Category Archives: Egoism

Totul este în mâinile omului!

Întrebare: Atunci când inocenţa şi corectitudinea lui Iov sunt testate de fiecare dată prin suferinţă, trei prieteni se apropie de el să-şi exprime regretul. Ei lasă să se înţeleagă că ar fi făcut ceva rău şi că nu se poate ca loviturile să vină din nimic.

Dar Iov nu acceptă acest lucru, continuând să insiste în inocenţa sa. Aceşti prieteni reprezintă întrebarea pe care ne-o adresăm adesea: Am făcut ceva rău, pentru care primesc pedeapsa ori este altceva?

Răspuns: Natura nu întreabă dacă am făcut sau nu ceva rău. Ne imaginăm soarta astfel că răul urmează binele şi binele urmează răul. Dar legea naturii nu funcţionează conform acestei formule. Dacă la început este spus că ”inima omului este rea din tinereţea sa”, automat se găseşte pe sine într-un cont negativ.

Întrebare: Se pare că sfaturile prietenilor de a căuta răul în sine sunt eronate?

Răspuns: El nu-l va găsi. Va veni doar cu diferite formule prin care ar trebui să se comporte, dar nu va explora natura însăşi. Nu ţine cont de faptul că legea ”iubeşte aproapele ca pe tine însuţi” se aplică la el.

De exemplu, în lumea noastră, există diferite legi de comportament şi cultură, precum modul de a se comporta în familie, în societate, în natură, etc. De unde provin aceste legi? Sunt bazate pe cunoaşterea naturi, a binelui, etc.? Nu. De obicei, oamenii vin cu ele, conform calculelor lor şi trebuie să le respectăm.

Se pare că formăm întâi relaţii între noi într-un mod deformat şi atunci nu ştim de unde vine ghinionul. Cum venim cu acest nonsens în care spunem că Creatorul a dat, Creatorul a luat, Creatorul este binecuvântat, şi eu nu am de-a face cu asta? Simt că sunt un sfânt. Accept această soartă că vine de sus şi nu văd participarea mea. Cum nu vor veni noi nenorociri pe calea mea?

Întrebare: Oamenii au tendinţa să creadă că, dacă răul apare la cineva, este evident că a făcut ceva rău individual. Şi descrieţi sistemul, adică nu priviţi la destinul individual, ci la destinul societăţii.

Răspuns: Este dificil să se considere destinul unui individ, pentru că viziunea noastră este limitată. Există păcătoşi notorii care se simt bine. Şi, dacă privesc cu ochii mei egoişti, văd oameni bucuroşi înşelându-i pe alţii şi furând întreaga lor viaţă. Ei au totul, sunt chiar respectaţi, iar după moarte sunt numiţi drepţi. Întrebarea este dacă servesc sau nu drept exemplu. Desigur că nu! O viaţă a unei singure persoane nu poate să fie un exemplu.

Întrebare: Dacă necazurile vin la o persoană unul după altul, la final, va blestema ziua în care s-a născut. Mulţi oameni cred că moartea este de preferat unei astfel de vieţi.

Răspuns: Aceasta este o evadare de responsabilitate, de la scop şi un refuz de a asculta. Este necesar să formăm opinia publică care va ajuta o persoană să audă că există un scop şi că este necesar să-şi organizeze viaţa.

Nu este nici soarta oarbă, nici destinul. Totul este în mâinile omului!

Din ”O viaţă Nouă”, kab.tv, 28.05.2014

 

Copiii universului, partea a patra

Persoanele care studiază legile universului estimează că întreg universul este un program, un gând. Caracteristica cea mai importantă a acestui sistem este că este unificat. Toate părțile sale sunt interconectate. Asta este adevărat chiar în cadrul minților noastre actuale raționale.

Fiecare parte a sistemului provenind de la Bing Bang continuă să se dezvolte în direcții diferite, dând astfel naștere la o multitudine de fenomene. Totuși, toate elementele sale au acționat în conformitate cu legile sistemului.

Nu există un astfel de lucru ca o coincidență. Anarhia, care este atât de tipică în societatea umană, este imposibilă în structura universului. Tot ceea ce există are cauze și consecințe. Asta înseamnă că, în conformitate cu legea interacțiunii între numeroase elemente și forțe, repercursiunile Big Bang-ului constituie un sistem închis unificat.

Nu este o coincidență faptul că, în cele mai vechi timpuri, oamenii știau cum să prezică destinul lor, prevăzând evenimentele majore care au avut loc pe suprafața Pământului, au prezis vremea și alte fenomene care au avut loc sub pământ și în aer privind pur și simplu stelele. Asta înseamnă că, experiențele de mii de ani de explorare a cerului, a naturii, a climatului și a omului, le-au permis să traseze conexiunile care existau între toate elementele. Au reușit să ceeze diverse tabele care reflectă numeroase domenii de cunoaștere precum astrologia, astronomia și alte științe.

Pe termen lung, suntem cu toții în căutarea conexiunii deoarece, conștient sau inconștient, recunoaștem că tot ceea ce există constituie un sistem global unificat. Admitem că, evoluția universului nu este doar a da naștere sau a propaga particulele materiei care există și astăzi. Pentru a fi sincer, este percepția noastră subiectivă, astfel că întrebarea cea mai importantă este complet neglijată: este cu adevărat astfel sau este ceva ce ne imaginăm în organele noastre de percepție?

Trebuie să judecăm conform cu ceea ce văd ochii noștri. Astfel, particulele care se difuzează au început să se adune în grupuri. Cu timpul, energia inițială a generat diverse tipuri de noduri și obiecte. Nu are importanță dacă erau nori de gaz, stele sau material planetar, etc…Toate aceste particule s-au retras împreună printr-o forță de atracție și concentrare între substanțe. cu alte cuvinte, pe de o parte procedeul de difuzie a elementelor continuă dar, pe de altă parte, se adună și se unesc împreună.

Tendința de difuzie este menită să umple universul. Bing Bang a creat locul și anume, spațiul pe care-l considerăm fără sfârșit (chiar dacă nimic nu justifică acest lucru). Ca și cum am privi în interiorul unei găuri negre și am afirma că este fără sfârșit. Întrebarea rămâne: Universul nostru se extinde, cu adevărat sau modelul umplerii reflectă doar percepția noastră de el?

Ar trebui mereu să păstrăm această nuanță în minte. Problema este că, atunci când luăm măsurători ale universului, nu adăugăm avertismentul că o facem doar în conformitate cu percepția noastră umană.

Astfel, există o tendință de a umple spațiul în care particulele au fost create de energia explodată conform programului universal de bază. Așa cum se vede, procesul de creare a materiei se referă la particule, bucăți de materie, colectându-se în blocuri mai mari și luând diverse forme (atât pozitive, cât și negative), prin apropiere sau deconectare și îndepărtându-se unele de altele.

Se subînțelege că folosim, pur și simplu, termenii care fac parte din dicționarul nostru curent. În prezent, acest proces demonstrează o dinamică rapidă, care continuă la o viteză care este cu mult dincolo de înțelegerea noastră.

Din programul ”Viață Nouă”, 02.03.2014

O renunţare benefică

Întrebare: Un antreprenor din cadrul comunităţii directorilor generali poate cere respect prin renunţarea la excedente, rezerve şi privilegii?

Răspuns: Cred că, treptat, vom realiza asta. Întreprinderile se conectează cu miliarde alte mici întreprinderi: furnizori, cumpărători, etc. deci, oricum ei vor fi mereu egoişti.

Ei nu pot trece brusc pe un alt drum şi să conducă în alt mod. Întreprinderile vor rămâne aceleaşi, toate excedentele şi rezervele iniţiale ar trebui să meargă într-un fond general pentru a fi distribuite programelor sociale pentru comunitate.

Noi vorbim despre atenuarea atmosferei egoiste care predomină în lumea de astăzi. Ea trebuie să aibă ca obiectiv alinierea întregii societăţi la un anumit echilibru în care vom reduce, treptat, ego-ul individual al fiecărei persoane şi vom compensa acest lucru prin construirea sentimentelor corecte în mediul în care persoana care lucrează pentru binele societăţii va fi respectată. Şi, întreaga comunitate tratează o astfel de persoană şi familia sa cu respect şi reverenţă.

Atunci când un astfel de mediu este creat în jurul unui om de afaceri, inevitabil începe să creadă că un salariu mai mic decât înainte îi este suficient. Un venit mediu va face posibil să i se taie toate “grăsimile” fără a pierde confortul şi să transmită avantajele celor din jurul lui, înlocuind excesul de bani prin respect şi iubire.

Din kab.tv, “Prin timp”, 16.09.2013

Sclavul dorinţei

Baal HaSulam, Introducere în cartea Zohar, Art. 21: …deoarece întreaga esenţă creează nevoi şi nevoile creează gânduri şi concepte pentru a obţine aceste nevoi, pe care dorinţa de primire le cere.

Şi, cum dorinţele umane diferă unele de altele, la fel nevoile, gândurile şi ideile.

Mintea noastră serveşte dorinţa. Reshimot (amintiri) care se trezesc şi urcă ne umplu cu diferite dorinţe şi mintea începe să satisfacă aceste dorinţe, pentru a le realiza.

Putem crede că suntem foarte inteligenţi şi că mintea noastră include întreaga realitate, dar dacă nu suntem interesaţi în ceva, dacă nu ne priveşte, la fel şi mintea noastră trece peste asta.  Şi asta pentru că mintea este un sclav. Dacă dorim ceva pe plan corporal, acţionează pentru a satisface dorinţa de hrană, sex sau familie. Dacă se trezeşte o dorinţă de respect, este atras de această problemă şi nu ţine cont de alte nevoi. Este acelaşi lucru când vine vorba despre dominare sau bani şi, în general, toate combinaţiile diferite ale cererilor noastre.

O persoană este motivată de o combinaţie de diferite dorinţe şi mintea funcţionează mereu conform spectrului de dorinţe diferite.

În general, nu avem mintea cu adevărat liberă. Nu poate fi în întregime rece şi obiectivă, detaşată de sentimente aşa cum o dorim sau credem. Pur şi simplu este un servitor al dorinţei.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

La începutul perioadei de tranziție

Întrebare: Să presupunem că egoismul este îmblânzit și intelectul colectiv este stabilizat. Va fi acesta sfârștiul stadiului de tranziție?

Răspuns: Primul stadiu al perioadei de tranziție este reprezentat de diseminarea metodei educației integrale către mase, care, în general, nu cere înțelepciunea Cabalei. De aceea, îi învățăm această înțelepciune la un nivel mai scăzut, ca un sistem al cooperării reciproce corecte între oameni pentru a depăși criza globală.

Mergând către oameni în mod sistematic, se va crea o nevoie pentru o conexiune cu noi mai puternică. Împreună cu acest lucru, o singură structură internațională va fi creată care va începe să adâncească intrarea noastră la publicul general în regiunea fiecăruia, în națiunea fiecăruia, pe continentul fiecăruia. Cu alte cuvinte, înconjurând fiecare grup sau mai multe grupuri vorbitoare ale aceleiași limbi, va fi creat un spațiu în care ei se vor aduna printre oameni obișnuiți. Astfel, treptat, vor crește.

Restul structurilor pe care umanitatea le-a crescut de-a lungul dezvoltării sale egoiste vor începe să fie depășite în mod natural și vor fi înlocuite de structuri altruiste, de oameni simpli. Oamenii vor munci numai pentru a trăi în mod rațional, normal, fără să piardă timp sau energie creând o nevoie pentru un surplus. Vor avea o nevoie numai pentru siguranță și conștiința că au tot ceea le trebuie pentru existență și că vor ajunge la împlinirea completă prin apropierea de ceilalți.

De pe Kab TV, O lume integrală, 27.11.2013

Conductori electrici spirituali

Cu toţii ştim că dorinţa de a primi este materie şi, cu alte cuvinte, este baza întregii creaţii. Dorinţa este tot ceea ce Lumina (Creatorul) a creat. De aceea, dorinţa se numeşte ceva din nimic pentru că nu a existat înainte ca Lumina să o creeze. Aceasta este singura acţiune, actul creaţiei.

În continuare, dorinţa de a primi a evoluat de la faza zero la faza a patra, iar sub influenţa Luminii a început să-şi simtă existenţa, adică cine este şi ce este. În această stare, a început dintr-o dată să se simtă pe sine ca receptor. Dacă doar m-a creat astfel, asta este o chestiune, dar în plus, înţeleg şi că vreau să primesc şi să mă bucur de primire; asta este deja altceva. Aici vorbim despre intenţie: Dorinţa de a primi a revelat intenţia din interiorul ei, iar aceasta a fost opusă intenţiei Creatorului.

Astfel, a fost creat un abis imens între intenţia dorinţei care a fost creată (o intenţie de a primii plăcere pentru sine) şi intenţia Creatorului pe care o simte dorinţa (o intenţie de a oferi plăcere creaturii, de a o umple, de a fi preocupat de ea, şi aşa mai departe).

Sentimentul marelui abis, sentimentul ascunderii, se trezeşte în dorinţa de a primi, ceea ce se numeşte Tzimtzum Aleph – prima restricţie. De fapt, acesta a fost începutul creaţiei. Cu influenţa condiţiilor existente, dorinţa de a primi începe să facă ceva singură. Începe să primească numai pentru a oferi plăcere Creatorului ei, adică încearcă să fie ca El. Şi această asemănare cu Creatorul este prima lume dintre cele cinci lumi (pentru că dorinţa de a primi este compusă din cinci nivele), lumea Adam Kadmon (AK),  care reprezintă Adam HaRishon (primul om), prototipul omului.

Asta încheie primul stadiu, din moment ce dorinţa de a primi nu poate face nimic mai departe. Pentru a continua să se conştientizeze pe sine, e nevoie de noi acţiuni. Detaliile acestei acţiuni sunt mai interesante. De sub Tabur al sfârşitului lui Galgalta ve Eynaim, este făcut un amestec de dorinţe, mai exact, acesta este un amestec de intenţii Lo Lishma şi Lishma.

Apoi, se face Tzimtzum Bet, a doua restricţie. Dă un impuls continuării dezvoltării care este atât de mare, încât dintr-o dată dorinţa de a primi primeşte Lumina în interiorul ei ca şi cum este Lishma, şi apoi descoperă că în ciuda a tot, nu este gata să facă asta, nu stă în puterea ei să păstreze intenţia corectă şi primeşte totul pentru sine. Starea în care împlinirea egoistă este revelată se numeşte spargerea dorinţei de a primi.

După aceea, în cadrul acestei dorinţe sparte, apar noi lumi, sunt construite noi sisteme. Şi toate aceste sisteme sunt construite deja într-o stare în care dorinţa de a primi înţelege şi este conştientă de ceea ce este, de cine este şi de cum trebuie să construiască un sistem în care poate fi reparată, adică să se mişte de la intenţia pentru a primi la intenţia pentru a dărui.

Toate acestea au loc când nimic în afara celor două dorinţe nu există, celor două forţe opuse, cu alte cuvinte, chiar înainte ca lumea noastră să fie formată. Înainte de Big Bang, înaintea universului nostru, înaintea a tot. Aceste două forţe construiesc întregul sistem de control prin care apar patru lumi: Atzilut, Beria, Yetzira, şi Assiya (ABYA). Astfel este creat sistemul de control.

Şi după aceea, din centrul lumii Infinităţii, Olam Ein Sof, (∞), care a simţit ruşine şi de aceea a făcut Tzimtzum, restricţie, un Partzuf unic interior este format, un sistem interior foarte mic şi unic. Acesta se numeşte Adam şi scopul lui este să semene complet Creatorului, să aducă întreaga dorinţă la echivalenţă de formă cu El. Şi acest sistem trece printr-o spargere, printr-o împărţire într-o multitudine de părţi care cad în lumea noastră.

Ce este această lume? În ea se află condiţiile cu ajutorul cărora dorinţa de a primi îşi poate corecta intenţia. Cum face asta? Face asta într-o formă complet independentă de Creator. Altfel, nu ar putea fi o corectarea independentă şi dorinţa nu ar fi independentă. De aceea, după cele cinci lumi: Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira, şi Assiya, coborârea prin toate cele 125 de nivele începând cu lumea Infinităţii până la lumea noastră aici, sub toate lumile superioare, este format un nivel unic.

Este unic prin faptul că aici corpurile există, ceea ce noi înţelegem drept corpuri care sunt născute, se dezvoltă, îmbătrânesc şi mor. Şi adăugat la asta, şi aceste corpuri sunt divizate în masculin şi feminin.

Un sistem complet este format aici din acţiunea forţelor, care în starea noastră şi în conştiinţa noastră sunt simţite drept corpuri. În lumile spirituale, există numai dorinţe şi intenţii. Şi în lumea noastră fizică, sunt trei factori: corpul, dorinţa şi intenţia. Şi din acest motiv, corpurile pot să ajungă la diferite relaţii între ele, apropiere şi distanţare reciprocă. Şi această apropiere şi distanţare nu influenţează în mod necesar dorinţa şi intenţia.

 

Dorinţele pot fi complet diferite, intenţiile pot fi complet opuse, foarte rele şi, în acelaşi timp, printre corpuri poate exista apropiere. Şi vedem asta în lumea noastră. Politicienii sau oamenii care se urăsc unii pe alţii se adună, să spunem ascunzând un cuţit sau o armă la spate, zâmbind politicos, strângându-şi mâinile, vorbind şi căzând de acord între ei.

Asta este unicitatea lumii; acest lucru reprezintă avantajul şi deficienţa ei. Aici, fără corectarea dorinţelor şi intenţiilor, este posibil să ne apropiem unul de altul prin corpuri. Şi dacă nu înţelegem această condiţie, unicitatea lumii noastre, dacă judecăm apropierea interioară după apropierea exterioară, este clar că pierdem.

Un exemplu în plus este atracţia sexuală. În general, în tinereţe oamenii nu înţeleg încă faptul că este un imbold corporal. Şi drept rezultat, sunt multe probleme.

Oamenii nu înţeleg că intimitatea principală trebuie să fie mult mai adâncă, mai internă, mai cu intenţie, scopul vieţii. Atunci când nu ajungi la acest scop fără altă persoană, atunci va fi adevărata intimitate.

Astfel, în lumea noastră este formată această imagine a corpurilor, o adevărată iluzie. Este divizată în patru nivele: mineral, vegetal, animat şi vorbitor.

Şi aşa cum ne este cunoscut dintr-o parte a Cabalei numită percepţia realităţii, toate corpurile apar numai în imaginaţia noastră interioară. Întreaga lume materială este simţită numai ca exterioară. Totuşi, este revelată de fapt astfel numai în conştiinţa noastră. Fizicienii, biologii şi psihologii au vorbit deja despre asta.

Dat pe de altă parte, aceasta este unicitatea lumii noastre şi, în general, împlinirea întregului proces al evoluţiei creaţiei, pentru că ne aduce la o stare de la care putem începe să ne apropiem cel puţin din punct de vedere corporal.

Unde duc toate astea? De-a lungul istoriei umanitatea s-a dezvoltat potrivit unei legi interesante, legea egoului care creşte. Dacă vorbim despre natura simplă, atunci şi în ea evoluează mai întâi nivelul mineral, apoi cel vegetal, urmat de animat şi numai apoi cel uman. Totuşi, aceste stadii sunt temporare din moment ce procesul ajunge la un anumit stadiu şi apoi se opreşte şi nu mai continuă să evolueze. Aceasta este evoluţie treptată în stadii.

Cu toţii ştim ce cataclisme naturale au avut loc pe pământ de-a lungul evoluţiei. Şi după asta, oamenii au evoluat din maimuţă. Cabala ne revelează de ce şi cum s-a întâmplat. Este clar că, cu mult înaintea lui Darwin, cabaliştii au scris despre asta. Se vorbeşte despre asta în Cartea Zohar, în cărţile lui Ari (cabalistul care a trăit în secolul al XVI-lea) şi în introducerea la Studiul celor Zece Sefiroţi care este comentariul la Cartea Zohar de Baal HaSulam.

Evoluţia umană este cea mai interesantă: sute de mii de ani au trecut până când, în secolul XX, a sosit stadiul cel mai exponenţial evoluţionist. La începutul secolului XXI, am ajuns la o stare de saturaţie: egoul s-a oprit din evoluţie şi chiar a început un mic declin.

Cu alte cuvinte, am început să înţelegem că există un sfârşit pentru ego. Am tânjit tot timpul să ajungem la vârful evoluţiei noastre; egoul nostru a crescut şi noi am crezut că această creştere poate să fie infinită. Mai ales în secolul XX, ne-a atras visul american al fericirii generale într-o societate cu consum infinit, nelimitat. Părea că putem vedea şi putem şti totul, că putem să ne bucurăm de tot, că vom fi cu toţii fericiţi şi liberi, că vom trăi sute de ani şi chiar mai mult. Totul părea un vis frumos. Eram siguri că copiii noştri vor trăi mai bine ca noi; că va fi posibil să trăim atât în numele nostru cât şi al lor, adică, vom fi de două ori mai fericiţi.

Apoi, egoul a crescut la o stare în care nici pentru noi nici pentru copiii noştri viaţa nu va fi mai bună. Deja astăzi, vedem şi ştim asta. Pregătim pentru ei o lume care este rea, mult mai rea decât cea de acum.

Asta se simte în dezastrele naturale şi în tot ceea ce se întâmplă în lume. Chiar şi naţiunile nedezvoltate au ajuns rapid la un anumit prag şi încep să cadă.

Şi astfel egoul nostru ne-a dus într-un impas şi vedem că am ajuns la sfârşitul liniei. Cabaliştii au indicat acest punct drept anul 1995. Acesta este unicul indicator pe care Baal HaSulam l-a arătat. După părerea lui, de atunci înainte, umanitatea va deveni conştientă de sfârşitul evoluţiei ei şi de faptul că egoul nostru nu este infinit.

Este vorba despre sfârşitul procesului care a început cu Big Bang-ul care a fost începutul universului nostru, după cum se presupune, în urmă cu 14 miliarde de ani. Începând cu Big Bang până în zilele noastre, toată această perioadă a fost una de evoluţie a egoului nostru. Şi aici ajunge la sfârşit.

 

Puteţi să vă imaginaţi ce vremuri unice sunt cele în care trăim? Astăzi egoul începe să se strângă şi noi vedem acest lucru după cazurile de depresie, problemele în familie (copii, divorţ), condiţii sociale, relaţii dintre noi, avansarea spre un nou război mondial şi aşa mai departe. Oamenii văd din nou, tot timpul, lipsa de perspectivă. Starea egoistă, în numele ei, Lo Lishma, trăieşte mai mult. Nu suntem gata să fim rupţi de ea, dar nu ne mai pare ceva absolut, sigur şi de nemişcat. Astfel, natura ne obligă să schimbăm vechea perspectivă, relaţiile faţă de lume, de viaţă şi de noi înşine.

Cabala vorbeşte despre acest lucru, că exact acum, umanitatea are şansa să ajungă la conştientizarea sfârşitului evoluţiei ei şi să se gândească din nou la scopul existenţei ei: chiar existăm numai pentru binele corpurilor noastre? Sau cuprindem lumea noastră numai prin corpurile noasrte, absorbind totul prin cele cinci simţuri: văz, auz, gust, miros şi pipăit? Diferite tipuri de unde ne influenţează şi le percepem şi vedem lumea pe un fel de ecran interior.

Dar percepem tot? Existăm în forma corectă? Prin egoul nostru, prin preocuparea doar pentru corpurile noastre, nu ne băgăm pe noi înşine într-o capcană psihologică de informaţii care se contractă şi distruge realizările şi emoţiile noastre, existenţa noastră? Pe scurt, haideţi, să verificăm din nou, avem sau nu dreptate în legătură cu abordarea noastră egoistă şi conservatoare?

Aceasta este unicitatea vremurilor noastre, vremurile descoperii înţelepciunii Cabala ca mijloc care face posibil să descoperim în interiorul nostru noul sentiment. Face posibil să nu rămânem blocaţi în cele cinci simţuri animalice care mor odată cu trupurile noastre şi să dezvoltăm în noi un nou simţ interior care nu depinde de corpul nostru. Acesta se numeşte Neshama, suflet. În principiu, şi acesta este un corp, dar unul spiritual. Îl dezvoltăm foarte uşor printr-o schimbare în intenţie de la pentru mine însumi la pentru celălalt. Asta ne ajută să ieşim din limitările noastre şi să începem să simţim ce simt ceilalţi. Pentru că simt totul în interiorul meu, atunci realitatea mea se numeşte lumea noastră şi dacă pot să simt totul în fiecare din umanitate, atunci simt o lume superioară, numai dacă pot intra în sentimentele celuilalt şi să fiu în afara mea.

Suferinţele pe care le simţim în noi reprezintă adevărata criză. Şi acesta este un ajutor enorm aşa încât putem ieşi din noi înşine şi să începem să simţim lumea care există în afara noastră.

Şi atunci soseşte o stare ca aceasta că, în principiu, nu contează pentru mine ce simt în interiorul meu. Este ca şi cum trăiesc în interiorul celuilalt, şi astfel trec de la sinele meu limitat şi muritor la sinele infinit şi nemuritor. Asta ne dă înţelepciunea Cabala.

Şi, în mod esenţial, ne dă mult mai mult. Pentru că moartea este legată de trupul meu animalic şi Ein Sof este legat de suflet.

 

Cu alte cuvinte, intru într-o zonă complet diferită, într-o nouă dimensiune, în cadrul căreia exist cu adevărat. Şi încep să simt această lume ca imaginară, că nu există cu adevărat. Asta pentru că există numai în imaginaţia mea greşită, în interiorul percepţiei mele egoiste, unde sunt centrat numai pe mine însumi.

Aşadar lumea noastră este unică în faptul că aici ne putem apropia cu ajutorul corpurilor, chiar cu intenţii diferite. Putem să ne adunăm împreună într-un cerc cu câţiva prieteni, lângă o masă rotundă şi să începem să ne conectăm unii cu alţii. Şi chiar dacă conexiunea dintre noi este artificială, chiar dacă la început nu avem intenţii bune unii cu privire la ceilalţi, pentru că natura noastră este egoistă, totuşi există un grup, o masă rotundă, există locul de joacă în care cu toţii ne putem alătura şi să ne sprijinim unii pe alţii în această conexiune, iar între noi există un Arvut circular, responsabilitate reciprocă. Este posibil, pentru că depinde de noi să ajungem la scopul comun. Şi folosim toate oportunităţile materiale, toate acestea sunt în mâinile noastre. Despre asta este spus: tot ceea ce este în mâinile tale, trebuie să faci. Încercăm să ajungem la conexiunea dintre noi în care fiecare poată să se scoată pe sine şi să fie un singur întreg.

 

De ce este acest lucru imperativ? Este numai pentru a ne ajuta unii pe alţii. Nu este nimic mai mult de-atât. De ce există un singur întreg? De ce a avut loc spargerea singurei dorinţe într-o multitudine de dorinţe? Numai prin asta putem să tânjim după ajutor reciproc, adică fiecare poate să iasă din sine pentru celălalt.

Astfel, tânjim după un fel de întreg comun, deşi nu vrem asta, dar încercăm să acţionăm împreună cu ajutorul corpurilor. Ne adunăm într-un grup, realizăm diverse activităţi, pregătim congrese, studiem, predăm şi ne educăm pe noi înşine. Încercăm să ajungem la conexiune între noi, o sferă de zmeură. Şi impulsul nostru trece de la unul la altul. Ne putem sprijini unul pe altul, ne putem trezi unii pe alţii. Putem mări şi amplifica psihologic conexiunea dintre noi.

Şi prima condiţie este în faptul că această conexiune trebuie să existe potrivit legilor scrise pentru noi de cabalişti. Pentru această unitate, acordul trebuie să fie ca un Kli însemnând caracteristica dăruirii şi iubirii maxime, pe cât de mult posibil. Articolele cabaliste pe care profesorii noştri ni le-au lăsat ne îndreaptă către ea. Ei au scris şi înregistrat pentru noi ce trebuie să fie conexiunea; ei au determinat tot dintre condiţiile ei.

De aceea, acordul dintre noi trebuie să fie ca un Kli. Şi, în general, nu este nevoie să inventăm condiţii pentru conexiune. Cu mintea noastră distorsionată care ne împinge tot timpul în mod egoist oriunde vrea, noi inventăm numai ceea ce este util egoului nostru, dar nicicum spre spiritualitate. Nu înţelegem ce este această spiritualitate şi de aceea trebuie să ascultăm de surse. Este foarte important pentru că există o mulţime de înţelepţi care încep să inventeze ei înşişi ceva şi este clar că după un timp eşuează. Ei sunt gata să distrugă această viaţă pentru noi şi noi nu reuşim să ajungem la ceea ce căutăm.

Dar există şi a doua condiţie: depinde de noi să explorăm lumea superioară, cu alte cuvinte, ceea ce vrem să dobândim. Şi studiile noastre trebuie să se bazeze pe surse, pe cărţi care au fost scrise de oameni care au ajuns la lumea superioară.

Tindem spre lumea superioară, iar pe măsura dorinţei noastre de a fi mai aproape de ea, pe măsura tensiunii, primim o influenţă de la ea, numită Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare).

Îi luminează pe toţi, pur şi simplu luminează, este peste tot. Dar va continua să ne ilumineze numai în măsura în care tânjim după ea. Când vrem să ne apropiem de ea, atunci în acea măsură trezim o Lumină mai puternică asupra noastră.

 

Asemenea efectului Doppler, apar caracteristici noi interioare în mine mai ales pentru că mă aflu într-un câmp uniform de voltaj egal, dar dacă mă mişc în el, atunci un voltaj este creat în mine ca electricitatea care este creată într-un fir sub influenţa unui câmp magnetic. Aceasta este bine cunoscuta Lege a Inducţiei; tot ce are electroni liberi în el poate fi folosit ca un conductor ca şi cum se mişcă într-un câmp electric.

Deci şi noi ne mişcăm într-un câmp uniform de Lumină, şi în măsura în care tânjim după ea, adică încercăm să ne mişcăm mai rapid, să ajungem, să dobândim, şi să o descoperim, în acea măsură se trezeşte în noi inducţie, curenţi de inducţie se formează în noi. Şi ne schimbă pe noi, intenţiile noastre, de la Lo Lishma la Lishma. La început nu înţelegem cum se întâmplă acest lucru, dar treptat fenomenul acţionează.

În acest fel, întreaga dezvoltare care se aşteaptă de la noi duce la conexiune. De aceea, există diverse imbolduri ca acestea în natură, ca încercările de a conecta naţiuni, diverse corporaţii, organizaţii profesionale şi mari industrii, uniuni internaţionale ca Uniunea Europeană, şi aşa mai departe.

Dar noi nu ştim cum să ne conectăm. De aceea, totul se întâmplă în sens opus. Şi Uniunea Sovietică s-a rupt pentru că nu i-a putut uni pe toţi pe o bază spirituală comună, şi Europa se va rupe şi ea; nu este cunoscut rezultatul acestora. Şi Statele Unite şi în general toate uniunile vor începe să se rupă pentru că toate sunt construite pe ego reciproc. Numai dacă începem să înţelegem că depinde de noi să ne conectăm, atunci vom trece prin această cale, această tranziţie de la distanţare reciprocă la atracţie reciprocă, într-un mod bun, uşor şi confortabil. Şi pentru asta ne-a fost dată  înţelepciunea Cabala. Dar dacă nu o putem folosi, atunci în mod regretabil noi vom fi împinşi spre suferinţe mai mari, ură reciprocă, cu pierderi mai mari pentru întreaga umanitate în alte războaie mondiale.

Aşadar unificarea lumii noastră se află în acest lucru, că mai ales în asta ne putem remodela intenţiile de la Lo Lishma la Lishma şi să facem asta complet independent fără să depindem de Creator, adică să construim pentru noi înşine echivalenţă de formă cu El fără să fim sub influenţa Lui revelată. Suntem pregătiţi să construim o stare între noi care va fi asemănătoare spiritualităţii şi va trezi asupra noastră Lumina care Reformează şi astfel avansăm.

De aceea, soluţia stă numai în conexiunea dintre noi. Prin urmare, am construit educaţia integrală, în primul rând şi cel mai important, pentru a continua să unim lumea, iar în al doilea rând, pentru a o ridica la Creator.

Ne aflăm într-o situaţie unică, pentru că am primit o trezire unică de sus, şi astfel ne-a adus la conexiune (S), la Cabala, la studiu. Şi de la această condiţie, trebuie să fim ocupaţi cu diseminarea noastră.

În principiu, întreaga lume de astăzi se află în criză şi depinde numai de noi dacă lumea va înţelege ce reprezintă această criză şi care este scopul ei. În final, noi, ca parte aleasă şi unică, trebuie să luăm întreaga lume şi să o ridicăm împreună cu noi la nivelul Creatorului, pentru a o conecta cu Creatorul.

 

Este posibil să facem asta în cel mai scurt timp; totul depinde numai de noi. Sper că înţelegem că soluţia stă în conexiune şi că buna conexiune poate exista numai prin noi şi că vom începe serios să fim implicaţi în diseminarea educaţiei şi învăţării integrale.

De la Convenţia virtuală de la Moscova, Unitate fără limite, Ziua a doua, 14.12.2013, Lecţia a doua

Evitând destinul fatal

Întrebare: Cred că, în zilele noastre, o persoană trebuie să aibă o înțelegere clară a ceea ce se întâmplă în lume. Absoarbe un fluviu de informații despre dezastre naturale, evenimente tragice și probleme sociale, și totuși nu are o imagine clară asupra a ceea ce se întâmplă.

Răspuns: Bineînțeles, trebuie să vedem întregul sistem în general. Dar o persoană de azi nu simte frica universală pentru viitor. Pentru asta, trebuie să fie la un nivel complet diferit, să aibă o privire asupra lumii mai largă, și să fie în stare să vadă orizonturi îndepărtate. După părerea mea, această teamă va apărea în oameni simpli când natura va începe să ne trezească prin dezastre naturale care vor zdruncina o persoană: Ceva fără precedent se aproapie de tine și nu ești capabil să îl eviți.

Este posibil să îl îmblânzești sau să-l camuflezi cumva, să fugi sau să te ascunzi de ceea ce se întâmplă într-o societate. O persoană nu se simte deocamdată ca un iepure prins la colț de un șarpe boa care se apropie. În această stare, nu vom fi capabili să facem nimic pentru că natura însăși ne va zdruncina pentru a aduce conștientizarea a faptului că toate acestea reprezintă destinul fatal și crud. Este de dorit ca persoana să își dea seama de această imagine nu la momentul acțiunii înseși, atunci când dezastrul este deja de neevitat, ci înainte, pentru a-l descrie și pentru a înțelege cum să-l evite.

Trebuie să arătăm toate acestea în manualul de Educație Integrală, vorbind despre natura însăși a egoismului și despe cum în lumea noastră nu putem să-l îndreptăm nicicum pentru că noi nu avem ustensilele pentru asta. Suntem ghidați de dorința de a umple, de a ne sătura, chiar pe socoteala celorlalți. Sau vrem pur și simplu să-i umilim pe ceilalți din moment ce atunci când ne ridicăm deasupra lor, ne simțim mai confortabil. Aceasta este o forță egoistă enormă care lucrează în toate sensurile.

Egoul este singura forță a naturii. Toate legile fizice, chimice, biologice și genetice derivă doar de la ego. Întreaga noastră lume este un mare ego. Aceasta este dorința de a primi, de a fi umplut, dorința de a absorbi, de a fi întărit, de a ajunge la satisfacția maximă, și așa mai departe. În plus, simt în permanență și îmi măsor starea raportat la mediu. Dacă am un băț în mână și vecinul meu are două, sufăr deja.

Reiese din asta că nu există nicio putere în lume care să poate înfrâna cumva egoul. Deci unde este a doua forță care va fi gata să-l echilibreze? Asta este exact ceea ce trebuie noi să găsim.

Cineva poate să găsească această forță numai într-o societate organizată corect. Când o asemenea societate privește la tsunamiul care se apropie, începe să se unească astfel încât în cadrul conexiunii corecte dintre oameni, ei vor descoperi atributul altruist general, cu ajutorul căruia fiecare este inclus în ceilalți și devine un întreg colectiv.și această forță se va opune și va înfrunta atât egoul individual cât și pe cel colectiv. Când ținem în mâinile noastre cele două forțe și putem să le folosim în mod corect, vom ajunge la un sistem echilibrat, la relația corectă în ceea ce ne privește pe noi înșine, în ceea ce privește societatea, natura și lumea.

Dintr-o emisiune TV, O lume integrală, 24.10.2013

A face faţă unui zid de ego

Întrebare: Nu înţeleg, unde este punctul în care pot fi impresionat, dacă sunt, în totalitate, absorbit de ego-ul meu.

Răspuns: Nu pot să explic asta încă, dar puteţi să simţiţi, deja, că se întâmplă. Un fel de pasaj se deschide, pe care nu-l identificăm în simţurile noastre corporale. Este un fel de loc ascuns aici, pe care noi îl traversăm. Există un zid în faţa noastră care se deschide dintr-o dată şi puteţi intra. Este numită o deschidere şi o uşă în spiritualitate. Când se întâmplă?  Atunci când nu doriţi să identificaţi un zid în faţa voastră, decideţi că nu este un zid şi intraţi prin el! Apoi, intraţi cu adevărat dacă doriţi să vă anulaţi ego-ul care se plasează între voi şi Creator.

Asta înseamnă că acceptaţi condiţiile garanţiei reciproce.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 31.12.2013, Lecţie pe tema Pregătire pentru Congres

Liderul nostru: este ego-ul

Întrebare: Care este rolul pe care ego-ul nostru îl joacă în tranziţia spre o nouă dezvoltare, estimând că în sfârșit a evoluat?

Răspuns: El ne va ajuta când ne va arăta unde şi cum să adăugăm forţa contrară în mod corect, astfel că ele se vor dezvolta într-un mod reciproc echilibrat.

Ego-ul este liderul nostru ce ne arată ce trebuie făcut. În toate cazurile, dorinţele egoiste vor determina activităţile persoanei, noi nu retragem nimic de aici, în niciun fel şi nu respingem ceea ce am creat. Adăugăm, numai, o componentă pozitivă, pentru tot ceea ce este pregătit să moară progresiv şi o animăm.

Întrebare: Aţi spus că forţa altruistă este o forţă creatoare. Ego-ul poate, de asemenea, crea?

Răspuns: El poate crea într-un mod minunat. Vedeţi ce a făcut cu noi? Totul este pentru binele nostru. Nu există nimic rău în natură. Este programul naturii pe care-l alegem inconştient sub influenţa forţelor sale. De fiecare dată când simţim că este rău într-o stare dată, începem să ne deplasăm spre starea următoare, spre o stare mai bună. Ego-ul ne arată inconştient ce va fi bun pentru noi aici şi acolo, nu. Ne conduce din interior, ne spune ce să facem.

Ego-ul conduce toate forţele noastre, toate caracteristicile şi ne duce înainte în mod precis şi puternic. Uneori, cădem în ceva, să presupunem în construcţia socialismului sau altceva, dar este numai pentru a înţelege consecinţele impasului şi apoi, vom continua să ne dezvoltăm.

“O lume integrală”, kab.tv, 24.10.2013

Doi parteneri: egoismul şi atruismul

Întrebare: În trecut, în momentul tranziţiei de la un sistem la altul, ego-ul a avut nevoie, de asemenea, de altruism, sau nu?

Răspuns: Egoismul se hrăneşte, mereu, cucerind ceva. Este ca o tumoare canceroasă care se dezvoltă, puţin câte puţin, fără să fie încă evidentă. Acum creşte la ultima etapă şi începe să se devoreze.

Până în anii 80, toate sistemele pe care le-am construit au servit la a extinde şi a lărgi un anumit obiectiv. Am cucerit spaţiul, stelele, am intrat în profunzimea pământului, am construit mari oraşe şi am creat noi tehnologii. Ne-am dezvoltat sub influenţa singurei şi unicei forţe şi am crezut că vom continua etern.

Dacă am fi continuat să ne dezvoltăm în acelaşi mod, am fi avansat numai în exterior  şi nu în interior. Dezvoltarea umană a fost făcută într-o manieră tehnologică mecanică: în loc de două mâini, aş fi avut douăzeci, în loc să văd pe o distanţă de doi kilometri, aş fi văzut 200000 de km înainte.

În acest caz, omul a devenit o anexă a unei maşini, o anexă a unui calculator. Deci, astăzi, sistemul egoist începe să lucreze tot mai mult împotriva lui. Omul a devenit inutil.

Am crescut într-o stare, în care trebuie să descoperim sensul existenţei noastre. Acum, pentru numeroase persoane, în special la tineri, aspiraţia spre un scop a dispărut: „Ce înseamnă a lupta pentru ceva? Eu exist în mod confortabil, nu am nevoie de copii, familie sau muncă serioasă, ce-mi va da acest lucru? Este de preferat să stau undeva cu prietenii, să ne distrăm. De ce să trăiesc, care este raţiunea de a trăi? Voi juca un pic şi voi muri, ca toată lumea”.

Prin urmare, fie îi dau unei persoane o motivaţie pentru viaţă, fie droguri. Şi aici, Cabala sau educaţia integrală arată oamenilor o manieră complet diferită: a obţine de la natură un al doilea ansamblu anti-egoist. Este această putere care a creat şi dezvoltat ego-ul astfel încât să putem obţine, conştient, de la natură şi să putem gestiona, reciproc, cele două forţe ale dezvoltării noastre. Una ne poate inspira să avansăm cu bine, graţie obiectivului care străluceşte de departe. A doua este ca un compresor de dezvoltare care mă urmăreşte şi mă aleargă ca un biet coiot din desenele animate.

Întrebare: Dar chiar forţa altruistă necesită egoism, cel puţin în acest stadiu?

Răspuns: Da, pentru asta ego-ul se dezvoltă. Şi acum arată că, dacă nu-l echilibrăm cu forţa altruistă, ne va devora, ca o tumoare canceroasă în corpul uman care devorează corpul şi, în final, se omoară pe sine.

Ce înseamnă o tumoare canceroasă? Este vorba despre un program întrerupt de dezvoltare a corpului, de funcţionare a celulelor sale, când ele încep să prolifereze dincolo de spaţiul lor şi care au un efect contrar.

În principiu, fiecare celulă are posibilitatea de o dezvoltare canceroasă, dar ele se găsesc, mereu, în armonie unele cu altele, într-un echilibru relativ între forţele pozitive şi negative. Dar, atunci când una dintre ele devine mai mare, o alta dispare şi există o perturbare în polaritatea dintre ele şi, în acest dezechilbru, apare o dezvoltare distructivă.

Este acelaşi lucru în societate. Ar trebui să începem rapid, graţie celei de-a doua forţe pozitive, pentru a echilibra întreaga societate umană care a devenit o tumoare canceroasă. Este remediul pentru recuperarea sa.

Din păcate, în momentul vindecării cancerului, suntem mulţumiţi a suprima dezvoltarea egoistă a celulelor prin diferite tipuri de raze scurte, să le ucidem astfel. Nu este un remediu. Nu este necesar să ucidem societatea umană sau de a face orice altceva cu ea. Trebuie doar să adăugaţi a doua forţă de dezvoltare.

Din kab.tv, „O lume integrală”, 24.10.2013

Pagina 3 din 3812345...Ultima »