Noul meu articol pe Linkedin “Noul prim-ministru al Tunisiei ar putea marca începutul unei adevărate primăveri arabe”

La 29 septembrie, președintele Tunisiei Kais Saied, a numit-o pe prof. de geologie Najla Bouden Romdhane drept noul ministru al țării. Elementul demn de știre despre această poveste este că, într-un moment de intensificare a intoleranței în lumea musulmană, o țară musulmană numește o femeie prim-ministru. Cred că este o decizie înțeleaptă care poate plăti Tunisiei un dividend frumos și sper că numirea prof. Romdhane pentru această poziție înaltă va marca începutul unei noi și pozitive primăveri arabe.

Deși nu vreau să speculez motivul președintelui Saied în alegerea unei femei pentru slujba respectivă, nu mă îndoiesc că în esență, o femeie este o alegere naturală pentru o sarcină administrativă. La urma urmei, cine conduce casa? Femeia. În timp ce bărbatul este de obicei considerat ca fiind capul familiei, adevărata conducătoare este, ei bine, doamna. S-ar putea să stea în spatele bărbatului ei, dar de acolo își conduce soțul, precum și pe toți și orice altceva.

Încă din vremurile biblice, bărbatul a fost instruit să o urmeze pe femeie atunci când vine vorba de a face alegeri. În cazul lui Avraam, de exemplu, „Dumnezeu i-a spus lui Avraam …‘ orice îți spune Sara, ascult-o ’” (Geneza 21:12).

Prin urmare, cred că alegerea unei femei pentru a guverna o țară arabă este o alegere bună. Nu mă îndoiesc că ea se va confrunta cu obstacole. Va trebui să se impună poporului ei și liderilor arabi oriunde ar merge. Cu toate acestea, este o revoluție binevenită care cred că va reuși în cele din urmă.

Este timpul ca și culturile musulmane fundamentaliste să înceapă să recunoască puterea unică a femeilor, faptul că vorba lor are merit și greutate. În întreaga lume, putem vedea impactul femeilor în toate domeniile și este timpul să ajungă și în lumea musulmană.

Unele țări se mândresc cu faptul că sunt progresiste, când în realitate plasează un tavan de sticlă deasupra capului femeilor care le blochează promovarea în rândurile guvernului. Cred că astfel de țări pierd. La nivel de stat, ca și acasă, ignorarea punctelor de vedere ale femeilor este o mare pierdere pentru toată lumea.

Este scris în Cartea Zohar (Beresheet 2): „Și bărbatul a spus:„ Acesta este acum un os al oaselor mele și carne din carnea mea ”… Acum a început să o laude: „Ea va fi numită ‘o femeie’, pentru că nu există nimeni altul ca ea, slava casei”.

Într-adevăr, o femeie în fruntea unei țări se va raporta la țară ca şi cum se raportează la casa ei. Cetățenii vor fi precum copiii ei. Dacă se comportă ca o femeie în loc să încerce să se încadreze în stereotipul masculin, va avea grijă de fiecare mic detaliu care se află sub influența ei.

Spre deosebire de un bărbat, o femeie poate face multe lucruri deodată foarte natural. În timp ce bărbații trebuie să se concentreze pe o singură sarcină la un moment dat, pentru a o face bine, femeile pot îndeplini simultan mai multe sarcini fără a pierde concentrarea asupra uneia dintre ele.

Prin urmare, sper că această schimbare binevenită se va răspândi în mai multe țări musulmane, inclusiv în societatea arabă de aici din Israel. Nu mă îndoiesc că nu va fi ușor, dar în cele din urmă, dacă femeile se vor alătura conducerii țărilor, vor fi foarte importante și vor promova soluții eficiente la multiplele crize care afectează lumea noastră.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Trebuie să reparăm oamenii?“

Punctul slab al reformatorilor mondiali de-a lungul generațiilor [este că] l-au considerat pe om ca pe o mașină care nu funcționează corect și trebuie reparată, adică să-i îndepărteze părțile rupte și să le înlocuiască cu unele funcționale. – Cabalistul Yehuda Ashlag (Baal HaSulam), „Pacea în Lume”.

Nu există nimic defectuos într-o persoană și nu trebuie să se schimbe nimic în ea. Totul a fost dat persoanei prin natură, astfel încât diferite atribute negative și chiar dorințe de a ucide și de a fura, ne-au fost date de Dumnezeu sau de Creator. („Natura” și „Dumnezeu” sunt privite ca aceeași forță a iubirii și dăruirii în înțelepciunea Cabalei. În Gematria, „Dumnezeu” și „natura” sunt egale ca număr.)

Nu corectăm oamenii prin închisoare sau executarea lor. Ne putem corecta plasându-ne în medii în care putem ajunge la înțelegerea faptului că trebuie să ne corectăm natura sau, cu alte cuvinte, să ne conectăm pozitiv deasupra impulsurilor noastre cele mai negative către ceilalţi.

Trebuie să ne ridicăm la următorul nivel al dezvoltării noastre fără a ne distruge atributele negative și trebuie să dobândim impulsuri pozitive în locul impulsurilor negative în raport cu ceilalți.

Când aplicăm în mod activ un impuls pozitiv, deasupra impulsurilor noastre negative, într-un astfel de mod, atunci vom începe să simțim o nouă stare de conexiune între plus și minus ca între polii negativi și pozitivi ai aceluiași câmp. Vom începe apoi să simțim o realitate pașnică și armonioasă.

Bazat pe emisiunea “Întrebări și răspunsuri” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Jucându-ne într-o groapă de nisip nucleară”

Acordul AUKUS Nuclear Submarine, în care SUA și Marea Britanie vor vinde tehnologii de construcție a submarinelor nucleare către Australia, astfel încât să își poată construi propriile submarine nucleare, a făcut valuri mari în ultimele două săptămâni. S-au făcut multe presupuneri față de faptul că Franța s-a supărat cu Australia pentru că a ieșit dintr-un acord aproape încheiat cu aceasta pentru a cumpăra o tehnologie similară. Sunt implicați mulți bani, dar mândria este aici un factor mai mare decât banii. Lucrul înfricoșător aici nu sunt submarinele nucleare în sine, ci faptul că părțile se comportă ca niște copii într-o groapă de nisip, care se ceartă pentru o lopată de jucărie. Dar, în acest caz, este o jucărie nucleară, iar ramificațiile acestor jocuri vor avea impact asupra tuturor celor opt miliarde dintre noi.

Vestea proastă este că nu poți opri această nebunie. Dacă nu aveți substanţe nucleare, sunteți neputincioși și nu îi puteți opri pe cei care le au. Dacă ai substanțe nucleare, ești puternic și nu vrei să te oprești.

Dacă un extraterestru ar veni pe Pământ și ar urmări ce se întâmplă aici, ar spune că singurul nostru interes pentru viață sunt jocurile de război. Mai mult decât atât, războiul ne definește viața aici și faptul că am putea pune capăt existenței noastre prin apăsarea unui buton nu este preocuparea nimănui, atât timp cât putem continua să ne jucăm.

În anii 1950, Baal HaSulam a scris că, dacă omenirea nu înțelege că nu putem trăi într-o astfel de stare la nesfârșit, că trebuie să trecem la un mod de viață în consideraţie, în care suntem responsabili unul pentru celălalt, atunci vor urma și ne vor învăța asta mai multe războaie mondiale noi, pe calea grea. „Dacă ruina totală pe care [bombele nucleare și cu hidrogen] sunt destinate să o aducă asupra lumii încă nu este evidentă lumii, ei pot aștepta un al treilea război mondial sau un al patrulea. Bombele își vor face treaba, iar ruina care rămâne după ele nu vor avea altă opțiune decât să ia asupra lor această lucrare în care atât indivizii cât și națiunile nu vor lucra pentru ei înșiși mai mult decât este necesar pentru întreținerea lor, în timp ce orice altceva vor face va fi spre binele altora ”, a scris el în Scrierile ultimei generații.

În anii 1950, toată lumea era încă șocată de devastarea pe care Little Boy și Fat Man le-au provocat la Hiroshima și (respectiv) Nagasaki. Însă optzeci de ani mai târziu, posibilitatea unui alt episod nuclear pare din ce în ce mai plauzibilă. Este posibil ca aceste două bombe monstru să fi șocat lumea atunci, dar nu sunt nimic în comparație cu arsenalul nuclear pe care țările l-au dezvoltat de atunci. Mai mult, atât de multe țări dețin deja arme nucleare încât nici nu sunt sigur dacă sau câți dintre noi vor supraviețui unui război mondial nuclear.

Opțiunile sunt clare și simple: să ne unim, sau Pământul va exploda.

Dacă luăm în considerare nivelul animozității dintre națiuni, etnii, culturi, religii sau chiar printre oamenii obișnuiți, pare imposibil să ne unim. Dar acest lucru este valabil doar pentru că lăsăm ego-urile noastre nefaste să ne conducă în această stare. Putem decide să lăsăm să fim conduşi de o altă atitudine, una mai responsabilă și mai atentă.

Dacă ne gândim doar la noi înșine, nu există nicio îndoială că un colaps total este doar o chestiune de timp. Acum, că ne apropiem de el, putem vedea încotro mergem și putem schimba cursul. Putem stabili că am învățat lecția și putem începe să ne uităm la nevoile întregii societăți, precum și la ale noastre.

Nimeni nu spune că trebuie să ne fie foame sau să ne lipsim de lucrurile de care avem nevoie. Dar dacă toţi ne străduim să luăm cât mai mult posibil în loc să luăm doar cât avem nevoie, vom ajunge să nu mai avem nimic.

Grija pentru bunăstarea colectivului precum și pentru a noastră, nu este nici o abordare altruistă, nici una impracticabilă. Este, de fapt, singura abordare realistă și practică. Aceasta este singura tactică care ne va permite să evităm un război care va distruge omenirea.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Erupţiile vulcanice sunt şi ele tot corectări”

De câteva săptămâni încoace, au existat o serie de evenimente seismice în Marea Mediterană și în jurul acesteia. În primul rând, Muntele Athena din Italia a izbucnit. Apoi, o serie de cutremure au lovit Creta, iar în prezent Muntele Cumbre Vieja a erupt un pic mai spre sud, pe insula spaniolă La Palma, în largul coastei Marocului. Nimic nu se întamplă fără un motiv. Dacă știm că realitatea se îndreaptă spre echilibru, atunci și aceste evenimente sunt în drum spre ea. Ceea ce trebuie să învățăm este cum să atingem echilibrul fără a trece prin răsturnări și dezastre pe calea păcii.

Biologii o numesc „homeostazie”; fizicienii o numesc entropie sau „stare de echilibru termodinamic”. Oricare ar fi numele, starea finală și sănătoasă a naturii este echilibrul, armonia. Erupțiile vulcanice, cutremurele, furtunile masive și alte amenințări indică nivelul de dezechilibru al naturii. Acestea sunt supapele prin care natura eliberează o presiune excesivă asupra diferitelor niveluri ale sale. Cu cât presiunea este mai intensă, cu atât dezastrul natural este mai intens.

Când căutăm în jurul nostru cauza presiunii crescânde a naturii, nu o vom găsi. Pare să erupă fără niciun motiv. În trecut, oamenii credeau că pentru a potoli zeii, adică natura, trebuie să sacrifice alte ființe umane, uneori chiar și copii. Când au devenit mai „civilizați”, au început să sacrifice animale, apoi plante, până când omul a abandonat cu totul sacrificiile. Dar mânia naturii este încă o parte din viața noastră.

Problema este că există un motiv pentru furia aparentă a naturii, despre care astăzi știm că este un dezechilibru și că trebuie să sacrificăm ceva pentru a „liniști” natura. Cu toate acestea, acel ceva nu este în afara noastră, ci în interiorul nostru: este propriul nostru ego, natura noastră egocentrică, care este gravată în noi la naștere.

În prezent, ne închinăm ego-ului nostru. Îi satisfacem capriciile și nu dorim altceva decât să-l satisfacem.

Totuși, dacă ne închinăm în continuare lui, vom distruge planeta și ne vom distruge pe noi înșine în acest proces. Singura modalitate de a asigura o viață bună este să ne gândim la toată lumea, nu doar la noi înșine.

Dacă începem să cultivăm modele de gândire mai incluzive, mai multă grijă și responsabilitate reciprocă, ne vom schimba dramatic viața. Singurul element care nu este în echilibru cu restul naturii va dispărea, mânia naturii va dispărea și pacea va domni, supremă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Trăind într-o falsă realitate”

Starea noastră de spirit implicită este că toată lumea este gata să ne aducă o realitate în care ne mâncăm reciproc. Trăim în continuă teamă că toată lumea vrea să profite de noi, să abuzeze și să ne umilească și că dacă nu suntem vigilenţi, vom fi răniți la fiecare pas. Mai rău încă, simțim că așa funcționează întreaga realitate. Dar dacă ar fi aşa, celulele ar crea vreodată colonii și ar forma organisme? S-ar alătura vreodată moleculele pentru a crea organe, s-ar alătura vreodată atomii pentru a crea molecule? Dacă ar fi așa, nu ar exista viață; nici universul nu ar exista. Ar exista doar particule discrete existente separat, care nu vor crea niciodată ceva mai complex decât pe ele însele.

Prin urmare, realitatea pe care o experimentăm nu este realitatea reală – cea care ne-a creat, care ne susține și ne permite să citim aceste rânduri. În adevărata realitate, totul există în armonie cu orice altceva și împreună toate părțile sale creează un întreg perfect. În lumea reală, nimic și nimeni nu ia mai mult decât este necesar pentru a se susține, iar sistemul este perfect armonios.

Pe măsură ce celulele noastre funcționează automat și formează organismul armonios care suntem noi, la fel face și orice altceva din natură. „Mentalitatea” realității nu este exploatarea, ci armonia, și totul și oricine o urmează, în afară de noi oamenii.

Noi suntem singurul element din realitate care dorește să ia pentru sine mai mult decât are nevoie, care dorește să consume și să distrugă, să umilească și să cucerească, să abuzeze și să patroneze și să obţină plăcere prin rănirea celorlalți. Pentru că gândim și acționăm astfel, credem că toată lumea gândește și acționează în acest fel. Și pentru că trăim după această premiză, am creat o lume greșită, după propria noastră imagine greșită.

Dar există un motiv bun pentru care am fost creați atât de răuvoitori. Efortul de a ieși din această stare neplăcută ne va conduce să înțelegem cum funcționează într-adevăr realitatea. Ni s-au refuzat instinctele naturale care conduc toate creațiile la armonie, tocmai pentru a dezvolta această armonie din propria voință și prin propria conștiință. Am fost făcuţi urâţi, tocmai pentru a putea alege frumusețea.

Diferența dintre a opera în armonie cu toată creația instinctiv sau conștient este ca diferența dintre a fi parte a unui organism și a fi mintea care guvernează organismul și îi direcționează acțiunile. Destinul umanității este de a deveni acea minte, acea conștiință.

Pentru a ajunge acolo, trebuie să începem să practicăm relații armonioase în loc să ne urmăm natura inerentă, exploatatoare. Pentru a realiza acest lucru, este imperativ să realizăm că trăim într-o realitate falsă, că adevărata realitate este armonioasă și completă și că doar percepția noastră defectuoasă despre aceasta ne împiedică să vedem adevărul și să trăim în acea lume perfectă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Legătura ciudată dintre Antisemitism şi Sionism”

În 1929, Dr. Kurt Fleischer, liderul liberalilor din Adunarea Comunității Evreiești din Berlin, a făcut o declarație aparte: „Antisemitismul este flagelul pe care ni l-a trimis Dumnezeu pentru a ne aduce împreună și a ne uni între noi”. Din păcate, conștientizarea legăturii dintre antisemitism și unitatea evreiască nu s-a filtrat în conștiinţa oamenilor, iar rezultatele au fost oribile. Când eram tânăr în fosta Uniune Sovietică, guvernul a interzis strict manifestările evidente de antisemitism. În URSS nu exista iubire pentru evrei, dar guvernul știa că antisemitismul îi va speria pe evrei și îi va face să dorească să se mute în Israel. Întrucât guvernul nu dorea să piardă oamenii de știință evrei, a interzis manifestările deschise de ură evreiască. Se pare că antisemitismul crește unitatea evreiască și sionismul.

Există un motiv profund pentru care antisemitismul este legat de sionism și de unitatea evreiască. Întregul scop al iudaismului este de a arăta unitate. Poporul evreu a ajuns să fie o națiune doar odată ce s-a unit „ca un singur om cu o singură inimă” la poalele Muntelui Sinai. Imediat după aceea, li s-a spus, într-o formă singulară, de vreme ce au devenit ca unul: „Astăzi ați devenit popor” (Deut. 27: 9).

Același fenomen există astăzi și în Franța, unde antisemitismul este omniprezent. Drept urmare, un număr record de evrei francezi au făcut Aliyah (au migrat în Israel) în ultimii ani. Acum, un fenomen similar începe în Statele Unite.

Opusul este de asemenea adevărat. Când evreii nu simt ura lumii, mulți dintre ei părăsesc Israelul și se asimilează în țări din întreaga lume, căutând să se desprindă de moștenirea lor evreiască. Este aproape ca și cum antisemitismul îi definește pe evrei drept evrei, iar lipsa acestuia îi deconectează de el.

Și eu am venit în Israel pentru că mă simțeam străin în Uniunea Sovietică, ca un proscris, în ciuda faptului că m-am născut acolo. Nu am experimentat un antisemitism evident, deoarece era interzis să se facă acest lucru, dar exista întotdeauna în fundal. Acesta este motivul pentru care de îndată ce am putut părăsi URSS, am plecat în Israel. Știam că acesta va fi singurul loc în care aș putea fi evreu și nu ar trebui să ascund acea parte din mine. Deși nu am fost în niciun caz observator sau religios, a fost încă o parte a istoriei mele, a tradiției și a moștenirii mele. A fi nevoit să ascund asta însemna să ascund o parte din mine și nu am vrut asta.

Revenind la subiectul nostru, există un motiv profund pentru care antisemitismul este legat de sionism și de unitatea evreiască. Întregul scop al iudaismului este de a arăta unitate. Poporul evreu a obținut națiunea doar odată ce s-a unit „ca un singur om cu o singură inimă” la poalele Muntelui Sinai. Imediat după aceea, li s-a spus, într-o formă singulară, de vreme ce au devenit ca unul: „Astăzi ați devenit popor” (Deut. 27: 9).

Odată ce au devenit o națiune, evreii au fost însărcinați să răspândească lumina unității pe care au realizat-o, și anume să fie „o lumină pentru națiuni”. Într-adevăr, dacă analizăm evenimentele esențiale din istoria evreiască, este destul de evident că fiecare catastrofă din cronicile evreilor vine după o perioadă extinsă de diviziune crescândă și ură internă.

În unele cazuri, la fel ca și ruina Primului și celui de-al Doilea Templu, ruptura provoacă o expulzare a poporului Israel din țara lui Israel. În alte cazuri, precum cel al reginei Esther spre sfârșitul exilului în Babilon, evreii reușesc să se unească în timp, ceea ce îi salvează de dispariție și chiar le acordă suveranitatea în țara Israelului după ce o pierduseră din cauza propriilor lor diviziuni.

Există multe alte evenimente notabile în istoria evreiască în care se manifestă legătura dintre unitate și succes sau diviziune și calamitate. Am elaborat unele dintre ele în publicația mea Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism; sunteți bineveniţi să o citiți și să vedeți singuri.

Astăzi, nu există unitate evreiască. De la înființarea statului Israel, am crescut progresiv scindarea. În prezent, nivelurile de diviziune și ură dintre noi ajung la niveluri periculoase, ceea ce ne poate duce la un alt cataclism de proporții istorice.

În timp ce încă avem suveranitate, putem inversa traiectoria. Diviziunea este sigur că ne va conduce la anihilare; unitatea ne va conduce cu siguranță spre prosperitate și fericire. Vom rezista ademenirii dreptei indignări și încântării neprihănirii de sine? Nu știu. Ceea ce știu este că dacă mușcăm momeala, aceasta ne va pune capăt zilelor ca națiune suverană și evreii din întreaga lume vor suferi chinuri nespuse.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Moștenirea unui uriaș spiritual”

Știa că a sosit ceasul; știa că trebuie să se mute în Israel; el i-a spus prim-ministrului israelian cum poate fi Israelul cu adevărat independent; și și-a dedicat viața pentru a ajuta poporul evreu și întreaga omenire. În această săptămână, acum 67 de ani, Yehuda Ashlag cunoscut sub numele de Baal HaSulam, cel mai mare cabalist din timpurile moderne și printre cei mai mari din toate timpurile, a murit și ne-a lăsat o moștenire de iubire necondiționată pentru poporul său, pentru toți oamenii și pentru toată creația. De asemenea, ne-a lăsat cărți și o foaie de parcurs care ne poate ajuta să devenim ca el.

Era în 1921. Ashlag, un genial Dayan [judecător la curtea evreiască ortodoxă] din Varșovia, „capitala” iudaismului din diaspora, care a fost numit în această venerabilă funcție când avea doar 19 ani, fusese deja excomunicat de câțiva ani. Dar nu l-au deranjat greutățile extreme pe care el și familia sa le-au suportat din cauza asta. Singura sa concentrare a fost asupra soartei poporului său și a lumii.

Cu câțiva ani în urmă, el și-a dat seama că Europa se îndrepta spre un antisemitism extrem și ucigător. El a încercat să-i avertizeze pe colegii săi evrei din Varșovia, dar conducerea ortodoxă a împiedicat ca vocea sa să fie auzită. Când a insistat, i-au interzis funcția de Dayan, au întrerupt legăturile cu el și au instruit întreaga comunitate evreiască să-l ignore. În acele vremuri, boicotul era o situație care punea viața în pericol, deoarece trebuia să te bazezi pe comunitate pentru muncă, locuință, educație și asigurare. Fără comunitate cineva era la mila polonezilor, iar aceştia nu-i iubeau pe evrei.

Dar Ashlag a continuat să încerce. El a încheiat un acord pentru achiziționarea a 300 de colibe din lemn din Suedia și un loc pentru a fi ridicate în Palestina. El a reușit chiar să convingă în secret 300 de familii evreiești să se mute acolo și să scape de o soartă amară în Europa. Din păcate, conducerea ortodoxă i-a descoperit planul și a convins toate cele 300 de familii să rămână în Polonia. Nu vom ști niciodată câți dintre ei, dacă există, au supraviețuit Holocaustului.

Dar în 1921 s-a întâmplat ceva. Ashlag și-a dat seama că era timpul să plece. Până atunci studiase Cabala de mulți ani, și ajunsese la un nivel la care și-a depășit propriul profesor. Într-o astfel de stare, nu mai era nimic care să-l țină în Polonia. În același an, el și familia sa s-au mutat la Ierusalim și a început să scrie din abundenţă.

Scrierile lui Ashlag mărturisesc că el a fost nu numai un mare cabalist, ci și un gânditor revoluționar global care a înțeles complexitățile naturii umane. Folosind înțelegerile sale tranşante, el a fost capabil să prezică ce se va întâmpla în Israel și în lume și a încercat din răsputeri să schimbe lucrurile în bine. El a fost un sionist pasionat nu de dragul cuceririi țării, ci pentru ca poporul evreu să își împlinească datoria față de lume: să dea un exemplu de unitate și iubire față de ceilalți, atitudine de care știa că lumea va avea nevoie disperată.

Nu s-a mulțumit doar să scrie. El s-a întâlnit cu fiecare persoană influentă din zonă de la acea vreme și a încercat să-i convingă că suveranitatea în sine nu este suficientă, că dacă Israelul vrea să prospere, acesta trebuie să dea un exemplu de unitate și responsabilitate reciprocă. El i-a rugat pe acei lideri să stabilească educația către unitate mai presus de toate diferențele, și să stabilească o societate bazată pe grija oamenilor unii pentru alții și să nu se aștepte ca lucrurile să se rezolve de la sine.

El a vorbit de mai multe ori cu David Ben Gurion, primul prim-ministru israelian, Moshe Sharett, al doilea prim-ministru israelian, Haim Arlosoroff, șeful departamentului politic al Agenției Evreiești, cu Moshe Erem membru al Knesset (parlamentul israelian) și cu mulți alții. Nu a evitat niciun efort. În anii 1930, el a scris o serie de eseuri care îi detaliază punctele de vedere ca gânditor global. În eseurile sale, „Responsabilitate reciprocă”, „Libertatea” și mai ales în „Pacea” și „Pacea în lume”, Ashlag a detaliat modul în care omenirea poate înflori în prosperitate și pace.

Dar Ashlag a fost în primul rând un cabalist. Prin profunda sa înțelegere a creației, dobândită prin studiul Cabalei, el a devenit un gânditor atât de înțelept. Visul lui era ca toată lumea să fie la fel de înțeleaptă ca el și ca toată lumea să aibă grijă de omenire la fel de mult ca el.

Pentru a realiza acest lucru, el a scris două comentarii monumentale asupra celor mai importante scrieri din înțelepciunea Cabalei. Prima sa lucrare a fost un comentariu format din șase volume la scrierile lui ARI, în special Arborele vieții și Cele opt porți. În comentariul său, pe care l-a intitulat Studiul celor zece Sefirot, el a interpretat scrierile acestui mare cabalist din secolul al XVI-lea, astfel încât oamenii contemporani să se poată raporta la ele și să le înțeleagă.

Cea de-a doua realizare a sa și cea mai ilustră a fost scrierea unui comentariu elaborat la Cartea Zohar, completată cu patru introduceri care explică cititorului cum să înțeleagă acest text vital. În comentariul său, pe care l-a intitulat Sulam [Scara], a tradus textul aramaic al Zoharului în ebraică și a interpretat semnificația cuvintelor, astfel încât cititorii să poată vedea cum cartea vorbește nu despre lumea fizică, ci despre procesele spirituale prin care trec toți studenţii Cabalei. Drept semn al respectului, Rav Așlag a devenit ulterior cunoscut sub numele de Baal HaSulam [Autorul Scării] după numele pe care l-a dat comentariului său.

Omenirea nu a descoperit încă ce ne-a dat acest cel mai mare dintre oameni. El și-a început introducerea în Studiul celor Zece Sefirot cu următoarele cuvinte: „La începutul cuvintelor mele, găsesc o mare nevoie de a sparge un zid de fier care ne separă de înțelepciunea Cabalei, de la ruina Templului [acum 2.000 de ani] până la această generație”.

Dar de ce ar trebui să studiem Cabala? Câteva paragrafe mai târziu, Baal HaSulam răspunde el însuși la această întrebare: ca să găsim sensul vieții. În cuvintele sale, „Dacă ne punem inima să răspundă la o singură întrebare foarte faimoasă, sunt sigur că toate aceste întrebări și îndoieli vor dispărea de la orizont și veți căuta să le înlocuiţi, adică această întrebare pusă cu revoltă, pe care întreaga lume şi-o pune, și anume: „Care este sensul vieții mele?” Cu alte cuvinte, acești ani numărați din viața noastră, care ne-au costat atât de mult, precum și numeroasele dureri și chinuri pe care le-am suferit, completându-le la maxim, cine este cel care se bucură de ele?”

În tratatul său, „Timpul de a acționa”, Baal HaSulam împărtășește marea sa dorinţă ca toată lumea să știe despre ce este cu adevărat Cabala. „De mult timp”, scrie el, „conștiința mea m-a împovărat cu cererea de a ieși și de a crea o lucrare fundamentală cu privire la esența … înțelepciunii autentice a Cabalei și să o răspândesc printre națiuni, astfel încât oamenii vor veni să cunoască și să înțeleagă corect aceste lucruri înalte în adevăratul lor sens”.

Din fericire, astăzi scrierile sale și scrierile tuturor cabaliștilor sunt doar la un clic distanță. Pe Kabbalah.info, am pus la dispoziție gratuit toate materialele, astfel încât toată lumea să poată studia.

Dar munca lui Baal HaSulam nu este terminată. Omenirea suferă și este mai divizată ca niciodată. Noi, care prețuim moștenirea sa sacră, trebuie să o ridicăm de unde a rămas și să le transmitem tuturor înțelepciunea adevărului, a iubirii și a unității.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “O lecţie din povestea finanţării Domului de Fier”

Povestea săptămânii din jurul finanțării fabricării interceptorilor Domului de Fier, care protejează cetățenii israelieni de rachetele Hamas, nu ar trebui să fie o surpriză. O mare parte din presă a încercat să descrie încercarea de a reține finanțarea ca o inițiativă a câtorva liberali de stânga din cadrul Partidului Democrat și nimic mai mult. Dar este mult mai mult decât atât, întrucât adevărata forță din spatele împingerii către o politică anti-israeliană este majoritatea evreilor americani, care văd Israelul ca un obstacol în calea eforturilor lor de a se dizolva dincolo de recunoaștere în societatea americană.

Din ce în ce mai puține corzi conectează statul Israel cu evreii din diaspora. Evreii din afara Israelului doresc să fie asimilaţi în populația generală, iar deteriorarea statutului internațional al Israelului îi determină adesea să „ia foc” pentru crimele percepute a fi făcute de Israel. În multe privințe, ei simt că au devenit ambasadori involuntari ai statului evreu, atunci când nu vor să aibă nimic de-a face cu statul evreu sau cu iudaismul. Nu e de mirare că resping Israelul și vor să-și dovedească îndepărtarea față de statul devenit paria.

De fapt, dacă ceva îi menţine încă a fi evrei, aceasta este singura cauză care i-a ținut pe evrei împreună timp de două milenii: ura evreiască. În 2005, când am vorbit la Hillel San Francisco și i-am avertizat pe evrei cu privire la creșterea antisemitismului, ei s-au dezis de mine. Au crezut că delirez. În noiembrie 2014, când am vorbit despre creșterea antisemitismului în SUA la Conferința inaugurală IAC din D.C., ei tot nu m-au crezut, deși nu erau la fel de aroganți și încrezători ca înainte. Astăzi își dau jos mezuzele pentru a evita să fie recunoscuți ca fiind case evreiești. Astăzi, ei nu mai sunt încrezători că Holocaustul nu se va mai întoarce niciodată. Și pentru a-și asigura viitorul, vor să scape de statul Israel, ultimul memento al evreimii lor, așa cum îl văd ei.

Dar antisemitismul nu a început când a fost înființat statul Israel. Israelul a fost înființat tocmai din cauza antisemitismului și în scopul abolirii acestuia. Totuși nu a făcut-o, iar desființarea statului Israel nu va elimina antisemitismul; o dovedește istoria noastră de 3.500 de ani, de pe vremea Egiptului.

Dacă vrem să punem capăt antisemitismului, trebuie să adoptăm o abordare complet nouă. În loc să ne ascundem identitatea și să încercăm să ne amestecăm în mediul înconjurător ca animalele vânate care doresc să se camufleze, ar trebui să ne afirmăm identitatea evreiască și să ne ridicăm conform cu moștenirea noastră.

Națiunea noastră este unică, la fel și rolul său în lume. Națiunea evreiască conține în ea reprezentanți din toate națiunile care existau în antichitate în jurul Babilonului, Egiptului și nenumărate alte națiuni din Orientul Apropiat și Mijlociu. În acele zile, s-au adunat în jurul unui personaj unic, care a introdus în lume o idee nouă: compasiunea și grija pentru ceilalți. Numele său era Avraam și el este tatăl iudaismului, creștinismului și islamului.

Oamenii care veneau la el nu se cunoșteau sau nu se plăceau. S-au unit doar pentru că au fost de acord cu ideea învăţătorului lor, că modul corect de a trăi este mai degrabă prin iubirea unuia față de altul decât ura. Ura nu poate fi suprimată sau eliminată; este în natura umană. Cu toate acestea, ne putem ridica deasupra ei prin creșterea importanței iubirii de ceilalți și a responsabilității reciproce. Iată ce i-a învățat Avraam pe elevii săi; asta a lăsat moștenire copiilor săi și asta și-au învățat și ei proprii copii.

Făcând acest lucru, Avraam și descendenții săi au creat o națiune al cărei motto era „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” și a cărui datorie era să transmită lumii metoda lor de a se uni deasupra diviziunii. În cuvintele Torei, datoria evreilor odată ce au atins națiunea, trebuia să fie „o lumină pentru națiuni”.

De atunci, când evreii au fost uniți, au prosperat și au fost bine primiţi de toți. Când s-au certat între ei și s-au urât unii pe alții, au devenit paria lumii, către care au fost trimişi opresori nemiloși să-i penalizeze.

Dar evreii, în loc să-şi stăpânească greșelile, au condamnat națiunile pentru cruzimea lor și au deplâns pierderea libertății și suveranității lor. În loc să-și dea seama că tot ce trebuiau să facă era să-și restabilească unitatea, au încercat să se ascundă și să devină invizibili printre națiuni și au pedepsit orice evreu care a susținut unitatea.

Până în prezent, nu înțelegem că soarta noastră este în mâinile noastre. Un miliard de dolari mai mult sau mai puțin nu va crea o cupolă de protecție deasupra noastră. Dacă dorim o protecție durabilă și eficientă, o vom găsi doar în unitatea noastră. Nu ne va adăposti de rachete; va deschide inimile națiunilor către noi cu iubire.

Dacă ne iubim, lumea ne va iubi. Dacă ne urâm unii pe alții, și lumea ne va urî.

Pentru mai multe informații despre acest subiect, consultați cartea mea Ca un mănunchi de trestii: De ce unitatea şi garanţia reciprocă sunt astăzi chemarea zilei..

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Cercul vicios al violenţei domestice”

Violența domestică este un fel de încălzire globală socială; este răspândită și aparent de neoprit. Atenția presei, la nivel național în SUA asupra dispariției și uciderii unei tinere Gabby Petito, în Wyoming, în care partenerul ei a fost numit persoană suspectă, a adus din nou în centrul atenției problema relațiilor abuzive. Din păcate, acesta este doar unul dintre numeroasele cazuri raportate la nivel mondial în fiecare zi, printre prea multe altele care nu sunt înregistrate.

În America, una din patru femei va experimenta violența din partea partenerilor lor pe parcursul vieții, potrivit unui nou raport publicat de The New England Journal of Medicine. La nivel global, aproximativ una din trei – 736 milioane de femei uimitoare – au fost victime ale violenței în viața lor comise de partenerii lor, pe baza statisticilor ONU.

Umilirea, tachinarea, agresiunea, amenințările și blestemul sunt forme comune de abuz verbal în familie. Violența emoțională ia și forme tăcute: deconectare, tăceri răsunătoare și nesocotire pentru perioade îndelungate. Există multe nuanțe și expresii ale comunicării violente între cupluri și, atunci când acestea devin o situație recurentă acasă, de obicei are consecințe cumplite. Cum poate fi tratat acest fenomen?

Să începem cu școlile. Majoritatea instituțiilor sunt orientate spre transmiterea de cunoștințe și educație copiilor, dar acest lucru este departe de a pregăti un tânăr pentru viață. Cea mai importantă lecție de învățat este cum să te comporti în relații, la locul de muncă, oriunde. Acest lucru este valabil mai ales într-un moment în care atât de multe cadre sociale s-au deformat, iar tinerii cresc fără exemple bune la care să se raporteze și faţă de care să se poată evalua.

Ca urmare a lipsei de intenție și concentrare asupra modului de a construi relații bune, multe familii experimentează o atmosferă ostilă și violentă. Copiii care cresc în astfel de case suferă de un nivel ridicat de nesiguranță. Pe măsură ce cresc și își construiesc propriile familii, uneori vor să construiască un mediu fundamental diferit. Cu toate acestea, adesea ajung să recreeze aceleași tipare violente atât de familiare, din trecutul lor. Își dau seama că repetă aceleași greșeli, dar consideră că le lipsește puterea de a se schimba.

Modelele de comportament pe care le-am observat în copilărie ne însoțesc de-a lungul vieții, deci este firesc să le reproducem. Prin urmare, este esențial ca societatea să ofere fiecărei persoane cursuri și sisteme educaționale care să îi împuternicească pe oameni să creeze tipare de relații corecte. Astfel de modele trebuie să fie fixate profund în interiorul unei persoane pentru a opri izbucnirile și exploziile de furie înainte de a face rău.

Cel mai important principiu de predat în construirea relațiilor este principiul egalității. Acest principiu este pus împotriva voinței interne care stă la baza oricărei comunicări violente, a voinței unei persoane de a-i controla pe ceilalți.

Pentru a ilustra ce se înțelege prin acest principiu al egalității, să spunem că vreau să construiesc o relație bună între mine și partenerul meu, cu comunicare reciprocă, conexiune profundă și mare iubire. Din acest moment, amândoi trebuie să ne străduim din toată puterea să fim egali. Ca exercițiu practic, suntem de acord că orice aș face pentru partenerul meu, el sau ea va face același lucru pentru mine, în bine și în rău. Suntem de acord să ne oglindim reciproc.

Din felul în care vorbim, privim, reacționăm reciproc în fiecare problemă și interacțiune, vom încerca să învățăm din acest exercițiu în care încearcă partenerul nostru să ne trateze bine. Și chiar dacă merge împotriva egoismului nostru și ne costă mult efort, merită să arătăm că ne străduim să transcendem instinctul nostru egoist pentru a forma o bună conexiune reciprocă, deoarece asta va obliga și pe partenerul nostru să facă același lucru .

Ca parte a instruirii cuplului cu privire la aplicarea principiului egalității, vom funcționa unul față de celălalt ca o oglindă. Dacă fiecare dintre noi încearcă imediat să copieze comportamentele partenerilor noștri și să le reflectăm ca o oglindă, procedând astfel ne ajutăm reciproc să simțim impactul tratamentului nostru pe celălalt, identificăm ce altceva trebuie să corectăm și să îmbunătățim. Acesta este un mecanism de feedback, un răspuns care există atât în sistemele tehnologice, cât și în sistemele naturale înconjurătoare, în scopul menținerii echilibrului și completării.

Dacă învățăm să construim un astfel de mecanism în relația noastră și amândoi suntem de acord să ne oglindim reciproc, atunci chiar dacă unul îl tratează pe celălalt rău, un răspuns reflectiv va veni imediat de la partener, care îl va determina să rectifice direcția. Treptat, vom începe să percepem că tratamentul bun pe care dorim să îl primim de la partenerii noștri, trebuie mai întâi ca noi să îl demonstrăm față de ei.

Acesta este modul în care ne construim reciproc și creăm o relație egalitară. Pe măsură ce avansăm în această muncă, în locul impulsurilor egoiste care se ridică în noi, conducând relația noastră într-o direcție violentă, coercitivă și distructivă, vom fi capabili să ne modelăm mediul înconjurător și să construim o casă în care doar modelele bune vor fi insuflate în copii și în întreaga societate.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Ar trebui să le oferim copiilor noștri cunoștințe despre structura lumii, despre faptul că lumea este un sistem integral, despre modul în care oamenii sunt interconectați și interdependenți și, cu o astfel de înțelegere, cum ar trebui să ne comportăm în consecință.

Când înțelegem gradul nostru de integralitate, ar trebui să ne orientăm atitudinile și comportamentele către cel puțin să iubim și să ne preocupăm de alte persoane, pe măsură ce ne iubim și ne pasă de noi înșine.

Astfel de relații sunt necesare pentru ca noi să intrăm în armonie și echilibru cu natura. În caz contrar, dacă nu reușim să atingem echilibrul cu natura, dacă rămânem detașați, fără percepția și simțirea despre noi înșine ca un singur sistem, atunci vom evoca suferința asupra noastră.

De asemenea, de cealaltă față a aceleiași monede, în măsura în care realizăm armonie și echilibru cu natura – o unificare globală și echilibrată cu natura – vom realiza o viață sigură, pașnică și armonioasă la un nivel spiritual, etern și perfect. . Acest lucru se datorează faptului că ne ridică de la nivelul fizic animal al existenței, pe care îl simțim acum, la nivelul existenței spirituale, pe care îl vom simți imediat ce vom începe să urcăm de la nivelul conexiunilor egoiste negative la nivelul altruismului pozitiv, al conexiunii

. Bazat pe emisiunea “întrebări și răspunsuri” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman la. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→