Noul meu articol pe Linkedin “Prea îndreptăţit de sine să fie rușinat”

Când eram copii, adulții ne spuneau adesea: „Ar trebui să-ți fie rușine de tine!” sau „Să-ți fie rușine!” Nu a ajutat. Tinerii de astăzi se simt atât de îndreptățiți încât nimeni nu mai încearcă nici măcar să folosească acest „instrument educațional”. Astăzi, dacă vrem ca oamenii să își schimbe comportamentul, trebuie să mergem mult mai adânc decât să-i rușinăm; trebuie să le schimbăm motivația pentru munca lor.

Principala diferență dintre tinerii de astăzi comparativ cu câteva decenii în urmă, este că astăzi ne simțim mai asemănători. Oamenii poartă aceleași haine peste tot în lume, comunică în aceeași limbă (engleză) cu oameni din întreaga lume și au mai mult sau mai puțin aceeași cultură. Pentru că oamenii se simt mai asemănători, simt că ceea ce au în ei nu este nimic special, că toată lumea are aceleași trăsături, deci nu este nimic de care să le fie rușine.

Într-adevăr, ce pot vedea oamenii în mine, care să fie atât de unic, atât de îngrozitor, încât ar trebui să-mi fie rușine de asta? Nu există o singură trăsătură în mine pe care să nu o aibă milioane de oameni din întreaga lume, așa că de ce să-mi fie rușine?

Chiar și față de copii, folosind instrumentul „Să-ți fie rușine!” trebuie să fie minim, sau va crea în ei o nesiguranță nejustificată, care le va afecta dezvoltarea pe măsură ce cresc. În plus, chiar dacă îi rușinați, rușinea lor este ca a noastră: jenă că au fost prinși, nu că au făcut ceva rău.

Respectul este ceva ce ne dorim cu toții (încă), așa că puteți aplica asta, dar acest lucru nu este rușine. Pur și simplu, nimeni nu vrea să-și piardă imaginea.

Cu toate acestea, dacă valorile din societatea mea sunt strâmbe, „rușinea” mea va fi și ea strâmbă. Dacă de exemplu, mă întâlnesc cu criminali, atunci mă va face să fiu mândru să fiu un infractor de succes. Dacă poliția mă prinde, nu îmi va fi rușine din cauza infracțiunii mele, ci pentru că nu am comis infracțiunea suficient de bine pentru a nu fi prins.

Prin urmare, dacă vrem ca oamenii să se schimbe, nu ar trebui să lucrăm prin rușinarea lor, ci prin schimbarea valorilor sociale.

În prezent valoarea primară este îndreptăţirea. Superstarurile și idolii de pe rețelele sociale se laudă cu sentimentul dreptului lor până la punctul în care sociologii îl numesc cultura „Eu! Eu! Eu!”, „narcisism epidemic”.

Dacă vrem o societate diferită, trebuie să schimbăm valorile oamenilor. Prin mass-media, social media și sistemul educațional trebuie depuse eforturi concentrate și orchestrate pentru a ne schimba valorile sociale.

Dacă idolatrizăm oamenii care aduc oamenii împreună, în curând întreaga noastră societate va fi mai conectată. Dacă aducem la cunoștința oamenilor că satul global nu este un oraș mic din Iowa sau orice alt loc, ci un termen care înseamnă că suntem cu toții conectați și dependenți unii de alții pentru întraga noastră viață, atunci oamenii vor începe să se trateze diferit. Interesul lor îi va determina să fie atenți. De acolo, ei vor începe să dezvolte o grijă mai autentică, iar lumea noastră va începe să se întoarcă la sănătate.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce nu renunţăm la legile proprietății intelectuale și nu mai limităm creativitatea și inovația?“

Dacă ajungem la înțelegerea faptului că tot ceea ce realizăm și descoperim poate aduce beneficii umanității și va fi consemnat pentru fiecare dintre noi în contul etern al sufletului nostru până la gradul de beneficiu cu care am contribuit – atunci abordarea de a păzi ceea ce descoperim și a nu dori să fie gratuit ar dispărea.

Există astfel de descoperiri pe care le-au făcut oamenii, pe care nu vor să le deschidă pentru utilizare gratuită de către toată lumea. Dacă ar fi să înțelegem că răsplata noastră este tocmai în dăruirea către umanitătate și că aceasta se înregistrează pe numele nostru pentru totdeauna – atunci am acționa pentru o răsplată nu în bani, ci de recunoaștere. Natura ne-ar trata într-un mod util și favorabil, datorită căruia am merita să simțim eternitatea și perfecțiunea, deasupra acestei vieți.

Cu toate acestea, deocamdată rămânem egoiști, adică oameni care doresc să se bucure în detrimentul celuilalt și nu reușesc să înțeleagă natura decât în acest fel. Se pare că folosim natura în cel mai egoist mod, numai în beneficiul personal. Drept urmare, trăim într-o lume în care fiecare ne păstrăm proprietatea intelectuală, iar lumea progresează pe o cale indirectă către eventualul său echilibru cu natura.

Bazat pe o emisiune “ Întrebări și răspunsuri” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: „Cum poate arhitectura să servească mai bine preocupările sociale, economice, politice și de mediu ale prezentului și viitorului nostru?”

Eficacitatea arhitecturii, ca și în cazul oricărei alte arte, științe și tehnologii pe care le-am dezvoltat, depinde exclusiv de intenția pe care o aplicăm utilizării acesteia.

Nu artele, științele sau tehnologiile în sine sunt bune sau rele. Mai degrabă, depinde dacă producătorii lor le folosesc în a ajuta sau a face rău.

Prin urmare, atunci când vom înțelege că cel mai benefic este să avem grijă de necesitățile noastre și să dăm orice altceva în beneficiul societății, atunci vom înceta să folosim excesiv arhitectura. Dimpotrivă, vom face totul incredibil de eficient, realist și vom inversa alte excese pentru a favoriza societatea umană.

Aceasta este o tendință la care o vom asista în arhitectură și, în general, în toate sferele activității umane. Dacă vom schimba persoana, atunci arhitectura și alte arte, științe și tehnologii vor avea, de asemenea, o formă și un aspect diferit.

Bazat pe Q&A cu Cabalistul Dr. Michael Laitman din 9 septembrie 2006. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: „Ce tip de inginerie genetică ar trebui permisă pentru a corecta defectele și imperfecțiunile?”

Nu putem opri dezvoltarea.

Ar trebui dezvoltat tot ceea ce poate fi folosit în beneficiul umanității, pentru a hrăni și a livra alimente în locurile cele mai îndepărtate, cu cele mai mici pierderi.

Orice interdicție pe care o adoptăm cu privire la ingineria genetică nu va face decât să complice dezvoltarea sa și o va face mai costisitoare. Oricum va continua să se dezvolte, dar în astfel de cazuri va deveni disponibilă, spre exemplu, doar pentru oamenii bogați. Totuși, dacă lăsăm dezvoltarea acesteia să continue, atunci roadele sale vor ajunge în cele din urmă la toate straturile populației.

De aceea noi nu putem dezvolta nimic care nu este în beneficiul umanității. Așadar, ar trebui să ne preocupăm de îmbunătățirea atitudinilor noastre față de lume, să apreciem și să onorăm acțiunile de care beneficiază societatea umană, astfel încât oamenii să se gândească din ce în ce mai mult la cum să aducă beneficii umanității, cu înțelegerea deplină a cât de interconectați și interdependenți suntem cu toții. Apoi, cei din spatele dezvoltărilor ingineriei genetice vor avea, de asemenea, o preocupare majoră în a face produsele sale cât mai benefice posibil pentru umanitate.

Bazat pe Q&A cu Cabalistul Dr. Michael Laitman din 9 septembrie 2006. Scris / editat de

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Știința nu este obiectivă. Știința este obiectivă numai în măsura în care cele cinci simțuri ale noastre, în care percepem lumea, sunt obiective și independente.

Nu cunoaștem lumea din afara noastră. Simțim doar ceea ce pătrunde în interiorul nostru prin cinci „deschideri”, cele cinci simțuri. Dacă cele cinci simțuri ale noastre ar fi diferite, am percepe lumea diferit.

Știința explică faptul că animalele percep lumea diferit față de noi, unele sub formă de spoturi de miros, iar altele în spoturi de căldură și frig, iar lista diferitelor moduri de percepție în rândul animalelor continuă.

Teoriile științifice moderne spun, de asemenea, că lumea nu este obiectivă, ci este reacția simțurilor noastre la ceva ce se întâmplă în afară. De aceea noi percepem lumea la gradul de conexiune dintre cele cinci simțuri cu lumea înconjurătoare. Este și motivul pentru care știința nu este obiectivă, ci absolut subiectivă, relativ la observator.

Știința din lumea noastră provine din reacția simțurilor noastre la ceva necunoscut, care se întâmplă în afară. Așadar, în cele din urmă, știința înregistrează doar reacția noastră la ceea ce percepem și descoperim. Dacă ar fi să percepem și să dezvăluim ceva din exterior prin intermediul unui simț care nu este în interiorul nostru, ci în exterior, atunci am percepe o lume complet diferită.

Bazat pe Q&A cu Cabalistul Dr. Michael Laitman pe 9 septembrie 2006. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Au fost fiinţele umane domesticite?”

Suntem într-un proces de dezvoltare care este condus de un ego uman în continuă creștere, care nu ne va lăsa niciodată să rămânem în pace și calmi. Ne va conduce la astfel de dezastre și suferințe încât, după dezvoltarea ego-ului, va trebui să ne oprim și să ne gândim pentru ce trăim.

Punând la îndoială semnificația vieții noastre, vom descoperi că va trebui să schimbăm ego-ul care crește în noi, îndreptându-l spre echilibru, unificare, îmbrățișare și similitudinea calităților cu natura. Procedând astfel, vom obține o senzație de eternitate și perfecțiune.

Spre deosebire de animale, care pot fi domesticite, noi oamenii nu suntem în stare să stăm și să consumăm pur și simplu. Egoul nostru este obligat să ne aducă într-o stare de imens gol interior, o stare din care va trebui să ne schimbăm ego-ul și abordarea vieții pentru a atinge echilibrul cu natura.

Aici, noi oamenii, suntem diferiţi de animale. Dorința animalelor este neschimbată. Ele pot primi hrană și apoi se pot odihni. Cu toate acestea, pentru noi este insuficient pur și simplu să obținem hrană pentru a ne odihni și pentru a fi în pace și mulțumiți. Dimpotrivă, va trebui să umplem golul pe care îl vom simți din ce în ce mai mare. Acest gol ne va aduce la nevoia de a ne schimba atitudinea și abordarea față de viață.

Bazat pe emisiunea “Întrebări și răspunsuri” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman.. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Aroganţa Covid a Israelului”

Există o celebră anecdotă că, odată, când președintele Richard Nixon s-a întâlnit cu prim-ministrul israelian Golda Meir, el a mărturisit într-un moment de sinceritate că a fost complicat să guvernezi 200 de milioane de americani. La aceasta, ea a răspuns: „S-ar putea să aveți 200 de milioane de americani pentru a guverna, dar eu am 6 milioane de prim-miniștri pentru a guverna”. Până în prezent, nu știm cum a răspuns Nixon la gluma lui Meir.

Ceea ce știm este că a avut dreptate. În Israel, toată lumea știe totul despre orice.

Când a apărut Covid-19, întreaga lume a intrat în panică, iar noi, în Israel, am știut imediat ce să facem și ne-am exprimat opinia oricui ar vrea (sau nu) să asculte. Într-adevăr, suntem un popor încăpăţânat.

Există un motiv pentru asta. Strămoșii noștri erau indivizi aprigi și puternici, care au părăsit propriile triburi și popoare și s-au alăturat lui Avraam pentru a forma o nouă națiune care s-a unit mai presus de toate diferențele. Uneori au reușit, și fericirea profundă s-a răspândit printre ei.

Alteori, egoul lor neînduplecat avea să preia controlul și ei au revenit la vechile lor egouri înfumurate. Apoi, ura arzătoare a izbucnit printre ei. Cu toate acestea, după ceva timp, își vor aminti principiul care i-a făcut o națiune – unitatea mai presus de diviziuni – și își vor reafirma naționalitatea.

Astăzi, avem încă acele diviziuni aprinse, dar nu mai avem momentele când ne ridicăm deasupra lor. Ura a crescut atât de intens printre noi, încât nu ne mai putem uni deasupra ei. Acesta este motivul pentru care prin fiecare problemă care apare, apare o oportunitate pentru altercație.

Singurul moment în care manifestăm un anumit nivel de unitate este în timpul războiului. Toți israelienii simt acest lucru și mulți recunosc că, dacă există ceva de care să fim recunoscători este atunci când Gaza lansează rachete în Israel, acesta fiind singurul moment în care nu mai luptăm unul cu altul.

Deocamdată, nu văd că acest lucru se va schimba prea curând. Dar la un moment dat, israelienii își vor da seama că trebuie să se unească nu numai pentru că sunt bombardați, ci pentru că au o misiune: să dea un exemplu de a lăsa deoparte diviziunile, de a se uni deasupra acestora și de a construi o națiune puternică.

Tocmai exemplul unei națiuni create din străini este ceea ce lumea trebuie să vadă astăzi, deoarece toată lumea se simte înstrăinată de toți ceilalți. Când israelienii se unesc, aceștia dau acest exemplu și aceasta este tot ce trebuie să facă pentru a-și rezolva toate problemele cu vecinii lor și cu întreaga lume – să se unească între ei.

Deocamdată, preferă să se unească cu oricine numai nu unul cu altul. La un moment dat nu vor avea de ales și o vor face. Sper că acest moment va veni în curând.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ar putea Orientul Mijlociu să se înece în războaie pentru apă?”

Încălzirea globală, anii de secetă din urmă și absența investițiilor în tehnologiile de economisire și desalinizare a apei împing relațiile internaționale deja tensionate din Orientul Mijlociu până la prăbușire. Dacă criza apei continuă, nu va trece mult până când pământul arid va fi ars de focuri de armă.

Fermierii iranieni nu pot produce culturi fără apă; kurzii și Iranul sunt în contradicție cu privire la schimbarea liniilor de apă; peste 12 milioane de oameni din Siria și Irak pierd accesul la apă, alimente și electricitate; iar în Siria care este încă sfâşiată de un război civil început acum zece ani, seceta din acest an este cea mai gravă din ultimii șaptezeci de ani. Teroarea însămânţează teama, dar o poți reține cu brațele. Setea însămânţează disperarea și nimic nu poate opri oamenii disperați.

Alături de oxigen, apa este cel mai vital element pentru supraviețuire. Fără ea, oamenii vor face literalmente orice pentru a o obține.

Într-un podcast,  din 2017, Peter Gleick om de știință, șef și președinte emerit al Institutului Pacific a spus: „Unele dintre primele conflicte legate de apă au apărut în jurul anului 25 î.Hr. în Mesopotamia Antică, țara dintre râurile Tigru și Eufrat”. Chiar și acum „în ultimul deceniu sau cam așa”, continuă Gleick, „au existat din ce în ce mai multe cazuri de violență legate de apă … au fost ceea ce numim conflicte subnaționale”. Seceta nu s-a ameliorat în ultimii patru ani de la interviu. Nu a făcut decât să se înrăutățească, iar consecințele acestui lucru au adus regiunea aproape de punctul de prăbuşire.

Cel mai îngrijorător element al acestei crize este faptul că este absolut inutilă. Există tehnologii dovedite, care pot transforma deșerturile în oaze la un cost foarte rezonabil. Israelul, cândva victimă a deșertificării accelerate, a adus problema complet sub control prin construirea unor instalații de desalinizare. Israelul a construit deja mai multe astfel de facilități în străinătate și este dispus să ajute pe oricine dorește să utilizeze tehnologia. Din păcate, liderii din multe țări din Orientul Mijlociu se concentrează în mod constant pe a strânge controlul asupra oamenilor, mai degrabă decât pe îmbunătățirea vieții lor.

De fapt, Israelul canalizează deja apa către Iordania ca parte a acordului de pace din 1994 dintre cele două țări. Este mai mult decât dispus să semneze astfel de acorduri cu alte țări vecine, dar în acest moment cealaltă parte nu pare a fi deschisă față de această idee.

Deși nu cred că vecinii Israelului vor începe un război cu Israelul pentru apă, este trist că oamenilor, care ar putea avea acces la apă din abundenţă, li se refuză acest ingredient, cel mai necesar din cauza politicii.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Este timpul să trecem de la InterNet la InnerNet(reţeaua interioară)”

Au trecut puțin peste treizeci de ani de când internetul a fost pus la dispoziția tuturor. S-a spus deja că de la inventarea roții, nicio tehnologie nu ne-a revoluționat viața atât de repede și atât de profund ca internetul. Niciunul dintre lucrurile pe care le considerăm astăzi nu ar fi fost posibil fără el.

Totuși, internetul nu ne-a făcut mai fericiți. Așadar, după treizeci de ani de încercări de a găsi fericirea în conexiunile virtuale dintre noi, este timpul să progresăm. Este timpul să trecem de la inter-net la interior-net – o rețea de inimi care se simt reciproc și se îngrijesc unele de celelalte.

Când a apărut internetul, a promis să elibereze omenirea de cătușele locației fizice, să ne ducă în țări îndepărtate și locuri exotice din confortul propriului nostru desktop. A promis că va reuni oameni din întreaga lume, ne va ajuta să ne facem prieteni în întreaga lume și să punem capăt decalajelor dintre națiuni și civilizații.

În realitate, suntem mai singuri acum ca oricând și mulți dintre prietenii noștri fizici s-au dizolvat în universul virtual. Datorită internetului este mult mai ușor să comunici, dar mult prea des, comunicarea este utilizată pentru intimidare, trafic sexual, trafic de sclavi, cenzură de opinii (cât de ironic), intimidare sau pur și simplu pentru a vinde lucruri de care probabil nu avem nevoie.

Nu este vina internetului. Am crezut că ne va face viața grozavă, dar am instalat în ea motivul care ne face nefericiți în primul rând: natura noastră rea. Internetul nu este rău sau bun; el reflectă doar cine suntem. De vreme ce suntem răi, tot ceea ce creăm se întoarce împotriva noastră și, în cele din urmă ne dăunează. Singura soluție posibilă este să ne schimbăm natura urâtă și pentru asta nu este niciodată prea curând să putem începe.

Nu aș recomanda evitarea internetului. Eu însumi îl folosesc tot timpul. De fapt, mi-am dat seama de potențialul său imens pozitiv, imediat ce am aflat despre el. La patru ani după ce a fost pus la dispoziție, am creat primul meu site de internet pentru a învăța cum să aduc inimile oamenilor împreună prin înțelepciunea Cabalei.

Deși am recunoscut potențialul comercial enorm al internetului încă de la început, am subliniat că, conținutul autentic al site-ului meu va fi disponibil pentru toată lumea, gratuit. De-a lungul anilor și cu ajutorul studenților și prietenilor mei, am făcut din site-ul nostru de internet cel mai mare site de conținut pe înțelepciunea Cabalei, unde tot conținutul – text, audio și video – este încă gratuit pentru toți. Traducem tot conținutul pe care îl putem parcurge în zeci de limbi, inclusiv prelegeri live și lecții zilnice, și îl oferim gratuit.

Nu avem niciun interes să controlăm internetul; ne străduim să construim o rețea interioară, o rețea de inimi conectate prin grijă reciprocă și empatie. De asta are nevoie lumea; este singurul remediu pentru multiplele crize de astăzi. Cu toate acestea, acest leac nu-l putem administra decât unul altuia. Cineva nu se poate vindeca singur prin iubire; este nevoie de cel puţin doi și, de obicei, de încă mulţi alţii.

În mod evident, nicio reglementare nu ajută la reducerea urii care apare de pe dispozitivele mobile și computerele de astăzi. Anonimatul relativ al internetului ne ajută să ne expunem natura mai mult decât am îndrăzni să o afișăm într-un cadru fizic, așa că adevărul urât țâșnește și îl putem recunoaște în cele din urmă.

Dacă nu ar fi această recunoaștere, nu am crede niciodată că aceasta este natura reală a umanității. Acum, că am plasat o oglindă digitală în adâncul inimii noastre, putem vedea ce se află acolo în întuneric. Așa cum scriu Scripturile despre natura umană: „Orice intenție a gândurilor inimii sale este doar rea, întreaga zi” (Geneza 6: 5).

Prin urmare, acum că am devenit interconectați, este timpul să devenim conectați interior. Este timpul să ne dăm seama că suntem cu toții dependenți unul de celălalt și, dacă nu punem unitatea ca prioritate principală, ne vom produce daune ireparabile.

Dacă suntem încă aici și dacă mai putem scrie și vorbi despre asta, înseamnă că nu este prea târziu să o remediem. Mai mult decât orice, ar trebui să fim recunoscători internetului pentru că ne arată adevăratul nostru sine. Acum ar trebui să ne suflecăm mânecile și să ne apucăm de treabă la repararea conexiunilor noastre umane degradate.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Lumea Veche este pe moarte, iar una nouă se naște”

În fiecare vară (din anumite motive este mai agitată decât iarna) simțim că lucrurile se înrăutățesc – că incendiile sunt mai grave, inundațiile sunt mai grave, că și crizele provocate de om se înrăutățesc. În fiecare vară, avem dreptate. Diferența dintre cea mai proastă vară și cea mai proastă vară anterioară este că anul acesta recunoaștem tendința. Recunoaștem că anul viitor va fi chiar mai rău decât anul acesta. Întrucât putem vedea deja că lumea noastră merge pe o spirală descendentă, putem începe să vorbim despre ceea ce va apărea după dispariția lumii noastre.

Nu vă lăsați păcăliți de antreprenorii și fațadele oamenilor de acțiune de mare viteză. Frenezia este un mecanism de apărare care îi ajută să se ridice dimineața.

În fapt, ei sunt complet nesiguri. Nu înțeleg de ce fac ceea ce fac, dacă cineva are într-adevăr nevoie de ceea ce face sau dacă va crea ceva semnificativ. Așa cum tot ce am construit în această lume se destramă, tot așa sunt și noile idei și vise ale oamenilor. Treptat, toată lumea se va simți complet încurcată.

Vom ști ce să facem și cum să reparăm lumea în care trăim numai atunci când vom începe să încorporăm interesul comun în planurile și acțiunile noastre. Când ne dăm seama că suntem total interdependenți și că nu putem prospera într-un singur loc al planetei în timp ce o altă parte suferă, ca urmare, vom începe să facem lucrurile corect.

Luați de exemplu, mașinile electrice. Cu trei ani în urmă, o poveste din revista Wired scria după cum urmează: „Iată o enigmă complet modernă: ce leagă bateria smartphone-ului tău de un iac mort plutind pe un râu tibetan? Răspunsul este litiu, metalul alcalin reactiv care alimentează telefoanele, tabletele, laptopurile și mașinile electrice”.

Cu alte cuvinte, atât timp cât nu ne gândim la colectiv, nu ne-am schimbat mentalitatea și lucrurile se vor deteriora în continuare. Mașinile electrice nu sunt verzi sau curate dacă ne oferă aer curat într-un singur loc în timp ce otrăvim apa și pământul în alte părți ale lumii. Într-o lume în care totul este conectat, nicio corectare nu este valabilă decât dacă ajută pe toată lumea.

Când vom începe să adoptăm o mentalitate mai incluzivă, vom realiza că există abundență de energie. Vor fi destule gaze, petrol și electricitate, dar nimeni nu va avea nevoie de ele. Oamenii vor folosi forme mai subtile de energie și vor fi din abundență.

Problema de astăzi nu este că există un deficit în orice. Există abundență din toate. Singurul lucru care lipsește este atenția și considerația.

Prin urmare, ceea ce umanitatea are nevoie astăzi nu este energie curată, ci inimi curate. Atât timp cât ne menținem atitudinile abuzive și patronante, atât timp cât înstrăinarea afectează fiecare colț al comunicării umane, nimic nu se va îmbunătăți. Numai dacă învățăm să ne comportăm bine, mai uman față de noi, ne vom rezolva problemele și vom urca din groapa pe care ne-am săpat-o singuri și întregii noastre planete.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→