Michael Laitman, pe Quora: “Ce este istoria umană?“

Putem vedea istoria umanității în două moduri: fie ca o cale pământeasca de dezvoltare, fie ca o evoluție determinată de dorințele noastre în expansiune. O vedem în fața noastră afișată pe un fel de ecran sferic tridimensional cunoscut sub numele de „această lume”. În interiorul și în jurul nostru se desfășoară ca un film live la care participăm activ.

Cu toate acestea, ea rezidă în noi.

Întreaga noastră lume este proiectată prin lentila dorințelor noastre. O observăm doar dintr-un punct de vedere extern, nu din interiorul nostru. Distincția dintre exterior și interior devine nesemnificativă; totul este o extensie a sinelui.

Cu toate acestea trebuie să lăsăm deoparte greșelile percepției noastre, deoarece împărțim instinctiv universul în ceea ce este în interiorul și în afara noastră. Acesta este rezultatul egoismului nostru, al dorinței noastre inerente de auto-gratificare pe cheltuiala altora și a naturii. O astfel de percepție ne-a modelat până acum viziunea asupra lumii. Când ne vom ridica deasupra ego-ului nostru, vom realiza că împărtășim un „sine” comun cu toată lumea și vom experimenta totul în interiorul nostru, nu în afara noastră.

Dorințele noastre egoiste au evoluat de la Big Bang prin nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii.

Nivelul uman al naturii a apărut în jurul anului 50.000 î.Hr., iar de atunci până în 5.000 î.Hr. a apărut o societate comunală primitivă caracterizată de egalitate și bunuri partajate.

Inițial, dorințele operau la un nivel mineral, dar urmărirea bogăției s-a dezvoltat în secolul al V-lea d.Hr. Epoca următoare a cunoscut o dezvoltare umană rapidă, marcată de apariția unor tehnologii de pionierat.

Din secolul al V-lea î.Hr. până la sfârșitul Evului Mediu în secolul al XV-lea d.Hr. a existat o căutare neîncetată a puterii. Concomitent, Renașterea, descoperirile notabile, invenția tiparului și alte repere au inaugurat o eră a progresului științific și iluminismului, care a persistat până la sfârșitul secolului al XX-lea.

În secolul al XXI-lea, ne aflăm într-o eră complet nouă, în care în noi apare o nouă dorință care dorește să depășească limitele naturii și să aspire la un nivel mai înalt de existență, în care să ne armonizăm cu legile naturii. Desigur, nu putem identifica obiectivul acestei noi dorințe la fel de clar cum am afirmat mai devreme atunci când apare pentru prima dată, iar în timpul acestei tranziții către un nivel de dezvoltare mai înalt ne regăsim complet ignoranți în ceea ce privește cerințele procesului nostru evolutiv actual.

Există mai multe teorii și opinii cu privire la modul în care ar trebui să ne trăim viețile, dar niciuna nu oferă o satisfacție completă pentru toată lumea. Cu toate acestea, observând modul în care natura ne obligă să ne creștem în mod constant interconectivitatea tehnologică și economică de suprafață la nivel global, putem presupune că natura ne cere să atingem un nou nivel de unitate, interdependență și interconectivitate în conexiunile noastre unii cu alții. Acest concept se aliniază cu principiul biblic „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Bazat pe „Am primit un apel: Adevărata isorie a lumii” din KabTV, cu cabalistul Dr. Michael Laitman pe 21 ianuarie 2012. Editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Când copilul dvs. câștigă primii bani pentru înghețată, faceți următoarele:

1. Înainte să aibă șansa să-și lingă înghețata, smulge-i-o și mușcă 20%.
2. În timp ce copilul tău se uită la tine uimit, mai mușcă 30%.

Apoi dă-i restul de înghețată și explică-i că asta face statul cu toți banii pe care îi câștigă cineva. Și așa va fi cazul fiecărei înghețate pe care și-o cumpără pentru sine. Și că procentul de mușcare poate fi redus prin prinderea de mână a celui care mușcă și cerând să știi de ce ia atâtea mușcături.

Dacă fiecare părinte face asta, există speranța că în această țară va crește o generație de oameni care vor înțelege că guvernul nu are banii săi, ci doar banii contribuabililor. Și că contribuabilii nu numai că pot, dar ar trebui să monitorizeze modul în care oficialii guvernamentali cheltuiesc banii. (Atribuire neverificată către Margaret Thatcher)

Întrebare: Ce părere aveți despre acest mod de a educa un cetățean? Că din copilărie se pregătește să fie jefuit: neîncredere — verificare — control. Ce părere aveţi despre un copil crescut în acest fel?

Răspuns: Cuvintele sunt corecte. Este bine când copilul simte un asemenea stres.

Întrebare: E bine că este deja pregătit să fie jefuit de stat?

Răspuns: Da.

Comentariu: De fapt, acesta este un copil. Să spunem 10 până la 14 ani.

Răspunsul meu: Nu, acesta este deja un adult.

Întrebare: Credeţi că aceasta este o opțiune posibilă pentru a educa în acest mod?

Răspuns: Da, este bine pentru copil și bine pentru persoană în general, pentru părinți și pentru toată lumea.

Întrebare: Deci nu iese în lume cu brațele deschise. El știe că lumea este îngrijorată și îi va mușca din muncă. Credeţi că aceasta este o intrare bună?

Răspuns: Da, este destul de bună.

Întrebare: Ce părere aveți despre un prim-ministru care insistă ca un cetățean să-l monitorizeze pe el și pe angajații și subordonații săi? Margaret Thatcher, spun ei, a fost așa.

Răspuns: Da! A fost dură! Ea nu a respins criticile, ci dimpotrivă, a ascultat.

Întrebare: Atunci ce este încrederea în guvern?

Răspuns: Când știu, sunt sigur că guvernul acționează corect. Atunci am încredere.

Întrebare: Este atunci când înțeleg că îmi ia corect o sumă precisă de bani? Va fi doar după un fel de verificare din partea mea?

Răspuns: Absolut.

Întrebare: Persoana este și ea educată dacă trăiește așa?

Răspuns: Fireşte. Îi verifică pe ceilalți pentru orice și se verifică pe sine și vede că totul se potrivește în sistemul corect.

Întrebare: Este acest autocontrol, și controlul în general, obligatoriu?

Răspuns: Da.

Întrebare: Atunci, în general care este educaţia corectă a unui cetățean?

Răspuns: Educația corectă a unui cetățean este că își cunoaște bine economia politică: de unde vin banii, unde se duc și cum sunt gestionaţi.

Întrebare: Adică aşa cum ar fi făcut-o el însuși. Devine un cetățean cel care știe asta și înțelege toate acestea?

Răspuns: Da. Cel puțin ar trebui să înțeleagă că în afacerea lui, în munca lui și în casa lui ar trebui să fie un om de afaceri, un maestru.

Întrebare: Este aceasta educația corectă a unui cetățean?

Răspuns: Desigur. Atunci acest lucru este corect la nivelul casei și familiei și al statului în general.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 24/08/23

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Măgarul i-a spus tigrului: „Iarba este albastră”.

Tigrul a răspuns: „Nu, iarba este verde”.

Discuția a devenit aprinsă, iar cei doi au decis să supună problema arbitrajului, așa că s-au apropiat de leu.

Când se apropiau de leul stând pe tronul lui, măgarul a început să țipe: „Alteță, nu-i așa că iarba este albastră?”

Leul a răspuns: „Dacă crezi că este adevărat, iarba este albastră”.

Măgarul s-a repezit înainte și a continuat „Tigrul nu este de acord cu mine, mă contrazice și mă enervează. Te rog, pedepsește-l.”

Regele a declarat atunci: „Tigrul va fi pedepsit cu 3 zile de tăcere”.

Măgarul a sărit de bucurie și a plecat în drum, mulțumit și repetând „Iarba este albastră, iarba este albastră…”

Tigrul l-a întrebat pe leu: „Maestate, de ce m-ai pedepsit, la urma urmei iarba este verde?”

Leul a răspuns: „Ai știut și ai văzut că iarba este verde”.

Tigrul a întrebat: „De ce mă pedepsești?”

Leul a răspuns: „Asta nu are nimic de-a face cu întrebarea dacă iarba este albastră sau verde. Pedeapsa este pentru că este degradant pentru o creatură curajoasă și inteligentă ca tine să piardă timpul certându-se cu un măgar și, pe deasupra ai venit și m-ai deranjat cu acea întrebare doar pentru a valida ceva despre care știai deja că este adevărat!” („Scurtă poveste despre măgar, tigru și leu: când argumentarea este inutilă”)

Întrebare: Când vă certați cu cineva, care dintre voi este un măgar?

Răspuns: Cel care se opune măgarului este măgarul.

Întrebare: Ca rezultat, acest tigru care se opune unui măgar este un măgar? Și nu e nevoie să pierdem timpul cu aceste argumente?

Răspuns: Nu este nevoie. Leul are dreptate să-l condamne.

Întrebare: Atunci întrebarea este: cum te poţi certa cu măgarii, din moment ce se întâmplă tot timpul? Dvs. spuneţi: „Nu te certa deloc”. Dar ce ar trebui să facă omul?

Răspuns: Nu poți face nimic. Dacă există în natură, atunci cel mai înțelept lucru este să nu intri într-o ceartă cu ei.

Întrebare: Adică, dacă există o persoană încăpățânată și înțelegi că este încăpățânată, nu trebuie să-i demonstrezi în niciun fel adevărul tău?

Răspuns: În niciun caz.

Întrebare: Cum îți vei construi adevărul dacă în jurul tău sunt să spunem, doar măgari?

Răspuns: Spune-le tuturor că au dreptate. Și dacă sunt mulți, lasă-i să se rezolve între ei.

Întrebare: Îți păstrezi adevărul pentru tine și nu-l răspândești?

Răspuns: Da, desigur.

Întrebare: Este acesta lucrul corect de făcut?

Răspuns: Nu numai că acesta este lucrul corect, dar este singura cale de ieșire corectă din această stare.

Întrebare: Adică este ca ceea ce se întâmplă acum în țară: fiecare este încăpățânat și se ține de ale lui, numai de ale lui. Și nu se va îndepărta niciodată de asta; știi asta perfect. Și tot te angajezi în ceartă. De ce?

Răspuns: Fiecare încearcă să-l convingă pe celălalt că are dreptate.

Întrebare: Și la ce duce asta?

Răspuns: Că toată lumea este un măgar.

Întrebare: Dar care sunt acțiunile mele până la urmă? Îmi construiesc în liniște, cu calm adevărul meu pe margine, fără a intra în dispute?

Răspuns: Da, ai grijă de treburile tale.

Întrebare: Cum îmi voi construi propria linie, non-magar?

Răspuns: Nu o construiți.

Întrebare: Atunci cum se va rezolva acest lucru?

Răspuns: Se va rezolva cumva. Dacă lumea este formată din măgari, atunci nu se poate face nimic. Înțelegi cum este.

Întrebare: Vă voi întreba cu atenție: la urma urmei lumea este formată în principal din măgari?

Răspuns: Putem vedea asta!

Întrebare: Da, vedem că fiecare își apără poziția. Care este atunci viitorul acestei lumi? Cu siguranță trebuie să se ajungă la un fel de decizie până la urmă?

Răspuns: Nu.

Întrebare: Poate continua așa?

Răspuns: Da. În ultimele mii de ani în care am cunoscut lumea, așa se întâmplă.

Comentariu: O să continue și mai departe.

Răspunsul meu: Desigur. Dă-le măgarilor șansa de a trăi normal în această lume.

Întrebare: În ce va rezulta asta?

Răspuns: Acest lucru va duce la faptul că vor fi războaie, după care vor mai rămâne puțini.

Întrebare: Nimeni nu va ceda?

Răspuns: Nimeni. După un fel de război, oamenii vor rămâne lângă cenușă; vor sta în liniște lângă foc, vor bea ceai și vor vorbi. Nu va mai conta pentru ei.

Întrebare: Foștii dușmani, asta vreţi să spuneţi?

Răspuns: Da, chiar și dușmanii.

Întrebare: Vor continua aceste războaie din nou?

Răspuns: O vor face, inevitabil.

Comentariu: Războaie, mă refer chiar la înfruntările noastre.

Răspunsul meu: Atât timp cât egoismul există, el nu va dispărea. Aceasta este natura umană.

Întrebare: Cum ne putem schimba natura? Cum ne putem ridica deasupra „măgarului” pentru a ieși din starea de măgar?

Răspuns: Numai dacă oamenii înțeleg sensul existenței lumii, țărilor și oamenilor vor putea face ceva în privința asta.

Întrebare: Atunci spuneţi-mi, ce ar trebui să înțeleagă omul?

Răspuns: Trebuie să înțeleagă ceea ce spunem noi: că lumea se află în dezvoltarea ei egoistă. Trebuie să realizăm asta. Trebuie să ne ridicăm deasupra egoismului nostru. Dacă vrem atunci se va întâmpla; iar dacă nu vrem atunci nu se va întâmpla. Apoi după câteva generații, ne vor dezgropa și vor înțelege ce s-a întâmplat aici.

Întrebare: Nu vreau să fie așa. Ce credeţi că ar putea funcționa?

Răspuns: Numai răul poate lucra. Când răul se manifestă mai mult, atunci ne putem ridica deasupra lui. Răul trebuie realizat. Nu este că lumea se prăbușește. Răul trebuie să fie realizat: că aceasta este natura omului și numai dacă decidem și strigăm împreună către Creator vom fi mântuiți.

Întrebare: Deci vorbiți despre recunoașterea răului meu ca atare, în toată lumea? Acesta este rău?

Răspuns: Da.

Întrebare: Atunci ce funcție ne este atribuită?

Răspuns: Sper că în continuare munca noastră își va arăta rezultatul undeva. Undeva va exista.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 21/08/23

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În zilele noastre, mulți oameni se află într-o stare de confuzie și tulburare extremă. Ce se întâmplă cu ei?

Răspuns: Din punct de vedere spiritual, o nouă calitate începe să apară, să crească și să se manifeste în om – calitatea dăruirii. Prin urmare, în apare confuzia și omul nu știe cum să acționeze.

Deși are o singură forță egoistă, atunci când în orice stare el vede profitul maxim pentru sine și absoarbe numai în sine, se află într-o organizare internă clară, știe să se raporteze la lume, încearcă instinctiv în fiecare moment să primească cel mai mult din ea și acționează în modul în care sistemul său intern îl consideră necesar și cel mai benefic în acel moment. Toată lumea este așa.

Fiecare dintre noi știe să lucreze cu ceilalți în aceste stări, să împingă mai mult sau mai puțin, să primească, să ia și să dăruiască, să plătească și să cumpere și așa mai departe. Cu toții putem interacționa unii cu alții în acest fel folosind toate mijloacele posibile: viclenie, înșelăciune, politică și orice altceva. În lumea noastră, știm cum să acționăm în ciuda tuturor venalităților și minciunilor cu care creștem.

Acum însă în lumea noastră apare o altă condiție, o altă forță, o altă calitate care nu exista înainte – calitatea dăruirii. Creatorul se apropie de noi! Deodată ne simțim interconectaţi.

Așa se manifestă calitatea Lui în lumea corporală: pe lângă egoism, există și o interconexiune altruistă. Se dezvăluie între noi sub formă de dependență comună, interconectare, integralitate și globalitate.Iar noi  nu știm cum să acționăm.

KabTV “Am primit un apel. Munca interioară” 3/9/11

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Am auzit despre o țară care a plătit cetățenilor 7.000 de dolari pentru un nou-născut, tinerilor căsătoriți li s-au dat 64.000 de dolari pentru a cumpăra un apartament, iar dacă deschideai o afacere personală, ți se dădeau 20.000 de dolari. Educația și medicina erau gratuite, nu exista chirie, nu exista taxă de electricitate, împrumuturile erau fără dobândă. La cumpărarea unei mașini 50% era plătită de stat. Este teribil dacă mergi mai departe pe listă. Erau siguri că era posibil să trăiască așa pentru totdeauna. Eu vorbesc despre Libia. Mă uit la țări precum Arabia Saudită, Kuweit, Elveția și Belgia și mă întreb dacă este posibil să distrugem un astfel de paradis material? Aici a fost distrus. În general, poate fi distrus?

Răspuns: Afară sau înăuntru?

Întrebare: Nu contează dacă în exterior sau în interior. O persoană ar trebui să se țină de el cu mâinile și degetele de la picioare. Aceasta este lumea lui materială; el este complet asigurat. Cum se destramă asta? Vă rog, explicaţi-mi.

Răspuns: Oamenii nu apreciază ceea ce au. Și pe de altă parte există mulți oameni invidioși – în exterior și în interiori. Prin urmare ei îl distrug.

Întrebare: Cum poate ceva din interiorul unei persoane să o determine să spună: „Acesta este paradisul, trebuie să renunți la el și să-l distrugi total, iar după aceea vor fi doar ruine”?

Răspuns: Dacă aceasta este o ideologie, atunci poate fi mai mare.

Întrebare: Deci se poate face? Chiar și în aceste țări la care ne uităm acum și suntem absolut siguri că vor rezista timp de secole și secole?

Răspuns: Nu pentru mult timp.

Întrebare: Când am vorbit despre Sodoma, în principiu era același stat ca în Libia și Arabia Saudită?

În Sodoma vorbim despre faptul că Creatorul a spus că este imposibil să trăiești așa și trebuie distrus. În ce moment vine o asemenea nerăbdare de sus?

Răspuns: Când oamenii încep să neglijeze ceea ce le este dat.

Întrebare: Adică a fost acordat sprijin financiar complet. Ce este neglijenţa unei persoane?

Răspuns: În faptul că el crede că el, se presupune că are dreptul la asta.

Întrebare: O persoană ar trebui să spună: „Acesta nu este al meu și nu am dreptul la el”?

Răspuns: Nu am dreptul la el, dar îl primesc și îi sunt recunoscător Creatorului pentru asta.

Întrebare: Aceasta este propoziția principală?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci, acest principiu care a fost în Sodoma, „al meu este al meu, al tău este al tău”, este foarte aproape de principiile din acest caz?

Răspuns: Acest principiu a fost stabilit rigid. Adică dacă vecinul meu moare de foame, nu am dreptul să-l ajut.

Comentariu: Ei bine, asta este prea mult! Nu cred că este posibil acum.

Răspunsul meu: Aceasta este cealaltă față a aceleiași monede.

Întrebare: În principiu aceste stări, bunuri materiale se pot transforma în această lege rigidă? „Al meu este al meu, al tău este al tău” și eu nu te ajut și tu nu mă ajuți.

Răspuns: Da.

Întrebare: Există vreo logică în asta?

Răspuns: Logica este absolută. Are o mulțime de adepți. Să spunem că primim totul de la Creator. Dacă Creatorul ți-a dat ţie, dar mie nu mi-a dat, atunci chiar dacă voi muri trebuie să primesc de la Creator ceea ce El îmi dă.

Întrebare: Deci Creatorul a dat bogăție unuia, sărăcie altuia și așa ar trebui să fie? Și eu nu interferez cu sărăcia ta și tu nu interferezi cu averea mea?

Răspuns: Da.

Întrebare: Există o logică în asta. Deci, unde este viciul?

Răspuns: Viciul este că oamenii nu o iau așa cum ar trebui. Adică, ei nu acceptă autoritatea absolută a Creatorului, și prin urmare este distrusă.

Trebuie să fim deasupra acestei stricteți a Creatorului. Nu doar „al tău este al tău și al meu este al meu”. Ne este dat de sus, și trebuie să facem o ajustare la asta, că totul este al nostru.

Dat de Creator, „al tău este al tău și al meu este al meu” la început, îl lăsăm în interior, iar de sus îl acoperim cu iubire.

Întrebare: Acesta este ceea ce se numește „al nostru”? Deci construim poduri de la unul la altul?

Răspuns: Da.

Întrebare: Aceasta este munca principală? Apoi va dura secole și nu se va mai schimba?

Răspuns: Atunci suntem ca niște parteneri cu Creatorul. El a creat răul și noi construim punți peste acest rău cu iubire.

Întrebare: Și răul pe care El l-a creat este „al meu este al meu, al tău este al tău”? Asta numești tu rău?

Răspuns: Desigur. Acesta este egoismul.

Întrebare: Cum diferă acest lucru de revoluții? Și într-o revoluție au spus: „Acesta este al nostru”. Ce nu era acolo? Noi spunem că „al meu este al meu, al tău este al tău” ar trebui să se transforme în „al nostru”.

Răspuns: Nu exista un astfel de ideal – „al nostru”. Dacă trebuie să facem totul, atunci totul este în mâinile noastre. Atunci înseamnă că nu există un Creator, prin definiție.

Cred că nu va ieși nimic bun din toate aceste teorii. Sunt sigur că lumea va ajunge în continuare la conștientizarea că este necesar să se rezolve aceste probleme prin metoda cabalistă. Adică să-l punem pe Creator —Unicul, Întregul — în fruntea întregului proces de dezvoltare umană și să ne ținem de El. Și să o facem doar în numele unei singure propoziții, fraze – Frăție!

Întrebare: Și vor dori oamenii să aplice asta? Nu vor dori să o piardă?

Răspuns: Dacă vor dori să o piardă, se vor cufunda într-o astfel de confruntare, încât nu va mai exista cu cine să fie într-o confruntare.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 26/6/23

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Mark scrie:

Dragă Michael, ce părere ai despre celebra frază a lui Dostoievski „Fericirea lumii întregi nu merită o lacrimă pe obrazul unui copil nevinovat”? Toți am învățat asta la școală, am fost crescuți așa. Și rezultatul este că nu ne pasă de lacrimile copiilor. De ce suntem atât de groaznici? Este atât de multă durere în jurul copiilor!

Răspunsul meu: Pentru că așa suntem!

Întrebare: De ce nici măcar faptul că le aducem copiilor atât de multă durere nu ne oprește?

Răspuns: Nimic nu ne oprește!

Comentariu: Copiii se jucau liniștiți în cutia cu nisip, mergeau la tot felul de cluburi și, dintr-o dată, nu mai e nici o cutie cu nisip, nici cluburi, nimic. Asta am făcut. Pentru ce? Ce ne-am dorit?

Răspunsul meu: Ce vrem? Putere! Nu contează în detrimentul a ce. Aceasta este legea naturii!

Întrebare: Ne vom trata propriii noștri copii la fel dacă ne-ar fi luată puterea? Este totul din aceeași fundație despre care tot vorbiți? Totul este de acolo?

Răspuns: Da, din același egoism pe care l-a creat Creatorul, pe care trebuie să-l hrănim în mod constant.

Întrebare: Adică atacul și rezistența noastră ar trebui să meargă până la egoism. De ce nu ajungem la asta?

Răspuns: Nu putem ajunge la asta. Numai Creatorul poate ajunge la ea.

Comentariu: Dar putem cel puțin înțelege că aceasta este baza tuturor necazurilor!

Răspunsul meu: Nu, nici asta nu putem recunoaște într-o asemenea măsură.

Întrebare: Deci, ce vom ataca tot timpul? Doar ceva în jurul nostru? Vom încerca să schimbăm pe cineva?

Răspuns: Da, vom numi pe cineva responsabil, iar pe altcineva vinovat.

Întrebare: Vom schimba pe cineva, îl vom executa, îl vom pune în închisoare și așa mai departe? Până când?

Răspuns: Până când? Atât timp cât lumea există, în timp ce Pământul încă se învârte.

Întrebare: Cum voi vedea asta?

Răspuns: Nu știu dacă voi și cu mine vom vedea asta. Sunt foarte realist cu privire la umanitate, la natura și capacitățile ei de a se ridica deasupra naturii.

Întrebare: Există foarte puține din aceste capacități? Ar trebui să se întâmple vreun fel de minune?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este un miracol ceva care nu este deloc în puterea noastră? Se numește asta un miracol?

Răspuns: Da. Adică este doar în puterea Forței superioare.

Întrebare: Cum o putem cere?

Răspuns: Să vrei. Avem doar dorință. Dacă vrem să schimbăm lumea, lumea se va schimba.

Întrebare: Lumea din jurul meu?

Răspuns: Da, lumea în care ne aflăm.

Comentariu: În principiu, toată lumea vrea să schimbe lumea.

Răspunsul meu: Nu, ei nu vor! Ei nu înțeleg că pentru a face acest lucru trebuie să îți dorești, să vrei cu adevărat, să te susții unul pe celălalt, pentru ca împreună, cu dorința noastră comună să forțăm lumea să se schimbe.

Întrebare: L-ar forța de fapt pe Creator să schimbe lumea?

Răspuns: Da.

Întrebare: Credeţi că dorința unei persoane de a avea un mediu cald, bun, amabil și iubitor, această dorință nu există încă?

Răspuns: Nu, nu este deloc o dorință. Nu se dorește avansarea în această direcție.

Întrebare: Ce este dorința? Ar trebui să recunosc că sunt rău?

Răspuns: Nu, nici măcar faptul că ești rău. Nici măcar nu trebuie să ne „imaginăm și stropim”. Trebuie doar să înțelegem că putem schimba lumea dacă vrem.

Comentariu: Dar noi vrem!

Răspunsul meu: Nu vrem. Nu știm ce vrem. Trebuie să ne imaginăm o lume veselă, completă, interconectată, care dorește binele tuturor, conexiune și iubire și să cerem naturii însăși acest lucru.

Întrebare: Trebuie să cer ca și cum este pentru alții? Acesta este mesajul meu principal?

Răspuns: Da.

Întrebare: În schimb, eu cer tot timpul pentru mine?

Răspuns: Desigur, cer pentru mine.

Trebuie să le explicăm oamenilor că dacă cerem naturii să schimbe lumea și să o îmbunătățească, atunci acest lucru se va întâmpla doar dacă cerem împreună.

Întrebare: Această cerere este într-adevăr despre schimbarea mea sau despre schimbarea lumii?

Răspuns: Eu cred că acestea sunt lucruri legate, sunt același lucru. Schimbându-ne pe noi înșine, schimbăm lumea. Dacă vrem să schimbăm lumea, trebuie să ne schimbăm pe noi înșine.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 12/6/23

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Viaţă nouă 22 – Nevoia de familie și de a face față posesivității masculine

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și experți în domeniu

Cea mai apropiată și mai importantă relație pentru o persoană este relația cu soțul său. Care este impactul acestei relații asupra unei persoane? Care este impactul acestuia asupra conflictelor și soluționării acestora?

Cu toții avem nevoie în mod natural de o familie, căldură și conexiune. În trecut,oamenii le-au transmis copiilor un teren, o casă și o meserie, așa că au păstrat cadrul familial. Familia extinsă înfășura tânărul cuplu și îl proteja. Dar astăzi toate acestea s-au prăbușit. Trebuie să învățăm cum să ne reconstruim relațiile și să ne umplem viața cu căldură și iubire. În multe cazuri cuplul se confruntă cu conflicte și situații dificile care trebuie abordate corect pentru a menține și întări relația.

Puterea separării este familiară tuturor, dar cum faci o conexiune? Cum facem față situațiilor de viață și cum ne conectăm din locul în care ne aflăm? De exemplu, cum facem față unei stări de neîncredere care apare între un cuplu în care soțul nu mai are încredere în soția sa?

Cheia pentru construirea conexiunii se află în mâinile femeii. Ea are nevoie să-l întărească, să-i arate că suferă de pe urma situației împreună cu el, că el este într-adevăr sursa plăcerii în viața ei și că parcă ar respira prin el. Ea trebuie să-i ofere o relație caldă din inimă, să construiască o relație de prietenie cu el, să iasă și să meargă mână în mână, să petreacă timp împreună.

Bărbații simt în mod natural un fel de posesivitate în raport cu partenerul lor, așa că femeia ar trebui să-i arate soțului că este total devotată lui și familiei. Merită să inițiezi conversații plăcute despre lucruri care trezesc un sentiment de împărtășire și comunicare, pentru a crea o relație caldă și bună cu familia extinsă a partenerului și să reții mereu acest principiu: Iubirea va acoperi toate transgresiunile.

Din emisiunea KabTV „Viaţă nouă 22 – Nevoia de familie și de a face față posesivității masculine”, 26/06/12

Acest rezumat a fost scris și editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Când ați început să predați, i-ați învățat pe elevii dvs. Cabala pură fără exemple. Dar în ultimii ani, se pare că v-ați îndreptat într-o direcție pro-politică.

Răspunsul meu: Nu, nu are nimic de-a face cu politica. Pentru mine a vorbi cu socialiști, liberali, democrați sau oricine altcineva este la fel. Acestea sunt mici jucării umane.

Le spun cum ar trebui să folosească starea actuală a naturii, împotriva căreia sunt complet neputincioși și nu o înțeleg, și că trebuie să dobândească o abordare complet diferită a vieții în această lume. Ce diferență are pentru mine cine sunt ei? Nu este politică. Politica este dacă stau între ei. Dar nu mă implic în asta!

Poate că arată așa, pentru că oamenii sunt obișnuiți să numească politician pe oricine vorbește despre starea lumii și a societății.

Dar cu siguranță nu sunt politician. Pentru mine toţi sunt absolut la fel! Oile pierdute care au acționat întotdeauna conform egoismului lor. Și astăzi ei nu sunt capabili să guverneze lumea noastră, deoarece a apărut o altă forță suplimentară în lume – forța altruistă. Deci trebuie făcut ceva. Așa că le explic cum.

Pur și simplu vorbesc despre ceea ce văd în lume, fără să mă înclin spre o parte sau alta sau a treia. Absolut deloc! Pentru că oricum nimeni nu va rezolva nimic în asta. Soluția poate veni doar prin corectarea atitudinii noastre față de lume, față de natură.

Din KabTV “Am primit un apel. Cabala, Politică și Religie” 3/9/11

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Viață nouă 254— Stereotipuri și judecată

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Tal Mandelbaum ben Moshe

Care este mecanismul care îi face pe oameni să-i eticheteze pe alții în funcție de aspectul exterior? Care este originea nevoii de a face comparații între oameni? Cum este posibil să facem față acestui fenomen?

Tendința de a eticheta totul este firească. Fără imagini interne nu pot absorbi realitatea. Ego-ul nostru ne obligă constant să comparăm oamenii: „El este mai mult; el este mai puțin.” Ne apropiem și ne depărtăm continuu de ceilalți. Avem o arhivă internă și fiecare lucru nou este absorbit în noi prin comparație cu imaginile existente. Ne este greu să ne conectăm cu oamenii din cauza stigmatelor, dar este necesar să înțelegem de ce natura ne-a creat în acest fel. Astăzi depind de alții și trebuie să mă ridic deasupra imaginilor.

Opinia societății poate schimba imaginile existente. În mod natural îi văd pe ceilalți ca fiind mai puțini decât mine. În atelierele de conexiune între diferite tipuri, putem învăța să nu invalidăm pe nimeni. Cât de mult depindem de această percepție egoistă disprețuitoare, în care ne raportăm la ceilalți în funcție de îmbrăcămintea lor? Cum putem dezvolta apropierea dintre noi și să ne simțim conectați? Depinde legătura inimilor noastre de caracterul unic al fiecăruia dintre noi? Cum ne putem completa unul pe altul pentru a deveni un întreg?

Când încetăm să mai vedem personaje diferite, în fiecare apare o dorință de conexiune. Doar vizitarea și familiarizarea cu sectoare care sunt diferite de tine, nu va ajuta. Mai degrabă este necesar să transcendem toate diferențele dintre noi. Stereotipurile personale ne deranjează și ne aduc eșecul în viață. Puteți scăpa de ele dacă importanța conexiunii cu ceilalți este ridicată deasupra importanței personale. Sentimentele personale negative sunt lăsate dedesubt și toată lumea se ridică la punctul de conexiune, la căldură și fericire. „Iubirea acoperă toate nelegiuirile” (Proverbe 10:12).

Din emisiunea KabTV „Viaţă nouă  254 – Stereotipuri și judecată”, 15/11/13

Acest rezumat a fost scris și editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce ar trebui să fac ca să fiu în pace?“

Putem atinge pacea ridicându-ne pentru a deveni oameni în sensul cel mai deplin al termenului. Cuvântul pentru „uman” în ebraică este „𝘈𝘥𝘢𝘮” și provine din aceeași rădăcină lingvistică cu termenul pentru „similar” („𝘋𝘰𝘮𝘦𝘩”). Înseamnă că o ființă umană este una care este similară cu Forța superioară a iubirii și dăruirii.

Ne naștem în lumea noastră opusă acelei stări, ca egoiști care acordă prioritate beneficiului personal în detrimentul celorlalți și al naturii. Cu cât ne dezvoltăm și creștem mai mult ca egoiști, cu atât ne abatem mai mult de la echilibrul cu natura, Forța superioară a iubirii și a dăruirii. Aceasta este cauza fiecărei probleme și crize pe care le trăim în viața noastră.

Atingerea păcii implică astfel să ne transformăm din a fi opuşi Forței superioare în a deveni similari ei, adică la a deveni o ființă umană, „𝘈𝘥𝘢𝘮”. Trecând prin această transformare liniștim apoi sistemul naturii în care existăm și în consecință problemele noastre dispar.

În afara abordării noastre egoiste față de realitate, natura este în pace, echilibrând între plus și minus, răi și făcători de bine, iar prin aceste două forțe creăm un echilibru între ele.

Dacă dorim să folosim ambele forțe pentru a ne apropia unul de celălalt și de Forța superioară a iubirii și dăruirii, atunci vom descoperi cum lumea în care trăim este într-adevăr pașnică. Totul depinde de o schimbare a atitudinii noastre unul față de celălalt.

Bazat pe videoclipul „Cum să fii în pace” cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→