

Întrebare: Spui că un manager bun este cineva căruia nu-i place să conducă ci doar o face din necesitate?

Răspuns: Da. Altfel el se va împotmoli în această muncă și va găsi plăcere în a săpa în ea.

Întrebare: Înseamnă că pentru el un anumit scop trebuie să fie mai înalt decât dorința unei persoane de a controla și conduce?

Răspuns: Desigur. Dacă eu pot să sar la finalul acestui proces, acest lucru este cel mai important lucru pentru mine. Nu îmi place să conduc, îmi place să realizez.

De pe KabTV “Abilitați de management” 6/11/20

“Câştigătorii evrei ai Premiului Nobel—Contează?” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Câştigătorii evrei ai Premiului Nobel—Contează?

O chestiune de mândrie pentru unii și o sursă de invidie pentru alții, faptul este că evreii s-au remarcat în mod tradițional în calitate de laureați ai premiului Nobel, iar anul acesta nu face excepție, deoarece evreii au dominat practic toate domeniile acoperite de prestigioasele premii. Oricât ne-ar putea umfla ego-urile distincțiile primite, vedem, de asemenea, cum aceste realizări nu au făcut nimic pentru a șterge ura împotriva evreilor. Lumea se așteaptă la ceva diferit de la noi – ca evreii să dea lumii, de fapt, conexiunea și pacea, lucru pe care în prezent nu-l reușim. Acesta este motivul pentru care animozitatea nu va dispărea.

2020 a fost un succes remarcabil pentru laureații evrei americani. Harvey Alter a împărțit premiul Nobel pentru medicină, Paul Milgrom a împărțit premiul în științe economice, iar Louise Glück a câștigat premiul pentru literatură. Unele publicații au scris că cei trei beneficiari ai premiului pentru Fizică au, de asemenea, rădăcină evreiască. Oamenii evidențiază faptul că din cei 900 de laureați ai Premiului Nobel începând cu 1901, când a fost acordat pentru prima dată, peste 200 au fost evrei, un număr disproporționat pentru un grup care reprezintă doar 0,2% din populația globală.

Capacitățile evreilor din nenumărate zone de interes nu sunt un secret și, dacă ar fi să acordăm cele mai mari premii și recunoașteri bazate pe realizări din toate domeniile, evreii ar primi chiar mai multe premii decât primim deja. Cu toate acestea, nu cred că obținerea de medalii sau trofee ar trebui să fie un motiv pentru mândria evreiască. Nu-mi petrec timpul numărând numărul de premii, pentru că nu este ceea ce trebuie să evidențiem. Trebuie să fim proeminenți pentru îndeplinirea rolului pe care lumea îl așteaptă cu adevărat de la noi.

Evreii au o misiune adânc înrădăcinată în baza creației, de a fi o „lumină pentru națiuni”. Ce înseamnă exact acest lucru? Înseamnă să servești umanitatea ca exemplu de relații corectate, de conexiune și iubire pentru ceilalți, de conexiune reciprocă pozitivă.

Noi, evreii, în virtutea dezvoltării noastre unice ca popor, am avut odată capacitatea de a examina totul, din două forțe opuse, primirea și dăruirea, ceea ce ne-a oferit o viziune mai profundă și mai largă asupra realității. De la ruina Templului, ne-am pierdut conștiința spirituală, dar datorită realizării anterioare a forței unice a naturii, această scânteie inegalabilă a luminat în noi și a lăsat o pecete veșnică.

Această scânteie ne-a oferit un avantaj semnificativ față de alții. Aceasta este ceea ce ne-a permis să reușim și să ieșim în evidență, deoarece această scânteie face parte din forța creatoare generală care dezvoltă întreaga natură. Este ceea ce ne-a motivat să inventăm și să inovăm și, astfel, să avansăm umanitatea în ansamblu. Așa cum a fost scris de cel mai mare cabalist din generația noastră, Rav Yehuda Ashlag (Baal HaSulam):

„Înțelepciunea credinței, a dreptății și a păcii este cea pe care majoritatea națiunilor o învață de la noi, iar această înțelepciune ne este atribuită numai nouă”. (Scrierile ultimei generații)

Astăzi, lumea are nevoie urgentă de unitate pentru a depăși pericolele și criza sufocantă care există la toate nivelurile de experiență, dar omenirea nu are nicio idee despre cum să se conecteze. Cu toate acestea, noi evreii, am fost odată conectați și am trăit în iubire frățească. Societatea pe care națiunea evreiască a inovat-o s-a bazat pe marea regulă a Torei, „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Prin urmare, noi, oamenii din Israel, trebuie să reînviem acea iubire dintre noi și să o oferim lumii. Aceasta este ceea ce cere lumea și, atunci când nu oferim acest exemplu – în loc să rămânem cufundați în înstrăinare crescândă, neîncredere și egocentrism – presiunile împotriva noastră se manifestă ca un antisemitism răutăcios.

Prin urmare, noi evreii trebuie să începem să ne conectăm, deoarece posedăm „amintirea” latentă a unității și trebuie, de asemenea, să întâmpinăm pe oricine, din orice națiune, care împărtășește această concepție. Dacă vom realiza acest lucru, vom putea împlini profeția antică, ce spune că națiunile pământului vor fi binecuvântate prin noi. Când vom realiza acest lucru, vom merita premiul suprem al tuturor, pace și bunătate în lume.

“De la foamete la o revoluţie” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “De la foamete la o revoluţie

Chiar înainte de izbucnirea Covid-19, milioane de oameni erau deja în pragul foametei. Ajutoarele alimentare nu sunt o soluție și nici locuințele subvenționate. Coronavirusul a înrăutățit lucrurile și, de la o zi la alta, situația devine din ce în ce mai precară. Societatea este pe marginea prăpastiei și nicio administrație nu va putea restabili ordinea pe străzi dacă se va dezlănțui iadul.

Putem avea pace, abundență, sănătate și siguranţă. Dar trebuie să ne amintim că, dacă nu le avem toți, niciunul dintre noi nu le va avea. Aceasta este legea fiecărui ecosistem și se aplică la fel de rigid, fiecăruia dintre noi.

De asemenea, nu are rost să cauți un țap ispășitor; dacă vrem cu adevărat să dăm vina pe cineva, ar trebui să ne uităm în oglindă. Noi și părinții noștri am stricat lumea pentru noi și pentru copiii noștri. Uită-te la noi: jumătate din lume este supraponderală, cealaltă jumătate este înfometată. Este o reflectare exactă a egoismului nostru, a înstrăinării și a sentimentului nesăbuit de proprie îndreptăţire.

Acest egoism, acest sentiment nefondat de proprie îndreptăţire, este rădăcina tuturor necazurilor noastre. Mai rău încă, egoismul ne ascunde faptul că este cea mai mare și, de fapt, singura noastră problemă. Ne păcălește să ne gândim că alți oameni sunt cauza nenorocirilor noastre și, în mod egoist, cădem dintr-o minciună convenabilă. Dar dacă încercăm cu nesăbuință să câștigăm mai mult și să acumulăm mai mult și să judecăm ceea ce avem, nu după cât avem nevoie, ci după cât avem mai mult decât ceilalți, atunci ne vom epuiza și ne vom ruina complet planeta. Suntem deja foarte aproape de astl, iar izbucnirea virusului este doar un simptom al unei lumi care se prăbușește și care nu mai poate susține locuitorii săi: omenirea.

Potrivit lui Sally Davis, fost ofițer medical șef pentru Anglia, „va exista o următoare [pandemie]. Covid-19 nu este nici prima, nici ultima urgență de sănătate cu care ne vom confrunta. Colegii mei de știință estimează că de acum încolo ne vom confrunta cu o pandemie sau o urgență de sănătate cel puțin o dată la cinci ani. Există șansa ca acesta să fie scenariul optimist. Realitatea ar putea fi mult mai rea”. Acesta este motivul pentru care trebuie să schimbăm cursul acum, înainte să fie prea târziu.

Întrucât egoismul este rădăcina problemelor noastre, trebuie să-l abordăm și să-l stăpânim, dacă vrem să lăsăm ceva pentru generația următoare. Trebuie să înțelegem că suntem dependenți unul de celălalt. Dacă o persoană este bolnavă, toată lumea este bolnavă. Dacă o persoană se comportă iresponsabil, toată lumea suferă. Singurul „drept” pe care îl avem cu adevărat este să ne comportăm responsabil, să avem considerație unul față de celălalt, astfel încât să putem continua să trăim la un nivel suportabil, mai întâi, și de acolo, să începem să îl îmbunătățim.

Dar, de vreme ce suntem egoiști, iar egoiștii au considerație numai față de persoanele la care țin, nu avem de ales decât să învățăm cum să ne îngrijim unul de celălalt. Cel puțin, trebuie să începem să căutăm modalități de a schimba modul în care ne simțim unul față de celălalt – de la negativul actual la un sentiment mai neutru și, în cele din urmă, la un sentiment pozitiv unul față de celălalt. Din nou, aceasta nu este o fantezie utopică; este o condiţie existențială!

Trebuie să revoluționăm întreaga percepție asupra umanității. Nu ne putem permite să ne gândim în continuare la noi înșine ca fiind o colecție de indivizi separați; trebuie să începem să ne percepem ca o singură entitate, care are grijă de toate organele sale. Dacă nu, indivizii pe care îi vedem în jurul nostru vor începe în curând să se ocupe de uciderea tuturor celorlalți indivizi din jurul lor.

Nu ar trebui să credem că suntem prea slabi sau mici pentru a face diferența. Fiecare dintre noi poate face diferența în cercurile noastre cele mai apropiate, iar impactul acumulat va fi suficient de puternic pentru a scoate carul din noroi și a începe să-l mişte în direcția corectă.

Suntem într-un punct de răscruce. Dacă începem să folosim armele de foc unul împotriva celuilalt, ne vom prăbuși într-un război civil. Dar dacă luăm stăpânirea ego-urile noastre înfuriate, și înțelegem că suntem dependenți unul de celălalt (atât cât ne displace gândul), atunci poate, dacă prețuim viața, vom dori să învățăm cum să ne îngrijim unul de celălalt. Din acel moment, drumul ni se va deschide, pentru a inversa tendința și a începe să ridicăm umanitatea și viața noastră personală la nivelurile pe care le pot atinge.

Putem avea pace, abundență, sănătate și siguranţă. Dar trebuie să ne amintim că, dacă nu le avem toți, niciunul dintre noi nu le va avea. Aceasta este legea fiecărui ecosistem și se aplică la fel de rigid, fiecăruia dintre noi.

“O realitate a nesiguranţei” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “O realitate a nesiguranţei

Peste tot în lume, țările simt efectul celui de-al doilea val al Covid-19. Infectările sunt în creștere, iar orașele și țările reintroduc ordinele de carantină. Cele mai răspândite sentimente în acest moment par a fi incertitudinea și disperarea. În primul val, ne-am gândit că vom rămâne acasă câteva săptămâni și ne vom trezi din coșmarul coronavirusului. Acum, în al doilea val, începem să ne dăm seama că acesta nu va dispărea.

În timp ce toată natura funcționează ca un sistem integral, ale cărui elemente sunt conectate și dependente unele de celelalte, acționăm ca și cum am fi ființe separate, în afară de restul umanității și restul naturii, atunci când adevărul este exact opusul. Și pentru că ne simțim așa, ne distrugem căminul.

Singura modalitate de a îl evita (sperăm) este să evităm contactul cu oamenii, dar cât timp putem face asta? La urma urmei, suntem ființe sociale și compania celorlalți este o nevoie existențială pentru noi. Se pare că suntem forțați să alegem între sufocare și închidere în casele noastre și sufocarea din cauza virusului. În plus, tensiunea dintre cei care aleg să iasă și să se bucure de compania celorlalți și cei care doresc să rămână în interior și să se protejeze pe ei înșiși și pe cei dragi, se adaugă tensiunilor deja crescânde din societate. Pronosticul pentru societate într-o astfel de stare nu este bun, cel puțin spus.

Există totuși o cale de ieșire din această dilemă. Nu am fost dispuși să încercăm, dar există o cale de ieșire. Întrucât conflictul nostru cu natura a adus asupra noastră acest virus, încetarea conflictului este modalitatea de a-l elimina.

Îmi place să mă uit la emisiuni TV despre natură. Când te uiți la modul în care se comportă animalele, vezi că, deși întreaga lor viață se învârte în jurul mâncatului altor animale sau al scăpării de alte animale care vor să le mănânce, există un echilibru perfect. Nu există ură între ele; există pur și simplu un mecanism natural, care face ca natura să funcționeze în perfectă armonie și prosperitate a. vieții.

Cu toate acestea, oamenii sunt lipsiți de echilibru. Mâncăm prea mult, acumulăm lucruri de care nu avem nevoie, aruncăm lucruri perfect bune și murdărim planeta. În timp ce jumătate din lume este supraponderală, cealaltă jumătate moare de foame.

Și, cel mai rău dintre toate, ne ucidem unii pe alții, abuzăm unii pe alții, ne chinuim unii pe alții și ne bucurăm să umilim alți oameni. Suntem ființe care urăsc, singurele ființe din întreaga natură care urăsc. Și în acest sens, suntem în conflict cu natura, complet opuşi ei.

În timp ce toată natura funcționează ca un sistem integral, ale cărui elemente sunt conectate și dependente unele de celelalte, acționăm ca și cum am fi ființe separate, în afară de restul umanității și restul naturii, atunci când adevărul este exact opusul. Și pentru că ne simțim așa, ne distrugem căminul.

Coronavirusul ne obligă să ne comportăm mai responsabil. Ne obligă să rămânem deoparte, să ne restricționăm consumul, să ne limităm exploatarea și să diminuăm daunele pe care le facem planetei. Dacă am înceta să facem aceste daune în mod voluntar, nu am avea nevoie de virus pentru a ne limita. Ne-am limita, ceea ce ar împiedica din start apariția virusului.

Gândiţi-vă: măsurile pe care trebuie să le luăm pentru a învinge virusul sunt aceleași măsuri pe care trebuie să le luăm pentru a salva planeta și a opri exploatarea altora. Se pare că, dacă am schimba modul în care ne tratăm reciproc și planeta, am elimina virusul fără măcar să încercăm.

După toate probabilitățile, nu va exista vaccin împotriva Covid-19. Chiar dacă se găsește unul, epidemiologii avertizează deja că suntem nevoiți să vedem în următorii ani din ce în ce mai mulți dintre acești viruşi, care infectează umanitatea, așa că lupta împotriva acestuia este o cauză pierdută. Singura noastră ieșire din labirint este schimbarea atitudinii noastre de la exploatare la cooperare, de la înstrăinare la conexiune. Astăzi, este mai clar ca niciodată.

Conflictul este un indicator al relației

Întrebare: Unii psihologi cred că există personalități conflictuale. Esti de acord cu asta?

Răspuns: Cred că acest lucru nu este, în general, rău. Cu cât mă ridic mai sus, cu atât opiniile și sentimentele mele personale pot deveni extrem de opuse opiniilor și sentimentelor personale ale altora.

Mai mult, acest lucru îmi oferă mai multe oportunități de a evalua corect opinia altuia și de a înțelege cum se poate combina cu o astfel de opinie absolut opusă. Într-adevăr, se bazează pe contrarii pe care le înțeleg în următoarea etapă superioară a dezvoltării mele.

În principiu, dacă un scop și realizarea acestuia sunt importante pentru mine, atunci acest lucru poate provoca un conflict. Iar dacă scopul nu este important, atunci nu vor apărea dezacorduri.

De exemplu, absența conflictului în familie indică faptul că soții sunt indiferenți între ei, nu sunt interesați de legătura generală. Există chiar și un proverb: „Cearta iubitilor este reînnoirea iubirii”. Adică certurile sunt o garanție a unui contact mai strâns în viitor. Acesta este un indicator important al unei relații.

Din emisiunea KabTV „Abilități de management”, 16.07.2020

Profesie post-coronavirus

Întrebare: Ce sfaturi le puteți oferi tinerilor, mai ales în era post-coronavirus? Ce profesii vor rămâne și unde să își concentreze eforturile?

Răspuns: Cred că cel mai important lucru în viitor va fi ceea ce întreaga societate are nevoie. Acesta va fi punctul central.

Fiecare persoană ar trebui să știe de ce va avea nevoie societatea pentru a-și asigura pentru sine locul de muncă potrivit, abilitățile și educația potrivite. Prin urmare, nu este nimic mai important decât să ai o educație adecvată și să devii o persoană care îi poate educa pe ceilalți.

Cu alte cuvinte, munca socială care vizează consolidarea tuturor membrilor societății, in transformarea societății într-un sistem integral și corect, este cel mai important lucru. Astfel de oameni vor fi întotdeauna necesari. Aș sfătui tinerii și persoanele de orice vârstă să învețe exact acest lucru.

Aceasta este o profesie de care oricine are nevoie in mod personal, nici măcar pentru muncă, ci pentru participarea și integrarea corectă a sa și a tuturor celorlalți în societate.

Din emisiunea KabTV  „Era post-Coronavirus”, 04.06.2020

Sfaturi blitz de Cabala – 7/2/20

Întrebare: Cu ce nu merită să-ți pierzi timpul?

Răspuns: Cu lucruri inutile.

Întrebare: Pot învăța cum să-mi gestionez timpul?

Răspuns: Da, dacă evaluezi în mod sistematic corect posibilitățile.

Întrebare: Nu ar lua prea mult timp pentru a învăța gestionarea timpului?

Răspuns: Nu. Acest lucru se întâmplă în paralel.

Întrebare: Trebuie să aloc timp pentru gânduri, să stau, să meditez? Sau este inseparabil legat de acțiuni?

Răspuns: Lucruri precum meditația îmi sunt străine. Pot sta asupra surselor Cabalistice. Dar doar stând și meditând, nu înțeleg. Trebuie să existe o direcție care este dată corpului animal pentru ca acesta să înceapă să se ridice deasupra lui însuși.

Întrebare: Persoanele îndrăgostite măsoară timpul într-un fel, deținuții în altul. La tinerețe, timpul trece încet, la bătrânețe doar sare. De ce?

Răspuns: Aceasta este o senzație. Nu există așa ceva ca timp. Se manifestă doar în sentimentele noastre, ca întreaga lume în general.

Întrebare: Cea mai frumoasă femeie sub peria timpului se transformă într-o femeie bătrână. De ce timpul distruge frumusețea?

Răspuns: Acest lucru este subiectiv. Depinde la ce fel de frumusețe te uiți. Dacă locuiești lângă oameni o perioadă lungă de timp, nu observi cum îmbătrânesc. Deși, desigur, totul este natural. Problema este că acordăm anumite standarde frumuseții fizice externe și nu o conectăm cu frumusețea internă.

Întrebare: Ce este timpul? Cum l-ai defini?

Răspuns: Timpul este sentimentul interior al fiecăruia dintre noi.

Întrebare: Se spune că oamenii fericiți nu se uită la ceas. De ce timpul zboară cu o viteză fără precedent pentru oamenii fericiți?

Răspuns: Pentru că atunci când primesc plăcere, ei uită că timpul este tranzitoriu. Dacă o persoană se bucură, nu observă cum trece timpul.

Întrebare: Este adevărat că timpul ucide iubirea?

Răspuns: Timpul ucide totul! Absolut tot! Dacă nu ne reînnoim impresiile, acestea dispar.

Întrebare: Crezi că timpul schimbă oamenii? Chiar dacă o persoană nu este angajată în realizarea de sine?

Răspuns: Da, desigur. Factorul timp în sine schimbă o persoană. Acest lucru se numește schimbarea de Reshimot (date de informații spirituale).

Întrebare: Când a apărut timpul și este vreun loc în care nu există?

Răspuns: Timpul nu există deloc, cu excepția faptului că noi îl simțim.

Întrebare: Există timp fără o persoană?

Răspuns: Nu, fără o persoană nu există nimic. Tot ceea ce există este ceea ce o persoană percepe.

Întrebare: Este timpul o valoare absolută sau relativă?

Răspuns: Este absolut relativ. Adică doar relativ.

Întrebare: Este posibilă teleportarea în timp?

Răspuns: Din moment ce timpul ca atare nu există ci este doar percepția noastră despre univers, viață și noi înșine, atunci teleportarea nu există.

Întrebare: Timpul are secrete?

Răspuns: Nu înțeleg această întrebare. Ce înseamnă secretele timpului? Dacă nu există timp ca atare și este pur și simplu un sentiment subiectiv al unei persoane, atunci soluția acestei subiectivități este dezvăluirea secretelor.

Întrebare: Este posibil să opresc timpul?

Răspuns: Nicio problemă. Dacă te vei ridica deasupra timpului, atunci îl vei opri pentru tine.

Întrebare: Timpul este ajutorul omului sau dușmanul său?

Răspuns: Depinde de modul în care îl privești. Dacă începi să te măsori în raport cu timpul, atunci este un ajutor.

Din „ Management Skills” KabTV, 02.07.2020

“Ce te sperie cel mai mult în viață?” (Quora)

Michael Laitman pe Quora: “Ce te sperie cel mai mult în viață?

Gândește-te cum ar putea fi să fii complet conectat cu alti oameni, ca rotițele zimțate, învârtindu-te cu toată lumea în coordonare totală.

Imaginează-ți că toate gândurile, dorințele, acțiunile și deciziile tale depind în întregime de societatea și circumstanțele tale înconjurătoare.

Ar fi un sentiment intolerabil, mai rău decât închisoarea – sclavie totală.

Te-ai simți ca un animal în cușcă, căutând cu disperare orice cale posibilă să te eliberezi.

Ai prefera să mori decât să simți acel fel de presiune de nescăpat.

Totuși, fie că ne place sau nu, umanitatea se îndreaptă în acea direcție.

Astăzi coronavirusul a iluminat deja cum am intrat într-o eră complet nouă de interdependență și interconexiune globală și noi ne putem așteptă doar ca conexiunile noastre să devină mai strânse.

Care, atunci, este cheia pentru a simți conexiunea noastră în creștere nu ca o celulă de închisoare care ne închide tot mai mult, ci ca un nou fenomen minunat care deschide toate felurile de oportunități noi?

https://www.quora.com/What-scares-you-most-in-life/answer/Michael-Laitman-4

Cheia este un fel nou de educație.

Până astăzi educația noastră în mare parte ne-a crescut pentru a intra pe piață locurilor de muncă, care a început deja să tremure sub presiunea realității interdependente și interconectate în creștere de astăzi. Mai mult, cum în principal noi învățăm cum să ocupăm locuri de muncă și să facem cariere pentru noi și eșuam să învățăm despre cum putem să administrăm cu succes relațiile noastre într-o realitate unde noi devenim mai strans interconectați, atunci noi experimentăm nenumărate rezultate negative – de la depresia în creștere, stres, anxietate și singurătate la scale personale, până la mai multă divizare socială  și polarizare în societate în mare.

La baza acesteia, cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu atât mai mult de conectăm. Cu toate acestea, conexiunile noastre sunt superficiale: noi ne conectăm mai mult din punct de vedere tehnologic, economic și prin toate felurile de fenomene precum coronavirusul care ne plasează pe toți în circumstanțe comune în jurul lumii. Paradoxul este că noi cu cât ne conectăm mai mult într-un asemenea fel, cu atât mai detașați devenim în atitudinile noastre dintre noi.

Așadar, astăzi noi avem nevoie de un fel nou de educație care ghidează adaptarea noastră psihologică interioară la conexiunile noastre exterioare în creștere, de ex. că noi învățăm cum să ne adaptăm atitudinile noastre unii față de alții pentru a realiza conexiunile noastre în creștere în mod pozitiv.

Problema este că natura noastră egoistă – dorința de a te bucura pe seama celorlalți – intră în conflict cu conexiunea noastră în creștere care ne cere să fim mai atenți, să cedăm, să dăruim și să fim responsabili unul pentru celălalt.

Ce mă sperie, atunci, este gândul despre cum umanitatea se va conecta mai departe: va deveni umanitatea nivelată sub buldozerul evoluționar care conectează oamenii tot mai mult fără nicio participare conștientă și astfel experimentează dezvoltarea viitoare ca dureri și suferințe; sau umanitatea va începe să devină organizată pentru a învăța despre natura să și despre natura realității integrale înconjurătoare și începe să facă mișcări pentru a potrivi atitudinile sale divizive și egoiste prezente cu conexiunea perfect altruistă a realității înconjurătoare?

Cu toate acestea, frica pe care o am este cuplată cu speranță și cu un impuls nesfârșit pentru a transmite metoda conexiunii pe care Cabaliștii au compus-o cu mii de ani în urmă ca să fie folosită exact în era noastră. Eu predau studenților mei motoda în lecții zilnice, la fel cum a făcut învățătorul meu pentru studenții săi și de asemenea particip la multe emisiuni TV și pe Internet în timpul zilei, urmărite de milioane în jurul lumii în mai multe limbi – oameni care nu au niciun interes direct în Cabala în sine, dar care pot folosi principiile metodei pentru a înțelege mai bine cum lucrează natura și cum ne conduce spre o nevoie pentru conexiune. Chiar și doar înțelegerea de bază a metodei conexiunii care circulă servește pentru a arăta calea spre conexiunea pozitivă. Cu toate acestea, așa cum putem să vedem, este insuficient pentru a cruța umanitatea de criză și suferință.

Dacă noi am fi vrut cu adevărat să ne cruțăm pe noi înșine de suferința inutilă în măsură în care ne dezvoltăm, noi am fi avut nevoie să integrăm metoda conexiunii în sistemele noastre educaționale și în influențele mass media astfel încât în aceeași măsură în care noi învățăm despre cum să ocupăm locurile de muncă și întâmpinăm toate felurile de media care ne influențează în mare parte cu mesaje divizive, noi am fi învățat cum să ne conectăm pozitiv și să devenim ființe umane fericite, încrezătoare și în siguranță, cât și angajarea în media care ne influențează cu exemple pozitive, cum ar fi oamenii care depășesc impulsurile lor egoiste de bază arătând iubire și grijă unul pentru altul.

Cum să găsești sufletul tău pereche

Întrebare: Site-urile de întâlniri sunt foarte populare în lume în zilele acestea. Cum poți să găsești sufletul tău pereche și să nu îl pierzi?

Răspuns: Nu cred că există prea mult romantism în zilele noastre. Eu cred că putem să găsim sufletul nostru pereche în mod corect doar dacă știm clar cine suntem, cine ni se potrivește și dacă nu apelăm la pețitori și cu atât mai mult la site-uri lipsite de suflet.

Așadar, pentru a găsi sufletul pereche, omul trebuie întâi să determine clar pentru el însuși cine este, iar apoi să caute cu un scop mai exact.

Întrebare: Cum îi putem ajuta să descopere cine este?

Răspuns: Omul ar trebui să se angajeze în îmbunătățirea de sine, auto educație și în auto dezvoltare. Ar putea să dureze câțiva ani, dar doar atunci va putea să aprecieze și să înțeleagă în mod adecvat cu ce fel de partener poate să trăiască. Și viața sa va deveni cu adevărat frumoasă.

De pe KabTV “Cabala Expres” 9/1/20