Intrebare: Ce ar trebui sa ne spunem atunci cand intrebarile lui Faraon ne depasesc?

Raspuns: O persoana religioasa nu este afectata de aceste intrebari, ea este multumita de faptul ca primeste cunoastere studiind Tora. Totusi, o persoana care studiaza Cabala verifica in mod constant: De ce fac asta, unde sunt, si cand voi ajunge la scopul creatiei? Adica persoana exista intr-o constanta stare de analiza interioara.

Mediul care il inconjoara exista de asemenea in aceleasi circumstante, aceeasi cercetare, care il influenteaza. In plus, mediul nu este format doar din oameni care il inconjoara in mod direct, ci din mii de oameni din toata lumea, care studiaza Cabala si gandesc in aceeasi directie. Ei toti se misca in mod sincron, ca si cum ar fi maturati de un vant puternic sau de valurile unui tzunami care vin unul dupa altul.

Prin urmare, aceste intrebari apar in fiecare persoana: Cine este Creatorul, si de ce ar trebui sa ii ascult vocea? Pentru ce fac toate astea? Ce imi aduce aceasta munca? Adica, de ce fac toate acestea? Pentru a ajunge la daruire? Dar ce va face aceasta pentru mine?

Aceste intrebari vin de la Faraon, ego-ul nostru, si aceste intrebari sunt echitabile si corecte. Este scris in Cartea Zohar ca Faraon a fost mai destept decat toti, si cea mai mare intelepciune a fost acumulata in Egipt. Faraon personifica intregul vas spiritual, intreaga dorinta care a fost creata de Creator. Prin urmare, atunci cand Creatorul doreste sa atraga persoana (Moise si poporul lui Israel) aproape de El, El a spus: Hai sa mergem la Faraon! De unde altundeva sa obtina o persoana dorinta de a revela cine este? Doar de la Faraon. Creatorul spune: Voi merge Eu cu tine.

Este ca si cum nu ar avea nici o sansa. Ei trebuie a se intoarca la Faraon, sa primeasca puterea de la dorinta egoista fara de care avansarea este imposibila. De unde ar putea lua aceasta intelepciune? Doar de la Faraon, de la Lumina intelepciunii, Lumina Hochma care exista in aceste dorinte.

Prin urmare, este bine ca intrebarile lui Faraon apar in noi. Trebuie doar sa lucram cu ele.

Din partea 1 Lectia zilnica de Cabala, 03.08.10, Articolul Acestea sunt generatiile lui Noe

Înscris în: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu.→

Fragmente din viitoarea mea carte, Ghidul pentru Cartea Zohar

Ca sa spunem adevarul, noi nu prea reusim sa conectam toate lucrurile pozitive si negative, la Creator, sau la intelegerea ca totul vine numai de la El si numai de dragul unui scop pozitiv. Prin urmare, munca noastra consta din a-I cere forta de a lega totul la El, ca la singura sursa .

Ego-ul nostru creste constant, devine mai puternic, mai rau si mai nemilos, de fiecare data. Acest lucru ne obliga sa apelam la Creator din ce in ce mai des, pentru a primi continuu o forta mai mare de la El,  pentru a depasi egoismul nostru. Astfel, ego-ul nostru nu ne va mai produce confuzii, provocandu-ne sa credem ca exista altcineva in afara de El, si ca El nu este doar bun si binefacator.

In acest fel, datorita acestui ego in crestere, urcam mai sus si mai sus, pana cand, intregul egoism ascuns in noi este revelat, si ajungem la adezinea completa cu Creatorul , devenind la fel ca El.

Înscris în: Carti, Egoism - Niciun comentariu.→

Baal HaSulam Introducerea la Cartea, Panim Meirot uMasbirot, paragraful 20: Din cauza pacatului cu Pomul Vietii, fortelor impure le-a fost dat controlul asupra omului. De aceea ordinea universului este foarte confuza. Pacatosii nasc raul, scazand abundenta Luminii pentru oameni. Asta duce, in mod natural la distrugere si suferinta. Dar daca ei cresc abundenta, atunci separarea de primitori creste si mai mult, asa cum spun inteleptii, Daca o persoana are o suta de monede, el vrea doua sute si daca are doua sute atunci vrea patru sute.

Natura omului este de a vana intotdeauna placeri, dar facand asta el doar isi creste dorinta de a primi. Toata viata este doar o urmarire fara de sfarsit a placerii pe care nu o poti dobandi. Si cantitatea mica de implinire pe care o primim ne este data numai pentru a continua urmarirea si a creste dorintele.

Ni se pare ca alergam dupa placere, dar noi alergam dupa placeri chiar mai mari! De abia atingem obiectul dorintei, si in urmatorul moment simtim ca ne trebuie de doua ori mai mult. Cand experimentam placerea pentru un moment, ne crestem dorinta de doua ori si astfel placerea insasi se transforma in dorinta. Aceasta continua din nou si din nou pana cand devenim deziluzionati.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 19,.07.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Înscris în: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu.→

Baal HaSulam, Introducere la Cartea, Panim Meirot uMasbirot, paragraful 19: Primirea egoista a placerii poarta o picatura de otrava letala si astfel noi crestem pacatul nosrtu de doua ori… Ca rezultat asta indeparteaza ultimele sclipiri care raman din viata unei persoane, pentru ca el intalneste ingerul mortii, purtand o picatura de otrava in varful unei sabii si persoana deschide obedienta gura sa, inghite picatura si moare.

Noi suntem creaturi si trebuie sa intoarcem placerea Creatorului in placere de dragul daruirii pentru a ne bucura de doua ori: din placere si din adeziunea cu Creatorul. Va fi dulce si adevarat simultan. Totusi, intre timp, noi actionam in directia complet opusa si primim placere dintr-o dubla minciuna. Ne deschidem ranile si ne bucuram de faptul ca ne ducem mai aproape de moarte!

Asta este exact contrar vietii adevarate, deoarece sistemul nostru interior trebuie sa lucreze opus modului in care lucreaza in prezent. Trebuie sa ne schimbam pentru primire, dar de dragul daruirii; totusi, cu noi, totul se intampla in felul opus.

Reiese ca  persoana reuseste sa se bucure de suferinta ei si chiar sa fie mandra de ea. Puterea tuturor fortelor impure este construita pe aceasta baza. Totusi, spiritualitatea incepe exact deasupra.

Altfel, ingerul mortii va veni in cele din urma si va lua ultima picatura de viata de la o persoana. De ce moare o persoana? Pentru ca desface conexiunea cu Lumina, cu daruirea, care i-a fost data de catre natura, ca un mic foc, conform planului creatiei, pe care ea trebuie sa il dezvolte intr-o daruire mai mare, intr-un foc mai mare, o viata eterna. Totusi, noi risipim aceasta scanteie intr-o viata egoista  si murim in loc sa o dezvoltam si sa dobandim adevarata viata.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 18.07.10, Introducerea la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Înscris în: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu.→

Copiii sunt un foarte bun exemplu de urmat pentru ca au o energie inepuizabila si curiozitatea de a afla despre aceasta lume. Ei nu obosesc jucandu-se acelasi joc de sute de ori, fara sa le pese de ceva; cel mai important lucru pentru ei este de a face ceva tot timpul, chiar si fara sa gandeasca. Mintea vine dupa sentimente.

De asemenea, odata ce veti intra in lumea spirituala, veti intelege totul. Cu toate acestea, daca incercati sa o inţelegeti de la inceput, nu veti putea, pentru ca mintea nu poate preceda sentimentele.

Realizarea Mintala este ultimul grad, dupa ce toate sentimentele senzoriale au fost atinse:

• Etapa 0 (Bhina Shoresh) este atunci cand am inceput sa simtim ceva.
• Etapa 1 (Bhina Alef) este atunci cand am inceput sa intelegem un pic.
• Etapa 2 (Bhina Bet) este atunci cand am invatat motivul pentru care exista tot – ca totul vine de la Creator.
• Etapa 3 (Bhina Gimel) este atunci cand am devenit la fel ca El si intelegem ce fel de relatie exista intre noi.
• Etapa 4 (Bhina Dalet) este atunci cand stim, intelegem, si simtim toate motivele si consecintele; ajungand apoi sa gandim ca El.

Dezvoltarea noastra are loc in conformitate cu aceste patru etape, dar incepe cu a simti ceva pentru prima data. Pana cand ne simtţim ceva, mintea va primi numai in felul nostru, deoarece va folosi ratiunea egoista din aceasta lume.

Înscris în: Copii, Egoism, Evolutie, Lectia zilnica - Niciun comentariu.→

Am aceasta perceptie falsa ca exista cineva in afara mea, ca exista oameni care sunt aproape si departe, pe care pot sa ii indepartez, sa ii insel sau sa ii exploatez. Dar toate astea nu sunt decat o iluzie. E un joc complicat, un exercitiu care imi da voie sa imi analizez si sa imi transform dorinta, pana cand incep sa ii iubesc pe altii mai mult decat pe mine insumi. Atunci, o sa le dau altora ultimul meu scaun si ultima mea perna, pentru ca voi ajunge sa vad dorinta lor, care pentru mine era atat de oribila inainte, ca fiind mai importanta decat cea pe care obisnuiam sa o vad ca fiind a mea.

Exista dorinte care exista in mine de la inceput si pe care le percep ca “sinele” meu. De fapt, acestea sunt dorintele cele mai slabe, care apartin de Aviut zero. Primul nivel de Aviut apare ca fiind separat de “sinele” meu, cum ar fi familia si rudele mele. Al doilea nivel e si mai indepartat – cum ar fi oamenii care imi furnizeaza tot felul de beneficii si de care depinde bunastarea mea intr-un fel sau altul – de exemplu, doctori, savanti, oameni de stiinta si asa mai departe.

Al treilea nivel e si mai departe – sunt oamenii pe care vreau sa ii exploatez, dar sunt dispus sa ii las in viata. Cel mai indepartat nivel este al patrulea – acestia sunt dusmanii mei de moarte.

Rezulta ca, cu cat dorinta pe care o percep e mai departe, cu atat este mai mare puterea ei, comparativ cu propria mea dorinta. Ca urmare, atunci cand imi atasez aceste dorinte “exterioare”, le traiesc ca mult mai puternice decat acelea care, inainte, imi pareau ca fiind ale mele. De aceea sunt atat de dispus, mai tarziu, sa dau si “ultima perna” pe care o am pentru aceste dorinte.

Le prefer dorintei mele initiale de Aviut zero, pentru ca aceasta este atat de slaba. De fapt, care este cu adevarat masura dorintelor mele actuale de hrana, apa, familie, bani si cunoastere? Ele sunt chiar nesemnificative, atunci cand le compar cu celelalte dorinte ale mele, cu dorintele “prietenilor” mei. Acestea sunt dorintele care imi permit sa dobandesc lumile spirituale si starile superioare.

Daca reusesc sa imi atasez dorintele prietenilor mei la primul grad, facandu-le ale mele, asta se numeste atingerea Lumii Assiya. Ceea ce urmeaza sunt Lumile Yetzira, Beria si Atzilut. Aceste lumi reprezinta distanta intre mine si prietenii mei.

Ca urmare, “iubeste-ti prietenul asa cum te iubesti pe tine” nu e un slogan al acestei lumi, care face apel la pacea mondiala. El vorbeste despre corectarea sufletului, in care imi atasez intreg universul, imi corectez viziunea si perceptia intregii realitati si ating eternitatea.

Toate aceste lumi sunt eu; eu sunt Malchut al Lumii Infinitatii – intreaga realitate creata de Creator.

Înscris în: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu.→

De ce simt unele Kelim ca interioare (eu insumi, Galgalta Eynaim) si altele ca exterioare (tot universul, in afara de mine, AHP)? Pentru ca nu am un ecran pentru Kelim exterioare ale AHP si, ca urmare, nu pot sa corectez aceste niveluri de dorinta.

Pot sa construiesc un ecran, cu intentia de a darui deasupra “radacinii, sufletului si corpului”, adica Galgalta Eynaim. Atunci voi simti aceste Kelim ca pe ale mele, caci ele sunt adevaratele Kelim ale primirii. Eu pot sa realizez numai iubirea si daruirea incompleta.

Ca urmare, rezultatul celei de a doua restrictii este urcarea lui Malchut la Bina. Pana la Bina, sunt plin de Kelim ale Creatorului si, ca urmare, aici toate vin laolalta: radacina, sufletul si corpul. Simt ca exist acolo, pentru ca pot sa fiu imbracat de Bina. Altfel n-as simti nici macar ca exist.

Insa acolo unde Bina nu poate sa imbrace “vesmintele si castelele” (AHP), acolo domneste ego-ul meu. Asta explica atitudinea mea egoista fata de lume si ura care exista intre oameni.

Intelegand cum functioneaza acest sistem, dobandim un instrument, o parghie care ne permite sa ne schimbam.

Înscris în: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu.→

In Stiri (de la Time): “Anii ‘00: Adio, in sfarsit Deceniului Iadului”. Temutul ‘mileniu al disparitiei’ nu s-a mai intamplat. In schimb, a fost pe cale sa devina un sfarsit de capitol pentru visul american, acel 9 / 11, la inceput si o nimicire financiara la sfarsitul, primilor 10 de ani ai acestui secol, care, foarte probabil, va merge in jos, ca fiind cel mai descurajator si deziluzionant deceniu, pe care l-au trait americanii, in era de dupa al doilea razboi mondial.

Comentariul meu: In trecut, suferinta ne-a impins spre a ne dezvolta si, prin urmare, vedeam un viitor mai luminous in fata noastra. Acum, din moment ce egoismul a atins apogeul si am devenit interconectati la nivel global, egoismul nu mai are nevoie de crestere. El are nevoie doar de corectie.

Prin urmare, suferinta nu ne va mai impinge inainte (cu alte cuvinte, nu exista nici un viitor), ci se va agrava starea noastra actuala, pana cand vom fi de acord sa corectam natura noastra.

Înscris în: Egoism - Niciun comentariu.→

In Stiri (tradus din YoRead): Oamenii de stiinta de vest au facut cercetari asupra fenomenului de prietenie adevarata, concluzionand ca “prietenia altruista” este un mit. Fiecare persoana cauta doar pentru prieteni din motive egoiste. Ajutand un prieten, o persoana spera subconstient ca prietenul ii va intoarce favoarea.

Comentariul meu: Din cele mai vechi timpuri Kabbalah ne-a invatat ca natura umana este egoism absolut. Prin urmare, ceea ce chiar trebuie sa cercetam este modul de schimbare a naturii noastre, in daruire. Acest lucru, de asemenea, este descris in Stiinta Kabbalah.

Înscris în: Egoism - Niciun comentariu.→

Noi incepem prin a inainta catre obiectiv in mod egoist. Pentru ca nu vedem nicio alta iesire, ne unim ca soldatii in armata, ca sa atacam noi frontiere. Dar apoi, facand lucrarea interioara si oferindu-ne unul altuia, devenim mai sensibili si aflam ca nu avem proprietatea daruirii. Ne dam seama ca am fi bucurosi sa ne unim cu prietenii nostri, dar nu putem.

In viata obisnuita, gasim taria sa ne unim si sa atingem obiectivul dorit impreuna, deoarece obiectivul este egoist si vedem un beneficiu reciproc. Dar obiectivul spiritual este opus unitatii egoiste pe care o cunoastem. Exista o contradictie intre obiectivul stabilit si separarea care domneste intre noi. Treptat, dezvaluim faptul ca nu ne alaturam unii altora ci, dimpotriva, ne uram unii pe altii. Asa dezvaluim raul dinauntrul nostru, pe care nu il observasem inainte.

Ca urmare, ramanem neajutorati si nu stim ce sa facem. De acolo inainte, ajungem la o stare numita “rugaciune”, unde incepem sa plangem si sa Il imploram pe Creator sa ne dea tarie, noua si prietenilor nostri – taria sa ne unim.

Din aceasta cauza, se alatura trei elemente: eu, prietenii mei si Creatorul, care ne leaga laolalta si asigura conexiunea dintre noi si Lumina, care incepe sa ne umple. Acesta este momentul in care ni se deschide Lumea Spirituala.

Înscris în: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu.→