Întrebare: Să spunem că o mare fabrică dintr-un mic oraş de cincezi de mii de oameni se închide, iar oamenii sunt lăsaţi fără loc de muncă. Ce ar trebui să facem? Ar trebui să informăm oamenii despre schimbările calitative care apar la scară globală, sau doar să îi punem în faţa faptului împlinit?

Răspuns: Ce vrei să facă populaţia, să intre în panică? Confuzie, alcoolism, crime, colaspul unităţii familiei, ş.a.m.d, toate relaţiile sociale, chiar şi cele ascunse, se agravează imediat.

Mai întâi trebuie să avertizăm oamnii, să le dăm remediul şi apoi să le spunem despre boală. Trebuie să avem milă de biata populaţie. Asta în primul rând.

În al doilea rând, cum facem asta? Imaginează-ţi starea oribilă a cincezi de mii de oameni care coboară gradual spre nivelul de sărăcie şi degradare. Cum se poate preveni asta?

Întrebare: Nu oprim fabrica. În loc de asta, începem să tăiem gradual orele de muncă cu o oră pe săptămână. Le oferim oamenilor soluţia de a petrece această oră studiind, fără să părăsească fabirca. Facem un anunţ în care spunem că întreprinderea introduce un serviciu special şi că acum toată lumea trebuie să participe la lecţii ca şi cum ar fi la muncă.

Răspuns: Explicaţiile noastre pot fi conform condiţiei comune a naţiunii şi a lumii, crizei comune, problemelor comune. De aceea vrem să luminăm populaţia şi chiar să facem oraşul nostru unul special, un exemplu. Acesta este motivul pentru care noi introducem educaţia anticriză.

Putem vorbi de faptul că criza nu a cuprins doar oraşul ci întreaga lume. Trebuie cu adevărat să găsim justificare în presă şi peste tot. Oamenii trebuie să înţeleagă că un „tsunami” se îndreaptă spre întreaga planetă. Singurul lucru însă este acela că populaţia trebuie să fie luminată treptat, nu cu lovituri tăioase.

În timp ce criza continuă să crească, trebuie să educăm populaţia şi să schimbăm relaţiile noastre sociale şi viaţa într-o formă, un sistem, care poate servi ca buffer pentru a trece prin criză în mod paşnic şi bine, fără conflicte, poate chiar cu un anumit beneficiu. În alte cuvinte, criza nu trebuie să fie prezentată ca o criză, deoarece cuvântul înseamnă de fapt „naşterea a ceva nou”.

Putem explica toate acestea populaţie în mod gradual. Trebuie să studiem toate acestea astfel încât să înţelegem unde se află lumea şi ţara, cu noi înăuntrul lor. Asta va ajuta toată lumea să surpravieţuiască şi va avea succes în măsura înţelegerii lor.

Toate acestea se pot realiza prin diferite servicii publice, televiziunea locală, ziare şi prezentări făcute de celebrităţi locale. Trebuie să facem tot ceea ce putem. Putem invita profesori şi putem organiza ceva foarte prezentabil, respectabil şi convigător. Toate acestea prezentări trebuie să arate clar faptul că lumea se află cu adevărat la un punct de cotitură.

Întrebare: În loc de un necaz, „Totul este pierdut, închidem fabrica”, putem face o sărbătoarea, dăruind oamenilor o şansă pentru a crea un background emoţional pozitiv, bun. Reducând ziua de muncă cu o oră, putem spune, „Acesta este un lucru foarte bun”.

Răspuns: Introducem un sistem de învăţare integrală nu numai în fabrică ci şi pentru toată lumea în general, ca un sistem obligatoriu, până la pensionari.

Întrebare: Există o categorie de oameni, antreprenori, pe care este foarte greu să îi angajăm în studiu. Ei sunt independenţi din punct de vedere economic. Cum îi putem influenţa să înveţe?

Răspuns: O putem face, de exemplu, prin sistemul de taxe. Un anumit decret să oblige o persoană să participe la cursuri.

Din emisiunea de pe KAB TV, Un oras experimental – soluţia la criză, din 02.03.2012

Înscris în: Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu.→

Intrebare: La Congres am descoperit ca nu am dorinta de a ma conecta cu ceilalti. Cum pot primi aceasta dorinta?

Raspuns: Este normal sa nu avem dorinta de a ne conecta cu ceilalti. Traim intr-o lume in care lipsa de conexiune si de unitate creste de la o zi la alta. Oamenii se ascund in spatele ecranelor calculatoarelor si a telefoanelor mobile, si a altor mijloace care creaza iluzia conexiunii in locul unitatii reale.

Insa noua ne place mult asta! 99% din dispozitive sunt create si concepute pentru a a juta persoana sa evite sa se conecteze cu ceilalti. Ele creaza iluzia ca nu trebuie sa ne vedem si sa ne privim in ochi, si sa este suficient sa ne privim prin ecran si sa apasam niste butoane. Nimeni nu il priveste pe celalalt. Oamenii merg pe strada ca niste zombi care trebuie sa ajunga undeva, si practic nu vorbesc unii cu altii.

Intreaga lume devine din ce in ce mai distanta. Ego-ul ma forteaza sa imi restrictionez la maxim conexiunile cu ceilalti, asa ca am nevoie de un apartament separat si mancare doar pentru mine. Imi construiesc habitatul astfel incat sa am toate aparatele necesare acasa si sa nu depind de altii. In curand robotii vor face intreaga munca si nu voi mai avea nevoie de nimeni. Persoana se simte mai bine cand este singura. Si daca se plictiseste, atunci telefoneaza cuiva sau trimite un mail.

Cu aceasta forma de dezvoltare a egoismului, aspiratia catre unitate este pur si simplu opusa naturii noastre materiale. Si este clar ca oamenii care vin la Congres sa se uneasca intampina aceasta problema. Mai mult, cu cat este mai dezvoltata persoana, cu atat mai multa rezistenta mainifesta, dupa cum este scris: „Cu cat persoana este mai mare decat prietenul sau, cu atat este mai mare egoismul sau”.

Acest lucru indeparteaza multi oameni noi, elevi vechi, buni si puternici, pe care ii arunca in afara granitelor lor. Noi trebuie sa intelegem ca aceasta este reactia naturala a persoanei. Si daca cineva pleaca, asta nu inseamna ca este pregatita pentru avansare spirituala, ci ca pur si simplu nu primeste suficient sprijin si o atitudine rabdatoare din partea celorlalti.

Fiecare persoana ar trebui sa primeasca oportunitatea de a lucra la Congres si sa participe intr-un fel, si treptat, timpul va actiona. Daca o persoana are o dorinta egoista mare, nu poate imediat sa accepte faptul ca trebuie sa fim conectati.

Persoana obisnuita va accepta fericita sa stea alaturi de ceilalti si sa cante cu ei. Insa pentru un individualist, care are dorinte puternice- egoism, mandrie, si iubirea de putere- acest lucru este inacceptabil, si se indeparteaza. Prin urmare, noi trebuie sa le dam acestor persoane sansa sa se „coaca la focul potrivit”. Este ca atunci cand pregatim un fel de mancare pentru care ingredientele trebuie pregatite separat si in timp diferit, pentru ca apoi toate acestea sa fie combinate. Astfel, exista persoane diferite in grup, si fiecare are timpul sau pentru a fi pregatita! In final insa, toti se vor uni si vor pregati impreuna.

Din partea 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 18/05/2012, “Intrebari si Raspunsuri referitoare la Congresele trecute”

Înscris în: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Întrebare: Cum învăţăm să atragem Lumina pentru a ne corecta?

Răspuns: Diferenţa dintre starea noastră şi nivelele spirituale este aceea că, în timp ce aici trăim într-o minciună, în egoism, putem atrage Lumina. Nu poţi face asta pe o treaptă spirituală pentru că acolo totul se supune unei legi simple: eşti deja în interiorul sistemului şi primeşti numai ceea ce ţi se cuvine, conform cu locul şi starea ta.

Dar în lumea noastră avem parte de concesii. Şi, chiar dacă ne gândim că ea este crudă cu noi, este de fapt foarte blândă. Aici, suntem ca nişte bebeluşi, care pot ţipa şi cere în mod fals lucruri care nu li se cuvin şi le primesc, chiar dacă este o minciună.

Aceasta este întreaga menire a existenţei lumii noastre. Nu vreau să mă conectez cu prietenii atunci când sunt în egoismul meu obişnuit, normal. Dar îi îmbrăţişez, stau împreună cu ei, încerc să mă conectez şi să obţin unificarea. Şi chiar dacă toate acestea sunt construite pe un egoism absolut şi nu există nimic altceva decât el, este ca o joacă de copii în groapa de nisip sau cu Lego, pe care le folosesc pentru a învăţa. Ca rezultat al eforturilor mele, obţin deodată o minte, o percepţie şi o senzaţie corectă, încep să cresc, obţin anumite înţelegeri şi definiţii.

Dar în principal, jocurile mele se apropie din ce în ce mai mult de realitate şi, puţin câte puţin, învăţ să mă conectez cu alţii, mă anulez, îmi doresc, studiez, citesc sursele primare şi atrag Lumina. Iar apoi încep deodată să simt importanţa dăruirii şi cred cu adevărat că există ceva în ea.

Lumea exterioară ne ajută şi ea, cu criza şi suferinţele ei, pentru că este deja greu să invidiezi când vezi stările în care se află egoiştii obişnuiţi. Toate celelalte niveluri sunt deja un sistem, numai această lume este un loc unic. De aceea, întreaga libertate de alegere este revelată în mod special în acest nivel de jos. Munca noastră se află în a face întodeauna alegerea în întuneric.

Iar apoi vom avea o altă muncă: să analizăm calitatea conexiunii, atunci când ne ridicăm constant „calificarea” noastră spirituală, să adăugăm detalii în timp ce revelăm bogăţia manifestărilor Regelui, revelaţia Lui. Dar nimeni nu ne va mai acorda concesii, aşa cum se întâmplă aici.

De aceea durează atât de mult această perioadă de pregătire, este epuizantă, pentru că, mai târziu, vom folosi întregul grad al acestei lumi pentru restul scării. De aceea putem corecta toate cele 125 de nivele numai trăind în această lume. Şi chiar la ultimul nivel, trebuie mai întâi să simt că sunt în cea mai de jos stare posibilă, starea unui „vânzător din piaţă”.

Nu vorbesc de lumea fizică, o anumită realitate specifică care a devenit stabilă în creierul meu. Trebuie să simt ca şi cum sunt complet separat de alţii, dar în acelaşi timp atrag Lumina cu eforturi de conectare false, diferite.

Şi voi avea nevoie de acest nivel corporal chiar la nivelele înalte din Lumea Aţilut. Fără el nu voi putea să corectez punctul actual al creaţiai, „creat din nimic” (Yeş Mi Ain). Este imposibil să mă unesc cu Creatorul fără sa adaugă fiecare grad de la separarea pe care o experimentez între această lume şi toate celelalte lumi.

Din partea a treia a lecţiei zilnice de Cabala din 15.05.2012

Înscris în: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu.→

Noi am fost mereu impinsi a inainta in mod egoist de catre natura; pe care am urmat-o orbeste; altfel spus, noi am fost mereu impinsi sa inaintam de catre dorinta noastra de a ne umple, si pe masura ce aceasta dorinta s-a manifestat in noi, ne-am straduit sa ajungem la bunastare, faima, putere, cunoastere- nimic mai mult.

Ca urmare, am ajuns la o anumita satietate, si egoismul nostru a ajuns la capat; nici nu mai putem spune ca acesta mai creste. Pe de o parte, exista o anumita linie de reevaluare a valorilor naostre: „Este corect sa continuam sa ne straduim sa inaintam catre dobandirea faimei, cunoasterii, bunastarii si puterii? Este acest proces sensul dezvoltarii noastre?”

Pe de alta parte, noi vedem ca dependenta noastra fata de ceilalti ne obliga sa introducem anumite formule economice internationale, care trebuie sa tina cont de interdependenta noastra, adica, daca eu voi suferi, vei suferi si tu, indiferent cat de egoist ar parea acest lucru acum. Chiar si in prezent, persoana incearca sa isi construiasca fericirea pe baza suferintei altora, pe baza principiului puterii, si pe baza principiului de a acumula cat mai mult.

Insa, aceeasi Europa este cel mai bun exemplu pentru modul in care dependenta reciproca determina astazi destinele tuturor, si este imposibil sa deconectezi pur si simplu o tara de la Uniunea Europeana indiferent cat se mult s-ar dori acest lucru. Poate ca economistii nu realizeaza inca in intregime acest lucru. Noi nu ne putem deconecta de intreaga lume.

Aceasta dependenta exista in interiorul naturii prezente, in interiorul conexiunilor dintre noi. Si economistii care reprezinta doar relatiile noastre externe egoiste, nu le mai pot descrie in acelasi fel ca inainte: ce iti dau, ce imi dai, un procent pentru alt procent, etc. Industria, comertul international, si relatiile internationale nu mai pot contiunua sa se dezvolte in acelasi mod.

Noi trebuie sa luam in calcul integrarea lumii. Si daca nu corespundem acesteia, nu vom mai fi capabili sa intelegem modul in care ar trebui sa avansam in concordanta cu lumea si natura. Astazi noi simtim provocarea naturii, presiunea pe care aceasta o exercita asupra noastra are ca scop sa ne determine sa incepem sa ne schimbam si sa devenim asemeni ei. Acest lucru se intampla pentru prima data.

Daca ar fi sa privim acest proces din punct de vedere ontologic, am putea vedea ca natura ne-a impins tot timpul catre dezvoltarea egoista. Si acum, dimpotriva, ne arata ca dezvoltarea egoista a ajuns la final; cu alte cuvinte, noi am finalizat dezvoltarea nivelurilor mineral, vegetal, si animat, datorita faptului ca am fost impinsi in mod instinctiv sa inaintam de catre natuea; de aceea nivelul uman de dezvoltare este numit animat.

Acum insa noi, trebuie sa incepem sa dezvoltam nivelul „uman”, in momentul in care intelegem si percepem lumea inconjuratoare in asemenea mod incat incepem sa ne schimbam pentru a ne armoniza cu aceasta. Nici lumea si nici natura nu ne forteaza sa ne schimbam in mod instinctiv, dezvoltam aceste dorinte in noi, care ne obliga sa construim o societate, tehnologie, etc: Acest lucru nu mai exista astazi.

In mod evident, urmatorul nivel al dezvoltarii noastre este atunci cand natura ni se arata intr-o noua cale integrala, in modul in care exista de fapt: Totul este interconectat si exista doar natura. Insa noi ca si componente ale sale, nu corespundem, si trebuie sa ajungem la aceeasi forma integrala in structura societatii: in politica, economie, finante- in totul.

Din KabTV “Criza Globala – Deficitul de Resurse” 01/03/2012

Înscris în: Criza, globalizare, Economie si bani, Egoism - Niciun comentariu.→

Întrebare: Ce vrei să spui prin noţiunea de „iubire?”

Răspuns: Vreau să spun ca fiecare dintre noi trăieşte constant grijile altora.

La fel este în grup, unde încep să lucrez în mod practic, astfel încât fiecare dintre noi vrea să creeze cea mai confortabilă stare pentru ceilalţi. Adică, trebuie să îi înţeleg şi să îi simt pe ceilalţi. Trebuie să le trimit încontinuu semnale, să corespondez – verbal, fizic, prin gânduri, etc.

Trebuie să exist în garanţie reciprocă cu ei, unde fiecare dintre noi furnizează celorlalţi o asemenea atitudine sau o senzaţie încât sunt sigur că influenţându-i, primesc aceaşi influenţă de la ei. De aceea, urcăm constant împreună deasupra propriului egoism, în calităţi opuse nouă. Acest tip de muncă reciprocă este cea mai importantă muncă în grup.

După ce adoptăm această metodă, vom simţii constant căderi repetate în egoism, „gravitaţia” şi apariţia de diferite obstacole. Asta va continua până la corectarea finală, până la ascensiunea totală deasupra egoismului.

Totuşi, în orice stare din grup şi chiar în afară – acasă şi cu alţii, mă voi concetra imediat la aceaşi idee, aceaşi practică. Iar ca rezultat, voi fi înstare să interacţionez corect cu toată lumea.

Din discuţie asupra educaţiei integrale din 27.02.2012

Înscris în: Egoism, Munca in grup - Niciun comentariu.→

„Iosif” vine de la punctul din interiorul omului ca poate creşte numai dacă este poziţionat în regatul Faraonului (dorinţa egoistă). Această mică scânteie de Lumină este numită „o lumânare subţire (Ner Dakik). Această „lumânare subţire” se poziţionează deliberat înăuntrul egoului, deoarece creşte în ego şi se transformă apoi în dăruire. Astfel, Iosif a mers în Egipt, a crescut (s-a extins) acolo (adică fraţii lui i s-au alăturat). El reprezintă o scânteie care se dezvoltă numai înăuntrul egoismului uman.

Egoismul este construit într-un fel care poate aprecia  numai ceva care este „lucrativ” (benefic). Egoismul identifică „profit” numai în împlinire, ceea ce se numeşte „munca femeii”, opus biruirii împlinirii, care este „munca bărbatului”. De aceea se spune că Faraonul a ordonat ca fiecare băiat evreu să fie omorât şi a lăsat fetele în viaţă.

Dăm naşterii la „fii”, iar apoi îi omorâm pentru că nu avem nicio idee de cum să muncim cu intenţia de dragul dăruirii. Apoi, ei se renasc, prin încercările noastre de a dărui cel puţin la nivel minim, dar egoul nostru omoară din nou acele eforturi. Intelectul nostru recunoasşte că trebuie să dăruim şi chiar reuşim să generăm o asemenea intenţie, dar apoi o anulăm din nou cu egoul nostru.

Munca noastră constă în a recunoşte prin dorinţele noastre că se întâmplă să dăm naştere la „fii” iar apoi îi distrugem din nou. Suntem îngroziţi de ceea ce am făcut şi de faptul că nu ne-a mai rămăs nimic altceva. După ce trecem prin această tortură şi, realizând că suntem incapabili să facem ceva în legătură cu asta, pas cu pas, obţinem o nouă dorinţă: un nou Reshimo care este numit „Moise”.

Moise începe să crească în şi să se dezvolte în casa Faraonului. Se pare că vine din partea Faraonului. Faraonul îl dezvoltă şi îl ridică, îl învaţă, îi dă putere. După 40 de ani petrecuţi în palatul Faraonului,Moise a primit totul cu excepţia faptului că nu a fost expus la cunoaşterea Creatorului.

Moise continuă să crească în dorinţele lui, care au trecut prin corecţie şi simte că în ciuda tuturor eforturilor lui, nu poate să le convertească în dăruire. În acest moment, dorinţele lui obţin gradual „punctul lui Moise”, adică scânteia care la început a fost ascunsă, până la a fi total indefinită. Totuşi, scânteia continuă să crească. Din cauza ei vrem să dăm naştere „fiilor” noştri, adică intenţiei de a dărui. Credem că suntem în stare să dăm şi, din nou şi din nou „omorâm” eforturile noastre.

Omul continuă să îşi extermine „fiii”, până când, cu un imens regret, începe să realizeze că toate încercările de a dărui nu duc nicăieri. Dăm naştere la un „fiu” (intenţiei de a dărui), care de fapt este următorul nostru nivel care ne direcţionează către „ieşirea” din Egipt. Acest pas este un rezultat al efortului nostru în munca în grup; apare din faptele noastre. Într-un anumit moment, obţinem cu adevărat o dorinţă de a dărui, dar mai târziu ne răcim şi acţionăm încă odată în mod egoist. Asta înseamnă faptul că Faraonul „înghite” copiii noştri nenăscuţi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/9/12, Scrierile lui Rabash

Înscris în: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Întrebare: Iniţial, am presupus că antrenamentul psihologic va dura trei ore. La congres i-am dedicat o oră. Iar acum spui că este posibil să îl implementăm pentru un sfert de oră înainte de lecţie. Care este diferenţa?

Răspuns: Acest timp constituie intenţia persoanei, intenţie pe care trebuie să o formuleze; trebuie să îşi petreacă atât timp încât să rămână în acel spirit toată ziua.

Sunt oameni care sunt constant în această stare, aceia care se întorc la acestă stare şi aceia care nu sunt în stare să stea în ea. Egoul lor este încă atât de mare încât chiar dacă fac un mic efort, ei trebuie deja să iasă din această stare, nu sunt în stare să rămână în ea.

Totul depinde de starea în care sea află persoana în timp ce avansează. Gradual, dezvolţi în tine dăruirea Luminii superioare. Numai asta dă rezultate şi nimic altceva.

Atunci când tânjeşti să avansezi, Lumina te influenţează. Te schimbă şi data viitoare vei intră în ea mai sensibil şi o vei face mai uşor. Eşti deja foarte aproape de aceste atribute şi vei fi imediat inclus în ele. Să presupunem că dimineaţa te trezeşti ca animalele, exişti în „separare” şi imediat intri în această lume, lumea în care forţa direcţionează totul.

Începi să petreci ziua într-un mod complet diferit, să vezi ce se întâmplă peste tot. Cu cât primeşti informaţii de la senzaţii sau de la orice altceva, vezi cum Creatorul se joacă cu creaturile lui şi cum vrea să le aducă la independenţă şi, simultan, să îl înâlnească şi pe El.

Din congresul de la Vilnius 3/24/12, Workshop 2

Înscris în: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Întrebare: Ce trebuie să facă o persoană pentru a se anula? Cum se poate implementa asta practic în grup?

Răspuns: De aceea trebuie să fie unul în loc de zece. În loc de miliarde sau milioane, trebuie să fie unul. Asta înseamnă că trebuie să ne simţim ca unul. Dacă nu te poţi anula înaintea prietenilor, nu vei fi în stare să avansezi şi să permiţi Luminii să se reveleze. Prima restricţie (Tzimtzum Aleph) este condiţia conform căreia operează totul, iar apoi vine următoare parte, următoarea etapă.

Întrebare: Ce trebuie să facă pentru a mă anula? La ce trebuie să mă gândesc?

Răspuns: Ar trebui să te gândeşti că vrei ca prieteni să obţină totul, iar asta este tot cee ce te face bucuros. Cum se gândeşte o mamă la copilul ei? „Vreau ca el să aibă totul. Nu contează ce voi deveni, ce este important este ca el să fie bine.”

Din Congresul de la Vilnius 3/24/12, Workshop 2

Înscris în: Egoism, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Lumea inconjuratoare este in calm absolut, totul umplut cu Lumina Superioara. Noi trebuie sa ne corectam simturile, organul nostru deperceptie. Nu exista nimic in afara de El. Ce altceva doriti? El este aici – in fata voastra, in jurul vostru, in voi.

Inlaturati “Eu” si veti incepe sa simtiti ce fel de lume este in jurul nostru, sub forma Luminii Inconjuratoare (Ohr Makif) si ce fel de lume se afla in noi, sub forma Luminii Interioare (Ohr Pnimi). Doar indepartati separarea si totul va fi bine.

Separarea este anulata prin restrictie si prin ecran. La inceput este anulat egoismul si Lumina patrude in voi libera. Aceasta stare este numita  “Ibur” (conceptie), stadiul in care suntem in interiorul pantecului mamei, cand voi sunteti complet inconjurati de lumina si existati in sanul Mamei Natura, Creatorul.

Apoi incepeti sa cresteti ca un embrion in interiorul mamei voastre, va nasteti si apoi va dezvoltati. Cand incepeti sa convertiti egoismul vostru in daruire, in asemanarea cu Creatorul, ceva ce exista independent, in asemanarea cu Lumina, emana din voi. Voi nu mai obstructionati Lumina ce trece prin voi ci o amplificati.

Doar din cadrul initial “Nu exista nimeni in afara de El” noi continuam sa ne acordam pe noi insine la faptul ca lumea este plina de bine absolut. Daca nu simt asta in inima, in dorinte si nu inteleg asta pe deplin cu mintea, eu nu sunt corectat. In consecinta, aflu in ce masura nu sunt corectat.

Aceste stadii sunt tipic intermediare si necesita dezvoltare ulterioara. Asta are loc in grup. Cand fac un efort si in mod explicit stabilesc relatii armonioase cu prietenii, imediat dupa aceea vad cat de tare nu vreau asta!   Egoismul meu se manifesta instant, impingandu-ma departe de prieteni. Asta se petrece in mod natural. Iar eu imi dau seama ca sunt un pacatos si inca unul serios. Atunci am oportunitatea sa intreprind corectia necesara. Asta este un nou punct de start si urmatorul punct de referinta.

Primul punct de referinta este “Nu exista nimeni in afara de El”.

Al doilea punct de referinta este sa vezi focusat prin asta ca printr-un telescop ca toate sunt absolut bune.

Al treilea punct de referinta este grupul, prin care trebuie sa vad fiecare lucru, cu scopul de a intelege clar daca sunt un pacatos sau un om drept.

Nu exista stari intre cele doua. Ar trebui sa le evitam. Asta este impacarea care ne va conduce spre nicaieri. Doar pierdem vremea!.

din “Congresul de la Vilnius”25.03.2012, Lectia 5

Înscris în: Congrese, Egoism, Munca in grup - Niciun comentariu.→

Care este conexiunea dintre ura fata de rau si salvarea de rau? Pe de o parte, find simple fiinte umane, intelegem ca atunci cand urasc ceva ma departez de el. Asta ma pazeste si ma protejeaza, ma ajuta sa fiu in siguranta fata de rau. Dar asta nu functioneaza in spiritualitate. Acolo trebuie sa trezesc lumina superioara pentru a ma corecta.

Exista o alta instructiune pentru a intelege asta care indica ca lumea este creata pentru 2 stari, fie nivelul, perceptia si intelegerea raului absolut fie starea de bine suprem. Nu exista nici o alta optiune. Cu alte cuvinte, lumea este creata fie pentru pacatosii absoluti fie pentru cei drepti in totalitate; este una sau cealalta, nu exista o a treia optiune. De aceea este mai rau sa fii un drept incomplet decat un pacatos complet. Cum poate fi asa? -Asta este scris. Deci ce ne arata invatatorii?

Adevarul este ca ei scriu aceea ca din perspectiva Creatorului nu este nimic in lume care ar putea avea inteles dublu, putin bine cat si putin rau. Din punctul de vedere al Creatorului exista doar absolutul- fie bine suprem fie absolut rau, altfel spus daruire absoluta sau receptie absoluta.

Si din acest motiv, cand o persoana doreste sa avanseze catre scop, nu are nici un drept sa accepte ca este si putin bine si putin rau in ea! Aceasta este cea mai proasta calitate, cea mai rea stare!

Acceptand-o este o calitate rea. Aflandu-te in aceasta stare si consolandu-te ca nu este nimic oribil despre asta este o starea rea: e putin din asta si putin din cealalta in mine. Nu sunt mai bun sau mai rau decat ceilalti, sunt asa sau asa. Cand ma consolez cu asemenea ganduri nu voi fi capabil sa ating starea de pacatos absolut sau drept absolut.

Cand dau gres in a atinge aceste stari, raman suspendat undeva si imi lipseste punctul de sprijin pentru avansare.

Din perspectiva Creatorului nu e nici o diferentta intre bine si rau. Nu exista un  inteles dublu din punctul Sau de vedere: absolut totul este bun.

In starera noastra, in lumea noastra cand o persoana incepe sa perceapa ca totul vine de la Creator, atunci el deja isi analizeaza atitudinea sa fata de lume. Daca totul vine de la Creator, fie percep ca lumea vine de la o sursa buna, eterna, perfecta sau ca lumea e plina de suferinta, contradictii si lipsita de sens. Si daca e asa atunci nu cred, nu stiu si nu inteleg ca lumea este cu adevarat eterna, perfecta si buna  precum Cel care a creat-o si desavarsit-o.

De ce avem nevoie de astea? Cand, de la inceput percepem lumea ca perfecta, buna, eterna si plina de Lumina atunci problema este in noi, in perceptia noastra asupra lumii, in senzatiile noastre. Cand simt ca e opusa acestei desavarsiri pe care sunt capabil sa mi-o imaginez, atunci ma evaluez pe mine, calitatile mele ca fiind opuse si egoiste. Cu toate acestea cand nu vad nimic bun in lume, atunci sunt un pacatos- nu justific Creatorul, Il acuz pentru ca a creat acestea. Iar daca nu simt nici unul din lucruri atunci nici macar nu confirm faptul ca El exista si ca a creat si mentine toate acestea; cu alte cuvinte neg prezenta fortei superioare.

O persoana trebuie sa inteleaga clar aceasta atitudine fata de lumea din care vine si cum este el in relatie cu Creatorul.

Lectia 5 de la Conventia Vilnius 25/3/2012

Înscris în: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu.→