Comentariu: Dacă ceri oricărei persoane să numească un film recent, un blockbuster care oferă oamenilor o opțiune bună pentru viitor, una care nu este înfricoșătoare, ci generoasă, acea persoană va trebui să se gândească. Cred că nu a existat un astfel de film de 30 – 35 de ani. Întreaga industrie a filmului și toată gândirea umană nu par să creeze filme cu un viitor bun.

Răspuns: Nu, totul are ca scop frica.

Comentariu: Ni se arată în mod constant un fel de apocalipsă și tot felul de distopii. Dar aceasta este cererea oamenilor. La urma urmei Hollywoodul simte clar cerințele oamenilor. Dacă s-ar plăti bani pentru un final bun, finalurile ar fi fost bune.

Răspunsul meu: Astăzi cred că este foarte greu pentru o persoană să-și imagineze un sfârșit bun al lumii sau chiar un fel de viitor fără nori, strălucitor. Asta este ceva imposibil. Prin urmare, cel mai bun lucru care ne este mai apropiat, este să creăm ceva îngrozitor.

Întrebare: O persoană chiar nu vrea să se uite la un fel de basm despre un sfârșit bun, astfel încât să fie sigură că se poate întâmpla? Este corect sau nu să creezi așa ceva și să introduci asta în subconștient?

Răspuns: Dar spui că există oameni la Hollywood care înțeleg nevoile umane. Probabil de aceea o fac.

Întrebare: Acesta este un paradox pentru mine. Un paradox! O persoană nu vrea să meargă la cinema?

Răspuns: Oamenii nu vor merge pentru aceste lucruri dulci. Nu le văd în jurul lor și nu le vor crede nici în filme.

Poți rula filme despre iubire sau altceva, dar nu despre un viitor bun, cald și binevoitor.

Întrebare: Când a fost o mare depresie în America în anii 20-30 a fost lansat primul film muzical,  Cântăreţul de jazz. Tatăl unei familii a luat ultimul dolar și l-a dat să meargă cu familia să vizioneze acest film. Adică afară este groază și întuneric, oamenii sar pe ferestre și aici am filmul ăsta care rulează și stau și privesc.

Credeţi că nu va fi profitabil să creezi un viitor atât de bun și cald?

Răspuns: Nimeni nu o va face astăzi. În primul rând oamenii nu mai cred. Cândva erau mai naivi și credeau că astfel de lucruri pot exista. Au stat, au plâns și au visat. Iar acum după ce am trecut printr-o cale atât de accidentată și am fost cu toții zdruncinați de războaie nesfârșite care au loc în fiecare minut în diferite părți ale lumii, cred că niciun film nu ne va liniști.

Întrebare: Atunci spuneţi-mi, dvs. personal pentru ce sunteţi? Pentru cine sunteţi?

Răspuns: Nu sunt pentru Hollywood, deoarece filmul unui fel de frumusețe naivă, dulce, cu un viitor bun, este dezgustător, stânjenitor și înșelător. Și să lansăm filme despre suferințe grave, desigur că se poate, dar câte filme de genul ăsta sunt posibile?

Filmele în principiu, cu un final mai mult sau mai puțin bun sunt încă pline de tot felul de suferințe. Au succes pentru că atrag publicul în suferință, iar apoi îi arată în continuare câteva dintre trăsăturile sale bune. Apoi bunătatea învinge.

Întrebare: Ce fel de film aţi crea? Nu aţi crea un film cu un fel de final în care o persoană ar crede? Spuneţi că ar trebui să ajungem la conexiuni bune.

Răspuns: Dar eu nu sunt un artist. Nu-mi pot imagina cum poți crea o astfel de imagine pentru să spunem o oră și jumătate până la două, care ar lăsa totuși o impresie caldă.

Întrebare: Este posibil să se creeze astfel de filme în care să poți părăsi cinematograful cu o senzație de căldură? Cum poți face o persoană să creadă într-un sfârșit bun, generos așa cum spuneţi tot timpul, în conexiune care se va întâmpla într-un fel sau altul, și în iubire la care vom ajunge într-un fel sau altul?

Răspuns: Nu. Nu cred că o persoană poate crede. Singurul lucru pe care îl poate face este să fie de acord cu un film ca, să spunem Forrest Gump. Este un film mare.

Comentariu: Este un film grozav. După părerea mea, este un film minunat.

Răspunsul meu: Dar este vorba despre o persoană care nu este chiar normală.

Comentariu: Da, personajul este anormal pentru toată lumea, dar s-a dovedit a fi cel mai normal dintre toţi, iubitor și capabil să iubească.

Răspunsul meu: Dar tot este nerealist. Și dacă o astfel de realitate este posibilă, atunci numai într-un astfel de caz o poţi face. Nu-mi pot imagina cum poți face așa ceva pentru a atrage oamenii. Chiar dacă îi atragi, vor părăsi cinematograful și vor uita.

Comentariu: Pentru că realitatea este alta.

Răspunsul meu: Cum poți face o persoană diferită cu ajutorul cinematografiei? Nu cred că vor exista asemenea maeştri.

Întrebare: Totuși, ce fel de film aţi face? Unul care ar funcționa cu adevărat. La ce ar trebui să conducă?

Răspuns: Nu am văzut un astfel de film care să schimbe oamenii și să-i conducă la unele schimbări interioare serioase.

Întrebare: Dar v-aţi dori ca ele să existe?

Răspuns: Desigur! Cine nu și-ar dori asta?! Aproape toată lumea își dorește un viitor bun. Dar nu știu.

Întrebare: Vreţi să spuneţi că dacă un film ar schimba o persoană, atunci sunteţi pentru un astfel de film?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dacă prima condiție este ca filmul să schimbe persoana, a doua întrebare este de la cine la cine, sau de la ce la ce?

Răspuns: Din cine este el acum. Acum este doar o fiară care se gândește doar la sine și nu se poate gândi la alții. Sau dacă se poate gândi la alții, atunci va fi numai sub forma a ceea ce îi va aduce câștig.

Dacă unei persoane i se oferă de fapt libertate absolută, atunci va fi absolut indiferentă față de ceea ce este în jurul său, cu excepția dimensiunii spațiului din jurul său pe care îl poate privi și poate vedea că este plăcut privirii sale.

Comentariu: Acesta este un om de astăzi.

Răspunsul meu: Acesta este un om.

Întrebare: Vorbim de corectare. La ce ar trebui să ajungă această fiară?

Răspuns: Ar trebui să înceapă să înțeleagă că cel mai important lucru este atunci când te bucuri de ceilalți. Și pentru aceasta este necesară schimbarea naturii omului.

Întrebare: „Bucură-te de alții”, ce vreţi să spuneţi prin asta?

Răspuns: Când este bine pentru alții, este bine pentru tine. Dar cum poate fi asta? Dimpotrivă, tu te bucuri că ești mai bun decât alții, adică atunci când ei sunt mai răi decât tine.

Întrebare: Deci într-un fel sau altul îi cobori mereu pe ceilalți, astfel încât să fie mai jos decât tine?

Răspuns: Desigur! Dar ar trebui să îi crești.

Întrebare: Aceasta este schimbarea principală? Dacă ar exista un astfel de film și va oferi o astfel de persoană, sunteţi în favoarea unui astfel de film?

Răspuns: Sunt pentru un astfel de film, dar nu ar avea succes.

Întrebare: Financiar?

Răspuns: Nu, în niciun fel. Nimeni nu îl va admira.

Comentariu: Nu vreţi să vă imaginaţi, vă întoarceţi la realitate.

Răspunsul meu: Nu pot visa mult timp, nu mai sunt tânăr ca să spunem delicat.

Întrebare: Cum vom ajunge atunci la un astfel de film? Suntem într-un film chiar acum. Este clar că acest cinema este lumea noastră. Acest film este în mare parte un film de groază. Cum vom ajunge la un alt film până la urmă? Spuneţi că este încorporat în noi să ajungem la el și o vom face într-un fel sau altul.

Răspuns: Nu știu. Poate că acest lucru este posibil prin generația tânără a cărei iubire ne va face pe noi, cei în vârstă, să devenim diferiți. O modalitate poate fi de dragul copiilor și nepoților noștri.

Poate fi de asemenea, o revelație generală a răului în care toți realizăm în mod egoist cât de urâți suntem.

Comentariu: Dar asta nu poate fi decât după o mare suferință.

Răspunsul meu: Nu știu. O astfel de revelație va veni dintr-o dată chiar și fără suferință. Și ne va fi rușine să ne uităm unul la altul.

Întrebare: Depinde cumva de noi?

Răspuns: Nu în mod deosebit. Imaginează-ți că oriunde te-ai afla, în metrou, în autobuz, undeva pe șosea, printre oameni că toată lumea se uită la tine și toată lumea înțelege cine ești. Și tu te uiți la ceilalți și de asemenea înțelegi cine sunt. Și nu poți fugi de asta.

Întrebare: Trebuie să merg mai departe cu ei în autobuz?

Răspuns: Da. În general aceasta este o configurație bună. Și după aceea trebuie să lucrezi asupra ta.

Întrebare: Deci filmul ăsta nu este rău când văd cine sunt ei şi ei văd cine sunt eu?

Răspuns: Da. Într-o zi, toți oamenii vor începe să se vadă corect, transparent, până la capăt.

Întrebare: Înțeleg. Eu sunt ca gol pentru ei, iar ei sunt ca goi pentru mine. Pot să văd totul. Și cum mă voi vedea într-o astfel de situație?

Răspuns: La fel. Așa te vezi pe tine însuți. Te uiți unde să te ascunzi și nu ai unde să mergi.

Întrebare: Vom face un astfel de film, îl vom aborda. Și dacă se întâmplă asta, ca într-o casă de sticlă, în acest autobuz în care toată lumea vede totul și nu există unde să te ascunzi, ce ar trebui să facem într-o astfel de situație?

Răspuns: Nu este nevoie să te ascunzi nicăieri. Ar trebui să fie invers. Aici este necesar să lucrăm ca toţi să realizăm că suntem așa și că trebuie să începem imediat să ne schimbăm pe noi înșine în fiecare minut, pe loc! Și fără a fi timid. Literal în fiecare minut, ceea ce se dezvăluie în noi este astfel încât să îl corectăm.

Întrebare: Deci spuneţi că oroarea acestei realizări ne va uni?

Răspuns: Da. Ne va uni și ne va ajuta să devenim diferiți.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 18/5/23

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Nimeni nu poate înțelege nuanțele întregii lumi corporale și nici dvs.. Nu știţi toate aspectele, nu-i așa?

Răspuns: Nu. Nici un cabalist nu le-a cunoscut.

Întrebare: Cum puteți alege cursul acțiunii pe Internet sau în timpul diseminării?

Răspuns: Aceasta este o consecință a ceea ce simt dintr-o stare spirituală și nu pentru că este benefic din anumite motive economice, politice sau sociale. Totul provine din ceea ce trebuie să facem în lume, ce fel de conexiune este necesară și unde să ne aplicăm forțele.

De exemplu, dacă lumea nu ar avea nevoie astăzi de o conexiune, atunci nu ne-am dezvolta așa pe internet. Dacă nu ar fi trebuit să dăm rapid oamenilor metoda de corectare, atunci nu am dezvolta televiziunea locală și așa mai departe. Adică toate acestea decurg doar dintr-o simţire a nevoii spirituale a lumii.

Întrebare: Cât de precis o puteți simți? Este doar încercare și eroare?

Răspuns: Tehnic aș putea greși, dar numai tehnic. În rest, pornesc din simţirea mea spirituală, care nu greșește. Nu pot greși pentru că sunt în asta și deja ea există, doar că nu a fost încă întruchipată în lumea noastră.

Adică, dacă mă întrebi cum să lucrez online sau ce să fac acolo, atunci s-ar putea să greșesc. Simt spiritul acestui lucru și implementarea tehnică, dar foarte posibil s-ar putea să nu sfătuiesc corect.

Dacă nu acum, atunci peste șase luni și nu prin această metodă, ci prin alta vom ajunge din nou la asta și o vom implementa.

KabTV „Am primit un apel. Calcule pentru viitor” 30.04.11

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când eram copil între șase și șaisprezece ani, părinții mei m-au dus la stadion să alerg cinci kilometri. În fiecare weekend mergeam la munte pentru o alergare de 24 de kilometri. După aceea, am dezvoltat o ură sălbatică pentru sport.

Când îi oferi unui copil o educaţie care să-l ajute în viitor, cum poți să te asiguri că nu se sperie și nu fuge de ea?

Răspuns: Educația ar trebui să se desfășoare sub influența mediului. Părinții sunt desigur, buni. Dar, în principiu, în orice societate un copil nu este educat de către părinți. El este educat de mediu, de comunitate, de o familie mare ca o turmă.

Deja în pântece, copilul este crescut acolo. Apoi se naște și este crescut lângă mama sa, lângă sânul ei, iar după aceea se îndepărtează puțin și educația lui are loc sub influența societății.

Adică, mai întâi vine dezvoltarea animală internă, apoi după naștere cea externă, pregătitoare, perioada alăptării. Până la vârsta de trei ani, el nu este o ființă dezvoltată social, dar de la trei ani societatea devine inclusă în educația sa.

Aici nu trebuie urmărită nicio influență a părinților ca atare. Influența societății este cea care arată unei persoane că este importantă, că interacțiunea cu ea este importantă și că integrarea în ea este importantă.

Aceasta este educația corectă, mai ales în vremea noastră când intrăm în perioada unei societăți integrale globale, care încă se formează, iar asta se va întâmpla într-un fel sau altul. Prin urmare, cu cât îi învățăm mai mult pe copii arta comunicării și integrării în societate, cu atât este mai bine pentru ei. Apoi societatea va spune dacă ar trebui să alerge la stadion.

Dar numai împreună cu alții. Atunci va fi mai simplu, mai ușor, mai interesant și mai atractiv pentru el. O va face cu plăcere și nu sub presiunea părinților săi.

Vezi ce impresii ai. Dacă ai fi făcut-o cu semenii tăi, poate ai fi lucrat de zece ori mai greu, dar te-ai fi inspirat, ca la toate jocurile din copilărie.

KabTV „Am primit un apel. Influența societății” 30.04.11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Articolul meu din Newsmax: “Războiul rece în Orientul Mijlociu înseamnă că Israelul trebuie să fie prudent, puternic ”

Pe măsură ce tensiunea dintre Israel și Iran se intensifică și în timp ce Iranul tocmai a dezvăluit prima sa rachetă hipersonică, zvonurile despre progresul în programul nuclear iranian devin și mai tulburătoare. În timp ce Israelul amenință Iranul să nu încerce să-l atace, Iranul amenință că va demola Israelul dacă va ataca Iranul. Mai rău, în această rundă de conflict Israelul pare mai izolat ca niciodată, întrucât chiar și SUA par reticente în a acționa împotriva regimului Ayatollah.

Când vine vorba de America nu am avut niciodată prea multă încredere în sprijinul ei pentru Israel. În timp ce SUA au furnizat Israelului arme și muniții în timpul războiului, poziția și acțiunile sale cu alte ocazii în ceea ce privește securitatea Israelului au fost mai puțin favorabile. America, trebuie să ne amintim, are și propriile sale interese de îngrijit, care nu coincid întotdeauna cu interesele israeliene. Prin urmare, în final nu ar trebui să ne atârnăm speranțele în America.

În ceea ce privește Iranul, nu cred că amenințarea unui Iran nuclear este atât de gravă pe cât și-ar dori iranienii să credem. Mai mult decât a fi o armă de distrugere în masă, o armă nucleară este o armă tactică. Este un instrument politic menit să îmbunătățească poziția Iranului în lumea arabă.

Lumea arabă este angajată de secole în lupte pentru putere între suniți, reprezentați astăzi de Arabia Saudită, și șiiți, al căror reprezentant este Iranul. Majoritatea musulmanilor din lume sunt suniți, iar Iranul a fost în apărare în lupta sa de a domina lumea arabă. În mod clar, o bombă atomică care poate amenința Israelul precum și restul lumii, va plasa Iranul într-o poziție complet diferită, mai ales că nicio altă țară din Golful Persic nu are arme nucleare.

Iranienii nu sunt o mulțime de huligani. Liderii lor sunt calculați și nu acționează neplăcut. În căutarea prestigiului, capacitatea de a amenința Israelul cu focoase nucleare este o carte grozavă care ar trebui folosită cu înțelepciune și nu irosită de o greșeală nesăbuită, iar Iranul știe foarte bine acest lucru.

Mai mult, Iranul știe că Israelul are propriul său arsenal nuclear și poate riposta împotriva oricărui atac asupra poporului său, cu consecințe oribile. Prin urmare, ar putea fi esențial pentru Iran să amenințe, să încerce să sperie Israelul, dar îmi este greu să cred că va lua orice măsură pentru a-și realiza amenințările.

În multe privințe situația dintre un Iran nuclear și un Israel nuclear ar fi similară cu situația care a existat între SUA și Uniunea Sovietică în timpul Războiului Rece. În acele vremuri, ambele țări au dezvoltat din ce în ce mai multe arme nucleare, dar ambele țări au avut aceeaşi grijă să nu le folosească; știau că dacă ar fi făcut-o, nu ar mai fi cale de întoarcere și lumea va fi distrusă.

În opinia mea prezenţa armelor nucleare scade șansa de ostilități active între țări, mai degrabă decât o crește. Ambele țări știu că începerea unui război împotriva unei țări cu arme nucleare nu are niciun sens. Prin urmare, Israelul trebuie să rămână vigilent, să se pregătească să riposteze rapid și cu forță, dar să evite acțiunile nesăbuite.

Cu alte cuvinte, armele nucleare ar putea de fapt să calmeze Iranul și să-l conducă la o politică mai pragmatică decât în prezent.

Totuși, cu ce aș fi atent când vine vorba de Iran este utilizarea de către acesta a unor grupuri teroriste paramilitare și militare, cum ar fi Hezbollah în Liban și Jihadul Islamic în Gaza. Aici trebuie să fim activi, inițiatori și hotărâți.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Principala problemă a omului este că nu este legat de coordonate superioare. Când spui că lumea noastră nu există, că este doar o iluzie, apare întrebarea: „Unde sunt eu?”

Răspunsul meu: Nu se poate face nimic. Există o metodologie pentru asta. Așadar, este necesar să îl introduceți treptat  pe om în acest lucru, să îi explicați și să îi oferiți ocazia să exploreze cum să-și gestioneze calitățile. Toate acestea ne sunt date inițial. Toată lumea poate și trebuie să ajungă la adevăr. Acest lucru trebuie învățat.

Toată suferința din lume ne împinge să facem tocmai asta. Nu ne împinge să ne îmbunătățim lumea, această mică sferă în care existăm. Nu este nevoie de asta.

Trebuie să ne schimbăm, astfel încât să ieșim în sfera exterioară, apoi într-o sferă mai exterioară și într-o sferă și mai exterioară. Și dacă în schimb începem să ne îmbunătățim mica sferă și vrem să rămânem în ea, primim doar loviturile naturii, care încearcă să ne scoată afară ca un sâmbure de cireașă. Aceasta este ceea ce simțim astăzi în toate acțiunile noastre din lume.

Prin urmare nu trebuie să schimbăm lumea sau chiar să îmbunătățim societatea, ci mai degrabă trebuie să ajutăm omul să ajungă la următorul grad de existență cu un ecran complet diferit, într-o altă lume, într-o altă dimensiune.

Nu trebuie să faci nimic altceva, ci doar asta. Orice altceva nu va duce decât la suferinţă suplimentară și la amânarea finalului; va îndepărta ascensiunea bună.

Lumea noastră aspiră doar la asta și cu siguranță vom ajunge la asta. Dar totul depinde de cantitatea de suferință și de timpul necesar pentru a realiza că în cele din urmă trebuie să facem ceva rezonabil, adică mai întâi să ne dăm seama ce a planificat natura pentru noi.

KabTV „ Am primit un apel, Iluzia lumii” 1/2/11

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Câteva sfaturi pentru gestionarea stresului și a anxietății?“

Putem depăși stresul și anxietatea dezvoltând din ce în ce mai multe conexiuni pozitive, prietenie și apropiere unul față de celălalt. În caz contrar acestea și alte senzații negative ne vor deranja din ce în ce mai mult.

Dacă creăm mici comunități în care dezvoltăm conexiuni de considerație și sprijin reciproc, atunci putem scăpa de frici, boli, insomnie și absolut tot ce impun stresul și anxietatea vieții asupra noastră.

Cu cât trăim mai mult senzații negative precum stresul și anxietatea, cu atât mai aproape ajungem să înțelegem nevoia de prietenie, cooperare, sprijin reciproc și îngrijire. La fel, vom ajunge la înțelegerea necesității de a crea societăți care să pună accent pe astfel de valori. În caz contrar, vom continua să ne dezvoltăm acumulând din ce în ce mai multe senzații negative pe o perioadă foarte lungă de timp până când în cele din urmă ne vom trezi la nevoia valorilor menționate mai sus.

Bazat pe „Scurte întrebări şi raspunsuri” din KabTV cu cabalistul Dr. Michael Laitman pe 6 ianuarie 2023.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă o persoană ar trăi numai pe cont propriu s-ar realiza pe sine și nimic mai mult, adică dacă egoismul nostru nu ar încerca să-i imite pe alții și să inventeze noi sarcini pentru sine, care îi sunt complet străine, atunci am fi fericiți și lucrurile ar fi simple pentru noi. Întreaga problemă constă în realizarea dorinţelor altora, pe care le adopt de la ei cu ajutorul invidiei și a dorinței de faimă și putere, iar aceste dorințe devin ale mele.

Acesta este progresul nostru înainte! Prin faptul că vreau ceea ce vor alții (brusc și eu mi le doresc), mă dezvolt. Dar aceste dorințe îmi sunt date pentru ca să pot simți pe ceilalți și să mă conectez cu ei, să le satisfac dorințele și să mă bucur de ei, și să nu le adopt dorințele pentru mine și să încerc să le umplu. În asta nu mă bucur niciodată și nu voi găsi niciodată împlinire.

Când adoptăm dorințele altora și începem să încercăm să le împlinim în interiorul nostru ca „eu vreau!” este momentul în care începem să ne săpăm locul în pământ.

Dacă aș face invers aș îndeplini aceste dorințe nu în mine ci în ceilalți, în forma pe care o au ei, în locul lor, atunci aș fi infinit de fericit! M-aș conecta cu toată lumea. Acesta este motivul pentru care mi-au fost oferite calitățile invidiei, geloziei, respectului, onoarei și a tuturor celorlalte, astfel încât să simt calitățile altora și să împlinesc acele dorințe în interiorul lor. Vedeți cât de simplu este totul?

Dar noi facem opusul. Acest „opus”, adică adoptarea calităților altora (invidie, gelozie) în interiorul nostru, „Ce au alții? Și cu mine cum rămâne? De ce nu?” Aceasta este o expresie reală a egoismului. Ne întoarce în direcția opusă scopului creației.

KabTV „Am primit un apel. Cum să folosiți alți oameni?” 22.12.2012

Filed under: Educatie, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Ați spus că nu puteți transmite o imagine completă a întregului sistem oamenilor externi, care nu sunt implicați în Cabala, deoarece aceasta este împotriva planului creației.

Răspuns: Nu vor înțelege nimic! Cum pot ei să înțeleagă ceea ce le spun, având în vedere calitățile lor actuale? Sau cum pot ei să fie oarecum de acord cu asta, chiar și pur teoretic? Si apoi, ce? Le-ar distruge egoismul, le-ar distruge tot ceea ce știu, tot ceea ce fac.

În ochii lor, Einstein se va transforma brusc într-un băiețel, așa cum alți oameni de știință din mai multe discipline ar părea complet superficiali și găunoşi. Și ce urmează?

De ce să umilești oamenii? Îi respect pentru contribuția lor serioasă, pentru angajamentul lor. Își dau seama de egoismul lor sănătos și se străduiesc să cunoască și să obțină cât mai mult posibil. Aceasta dezvoltă încă diverse căi către Creator. Ştiinţa se apropie din ce în ce mai mult de o premoniție a Forței superioare.

Prin urmare nu vreau să mă amestec în niciun fel. Pentru că dacă învață despre Cabala, nu vor putea face nimic! O vor uita instantaneu! Sistemul de autoapărare egoistă va intra instantaneu și asta este: „M-am întors la nișa mea științifică, nu vreau să știu nimic!”

KabTV „Am primit un apel. Cabala, Știință, Clasa de mijloc” 29.12.12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În principiu, nu creșterea personală este importantă pentru dvs. ci creșterea comună, nu?

Răspuns: De ce am nevoie de creștere personală?

Cineva care vrea să facă bine, iar Cabala este în principiu un instrument pentru asta, trebuie neapărat să urce până în vârf și să arunce prăjituri de acolo?!

Dacă pot conduce oamenii la ideea de unitate la nivelul meu, mai ales în condiții de criză, suferință, amenințare cu foamete și război mondial, unde poate fi un câmp mai fertil pentru dăruire și iubire? Doar aici! Doar la acest nivel! Nu trebuie să mă înalţ să fac asta.

KabTV „Am primit un apel. Cine îl controlează pe Laitman?” 27.12.2012

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pesah simbolizează ieșirea fiecăruia dintre noi din starea de animal. Dar totul începe cu promisiunea Creatorului făcută lui Avraam despre moștenirea pământului lui Israel. Țara lui Israel este Eretz Israel – dorința pentru Creator. Natura a prevăzut de la început că fiecare persoană va atinge această calitate?

Răspuns: În general, da. Ca rezultat al dezvoltării noastre absolut toți oamenii de pe Pământ trebuie să atingă calitatea de „Om – Adam”, adică asemănător cu Creatorul.

Întrebare: Ce înseamnă „a deveni om” din punctul de vedere al Cabala? Ce este acest grad?

Răspuns: „Omul” este „Adam” în ebraică, de la cuvântul „Domeh” care înseamnă „asemănător cu Creatorul” sau „în asemănare cu Dumnezeu”.

Ce înseamnă „în asemănare cu Dumnezeu”? Întrucât toate calitățile Creatorului și atitudinea Sa față de tot ceea ce a creat El sunt iubirea, dăruirea și sentimentele bune, atunci o persoană care dobândește aceste calități devine asemenea Creatorului și este numită Om. Iar înainte de a dobândi aceste calități el este considerat un animal.

Cu alte cuvinte, dacă o persoană se află în calitățile sale naturale egoiste și îi pasă numai de sine, atunci aceasta se numește o stare de animal, iar dacă îi pasă de ceilalți și calitatea altruistă a Creatorului este în el, atunci această stare se numește Om. .

KabTV „ Stări Spirituale” de la 26/03/21

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→