De ce a creat Creatorul egoismul, înclinația rea? Nu ar fi putut să ne creeze asemănători cu El, în calitatea de dăruire? Dar dacă am exista doar în calitatea de dăruire, nu am fi ființe create.

Chiar și acum, când existăm doar în primire, nici aici nu suntem considerați ființe create. Este imposibil să existăm ca o creatură independentă într-o singură dorință.

Creația este ceva care se află în afara Creatorului, opusul Lui. Prin urmare, trebuie să se construiască din contrarii: întuneric și lumină, mândrie și subjugare.

Este scris că „Oricine este mai mare decât prietenul său, înclinația lui este mai mare decât a acestuia” și, depășind-o, construiește o înclinație bună deasupra ei. O clipă mai târziu, înclinația rea ​​se trezește din nou și trebuie să ceară ajutor de sus pentru a o învinge și a construi înclinația bună. Acesta este modul în care omul se construiește pe sine descoperindu-și în mod constant egoismul.

Dacă omul nu are două înclinații, atât rea cât și bună, atunci nu este încă o persoană spirituală. Spiritualitatea începe atunci când o persoană dezvăluie răul din sine și descoperă că aceasta este natura creației create de Creator și îi lipsește doar forța bună, pe care o cere de la Creator, astfel încât „iubirea să acopere toate păcatele”.

Dacă nu ar exista rău, atunci nu ar exista nimic deasupra căruia să construiască binele, să-l stabilească pe Creator ca conducător asupra întregii creații. Prin urmare, există un motor interior în natură care dezvăluie în mod constant necazuri, rău, egoismul nostru, opoziția noastră față de Creator, deconectarea și ura față de fiecare dintre noi. Mai presus de aceasta, ne întoarcem către Creator, cerem forța supunerii, legăturii, iubirii și astfel ne deplasăm între aceste două forțe.

Întunericul nu poate exista fără lumină sau lumina fără întuneric.

Starea spirituală trebuie să includă ambele forțe, întuneric cât și lumină, astfel încât să putem prefera adeziunea și conexiunea, numită lumină, deconectării și distanțării, numită întuneric.

Prin urmare, este bine dacă ne găsim într-o dispoziție proastă – înseamnă că am primit-o de la Creator pentru a o corecta și a o transforma într-una bună. Dacă nu avem nicio dorință de spiritualitate, nu este nici un lucru rău – înseamnă că trebuie să cerem să primim putere de sus pentru a ne conecta. Trebuie să fim în mod constant preocupați de completarea contrariilor, percepând în mod egal și binele și răul, și rămânând pe linia de mijloc.

Dacă nu există întuneric și lumină, atunci nu mă pot stabili în mijloc sub forma de om, Adam. La urma urmei, omul constă întotdeauna în două forme opuse. Prin urmare, trebuie să existe binele și răul în mine, lumina și întunericul, în toate variațiile posibile. Construiesc doar linia de mijloc, atitudinea corectă, echilibrul corect între ele și exist exact în punctul acestui echilibru.

Dacă invit în avans stări proaste, întuneric, pentru a-l echilibra cu lumina, este ca și cum mi-aș controla calul cu ambele frâie, pe măsură ce înaintez spre țintă. Nu există întuneric dăunător. Totul depinde doar de pregătirea mea, de modul în care eu însumi trezesc întunericul pentru a dezvălui lumina cu ajutorul ei.

Dacă am masa pusă ​​în fața mea, atunci sunt fericit că mi-e foame, am pofta de mâncare și pot aprecia masa. Prin urmare, tot ce avem nevoie este să găsim lipsa, nevoia de lumină și o vom descoperi.

Subjugarea nu înseamnă ștergerea egoismului nostru. Egoismul rămâne, dar deasupra putem construi calitățile opuse, un Partzuf spiritual, capacitatea de a lucra cu dorința de a primi pentru a dărui. O dorință este capabilă să dezvăluie lumina tocmai pentru că este opusă ei prin restricție, ecran și lumina reflectată.

De exemplu, dacă mă trezesc dimineața cu o dispoziție proastă, atunci ar trebui să fiu fericit pentru asta, deoarece aceasta este forma corectă de trezire. Așa dezvăluim o nouă etapă, o nouă oră, următorul minut, ca o lipsă, ca întuneric. Conform modului în care definesc acest întuneric, avansez.

Esența dorinței egoiste este mândria. Trebuie să o reatribuiți Creatorului, așa cum este scris: „Și inima lui era înaltă în căile Domnului”. Mândria de sine este trezită în mine și o atribui scopului creației, completez forța negativă cu una pozitivă. Forțele răului și forțele binelui sunt egale, dar eu prefer forța de dăruire față de forța de primire.

Cu toate acestea, nu anulez linia stângă, deoarece mă ajută să subliniez și să măresc și mai mult linia dreaptă. Întunericul este necesar pentru ca lumina să poată fi văzută mai clar din el.

Prin urmare, sunt fericit să văd că în mine se trezește mândria. Înseamnă că am un loc de muncă pentru a echilibra cele două înclinații opuse și a-l dezvălui pe Creator între ele. La urma urmei, totul este dezvăluit în acest contrast al lucrurilor opuse. Prin urmare, mândria și dorința de a conduce sunt condițiile prealabile potrivite pentru ascensiunea spirituală.

Cel mai important este să mă construiesc ca un expert necorupt, independent față de bine și de rău, și să construiesc din mine imaginea Creatorului din aceste două forțe date de sus. Îmi restricționez dorința de a primi, așez un ecran pe ea și o transform într-o forță de dăruire, în lumină.

Astfel, din întunericul creat de Creator ca o amprentă negativă, inversă a luminii, mă întorc înapoi la original, la pozitiv, construind din mine imaginea Creatorului și apoi sunt numit om, Adam.

Omul ar trebui să fie propriul său psiholog, ca față de un străin, raportându-se la sine ca un medic la un pacient bolnav. Acesta nu este „eu”, ci ceea ce construiesc din mine. Dacă mă poziționez în acest fel, atunci vizez linia de mijloc.

Principalul lucru este să ne obișnuim să percepem stările negative ca o pregătire dată de sus pentru relații pozitive, pe care trebuie să le imaginăm și să-i cerem Creatorului să le aducă la viață. Binele și răul se pot echilibra doar de linia de mijloc. Nu știm ce este, dar, apelând la Creator, putem acoperi toate păcatele cu iubire. Tot ceea ce ni se cere este răspunsul corect la trezirea primită de sus.

Dacă fiecare din grupul de zece încearcă să se anuleze față de centrul grupului, atunci vom dezvălui foarte repede forța superioară care ne trezește din centrul grupului de zece.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala din 30.12.2020, „Anulare și subjugare”

Filed under: Diseminare, Educatie, Egoism, Evolutie, Grupul de zece, Intentie, Iubire, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate, Unitate - Niciun comentariu→

Remarcă: Spui că leacul pentru viruși este conexiunea dintre oameni. Însă noi vedem, din contra, că leacul constă în a păstra distanța, până la carantină.

Răspuns: Carantina nu este leacul pentru virus. În schimb, tratamentul pentru virus îl reprezint o conexiune călduroasă între oameni, atunci când noi prevenim virusul să se interpună între noi, între sentimentele noastre, între relațiile noastre.

Însă acum noi suntem într-o stare tranzițională. Asemenea stări ne învață ce este bine și ce este rău, fie că ești de acord cu schimbarea sau nu, ce se va întâmpla dacă tu faci un lucru sau altul. Aici încă nu putem să tragem concluziile corecte.

Dar nu este nicio îndoială că în viitorul apropiat, umanitatea va începe să înțeleagă că vindecarea societății constă în relațiile personale corecte dintre oameni.

Din emisiunea de pe KabTV „Abilități de comunicare” din 30.10.2020

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns, Iubire, Lumea, Munca in grup, Munca spirituala, Perceptie, Sanatate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, în The Times of Israel: “A patra rundă de alegeri, şi nici un final la orizont”

Nici nu ne-am revenit din cea de-a treia rundă de alegeri generale consecutive și a patra este deja în curs. Mai mult, dintr-o dată, toată lumea crede că poate fi un prim-ministru mai bun, dacă nu chiar cel mai bun pentru Statul Israel.

Dar dacă mă întrebați, această atitudine frivolă față de sarcina de a fi primul ministru al Israelului indică o scădere a înțelegerii și a lipsei de responsabilitate. Ego-urile oamenilor au crescut până la punctul în care își doresc doar să conducă, să fie regi, chiar dacă doar pentru câteva minute și indiferent de consecințe. Văd o asemănare distinctă între ceea ce se întâmplă acum și ceea ce s-a întâmplat cu poporul Israel cu puțin timp înainte de ruina celui de-al Doilea Templu și exilul din Ierusalim. În acele zile, Marele Preot cumpăra sau dădea mită pe drumul către titlu și servea pentru perioade foarte scurte, până când era scos de acolo și înlocuit cu altul. Nu mai exista sfințenie în acea instituție, ci doar lupte de putere și dorința de a fi „rege pentru o zi”. Știm cu toții cum s-a încheiat.

Asta nu se întâmplă numai în Israel. În întreaga lume, nu există sisteme care să pregătească oamenii să fie guvernatori. Cum se poate aștepta ca o persoană să știe cum să conducă o țară, fără o pregătire prealabilă? Orice slujbă necesită învățăturăși pregătire, dar cea mai influentă slujbă din țară nu? Unde este sensul acestei abordări?

Anterior, în monarhii, se năştea un prinț care știa că într-o zi va deveni rege. Încă din prima zi, era învățat ce înseamnă acest lucru, ce presupune, cum să controleze nobilii, cum să conducă armata și să gestioneze un sistem de impozitare care ar putea susține monarhia și susține monarhul. În acest sens, democrația este un sistem eșuat în mod implicit, deoarece permite oamenilor care nu știu nimic despre guvernare să proclame că merită să guverneze numai pe baza cuvântului lor. Pentru că știu că sunt aici astăzi și mâine pleacă, nu simt nicio responsabilitate. Ei susțin că lucrează de dragul oamenilor atunci când tot ceea ce își doresc cu adevărat este să-și folosească poziţia de vârf pentru a câștiga cât mai mult pentru ei înșiși.

Un rege, pe de altă parte, simte că monarhia este a lui, că regatul său este moștenirea lui, că el este statul. În zilele monarhiilor, un rege nu era doar un autocrat. Oamenii își agățau speranțele de rege. Un rege bun însemna o viață bună pentru toată lumea. Un rege a fost respectat nu numai de frică, ci și ca semn că oamenii au fost de acord cu autoritatea sa de a le gestiona viața și de a-i face mai buni. Comparați acest lucru cu obligația pe care un șef de stat ales „democratic” o simte față de circumscripția sa și veți vedea cât de defectuos este sistemul nostru.

Cu toate acestea, starea tristă a democrațiilor de astăzi nu înseamnă că ar trebui să reintegrăm monarhiile. Egourile furioase ale oamenilor îi vor face, fără îndoială, să abuzeze de puterea lor absolută. O privire asupra Coreei de Nord sau Venezuelei demonstrează ce se întâmplă atunci când acorzi puteri necontrolate indivizilor de azi.

Soluția pentru impasul în care se află guvernele mondiale poate fi găsită doar în realizarea conexiunii noastre, a interdependenței noastre reciproce. Atât timp cât ne lipsește înțelegerea faptului că ceea ce ne doare pe fiecare dintre noi ne doare pe toți și ceea ce ne ajută pe fiecare dintre noi ne ajută pe toți, nu putem face nimic corect, cu atât mai puțin să guvernăm corect.

Conducătorii din trecut ai Israelului erau Sanhedrinul. Au fost oameni care s-au angajat în primul rând în conexiune între ei. Stăteau într-un semicerc, astfel încât să se poată vedea cu toții și să comunice între ei. Numai oamenii care au atins un anumit nivel de conexiune între ei, un anumit nivel de grijă pentru ceilalți, puteau deveni membri ai Sanhedrinului. Acei oameni erau guvernatorii țării Israelului, deoarece aveau în minte interesul poporului, nu al lor.

Guvernatorii de astăzi reflectă nivelul de conexiune dintre noi toți. Din moment ce noi, în societate, suntem deconectați și, deoarece guvernanții noștri vin din mijlocul nostru, și ei sunt deconectați de restul oamenilor, nu le pasă de noi. Singura diferență dintre ei și ceilalți oameni este că aceștia au dorința de a fi la putere și au reușit să ne convingă că vor lucra în beneficiul nostru. Dar dacă nimeni în societate nu lucrează în beneficiul cuiva, dacă egoismul este trăsătura care domină relațiile umane și din acestea ies oamenii care guvernează acum, cum ne putem aștepta să nu fie altfel decât egoişti?

Din acest motiv, dacă vrem să salvăm țara, să îmbunătățim guvernul și să schimbăm modul în care guvernatorii se raportează la circumscripția lor, trebuie să ne învățăm pe noi înșine și întreaga noastră societate să trăim după valori diferite. Când vom trăi după valori de responsabilitate reciprocă, grijă și răspundere, așa va fi și natura liderilor noștri. Până atunci, vom continua ciclul nesfârșit al alegerilor până ne va fi de ajuns, sau până vom ajunge la modul în care au făcut-o strămoșii noștri acum 2000 de ani.

Filed under: Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Thrive Global a publicat noul meu articol: “Pandemia a dezvăluit cea mai mare dorință a umanității”

Dacă ținem cont în mod constant că viitorul nostru bun depinde de relațiile noastre bazate pe grijă reciprocă și solidaritate, vom experimenta un an nou roditor și fericit, plin de emoții pozitive, revelații cu sens și experiențe de învățare.

Persoane care poartă mască de protecție împotriva Covid-19. Rennes, 2020-09-19 NO USE FRANCE

Pe măsură ce începe un nou an, oamenii sunt dornici să lase amintirile pandemiei în urmă, dar virusul este neobosit. Chiar și atunci când milioane de vaccinuri Covid-19 au fost deja administrate în America și în întreaga lume, unele măsuri preventive, cum ar fi purtarea măștilor, ar trebui să rămână o perioadă de timp, potrivit oficialilor din domeniul sănătății. Cum va afecta societatea acoperită de mască interacțiunile noastre personale, în special în cadrul tinerei generații? Vom descoperi în curând, că încrederea și apropierea nu vor fi condiționate de utilizarea măștilor sau de lipsa purtării acestora. Progresul la toate nivelurile va depinde de conexiunile bune cu ceilalți, de dorința noastră internă de a construi relații semnificative.

Utilizarea măștilor pentru a preveni răspândirea Covid-19 a transformat mentalitatea oamenilor la nivel global. Cu excepția unor țări asiatice deja obișnuite să folosească măști de față pentru a preveni răspândirea bolilor infecțioase, măsura a trezit controverse în SUA și în alte țări în care oamenilor li s-a spus să se obișnuiască să poarte măști ca „noul normal”. După un an de acoperire parțială a fețelor noastre din cauza pandemiei, noile cercetări ale experților europeni și nord-americani au arătat că asta complică interacțiunea socială dintre oameni, deoarece perturbă „citirea emoțiilor din expresia feței”.

Rezultatele studiului au indicat că stările emoționale precum fericirea, tristețea și furia au fost percepute greșit ca neutre. Iar oamenii dezgustați au fost greșit interpretați ca supărați. Aceste descoperiri nu au fost menite să pună sub semnul întrebării utilizarea măștilor sau nu, ci să evalueze impactul lor psihologic asupra interacțiunilor umane. Oamenii vor începe încet să-și dea seama ce li s-a întâmplat în acest timp de când a apărut virusul, pe măsură ce schimbările s-au desfășurat, și de ce lumea a experimentat o transformare atât de dramatică.

Ce trebuie făcut pentru a merge mai departe? Progresul nostru nu va fi condiționat de purtarea măștilor sau de distanțarea socială. Va depinde de capacitatea noastră de a realiza că pandemia activează dorința noastră maximă: nevoia noastră de conexiune cu ceilalți, pe măsură ce lumea noastră se revelează a fi din ce în ce mai interdependentă.

Ca animale sociale, dorința noastră de relații mai profunde și mai strânse cu ceilalți a devenit mai vizibilă, mai autentică și mai calitativă. Ce ne-a învățat virusul pe calea cea mai grea? Ne arată că a trebuit să păstrăm distanța dintre noi, întrucât nu aveam o bună conexiune între noi, eram incapabili să trăim împreună în frăție și relații pozitive. Deci nu ne vom putea apropia din nou, până nu vom interioriza acest principiu și vom schimba direcția către o societate mai echilibrată.

Cine sunt cei mai afectați de lipsa interacțiunii sociale? Fără îndoială, tânăra generație. Este posibil ca unii dintre noi să fi uitat ce înseamnă să fii tânăr, primul sărut și prima îmbrățișare. Prin urmare, ne este greu să înțelegem ce experimentează acum tinerii de astăzi. Ei simt restricțiile dure în interior, nu sunt de acord cu cine vrea să îi oprească și să îi limiteze, ba chiar blestemă forța supremă, natura, pentru că a adus o astfel de situație pe planetă. Sunt dispuși să scape de orice în calea lor, indiferent de consecințe, doar pentru a trăi momentul la maxim.

Natura știe să ne repare. Din punct de vedere sociologic, ar fi putut fi o lovitură mult mai aspră. Imaginați-vă o lume în care conexiunea umană nu ar exista deloc, în care contactul nostru dintre rude, cupluri, copii și părinți a dispărut complet. Un fel de deconectare completă, în care nu am putea respira, ne-am simți neajutorați, singuri, goi. Pe cât de dureros este să rămânem îndepărtați unul de celălalt, pandemia ne oferă încă o oportunitate de a ne schimba, conducându-ne în direcția cea bună.

Deci, cum putem să nu pierdem speranța după un an de pandemie? Este posibil prin gândurile noastre pozitive spre conexiune. Dacă ținem cont în mod constant că viitorul nostru bun depinde de relațiile noastre, bazate pe grijă reciprocă și solidaritate, vom experimenta un an nou roditor și fericit, plin de emoții pozitive, revelații cu scop și experiențe de învățare. Vom ști să trăim corect, scurtând distanța dintre noi, conectându-ne inimile.

— Publicat pe 4 Ianuarie, 2021

Filed under: Coronavirus, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Trebuie să examinăm în permanență unde acționează ascunderea.Până la urmă, întreaga noastră lume este o ascundere a forței superioare, forța conexiunii și a unității, pe care trebuie să o descoperim.

Revelarea Creatorului nu este altceva decât revelarea unității, conexiunii, o atitudine caldă, iubirea, conexiunea dintre bucățile rupte ale sufletului comun și dorința de a le apropia de mine, precum și de a le apropia unele de altele.

Aici avem acțiuni pe care o persoană le efectuează asupra sa și acțiuni pe care o persoană le efectuează în raport cu alte persoane, astfel încât să se integreze cu toată lumea și să se dezvolte. Drept urmare, toată lumea înțelege că este mesagerul Creatorului. Prin această muncă, servind ca exemplu de conexiune pentru ceilalți și ajutându-i să se apropie, el efectuează corectarea creației.

Lumea a intrat într-o eră de corectării, care a devenit clară, odată cu începutul pandemiei coronavirusului. Treptat, devine din ce în ce mai evident că singurul lucru de care are nevoie lumea noastră este conexiunea. Toate stările prin care trecem, pe de o parte, ne ascund forța conexiunii și, pe de altă parte, ne dezvăluie nevoia de ea. Astfel vom dezvălui treptat Creatorul.

Nu ar trebui să așteptăm ca Creatorul să se reveleze pe Sine. Această forță a conexiunii poate fi dezvăluită numai dacă noi înșine pregătim o platformă pentru aceasta, stabilim locul unde ar trebui dezvăluită, așa cum este scris „Voi M-aţi făcut”.

Este scris „Toți I-au ajutat pe prietenul său”, adică fiecare le arată celorlalți cât de mult îi pasă și tânjește după conexiune. De îndată ce ajungem la un anumit sentiment de unitate, acesta dispare imediat și se transformă într-o deconectare, chiar mai mare decât înainte, pentru a ne oferi posibilitatea de a ne conecta și mai puternic. În acest fel, putem parcurge rapid toate stările, prin pornirile și opririle continue, să punem împreună toate deconectările și conexiunile și să ajungem la sfârșitul corectării.

Acest lucru nu are nevoie de multe cuvinte; fiecare trebuie doar să-și facă propria muncă interioară. Prin urmare, munca unui cabalist este numită Tora ascunsă, deoarece nu este vizibilă pentru alții. Cu toate acestea, el încearcă să se comporte în orice situație ca și cum Creatorul ar fi revelat în fața lui.

Trebuie să ne trezim în permanență prietenii pentru a căuta orice oportunitate de a ne conecta și mai mult, cum sunt furnicile muncitoare. Așa, vom descoperi rețeaua conexiunilor noastre, Divinitatea (Shechina) și vom începe să lucrăm într-un mod organizat, văzând ce face fiecare pentru a conecta pe toată lumea la acest câmp comun, la sistemul lui Adam HaRishon.

Principalul lucru este să tratezi ascunderea ca pe un loc pentru a descoperi acțiunile conexiunii.

Imaginați-vă într-o lume în care există o forță a naturii numită conexiune între toate părțile creației, care leagă împreună atomi, molecule, organisme vii, materie minerală, plante, animale, oameni, gaze, lichide și obiecte solide. Toate acestea sunt conectate printr-o singură forță, iar oamenii, de asemenea prin ea, sunt conectați intern între ei.

Vrem să dezvăluim această forță a conexiunii generale. Nu avem nevoie de nimic altceva. Dacă începem să descoperim această forță, care leagă toate părțile realității, vom înțelege legea generală prin care funcționează întregul univers și prin ce stări trece: ce a fost, ce este și ce va fi.

Conform conexiunii noastre, vom putea influența viteza de dezvoltare a întregii creații și o vom vedea ca un singur sistem, din ce în ce mai sănătos și mai bun, bun pentru toată lumea, de unde fiecare primește energie și putere.

Toate acestea depind doar de dezvăluirea conexiunii dintre toate părțile și noi suntem responsabili pentru aceasta. Lumea va arăta în fiecare zi mai divizată, fragmentată și ruptă. Și toate acestea sunt astfel încât să putem arăta lumii căile de conectare până la punctul său cel mai înalt, care este iubirea.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/27/20, “Ascunderea”

Filed under: Egoism, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În prezent, nu există un consens între oamenii de știință cu privire la conceptul de „viață”. Există doar câteva criterii pe care le împlinește. În primul rând, viața este întotdeauna o organizație bine ordonată, o structură foarte organizată. În al doilea rând, metabolismul sau prezența energiei menține această ordine. În al treilea rând, este prezentă creșterea, capacitatea de a se dezvolta, de a trece de la un stare la alta, de a se adapta și de a reacționa la unele impacturi externe. Al patrulea este reproducerea și prezența unei componente permanente de informații. Și un alt criteriu spune că perioada de la naștere până la moarte poate fi numită viață.

Dar toate aceste criterii, care determină viața ca atare, trebuie să aibă un anumit scop. Cu toate acestea, o persoană nu simte scopul vieții. Cum se ajunge la asta?

Răspuns: Întrebarea este dacă cineva are nevoie de acest scop. La urma urmei, în acei parametri pe care i-ați enumerat, nu este nevoie de un scop superior. De la „A” la „Z”, acestea se află în limitele vieții noastre materiale, la ce ne concentrăm, la ce ne ghidează, la ce ne străduim. Acestea sunt problemele egoiste obișnuite cu care ne confruntăm, pe care încercăm să le rezolvăm pentru a ne simți cât mai confortabil în fiecare moment al existenței noastre animale. Acesta este sensul vieții corpului fizic uman.

Întrebare: De ce este ascuns omului nevoia de a cunoaște sensul vieții?

Răspuns: Pentru că nu ni se dă în mod explicit. Manifestarea unei astfel de întrebări în om depinde de lipsa unui scop al vieții. Și nu îl caută în cadrul lumii noastre: profesie, bogăție, faimă, cunoaștere și așa mai departe. Nu este interesat de acest lucru, ci de conținutul superior, care depășește sfera vieții noastre, în afara a ceea ce poate înțelege aici.

Are nevoie de ceva deasupra acestei lumi. Nu îl interesează faima sau bogăția sau chiar cunoștințele, nimic! Vrea să ia legătura cu ceea ce este dincolo de viață și de moarte. În același timp, nu se teme de moarte, are nevoie de o legătură cu rădăcina superioară. După ce află singur că acesta este stadiul existenței care îl atrage, atunci, desigur, nu are nimic de făcut în lumea noastră.

Apoi trebuie să ajungă la legătura cu rădăcina superioară. Există oameni care o caută în religii, în știință, în altceva și nu o pot găsi.

În ochii mei, doar Cabala studiază acest lucru. Oferă unei persoane o astfel de dezvoltare încât începe să simtă lumea superioară, sensul existenței sale, chiar și în timp ce trăiește în această lume. Dar pentru a face acest lucru, trebuie să-și schimbe natura de la primirea egoistă la cea altruistă. Altruismul, nu în definițiile lumii noastre, ci mai presus de ceea ce existăm astăzi.

În principiu, Cabala spune că întreaga lume, întreaga omenire, va ajunge inevitabil la aceasta stare. Dar când.. este o chestiune de timp.

Din emisiunea de pe KabTV „Kabbalah Express”,  din 07.12.2020

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă o persoană înțelege că există fără un sens în viață, dar nu are încă nevoia să-l atingă, cum poate face un pas înainte și sa vrea să găsească acest sens, să-și controleze literalmente soarta? Cum poate cineva trece de la o stare la alta?

Răspuns: Acest lucru este posibil numai prin mediul potrivit. Nu există altă cale.

În știința Cabala, se explică faptul că dacă o persoană aparține unui grup special de oameni care sunt interesați să înțeleagă sensul vieții, ridicându-se la nivelul său cel mai înalt, deasupra acestei lumi, în sistemul de control al vieții noastre, atunci ea îl poate dezvălui și devine, chiar și în timpul vieții sale în lumea noastră, una care înțelege lumea superioară.

Din emisiunea de pe KabTV  „Cabala Express”, 07.12.2020

Filed under: Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Comentariu: Scenariștii de la Hollywood au fost întrebați: „Dacă 2020 ar fi ultimul episod al unui serial TV, ce ați spune? Cum l-ați termina? ”

Apropo, chiar m-au dezamăgit. Am citit două pagini de răspunsuri. În primul rând, l-au criticat pe scenarist, spunând: „Totul a fost scris de un scenarist nebun”.

Răspunsul meu: Nu conform rațiunii lor. Acest lucru este clar.

Comentariu: Da, nu conform rațiunii lor. Apoi au spus: „Scenaristul acesta este prea dur la schimbări”. Chiar și pentru Hollywood!

Răspunsul meu: Acest lucru este surprinzător.

Comentariu: Au continuat spunând că el nu se comporta deloc ca scenarist. Adică, dintr-o dată s-a întâmplat ceva și este necesar să rezolvăm cumva această poveste, iar el nu, dă următoarea, chiar mai mare.

Răspunsul meu: Aceasta este ceea ce spune Cabala.

Comentariu: Atunci nici El nu o rezolvă prea bine: nici un final fericit, nu se întâmplă nimic și apoi dă o altă poveste. Oamenii uită de precedenta, deja stau pe următoare: America, Europa, crimă și coronavirus, orice vrei. Adică face ceea ce vrea în 2020.

Răspunsul meu: Pentru noi, cu mintea noastră scurtă, nu este clar ce legătură există între aceste fenomene. Intriga acestui scenarist nu ne este clară.

Întrebare: Există o legătură clară?

Răspuns: Foarte clară, legile universului.

Comentariu: Când au ajuns la final, au oferit aceste finaluri: A fost doar un vis, unul, doi, trei și ne-am trezit.

Răspunsul meu: Acesta este un final bun pentru film.

Comentariu: Într-adevăr. Apoi, camera se îndepărtează și dezvăluie că întreaga dramă este o figură a imaginației unui copil autist.

Răspunsul meu: Și asta este ceva bun.

Întrebare: Și apoi una primitivă: apar viespi ucigași, sosesc extratereștrii și vin focuri din toate părțile.

Ne puteți spune care este complotul acestui scenarist?

Răspuns: Cred că el ne educă, elimină din noi toate abordările noastre anterioare privind dezvoltarea lumii, a noastră. Ne smulge pământul de sub picioare astfel încât să putem, tocmai fiind absolut pierduți, să ne pierdem focalizarea anterioară, adică atunci când am fost concentrați pe ceva și am încercat să nu pierdem unde erau începutul și sfârșitul și cum sunt conectate toate și așa mai departe, fiind într-o astfel de stare, încât am începe să vedem prin această nouă imagine.

Prin aceasta vom începe să vedem: „Deci de aici provine totul, de aia a apărut așal!”

Întrebare: Creierul nostru anterior trebuie eliminat?

Răspuns: Desigur. Uite ce face coronavirusul!

Întrebare: Da. Asta 100%. Ce începem să vedem atunci? Spre sfârșitul seriei.

Răspuns: Nu vedem încă acest lucru, dar vom vedea complotul acestui scenarist. Vom vedea marele său plan, cum ne învață, cum ne ghidează prin toate stările, astfel încât să înțelegem ce planifică și că, înainte de sfârșitul acestui film, să ne dorim ceea ce a planificat.

Întrebare: Aceasta este ceea ce se numește „suspans”, așteptare anxioasă. La ce se așteaptă?

Răspuns: El se așteaptă ca noi să vrem, să anticipăm ceea ce ne rezervă.

Întrebare: Ce ne rezervă?

Răspuns: Nu pot spune asta.

Comentariu: Aceasta este întrebarea principală care a fost pusă!

Răspunsul meu: Nu. Asta ne consumă pe noi. Acest lucru ar trebui să ne sufoce, să ne strice! Trebuie să fim de acord cu tot. Trebuie să fim într-o astfel de stare, încât tot ceea ce face scenaristul, tot ce desfășoară în fața noastră, va fi cea mai bună stare. Ar trebui să abandonăm toate criticile, toate speranțele, totul! Doar dăruim-ne complet lui și scenariului său.

Vrem doar să urmăm acest curent care ne conduce la el. Exact la el! La faptul că suntem pe deplin de acord cu el inițial. Fără a înțelege nimic, fără a fi conștienți de nimic, vrem doar să fim în contact, în legătură, în legătură completă cu el, astfel încât să nu mai am nimic al meu în cap sau în inimă.

Întrebare: Aceasta se numește „finalul pe care nu l-ar fi putut prevedea”. Adică, orice se întâmplă, lasă să se întâmple, dacă este de la tine. Aceasta este starea în care ar trebui să ajungem?

Răspuns: Da.

Întrebare: Care va fi finalul atunci?

Răspuns: Nu contează ce va fi. Principalul lucru este că provine din această forță unică, superioară.

Acesta este ceea ce ne face El. El ne scoate treptat toate vechile noastre fundații egoiste, toate indiciile și ideile.

Întrebare: Ar trebui să simt: mă bazez complet pe tine, îți sunt recunoscător?

Răspuns: Lăsați toată viața asta complet. Înoată cu el în ceea ce își desfășoară în fața ta marele scenarist.

Întrebare: Acesta este sfatul? Sa renunțăm?

Răspuns: Desigur. Nu mai este nimic de făcut. Oricum va face asta. Deci, încă un an, sau alți doi ani, nu vom ieși din asta mâine.

Întrebare: El elimină tot ce credeam că putem face, chiar și această stare „în puterea noastră”?

Răspuns: Da.

Comentariu: Nimic nu este în puterea noastră! Este uimitor!

Răspunsul meu: Este frumos! Nu poate fi altceva! Oamenii de pe Pământ se scotocesc, fiecare vrea să-și construiască un viitor în felul său, să-i convingă pe alții că are dreptate. Și în cele din urmă, forța superioară râde de toată lumea și face treptat ceea ce ar trebui să facă. Ne educă pe toți să dezvăluim egoismul meschin, această atitudine burgheză și îngustă față de toate, astfel încât să ne dezvăluim în deplină credință în tot ceea ce ar trebui să vină numai de la El.

Întrebare: Oare noi, oamenii, măcar ne vom apropia puțin unii de alții pe parcurs?

Răspuns: Problema aici este numărul și calitatea loviturilor la care va trebui să le supraviețuim. Trebuie să fim de acord cu scenariul Său, cu sfârșitul Său, cu faptul că trebuie să ne apropiem încă suficient de mult pentru a ne simți unii pe alții. Fiecare trebuie să simtă toată lumea!

Mă schimb în mine în așa fel încât, indiferent că vreau sau nu, simt absolut toată lumea. Nu pot să întrerup asta! Nu pot ieși din asta! Tocmai sunt creat în acest fel! Este ca și cum să te trezești și ai asta. Totul!

Adică, simți absolut întregul univers, care este conectat cu tine rigid, strâns. Tot ce se întâmplă, totul este în tine. Într-o astfel de măsură ești conectat la el.

Întrebare: Simt toată durerea, suferința, fericirea și nenorocirea – absolut totul?

Răspuns: Absolut totul!

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” , 05.11.2020

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Treziți omenirea, înainte ca valurile să ne înece”

Majoritatea rezumatelor făcute pentru 2020 (puținii care au făcut-o) vorbesc despre 2020 ca despre o tragedie, de parcă le-ar fi fost furate viețile. În opinia mea, aceasta este o perspectivă imatură. Când un băiețel se joacă afară cu prietenii săi și mama îl strigă pentru a-și termina temele, băiatul crede că este o mamă groaznică, dar noi, adulții, știm mai bine. Suntem ca acel băiat,fiind furioşi la insistența Mamei Natura să facem ceea ce trebuie. Natura nu a făcut nimic rău umanității; doar ne-a strigat pentru a ne face temele. Și, după cum știm cu toții, dacă nu ne facem temele, vom eșua testul. Și când testul este despre viața noastră, nu vrem să eșuăm.

În timp ce stăteam acasă, în primul blocaj pe care Mama Natura ni l-a impus, ar fi trebuit să începem să ne facem temele. Ar fi trebuit să ne dăm seama că ea ne-a trimis virusul, care ne-a închis în casă, doar pentru că am fost răi unii cu alții, ca niște frați care nu se pot înțelege și luptă atât de mult încât mama lor nu are de ales decât să îi trimită în camerele lor separate. Ea speră că, după un timp singuri, își vor da seama că nu trebuie să se trateze reciproc așa cum au făcut-o și vor decide să găsească o modalitate de a se înțelege.

După ceva timp, mama îi lasă să iasă, întrucât este mama lor la urma urmei, și vrea ca ei să se bucure de viață. Cu toate acestea, în loc să facă pace, încep să se lupte chiar mai rău decât înainte. Biata mamă nu are de ales decât să-i pedepsească mai aspru, sperând că de data aceasta vor învăța. Copiii știu că atunci când sunt liniștiți, mama este bună cu ei. Dar frații se urăsc atât de înverșunat încât uită ce este mai bine pentru ei în minutul în care se văd, așa că încep să se bată din nou.

Aici ne aflăm. Loviturile naturii seamănă cu mustrarea sau pedeapsa aplicată de mamă iar noi suntem copiii încăpăţânați. În loc să învățăm, ne bazăm pe vaccinuri pentru a ne permite să ne scoatem măștile astfel încât să ne putem înjura încă o dată, să eliminăm distanța socială astfel încât să ne putem bate reciproc și să numim acest măcel emoțional ca „libertate” și „normalitate”.

De fiecare dată când Natura ne trimite o altă pedeapsă, este ca un val care ne lovește și ne obligă să ne retragem. În timpul retragerii, ar trebui să reflectăm asupra comportamentului nostru unul cu celălalt. Dar noi nu facem asta. În cele din urmă, apa se retrage și ieșim din adăposturile noastre doar ca să ne certăm, să ne umilim și să ne exploatăm reciproc, chiar mai mult decât înainte. Acest lucru face următorul val mai substanțial, urmărind să ne oblige să reflectăm. Dacă nu începem să reflectăm curând, valurile ne vor îneca. Ar putea veni în tot felul de moduri. Natura este foarte creativă atunci când vine vorba de pedepse, dar mai întâi de toate nu există niciun motiv pentru care să le experimentăm. Putem alege în schimb să descoperim creativitatea ei în dăruire și în grijă.

Priviţi la coronavirus. Nici măcar nu am vaccinat pe toată lumea din tulpina inițială și deja avem de-a face cu două noi tulpini, din Marea Britanie și din Africa de Sud, ambele fiind mult mai contagioase și la care nu știm dacă vaccinul deja aprobat va funcționa. Este un semn că Natura nu va renunța. Ea nu se va opri până nu vom învăța

Priviţi la modul în care ne tratăm reciproc, cu vaccinul. De ce țările care nu își permit să-l cumpere trebuie să îl implore? Nu am învățat că suntem cu toții împreună? Nu am văzut că o infecție oriunde, este o infecție peste tot? Distribuirea vaccinului către toate țările, nefiind nici una exclusă, este primul nostru test în responsabilitate reciprocă. Până acum am eșuat.

După cum văd lucrurile acum, cred că vom trăi cu coronavirusul și mutațiile sale pentru mulți ani de acum încolo. A venit să ne învețe să trăim diferit, cu mai multă grijă, considerație și responsabilitate unul față de celălalt. Până nu vom învăța asta, virusul nu va dispărea. Valurile vor veni și vor dispărea, dar cu cât vom sta mai mult în învățare, cu atât mai înalte vor fi valurile. La început, virusul nu a afectat copiii; acum da. La început, ne-a afectat în principal plămânii; acum ne afectează creierul și inima. Ce mai vrem să ne facă înainte să învăţăm ce încearcă să ne spună?

Amintiți-vă alegoria mamei: dacă nu ne oprim din luptă, mama natură ne va trimite în camerele noastre separate, sau va găsi alte modalități de a ne pedepsi, ceea ce va fi din ce în ce mai dureros.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil să urmăm evenimentele din secolul al II-lea î.Hr., când oamenii erau împărțiți în Macabei și evrei elenizați, diviziunea actuală din statul Israel?

Răspuns: Nu cred. Nu văd că există oameni în Israel care vor să fie corectați. Nimeni nu crede că suntem într-o descendență spirituală.

În vremea Macabeilor, a existat o luptă pentru ideologie: cum ar trebui oamenii să avanseze, cum să slujească Creatorului, adică să realizeze principiul „Iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă”.

Are cineva astăzi o metodă pentru realizarea acestei reguli spirituale? O vedeți în programul vreunui partid sau al unei părți a societății? Și în acele zile, a existat.

Rabinul Akiva și 24.000 de discipoli ai săi, și mulți alții, au crezut că principiul „Iubiți-vă aproapele” trebuie îndeplinit. Dar nu au putut rezista egoismului lor, deoarece restul oamenilor se îndreptau în direcția opusă.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 16.12.2019

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→