Întrebare: Cum au reușit oamenii să-și păstreze sănătatea mentală în timpul lagărelor de concentrare?

Răspuns: Forța superioară ne-a ajutat să ne menținem forța mentală deoarece trebuia să ne refacem după această lovitură și să ne corectăm. Dacă uităm de castastrofele trecutului și suntem gata să renunțăm și să nu facem nimic, atunci prin asta, pregătim un nou Holocaust.

Trebuie să înțelegem că ne apropriem de el! Precum evreii de dinaintea celui de-al ÎI Război Mondial și de dinainte de Holocaust care nu credeau că se poate întâmpla, la fel se întâmplă și astăzi. Nu doresc să știe despre asta  nimic.

Întrebare: În zilele noastre evreii sunt mult mai preocupați de lucrurile materiale, iar spiritul nu se află în centrul atenției societății. Ce fel de spirit trebuie să ridicăm și să dezvoltăm în oameni?

Răspuns: Unificarea, nu există nimic altceva pe lângă asta. Dacă ajutăm întreagă umanitate să se unească din nou într-un sistem comun, precum un om, vom atinge atunci starea dorită, calea cea bună.  Trebuie să ajungem la ea în orice caz, dar dacă noi, de unii singuri, nu avansăm către ea, vom fi conduși prin suferinţă.

Întrebare: Ce rol au avut toate încercările de a păstra viața culturală, toate piesele de teatru din lagărele de concentrare?

Răspuns: Asta desigur a ajutat oamenii aflați într-o stare atât groaznică să supraviețuiască psihologic. Dar eu vorbesc de corecția reală pe care poporului Israel este obligat să o facă pentru a putea distruge fascismul complet ca și fenomen.

Unificarea are o putere specială, iar asta este sigurul lucru pe care natura îl vrea de la noi. Ajungem într-un punct în care dezvoltarea întregii umanități, a societății umane, necesită să se conecteze corect într-o anumită armonie. Lumea a devenit integrală, precum un mic sat, și doar poporul Israel deține metodă conectării, care se numește Înțelepciunea Cabalei.

Dacă înțelegem această metodă și suntem capabil să o folosim, totul este minunat.

Totuși, în timp ce avem metodă conectării, dacă nu vrem să o aplicăm și ne împotrivim conectării cu toate mijloacele, prin formarea de diferite diviziuni, mișcări, școli, atunci aranjăm o foarte mare problemă pentru noi care poate cădea ca o lovitură teribilă asupra noastră. Vom începe să avansam prin forța răului, forța criminală.

Filed under: Antisemitism, Diseminarea Cabalei, Educatie, Egoism, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Acultă de Sara

Întrebare: Oamenii spun că numai evreilor le este permis să studieze Cabala. Este adevărat?
Răspuns: Am o altă întrebare: Cine sunt aceşti „evrei”? La început, cei care au studiat înţelepciunea Cabala erau numiţi evrei.

Oamenii s-au adunat în jurul patriarhului Avraam şi au luat numele de evrei. El i-a scos din Babilonul antic spre pământul Canaan. Naţiunea Israel îşi are originea în acest grup. „Evrei (Yehudim)”, vine de la cuvântul „unitate (Yeud)” – conexiune. Adică, înţelesul originar al conceptului „evreu” este exact acela care se angajează în înţelepciunea Cabala.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă un musulman turc studiază Cabala?
Răspuns: Nu contează cine este. Existau multe triburi şi diferite comunităţi în Babilonul antic. Aceia care i s-au alăturat lui Avraam au devenit „evrei”.

În esenţă, evreu nu este o naţionalitate cum sunt alte naţiuni. Cineva poate fi francez şi să devină un evreu. A fi un evreu nu înseamnă să aparţii unei mame şi unui tată, ci mai degrabă să aparţii unei idei, aspiraţiei de a descoperi menirea vieţii, scopului dezvoltării.

Un evreu este o noţiune spirituală. De aceea, oricine poate deveni evreu. Un francez sau german, care se dedică acestei abordări, unei singure forţe superioare (Cel Bun care face bine) în care nu mai există nimeni în afară de această forţă, care se dedică legii să iubeşti pe altul ca pe tine însuţi, devine un evreu.

Întrebare: O femeie poate studia Cabala? Au existat femei Cabaliste în trecut?
Răspuns: Desigur! Până la distrugerea Templului, atât bărbaţii cât şi femeile naţiunii Israel erau în realizare spirituală. Ei trăiau simultan în senzaţia celor două lumi ca un întreg.

Întrebare: Înseamnă că nu există nicio diferenţă între bărbaţi şi femei în Cabala?

Răspuns: Există o diferenţă. La fel ca în lumea noastră, o femeie este diferită de bărbat în percepţia ei a realităţii şi a comportamentului acesteia. Totuşi, în raport cu forţa superioară şi cu scopul creaţiei, ambii au aceeaşi direcţie. De aceea, orice persoană poate studia Cabala, indiferent de naţionalitate sau sex.

În secolele trecute au existat profeţi ca Huldah, Deborah, Miriam şi străbunele naţiunii evreieşti. Nivelul spiritual al acestora nu era mai mic ci chiar mai mare decât cel al bărbaţilor. Nu fără motiv Creatorul i-a spus lui Avraam „Ascultă ce îţi spune Sara.”

Din programul de radio israelian 103 FM din 28.02.2016

Filed under: Egoism, Femeia, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce oamenii religioși ai Torei îi atacă pe cei care studiază Cabala?

Răspuns: Este absolut normal că oamenii să nu dorească ca noi să dezvăluim înțelepciunea Cabalei deoarece se elimină dorințele pentru orice altceva. Lumea nu va mai avea nevoie de alte științe sau cultură, poezie sau literatură, balet sau muzică, nimic.

Dobândirea Creatorului oferă omului un sentiment al unei armonii superioare, care îl va umple complet. Toate nișele ascunse ale sufletului vor fi umplute de Lumina Superioară, cu cea mai normală și completă bucurie.

Exact din acest motiv, cei care sunt implicați în tot felul de activități ale științei și artei se opun imediat înțelepciunii Cabalei. Se pare că le luăm mijlocul lor de existența. Lor ce le mai rămâne?

În mod similar, nimic nu va mai rămâne pentru religie, deoarece înțelepciunea Cabalei este o metodă care este foarte direct implicată cu cea mai mare regulă generală, așa cum este în sursele noastre și în Tora, “Sa iubești aproapele tău că pe tine insuti” (Leviticul 19:18). Întrebarea este dacă oamenii religioși respectă această regulă generală și mențin dragostea lor petru cei din jur.

Toate religiile urăsc și au ucis în numele credinței. De mii de ani au ucis oameni în numele lui Dumnezeu. Evident, această atitudine nu este corectă față de oameni; Există o singură Mitzvah (poruncă) divină: “Să iubești pe aproapele tau”. Această este ceea ce forță superioară, Creatorul, cere de la noi toți, iar noi trebuie să respectăm această poruncă.

Dar din moment ce religiile sunt rezultatul ego-ului, acestea sunt angajate în orice lucru posibil cu excepția bunelor relații dintre oameni. Dimpotrivă chiar, religiile incită oamenii împotrivă oamenilor. Astăzi este dificil că omul de rând să înțeleagă acest lucru, dar din moment ce atinge realitatea superioară, înțelege cât de mult este cufundat în ură și cât de mult a fost obișnuit să gândească în felul acesta ca și cum ură ar fi fost un lucru normal.

Toate religiile au crescut ca rezultat al căderii evreilor din nivelul “Sa iubești aproapele tău că pe tine insuti” într-o ură reciprocă, iar de atunci, de acum 2000 de ani, după distrugerea Beit HaMikdash (Templului), a apărut iudaismul modern.Creștinismul a apărut apoi într-o etapă ulterioară, iar în secolul 6 -7 a apărut Islamul. Din momentul în care au apărut până în prezent, fiecare în cercul său separat, else sunt în conflic și se opun una alteia.

A venit timpul ca evreii, creștinii și musulmanii, să se ridice deasupra tuturor religiilor și să se unească într-o singură religie în lume, care există sub Mitzvah de “Sa iubești aproapele tău că pe tine insuti” așa cum a scris Baal HaSulam.

Întrebare: Au reprezentanții religiilor libertate de alegere în asta?

Răspuns: Nu, acest lucru este determinat de programul de dezvoltare. Atât timp cât înțelepciunea Cabalei nu a fost dezvăluită pe deplin, toate religiile vor fi împotrivă ei. Numai după dezvăluirea totală, singură alegere rămasă va fi să fie de acord sau nu cu înțelepciunea Cabalei și să se integreze total în ea.

Întrebare: Cum se raportează religiile la scopul creației?

Răspuns: Religiile sunt necesare pentru descoperirea scopului creației, ca o persoană să poată înțelege înțelepciunea Cabalei din perspective opusă. Religia deschide persoană și o aduce în starea în care începe să simtă, să vadă, și să înțeleagă, că nu este întâmplător ceea ce este și că este parte integrantă din planul acestei lumi.

Este dificil să ne ne imaginăm de cât de jos trebuie să se dezvolte lumea, iar ca umanitatea să se dezvolte, pentru a atinge lumea superioară, este nevoie de multe instrumente cum ar fi: religiile, credința, muzică, psihologia, cultură și știință, orice. Principalul lucru este că omenirea se va află într-o stare în care va fi capabilă să simtă ceea ce înțelepciunea Cabalei poate oferi.

Întrebare: Asta înseamnă cu nu ești împotrivă artei, literaturii și altora asemenea?

Răspuns: În nici un fel; toate acestea deschid oamenii, inclusiv religiile. Au fost date intenționat pentru a dezvoltă umanitatea, și pentru a pregăti gradul de conștientizare a sistemului spiritual.

Din lecția de Cabala în limba rusă din 15.11.2015

Filed under: Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Religie, Rugaciune - Un comentariu →

Întrebare: De fiecare dată când cineva se anulează faţă de grup, se adăugă un alt punct negru?

Răspuns: Exact aşa creşte Ubar (embrionul). I se adaugă fiecare nou punct şi i se formează corpul şi toate organele de fiecare dată când ni se cere o nouă anulare în faţa grupului.

La început, sunt puncte generale, care nu au o destinaţie precisă, la fel ca „celulele stem”. Iar apoi începem să vedem diferenţele dintre aceste celule. Nu vedem încă în spatele acestor ceule organele specifice: ficat, picioare, plămâi. Aceste organe încă nu lucrează, ci doar îşi formează fundaţie pentru viitorul lor. Dar este posibil deja să distingi faputul că aceste celule diferite au şi diferite maniere de anulare.

Mai târziu, omul începe să simtă că există o conexiune între diferite tipuri de anulare de sine. El experimentează constant tot felul de perturbaţii şi reacţionează la acestea, extern şi intern. Câteodată problemele vin din afară, într-un fel special, făcând să apară în om un răspuns intern particular.

Iar câteodată apare o pertrubare interioară în om, care face să apară un răspuns particular extern. Conform cu aceste stări, omul începe deja să distingă linii, să evalueză înălţimi, cu toate că încă este numai în Ubar.

În acest fel trebuie să îşi completeze întreaga sa structură în forma Ein Sof (Infinitate). Pe de o parte obţine întregul formei sale finale, dar pe de altă parte el se apropie de această formă finală în etape. În acest fel, trece print toate fazele: Soreş, Alef, Bet, Ghimel şi Dalet. Asta înseamnă că trebuie să termie Aviutul Soreş al dorinţei, apoi nivelurile Alef, Bet, Ghimel şi Dalet. Dar nu poate termina faza Soreş până la sfârşitul ultimului nivel, Dalet, pentru că acesta determiă şi influenţeză nivelul anterior.

Înseamnă că omul îşi creşte toate caracteristicile în etape, alternând constant înainte şi înapoi, şi completând totul împreună. Aşadar, chiar în Ubar fizic, nu există o creştere secvenţială, unul după altul, capul, corpul, mâinile, picioarele; nu, totul creşte în mo proporţional.

Nivelul dezvoltării este evaluat conform unor parametrii diferiţi. De exemplu, pentru un copil de doi ani luăm în calcul înălţimea, greutatea, dezvoltarea interioară şi abilitatea de a executa acţiuni particulare cu mâinile şi picioarele. Îi examinăm întregul nivel, care aparţine „nivelului Nefeş”, ca un întreg. Există anumite etape ale lunii noi pe care trebuie să le reînoim de fiecare dată.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 2/16/14

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: 88% dintre femei susțin că plictiseala și rutina din viață cuplurilor căsătorite sabotează căsnicia și sunt cauza dezintegrării familiilor. Psihologii din Canada au stabilit că este defapt complet opus. În mod special, rutina, plictiseala și liniștea căminului ajută, protejează și susțin familia unită.

Psihologii cred că garanția pentru o familie fericită nu stă chiar în pasiunile sălbatice cu spargeri de farfurii și cu aruncări de cratițe prin aer, ci mai degrabă de a sta în liniște acasă, lângă calculator, la o ceașcă de cafea, vazionand un film bun. Acesta stare aproprie oamenii mai mult că orice.

Răspuns: Copiii depind pe educația și exemplul primit de la părinți și de cum au văzut ei că ar trebui să fie o familie. Părinții trebuie să urmărească creerea unei atmosfre corecte în familie. Chiar și atunci când se ceartă unii cu alții ei tot trebuie să colaboreze împreună. Desigur, acest lucru trece prin față ochilor copiilor. Prin urmare, părinții trebuie să se anuleze de dragul păstrării conexiunii în familie.

Din moment ce totul vine de la sursă noastră spirituală, o mare importantă o are menținerea nucleului familiei cu toate costurile, iar noi trebuie să păstrăm familia și să o dezvoltăm. Deoarece copii sunt precum un burete absorbind totul, este util pentru ei să crească cu doi părinți care mențin ordinea și țin familia organizată. Focarele actuale ale egoismului, dezvoltările tehnice și tehnologice, nu ar trebui să interefereze cu forță relațiilor familiale.

Mass-media prezintă informații incorecte și impun societății exemple greșite despre comportamentul uman făcând un mare rău prin asta. Societatea trebuie să strarpeasca această problemă deoarece în acest fel ne omorâm fundamentul și bază umanității noastre.

Liberul arbitru este irelevant pentru dezvolatarea vieții și continuitatea generațiilor. În acest aspect nu există libertate de alegere. Trebuie să facem diferență între stilul familial natural și atitutudinea față de spiritualitatea unde libertatea de alegere există și este internă, dar acest lucru să nu aducă nici cea mai mică atingere cadrului de necontestat și sacru al familiei. În caz contrar, omenirea va înceta să mai existe.

Din emisiunea de pe Kab TV ”Știri cu Michael Laitman” din 04.01.2016

Filed under: Copii, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Femeia, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Comandantul închisorii Ayalon a fost pus sub arest la domiciliu din cauza acuzațiilor de hartuire sexuală, deși ulterior s-a dovedit a fi dragoste romantică.

Răspuns: Ne apropiem de corectarea lumii. Egoismul nostru a continuat să crească de-a lungul istoriei determinând astfel evoluția noastră. Dar în ultimii 150 de ani ego-ul a început să crească exponențial. În trecut oamenii nu se gândeau la sex atât de mult. În Romă antică și în Grecia antică, de exemplu, diferite sărbătoriri și denaturări au făcut parte din viață elitelor.

Viața oamenilor obișnuiți era foarte grea, aceștia gândindu-se mai mult la cum să supraviețuiască. Oamenii aveau mulți copii pentru că nu se putea ști câți dintre aceștia au să supraviețuiască. Prin urmare acest aspect nu era relevant atunci.

În prezent, totuși, ego-ul în creștere este relevat sub forma sexului deoarece suntem destul de satisfăcuți din punct de vedere al hranei. Prin urmare dorință sexuală este în creștere bruscă, schimbându-și formă să dincolo de clișeele obișnuite ale relațiilor sexuale tradiționale.

Diferite imbolduri, pe care umanitatea niciodată nu le-a întâmpinat până să nu iasă la suprafața. Putem vedeam copii în vârstă de 10 ani vizualizând pagini web cu conținut pornografic. Pare că este o stare trecătoare, dar nu este, se dezvoltă, luând o formă nouă de fiecare data.

Ideea este că omul își dezvoltă în primul rând dorințele de hrană, sex, familie, și apoi dorințele pentru bogăție, respect, putere și cunoaștere.

Dar, așa cum am spus deja, oameni sunt satisfăcuți din punct de vedere al hranei așa că este timpul să se satisfacă sexual, exact cum sunt satisfăcuți privitor la hrană.

În trecut, imboldurile sexuale erau minore și o persoană și le putea satisface în cadrul familiei, dar astăzi izbucnesc tot timpul peste tot. La urmă urmei oamenii trăiesc mai mult în prezent, iar dacă în trecut un cuplu era căsătorit 30 de ani și apoi cei doi mureau, acum trăiesc împreună 50 de ani. Acest lucru înseamnă că ne confruntăm cu o umanitate cu totul diferită, o atmosferă diferită, o conexiune diferită între oameni.

De ce rată divorțurilor a crescut atât de mult? Această se datorează faptului că relațiile dintre oameni nu sunt făcute să dureze atât de mult, să nu mai vorbim de egoismul pe care îl au oamenii în zilele noastre.

În general, ar trebui să abordăm toate problemele pe care le întâmpinăm în prezent într-un mod cu totul diferit. Nu am dezvoltat o perspectivă sistematică a relațiilor moderne dintre femei și bărbați, dar observăm cum totul se destrăma și că totul este temporar, ocazional și prin urmare o aventură între un comandant și un paznic de închisoare de sex feminin este inevitabilă. Poate nu contează că el este un comandant și ea îi este subordonată, pentru că dacă astfel de relații există este foarte greu să le reziști.

O persoană simte dintr-o data că este principalul lucru în viața să. Pe de o parte ne gândim: “Ce se întâmplă?! Un bărbat în toată firea, un comandant de închisoare, într-un astfel de post, el are trei copii, o familie…” Ea poate fi de asemenea în aceeaşi situație, și dintr-o data se întâmplă acest lucru. Cred că nu trebuie să rămânem în clișeele depășite, deși legea interzice cu tărie un astfel de comportament.

Trebuie să înțelegem starea actuală a omului. Mulți mă pot critică, dar nu mai putem trăi în conformitate cu pricipiile și regulile vechi în ziua de azi. Trebuie să schimbăm abordarea vieții în fiecare zi, în funcție de ego-ul nostru

Legile actuale au fost scrise acum 50 de ani și nu se pot acceptă astăzi așa cum le acceptam în trecut. Dacă acum 50 de ani 90% dintre femei erau virgine când s-au căsătorit, astăzi cu greu 10% dintre ele sunt, iar bărbaţilor nu le păsa ce au făcut femeile cu care se căsătoresc, înainte să le întâlnească.

Întrebare: Asta înseamnă că susțineți o nouă legislație cu legi noi privind acest aspect?

Răspuns: Eu cred în legi care se potrivesc condițiilor prezente. Ne-am schimbat și circumstanțele s-au schimbat, dar legile au rămas aceleași. Am pus legile deasupra noastră în loc să le schimbăm pentru a se potrivi circumstanțelor și a relațiilor pe care le întâlnim în umanitatea de astăzi. În nici un caz nu putem folosi clișeele evului mediu în zilele noastre.

Nu vom realiză nimic în felul acesta, mai mult chiar vom distruge viețile oamenilor. Ei oricum nu vor merge împreună cu legile învechite. Legile privind relațiile sociale reciproce și legile formale de conduite vor fi diferite. Oamenii vor începe să nu le mai respecte și să le urască. Legile trebuie schimbate altfel societatea va fi bolnavă.

Ar trebui să avem dezbateri sociale; dezbateri la TV și pe rețelele de socializare, peste tot. Trebuie să lucrăm în acest sens în instituțiile publice, să sugerăm schimbări în legislație și să le reglementam în așa fel încât legile să se schimbe constant în funcție de schimbările și nevoile societății.

Din emisiunea de pe Kab TV „Ştiri cu Michael Laitman” din 16.12.2015

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns, Iubire, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

De fiecare dată când societatea, specia umană, vrea să asceadă la un nou nivel şi să îşi îmbunătăţească situaţia, au loc schimbări semnificative prin revoluţii – în lumea întreagă, în structura socială, în structura politică.

Fiecare revoluţie ne duce către etapa următoare, iar atunci când şi această etapă se dovedeşte insuficientă, o nouă revoluţie ne face să avansăm cu încă un pas.

Aşa a avut loc dezvoltarea noatră – prin revoulţii, prin nivele de reînnoire.

Astăzi, suntem în faţa următoarei şi inevitabilei revoluţii, care va avea loc în cel mai intern domeniu al vieţii noastre, în relaţiile dintre noi.

În noua eră, acestea se vor schimba în mod drastic şi, în loc să fim străini şi îndepărtaţi unul de altul, vom simţii apropiere şi conexiune reciprocă şi vom începe să trăim conform cu principiul reciprocităţii şi sprijinului reciproc, ca fraţii vitregi într-o familie coezivă. Această revoluţie în relaţiile dintre noi, va influenţa foarte mult situaţia prezentă.

Haideţi să ne concentrăm la caracteristică unică care este prezentă în toate revoluţii, atât în cele care au fost cât şi în cele care vor fi: întotdeauna, la începutul procesului, există nişte oameni unici, care îi motivează şi îi atrag pe ceilalţi să îi urmeze.

Liderii revoluţionari, atunci şi acum

Nu există nicio revoluţie fără revoluţionari care îndrăznesc să spună lucruri cu voce tare, lucruri pe care ceilalţi doar le gândesc, dar nu sunt destul de curajoşi să le spună. O persoană ca această face adevărata difereanţă.

Dacă îi luăm în considerare pe revoulţionarii secolului 20, ca Lenin, Che Guevara, Martin Luther King sau Nelson Mandela, putem să discernem caracteristicile care îi unesc pe toţi. Au început activitatea în tinereţe; au simţit oamenii şi suferinţa lor. Au suferit acte injuste împreună cu ei; au „fiert” pe acest foc; s-au maturizat şi, gradual, şi-au format o nouă agendă, ideologia revoulţionară.

Ca rezultat, aşa cum învăţăm din istorie, au reuşit cu adevărat să facă mari schimbări în societate şi în lume.

Întrebare: Să îi comparăm pe liderii revoluţionari ai secolului 20 cu liderii revoluţiei care se apropie. Există vreo diferenţă între ei? Sau aşteptăm să apară acelaşi tip de lideri, să ridice steagul şi să tragă umanitatea după ei?

Răspuns: Mai întâi, cuvântul „revoluţie” poate fi înţeles în diferite moduri şi nu întotdeauna în mod corect.

Ştim că, în general, o persoană este o dorinţă de a primi plăcere, trăieşte să îşi împlinească dorinţele. Cu acest scop schimbă forma relaţiilor sociale şi trece de la un model la altul: de la familie la sat, de la sat la oraş, de la oraş la naţiune, la relaţii internaţionale. Toate aceaste împlinesc nevoia umană, dorinţa de a se simţi bine şi a primi plăcere.

Aşa conduce un ego sănătos lumea, aşa ne dezvoltăm de la o generaţie la alta şi, din când în când, trebuie să schimbăm ceva. Iar schimbările care sunt produse de dezvoltarea ego-ului nu pot să apară continu, în fiecare moment, mai ales în lumina faptului că noi nici măcar nu suntem conştienţi de viteza acestor procese.  Numai în actuala generaţie, ritmul schimbărilor esenţiale este în mod clar accelerat, cele din trecut având loc odată la câteva sute de ani. Conform cu asta, chiar şi revoluţiile care derivă din necesitatea adaptării relaţiilor sociale la dezvoltările noastre interioare au loc numai câteodată.

În plus, este necesar să înţelegem faptul că revoluţiile trecutului nu sunt atât de puternice şi extreme. În final, următoarea etapă se naşte din cea anterioară, chiar dacă asta s-a întâmplat prin lupte, conflicte, discuţii furtunoase care, obligatoriu, au fost la baza tranziţieei de la sclavie la o relativă libertate, de la feudalism la capitalism.

Asta a produs mari schimbări, nu numai în relaţiile dintre oameni, ci şi în relaţiile dintre puterea înaltă (religia) şi industria şi economia. De fapt, revoluţia industrială a schimbat relaţiile dintre noi şi acest lucru va duce în mod inevitabil la inovări sociale ulterioare.

De înţeles, există întotdeauna oameni care şi-au exprimat aspiraţia comună. În plus, diferite sectoare ale societăţii se relaţionează diferit la schimbări. La acest proces contribuie mulţi factori şi multe circumstanţe. Totuşi, în general, dezvoltarea este o condiţie pentru ca societatea să ajungă la o acomodarea cu condiţiile globale, cu natura.

În trecut, avansam datorită faptului că natura ne facea să progresăm. Ne-a format şi a produs reacţii şi schimbări interne. Urmând aceste reacţii, noi trebuia să schimbăm ceva.

În general, este intersant faptul că cu cât ne apropiem pe scala timpului, schimbările care au avut loc devenit din ce în ce mai incisive şi au cerut mai multă înţelegere şi participare a oamenilor.

De exemplu, în trecut, tranziţia de la era preistorică la sclavie nu s-a produs prin război sau revoluţii pentru că inovarea era favorabilă atât stăpânilor cât şi sclavilor.

Apoi această transformare a devenit un proces social şi a dus la crearea unui regim nou, cu legi particulare şi un sistem de forţă.

Dar asta nu a fost un rezultat al unei analize conştiente şi a unor concluzii rezultate din aceasta; a fost pur şi simplul viaţa însăşi şi o ascensiune către următorul nivel. Condiţiile care au fost create în comerţ şi industrie au cerut ca sclavii care erau interesaţi în munca lor să fie eliberaţi din starea de lipsă totală de drepturi, pentru că asta ducea la un câştig şi mai mare de pe urma lor.

Aşadar, de-a lungul timpului sclavii au devenit muncitori subordonaţi şefului, iar după acea au devenit complet liberi. Într-un fel sau altul, în acest proces totul depinde de dorinţa de plăcere, măsura beneficiului pe care îl pot obţine de la cineva, şi el de la mine.

Şi astfel, natura trezeşte anumite schimbări în noi în timpul dezvoltării noastre interioare şi asta ne cere constant să digerăm, înţelegem şi să simţim aceste schimbări, să fim în acord cu procesul general, cu schimbările din el, cu adaptările şi absorbţia în societatea umană.

Contribuţia noastră, participarea noastră, se găseşte în special în noi. Trebui să ne ţinem agăţaţi de linia de mijloc: chiar dacă natura ne constrânge să ne schimbăm, în ciuda acestui lucru, cu toţi trebuie să facem schimbări în noi înşine.

În acest fel este integrată evoluţia şi revoluţia. Umanitatea trece printr-un proces interioar al dezvoltării şi împreună cu acest proces social are loc şi iniţierea inovărilor în relaţiile sociale.

Întrebare: Unde este aici locul liderului, revoluţionarului, care va merge mai departe şi îi va trage pe ceilalţi după el?

Răspuns: Se urmează aceaşi linie: liderul adună în jurul lui un grup de prieteni şi alţi oameni din cercuri mai externe, până când ajunge la mase, pasiv, dar implicat în procesul schimbărilor.

Întrebare: În ce fel stă revoluţionarul în mediul general, pasiv?
Răspuns: Este abilitatea lui să îi aprindă pe ceilalţi. De fapt, nevoia, dorinţa de schimbare pentru bine există şi în ei, iar el trebuie să îi „cumpere” cu promisiuni. Împreună cu asta, revoluţionarul este în general mai dezvoltat, înţelege şi simte mai mult, deci el vede lumea într-o lumină puţin diferită. Iar în plus, ştie cum să se adreseze oamenilor şi în ce formă să le furnizeze necesitatea revoluţiei, înţelesul ei, nevoia de schimbare în structura sociala. Dacă are succes, dacă acţionează la momentul potrivit şi în circumstanţele potrivite, îşi realizează scopul.

Revoluţionarii au fost întotdeauna oameni educaţi; au înţeles ce se întâmplă, au ştiut cum să citească întreaga imagine şi, de asemenea, au avut o carismă specială. În plus, au avut alături ajutoare, care erau gata să ridice masele. În acest fel au dus la dezvoltare.

Pe de altă parte, cuvântul „revoluţie” nu este întodeauna potrivit. Liderii au fost întotdeauna inteligenţi şi educaţi, din clasa de mijloc sau cea superioară, nu „oameni obişnuiţi” şi, în acelaşi timp, au fost în stare să se conecteze cu masele şi să le conducă spre transformare. Acest fenomen nu s-a închis niciodată la nivelul de elită, ci de acolo s-a răspândit spre publicul larg.

Revoluţia în faţa căreia ne aflăm acum este excepţională. Va fi unică.

În principiu, procesul este acelaşi proces. Natura lucrează asupra noastră şi ne împinge să ne schimbăm. Dar de data asta, schimbările sunt produse nu datorită faptului că dorinţa s-a schimbat deja şi numai mediul nu a fost încă organizat într-un mod potrivit, aşa cum a fost cazul în tranziţia de la o formaţiune la alta în erele trecute. Nu, astăzi trebuie să ne schimbăm numai noi. Înainte ca revoluţia să schimbe faţa societăţii noastre, este necesar să schimbăm omul. Iar asta cere o muncă avansată, baza fără de care nimic nu va avea succes.

Deci trebuie să ieşim către oameni şi să îi învăţăm să construiască relaţii noi, legi noi, conform cărora vom trăi. Natura ne împinge în mod specific către asta; asta este inserat în noi. Mai întâi este nevoie de o „educaţie” revoluţionară, trebuie să facem totul pentru a ieşi şi a educa oamenii.

Conform cu semnele care apar, este ceva ce au vrut să facă bolşevicii în Rusia, cu Lenin în frunte. Şi ei au diseminat materiale printate, au comunicat cu masele în fabrici şi la fiecare colţ şi-au explicat mesajul. Şi cu toate că nu a fost o schimbare în om şi societate, ei au şocat publicul şi au explicat ce trebuie făcut.

Pe parcurs s-au adaptat oamenilor şi au apelat cu adevărat la săraci, la oameni din popor, care erau foarte îndepărtaţi de revoluţia industirală pe care naţiunea trebuia să o dezvolte şi să nu mai fie o anexă agrară a Europei.

Întrebare: Şi deci revoluţia care vine va fi o revoluţie în educaţia şi va necesita publicitatea avansată în toate straturile societăţii. Numai după asta va fi pregătită baza pentru etapa decisivă, schimbarea omului. În acest caz, ce cararcteristici trebuie să fie tipice liderilor revoluţiei care urmează?

Răspuns: În primul rând vor fi ghizi, o „armată” de ghizi. Ei trebuie să fe întoarcă către oameni, în special prin reţelele virtuale, prin Internet, pentru că acoperă întreaga lume şi aşa este posibil să se ajungă la toată lumea, fără să fie necesare materiale printate.

În general, adevarata revoluţie nu are loc în capitale. Este o situaţie diferită: revoluţia penetrează interior, iar în prima etapa, are loc mai întâi în om.

Întrebare: Ce este revoluţia internă?

Răspuns: Ca în fiecare revoluţie, omul trebuie să ajungă la disperare în situaţia prezentă. Dar, în acelaşi timp, trebuie să înţeleagă motivul situaţiei: nu depinde de elitele prădătoare care au grijă numai de ele, nici de guvern, care practic nu face nimic. Aici, întreaga problemă este natura umană.

Nimeni nu este vinovat şi nu intenţionăm să incendiem, distrugem sau să răsturnăm pe nimeni; de fapt, următorul funcţionar va fi la fel, dacă nu mai prost. Nu, vedem că inamicul este natura noastră. Este prădătorul care stă în noi, ego-ul, care are grijă doar de el. În mine şi în fiecare dintre noi se află un animal sălbatic care se gândeşte numai la el însuşi. Se uită la lume şi face calcule: „Cum pot avea plăcere? Cum pot să îi folosesc pe toţi pentru binele meu? Cum pot să îi umilesc pe ceilalţi? De fapt, şi asta este o plăcere…”

Aşadar, mai întâi omul trebuie să treacă printr-o revoluţie care este necesară pentru construirea unui sistem pentru corectarea noastră internă. Ne va arăta ce este această „bestie”, natura noastră, înclinaţia rea, egoul, care distruge orice iniţiativă şi nu face posibil să trăim în el şi să ne relaxăm. Din contra, ne domină tot timpul şi chiar iese afara din proprie iniţiativă; în ciuda a tot, este încă la conducere. Atâta timp cât vreau să ies din autoritatea lui, să îl domin, în final, voi descoperi aceaşi faţă de bestie care mă conduce, totuşi în altă haină. Pur şi simplu nu am altă natură decât egoul.

Acest proces se numeşte „recunoaşterea răului”. Învăţ să recunosc bestia din mine şi să văd cât de nebună este, controlul său total şi cum nu lasă nimic pentru mine.

Numai un singur lucru mă poate salva – dacă mă conectez cu alţii. Atunci voi găsi un punct de conexiune între noi şi voi acţiona de acolo. Apoi vom putea strânge conexiunea dintre noi din ce în ce mai mult, să dominăm bestia din noi, înclinaţia rea, să o aruncăm afară şi să ne distanţăm de ea. Este singura cale.

Munca în această direcţie este educaţia integrală, sau înţelepciunea conexiunii. Numele nu este important. Ce este important este cum realizăm prima etapă a revoluţiei.

Înseamnă că următorul revoluţionar este un lider, un învăţător, un ghid. Nu stă împotriva nimănui; nu incită o parte a poporului contra altei părţi, o naţiune contra alteia. Bolşevicii au avut în mod special nevoie de un război, cu ajutorul căruia au putut să domine elitele care erau slăbite. Aici însă nu are loc nimic din toate acestea, pentru că stăm în faţa omului. Şi nu contează dacă munceşte pământul sau este un rege; nu asta este important. De fapt, cu toţii, de la cel mai mic la cel mai mare, avem singură boală, cu toţi suntem dominaţi de înclinaţia rea şi ei îi suntem cu toţi servitori.

Deci toţi trebuie să trecem prin schimbări în timpul studiului şi să fim conştienţi de ceea ce se întâmplă, să înţelegem modul de dezvoltare al speciei umane, nivelul prezent şi următorul nivel spre care trebuie să ne îndreptăm. Cel care este înţelept, vede, a obţinut deja inteligenţa şi senzaţia. Iar conform cu schimbările interioare, va începe să facă schimbări în societate.

Nu este o revoltă, nu este teroare, trebuie să vină din interior conform cu nivelul de dezvoltare, conform cu înţelegerea şi conştientizarea, conform cu adâncimea dorinţei umane. Şi astfel, va lucra numai metoda publicităţii, explicării şi educării, atunci când puterea societăţii va schimba omul. Numai în acest fel este posibili să avansăm. Iar imaginea următorului revoluţionar este creată din asta.

Întrebare: Adică, este un ghid, un învăţător, iar rolul său este de a aduce omul şi întreaga societate, pe toată lumea, toate sectoarele, la recunoaşterea naturii umane care ne aduce necazuri şi ne distruge viaţa. Nu pare să fie posibil să construim relaţii bune cu alţii. Există o ură internă care se ascunde în noi. Înseamnă că un om sau un grup de persoane care se ridică în vârful următoarea revoluţii sunt educatorii a căror metodă este complet opusă faţă de abordarea agresivă, a conflictelor şi confruntărilor?

Răspuns: Adevărat. Violenţa nu are loc aici, pentru că întreaga revoluţie este bazată în mod special pe egalitate. Luăm puterea pentru schimbare din unitate, iar adevărata unitate este posibilă numai printre egali.

Ghidul este mare, înţelege, puternic, este adevărat. Dar în realaţia cu alţii este în mod specific mai inferior decât toţi: îi sprijină, îi învaţă şi îi serveşte. Nu există loc aici pentru o nouă elită.

Apoi, emisarii săi încep să apară, oameni care sunt gata să muncească. Iar după asta, în timp ce oamenii trec prin schimbări, vine rândul organizatorilor, aranjând o nouă societate care este adaptată schimbărilor interioare prin care au trecut oamenii.

Înseamnă că revoluţia are loc în om, iar conform cu asta ea defineşte o nouă imagine a societăţii.

Din emisiunea de pe Kab Tv „O viaţă nouă” din 03.04.2014

Filed under: Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Garantia reciproca, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trăim în timpuri foarte interesante, care sunt însă foarte neclare. Umanitatea a fost întotdeauna obişnuită să îşi facă planuri pentru următorii 10 ani, chiar 50 de ani. Oamenii ştiau de ce trăiesc şi în ce direcţie se dezvoltă naţiunea lor. Dar în urmă cu aproximativ 30-40 de ani, am pierdut direcţia în viaţă şi acum nu mai ştim de ce trăim şi ne dezvoltăm.

Fiecare om, familie şi naţiune se află într-o astfel de situaţie. Ne domină atât de mult încât nu mai vrem să învăţăm, deoarece nu vedem niciun rezultat din asta. Copiii nu mai sunt conectaţi la părinţi lor şi nu mai vor să se căsătorească, că întemeieze o familie sau să dea naştere la copii.

Nu au niciun scop clar în viaţă, cum ar fi construirea unei case, creşterea unui copil şi aşa mai departe. Oamenii au pierdut gustul vieţii. Mulţi oameni suferă de depresie şi pentru a uita, folosesc droguri. Procentajul divorţurilor este în creştere, la o rată alarmantă.

Aceste timpuri stranii ne arată distanţa dintre noi, pierderea conexiunii cu naţiunea noastră, cu familia, cu prietenii. Erau timpuri când existau legături foarte puternice între rude. În zilele noastre nu mai este aşa, oamenii pot călătorii peste tot şi pot trăi într-o societate cu o cultură diferită.

Senzaţia de nonsens în viaţă se împrăştie peste tot în lume, sub diferite forme. Nu ne propunem niciun scop unic pentru noi şi nu ne gândim la ce va fi în următorii 30, 40, 50 sau 100 de ani. În trecut, acest lucru era interesant, dacă nu pentru o persoană, măcar ca naţiune, dar acum acest lucru nu mai interesează pe nimeni. Toată lumea trăieşte doar pentru astăzi, deoarece este mai uşor şi mai simplu.

Lumea nu a fost niciodată într-o astfel de stare, care este un semn al unei perioade de tranziţie. Trebuie să trecem din această stare către o nouă stare, adică trebuie să începem să căutăm noi valori care fac ca viaţa să merite trăită. Astăzi, pentru oameni nu mai există asemenea valori.

Chiar dacă cineva are o dorinţă, nu îşi poate realiza speranţele şi scopurile. Totul se destrăma la toate nivelurile: material, spiritual, cultural, fizic, în familie şi în societate.

Exact în aceste timpuri ni se revelează înţelepciunea Cabala. Îşi are originea acum 3800 de ani în vechiul Babilon. Se spune că odată eram în aceeaşi stare de respingere reciprocă în care ne aflăm şi astăzi. Egoul nostru ajunsese la asemenea dimensiuni încât am pierdut conexiunea dintre noi şi ne-am împrăştiat în toată lumea şi ne-am distanţat de acea conexiunea din Babilon, în care am muncit şi am trăit. Au rămas multe evidenţe culturale care ne reamintesc de separarea pe care am experimentat-o în Babilon.

Astăzi, începem să intrăm într-o situaţi similară, doar că la un nou nivel. Astăzi, planeta noastră a devenit mai mică, la fel ca în vechiul Babilon şi, la fel ca babilionenii, nu ştim ce să facem. Din nou, nu ne mai este clar cum să mai procedăm unul cu celălalt. Nu mai vrem să avem de a face cu alţii, aşadar divorţăm, ne separăm. Fiecare se simte în mod individual.

Cabala vorbeşte despre aceste lucru şi astăzi trebuie să ne ridicăm deasupra egoului şi să înţelegem că această problemă care începe să apară în noi, în copiii noştri, în familie, societate, naţiune şi în lume, a apărut pentru ca noi să ne ridicăm deasupra noastră şi să începem să dezvoltăm conexiuni între noi.

Această conexiune ne ridică la următorul nivel de existenţă. Prin sistemul de conexiune dintre noi, pe care îl creează umanitate, începem să simţim o nouă lume, o stare absolut nouă. De fapt, astăzi percepem creaţia prin cele cinci simţuri corporale, dar suntem gata să o simţim printr-un simţ adiţional, integral, pe care îl putem dezvolta dacă ne conectăm într-un sistem de comunicare şi cooperare dintre noi.

Adică, în loc să îmi percep lumea mea privată, egoistă, vom începe să simt lumea ca integrală şi conectată. Voi începe atunci să simt întregul sistem, întreaga creaţie şi interacţiunea dintre părţile ei, în aşa măsură încât voi simţii lumea şi pe mine însumi într-un mod total diferit.

Astăzi, simţim că existăm în lume pentru un anumit număr de ani, într-o reţea de interconexiuni. Dar dacă începem să ne conectăm unul cu altul, în ciuda a ceea ce ne dictează egoul nostru, vom obţine un nou sistem de comunicaţii şi ne vom regăsi la un alt nivel, într-o dimensiune integrală în care nu există început şi sfârşit. Astfel, conexiunea dintre noi va face posibil să vedem lumea prin alţii, o lume multidimensională şi nu una liniară, aşa cum vedem astăzi.

Nu este uşor să explici aceste lucru cuiva, iar acesta să obţină o percepţie a acestei lumi. Dar ca rezultat al unor exerciţii unice, conform cu metoda înţelepciunii Cabala, putem obţine asta şi putem vedea o creaţie absolut diferită.

Înţelepciunea Cabala ne spune că, chiar dacă vrem sau nu, vom ajunge la asta. Aşadar ne aflăm într-o stare de criză în toată natura, care ne arată faptul că natură însăşi este integrală şi toate părţile ei sunt în armonie completa una cu alta, iar omul nu este pregătit să existe într-o imagine aşa de armonioasă, pentru egoul îl scoate din ea.

Deoarece suntem opuşii naturii, îi producem în mod constat daune şi nu vrem să fim parte din imaginea integrală. Şi astfel simţim confruntare cu natura sub forma de criză.

Aceasta criză din prezent va continua până când vom ajunge la aceeaşi cooperare directă, integrală, cu natura, aşa cum o au deja toate componentele acesteia.

Natura minerală, vegetală şi animală se află în armonie, homeostază, echilibru. Omul, folosindu-şi egoismul şi devorând cu natura sa egoistă mai mult decât îi este necesar pentru existenţă, violează această armonie şi în cele din urmă se ajunge la criză.

De aceea, confruntarea cu natura va continua şi ne va duce la un asemenea şoc încât va trebuie să găsim o modalitatea de a ne continua existenţa. Într-adevăr, în ciuda avansului tehnologic, nu putem trăi o viaţă normală fără o interacţiune corectă şi o armonie cu mediul înconjurător.

Armonia se găseşte numai dacă trecem printr-o perioadă de re-educare, prin eforturi de a ne reclădi, de ridicarea deasupra naturii egoiste şi să ajungem la o interacţiune corectă între noi.

Acesta este principalul subiect al înţelepciunii Cabala, care ne povesteşte despre istoria apariţiei omului pe planetă şi despre ajungerea la sfârşitul dezvoltării egoiste, atunci când este constrâns să se schimbe. Înţelepciunea Cabala explică cum ne putem schimba pentru a ieşi din criză, criză care se va simţii din ce în ce mai mult, la o scală din ce în ce mai brutală, în individ, familie, societate, naţiune, lume.

Aşadar suntem obligaţi să învăţăm cum să interacţionăm între noi. Pentru asta, există metoda educaţiei integrale, care ne permite o cale uşoară de implementare: corectarea graduală a interacţiunii dintre noi, cu ajutorul unor exerciţii speciale.

Foarte rapid, se vor revela în noi alte forţe ale naturii, care sunt opuse forţelor egoiste care produc conflicte între noi. Omul va începe să simtă că poate echilibreze forţele egoiste cu cele altruiste, în măsura în care va începe să simtă lumea ca bună şi nu crudă.

Va începe să înţeleagă forţele naturii, de ce se comportă natura în aceste fel cu el şi în ce formă poate folosi forţele naturii pentru propriul interese şi să beneficieze cu adevărat de existenţa sa pe această planetă.

Atunci când omul începe să interacţioneze corect cu alţi oameni, adică începe să se conecteze în mod corect cu ei, va începe să se simtă într-o reţea unică de comunicaţii, care conectează toată lumea.

Va simţii că iese de sub tiparele timpului, spaţiului şi a mişcării şi că există într-o dimesniune absolut diferită, în care principalul lucru nu îl constă corpul individului ci corpul colectiv şi existenţa colectivă, unde începem să trecem într-o altă dimensiune, altă stare.

Împreună cu asta, lumea se va dizolva din senzaţiile noastre şi, în locul ei, vom începe să simţim ceea ce se numeşte o lume superioară, adică o existenţă împărţită în care toate conceptele de timp, spaţiu, mişcare, naştere, îmbătrânire şi moarte, vor dispărea.

Vom înceta să mai simţim această lumea aşa cum este ea acum şi vom intra în înţelegerea ei interioară. De fapt, acum noi o simţim numai prin cele cinci simţuri corporale şi astfel simţim lumea atât timp cât există corpul nostru. Iar dacă în locul lui creăm un alt corp, care este în conexiunea dintre noi, atunci prin el vom începem să simţim întregul mediu înconjurător în forma sa adevărată, care nu este distorsionată şi limitată de corp.

Omul care este implicat cu corectarea proprie, conform metodei educaţiei integrale, va trece gradual de la a simţi lumea noastră la a simţii o lume dublă, atât lumea noastră cât şi o lume mai interioară, lumea superioară. Iar atunci când corpul mare, va continua să existe numai simţind lumea superioară, lume pe care a descoperit-o şi a obţinut-o în timpul vieţii fizice.

Acesta este scopul înţelepciunii Cabala: de a îi face pe oameni să perceapă lumea integrală. De fapt, criza prin care trecem este creată de natură în mod special pentru a ne aduce de la percepţia unei lumi limitate, prin corpurile noastre, la o percepţie integrală prin conexiunea generală dintre noi.

Astăzi, mulţi oameni din lume sunt angajaţi în înţelepciunea Cabala. La timpul său, Cabala a prezis că lumea va ajunge la o stare în care nu se va mai putea împlini cu nimic, la faptul că oamenii vor simţii un gol şi îşi vor pierde scopul şi menirea vieţii. Toate acestea vor aduce omul la întrebarea „Care este menirea vieţii mele?”

Oamenii vor descoperi gradual secretul menirii vieţii. Nu este latent în corpul nostru şi nu este limitat de limitele corporale, mai degrabă este mult mai sus de acestea. Întregul univers şi întreaga creaţie reprezintă un sistem complet diferit şi nu aşa cum este perceput astăzi. Ştiinţele acestei lumi deja vorbesc de asta.

În limitele organizaţiei noastre, facem toate eforturile pentru a dărui tuturor care doresc, oportunitatea de a se angaja în înţelepciunea Cabala şi, gradual, să obţină senzaţia lumii superioare.

Din Tabăra de vară din Bulgaria “Ziua a doua” 7/12/14, Lecţia 4

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Lumea, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate, Stiinta, Unitate - Niciun comentariu→

Natura minerală, vegetală şi animată funcţionează aşa cum este de aşteptat. Nu există liber arbitru. Plantele şi animalele au limite în capacitatea lor de a distruge lumea şi nu au cerinţe excesive.

Nu au nevoie de zece ţinute, nu au nevoie de spaţiu de depozitare, şi nu au nevoie să-şi exercite puterea în pădure sau în junglă.

Orice animal are limitele sale naturale, teritoriul lui, propria familie. Dar brusc, o ”coadă mică” iese din animal la nivelul uman. O persoană este diferită de alte niveluri datorită dezvoltării forţelor negative gata să distrugă totul pentru ca această forţă să se simtă bine.

Nu există nici o forţă bună într-o persoană, şi nu are deloc impulsul spre unitate, totul este concentrat pe câştigul personal, succesul personal în detrimentul altora, chiar cu costul propriei vieţi.

În natură, speciile se mănâncă unele pe altele, ca hrană pentru a menţine viaţa. O persoană are nevoie de hrană spirituală; cineva este neliniştit, în timp ce alţii au ceva bun. O persoană vrea să fie singura care este în regulă.

Cineva este consumat de invidie, poftă, vanitate, ură, sete de putere, puterea negativă a forţei individualiste. Este negativă deoarece duce la confruntare reciprocă, care nu este din motive de subzistenţă, precum la animale.

Această forţă nu cunoaşte limite. Toată lumea ar dori să menţină un anumit număr de persoane şi să le transforme în roboţi, complet sub controlul lor: ”Altfel, de ce există dacă nu pentru mine? Să-i fac să se supună complet şi să mă servească, să trăiască numai pentru a mă lăuda şi a mă slăvi pe mine”.

Se pare că, la cel mai înalt nivel al naturii o creatură specială vine în existenţă, o persoană din această lume, cu o forţă negativă în creştere în interior. La nivelurile inferioare forţa pozitivă acţionează automat cu cea negativă. Restricţiile vitale în sine sunt pozitive. Pe de altă parte, din generaţie în generaţie, oamenii dobândesc un mai mare potenţial distructiv.

Negativitatea unei persoane este un alt tip de calitate: cineva vrea să domnească peste ceilalţi, doreşte excelenţa şi măreţia pentru sine, pentru secolele ce vor veni. ”Napoleon este încă evocat şi vreau să-l depăşesc, astfel că eu sunt cunoscut pentru mii de ani”.

Nu există limite la egoismul nostru. Egoismul este gata să înlăture pe toată lumea, să distrugă întreaga planetă şi pe sine împreună cu ea. Aceasta este forţa negativă a lipsei de conectare.

Pe de altă parte, dezvoltarea universului, pământul, natura indică faptul că ne lipseşte forţa pozitivă a conexiunii, dăruirea pentru ceilalţi şi echilibrul. Dar nu numai la nivelul schimbului material.

Înainte de toate, trebuie să ne corectăm atitudinea noastră, abordarea noastră, inima noastră care este complet otrăvită de egoism. Este necesar să adăugăm o parte bună, să corectăm modul de a gândi, criteriile noastre, modul în care privim lucrurile, tot ceea ce gândim, tot ceea ce ne conduce la a răspunde.

Dorinţa mea, mintea mea, şi simţurile mele au nevoie de corectare în plus, realizare şi echilibru. Această nebună ”cârmă la stânga” separare negativă, vreau să echilibreze ”cârma la dreapta” cu unitate pozitivă. Nu putem permite dezechilibrului să se producă într-un sens sau altul, echilibrul este necesar aici. La urma urmei, echilibrul acestor două forţe ne dau dezvoltarea vieţii.

Întrebare: Ce se va întâmpla cu dorinţa mea de a fi stăpânul lumii?

Răspuns: Vei simţi că întreaga lume este a ta. Întregul sistem se va face simţit, înţeles şi menit muncii tale. Şi acum, formezi întreaga lume, de fapt, toate lumile, universuri paralele şi mai mult.

Întrebare: Asta înseamnă că forţa pozitivă nu mă limitează?

Răspuns: Dimpotrivă, aceasta este adevărata forţă diseminată în lăţime, fără să obţin nimic în schimb. Ies din mine, limitele mele, apoi văd fenomene naturale care înainte nu au fost recunoscute.

La urma urmei, am simţit totul în egoismul meu şi, în timp ce iese cu ajutorul celei de a doua forţe, văd ceea ce se întâmplă cu adevărat în natură, dincolo de percepţia celor cinci simţuri, dincolo de gama limitată a instrumentelor de măsură. Simt natura aşa cum este.

Spre deosebire de animale, această forţă pozitivă nu ne limitează. În loc de asta, suntem limitaţi de forţa negativă care provoacă pe fiecare dintre noi să profite de toată lumea din jurul nostru. Sunt mereu încuiat cu privire la punctul de vedere al lumii, nu înţeleg nimic în afară, şi consider totul prin prisma câştigului personal.

Este posibil, în aceste condiţii, să se bucure de frumuseţe, a vedea ceva bun, a percepe ceva? Nu, este o grijă permanentă spre primirea care mă roade, nefericitul. Nu ştiu cum să privesc obiectiv lumea.

Totuşi, conform programului naturii trebuie să începem să găsim bunătatea, forţa pozitivă pentru echilibrul global. Şi, dacă suntem în întârziere, atunci plonjăm constant şi metodic în probleme, din cauza cărora vieţile noastre devin mai dezechilibrate.

Întrebare: Cum arată echilibrul necesar al celor două forţe în perfectă stare?

Răspuns: Folosesc forţa de primire într-o stare de echilibru luând tot ceea ce alţii îmi oferă, pe de altă parte, dau oamenilor tot ceea ce este cerut de la mine. Astfel, întreaga abundenţă care există în realitate trece prin mine, şi atunci trăiesc o viaţă eternă la stadiul unui om (Adam). Acum, exist cu toată lumea în aceste sisteme. Deşi corpul meu moare, eu nu mor, spiritul meu este viu, şi încă vede viaţă prin sistemul comun. Astfel viaţa veşnică este atinsă.

Întrebare: Poate fiecare să obţină o conştiinţă eternă?

Răspuns: Oricine doreşte. În cele din urmă, toţi vom realiza asta, dar în moduri diferite: unii intelectual şi cu bună ştiinţă şi alţii ”sub presiune”.

În concluzie, astăzi omul este mai rău decât toate animalele. Nu din întâmplare a fost creat ultimul. Trebuie să se umple şi să se compenseze pe sine. Acesta este modul în care o persoană atinge stadiul de ”coroana creaţiei”.

Din kab.tv, ”O viaţă Nouă”, 3.02.2014

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când inocenţa şi corectitudinea lui Iov sunt testate de fiecare dată prin suferinţă, trei prieteni se apropie de el să-şi exprime regretul. Ei lasă să se înţeleagă că ar fi făcut ceva rău şi că nu se poate ca loviturile să vină din nimic.

Dar Iov nu acceptă acest lucru, continuând să insiste în inocenţa sa. Aceşti prieteni reprezintă întrebarea pe care ne-o adresăm adesea: Am făcut ceva rău, pentru care primesc pedeapsa ori este altceva?

Răspuns: Natura nu întreabă dacă am făcut sau nu ceva rău. Ne imaginăm soarta astfel că răul urmează binele şi binele urmează răul. Dar legea naturii nu funcţionează conform acestei formule. Dacă la început este spus că ”inima omului este rea din tinereţea sa”, automat se găseşte pe sine într-un cont negativ.

Întrebare: Se pare că sfaturile prietenilor de a căuta răul în sine sunt eronate?

Răspuns: El nu-l va găsi. Va veni doar cu diferite formule prin care ar trebui să se comporte, dar nu va explora natura însăşi. Nu ţine cont de faptul că legea ”iubeşte aproapele ca pe tine însuţi” se aplică la el.

De exemplu, în lumea noastră, există diferite legi de comportament şi cultură, precum modul de a se comporta în familie, în societate, în natură, etc. De unde provin aceste legi? Sunt bazate pe cunoaşterea naturi, a binelui, etc.? Nu. De obicei, oamenii vin cu ele, conform calculelor lor şi trebuie să le respectăm.

Se pare că formăm întâi relaţii între noi într-un mod deformat şi atunci nu ştim de unde vine ghinionul. Cum venim cu acest nonsens în care spunem că Creatorul a dat, Creatorul a luat, Creatorul este binecuvântat, şi eu nu am de-a face cu asta? Simt că sunt un sfânt. Accept această soartă că vine de sus şi nu văd participarea mea. Cum nu vor veni noi nenorociri pe calea mea?

Întrebare: Oamenii au tendinţa să creadă că, dacă răul apare la cineva, este evident că a făcut ceva rău individual. Şi descrieţi sistemul, adică nu priviţi la destinul individual, ci la destinul societăţii.

Răspuns: Este dificil să se considere destinul unui individ, pentru că viziunea noastră este limitată. Există păcătoşi notorii care se simt bine. Şi, dacă privesc cu ochii mei egoişti, văd oameni bucuroşi înşelându-i pe alţii şi furând întreaga lor viaţă. Ei au totul, sunt chiar respectaţi, iar după moarte sunt numiţi drepţi. Întrebarea este dacă servesc sau nu drept exemplu. Desigur că nu! O viaţă a unei singure persoane nu poate să fie un exemplu.

Întrebare: Dacă necazurile vin la o persoană unul după altul, la final, va blestema ziua în care s-a născut. Mulţi oameni cred că moartea este de preferat unei astfel de vieţi.

Răspuns: Aceasta este o evadare de responsabilitate, de la scop şi un refuz de a asculta. Este necesar să formăm opinia publică care va ajuta o persoană să audă că există un scop şi că este necesar să-şi organizeze viaţa.

Nu este nici soarta oarbă, nici destinul. Totul este în mâinile omului!

Din ”O viaţă Nouă”, kab.tv, 28.05.2014

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Israel - Niciun comentariu→