Category Archives: Egoism

Nu face altora ce ţie nu-şi place să ţi se facă

Există două principii: Hillel a spus: „Ce ţie nu-ţi place, nu face prietenului tău” şi Rabbi Akiva spune: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Primul principiu se referă la Bina, care este divizată în două părţi:

–        prima este neutră, aici lucrul principal este de a nu face rău celorlalţi. Mă privesc mereu în scopul de a fi un „băiat bun”, care se pare că „pluteşte deasupra solului”, neimplicând ego-ul meu. Nu am cămaşă? Ei bine, nu am nevoie. Trăiesc în „pădure”, departe de tot şi nu comunic cu nimeni. Deci, eu sunt principiul: „Nu face altora ceea ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”. Ai grijă să nu cauzezi daune altora, la fel cum nu aş dori să fiu lezat de acestea. Acestea sunt primele trei Sefirot de Bina.

–       a doua mă aduce la „continuarea frazei originale”, pentru cele şapte Sefirot inferioare de Bina, la vasele de primire. Acum, mă opresc asupra temei de „lipsă”. Poate că eu, într-un anume mod, îi privez pe alţii? Poate că eu nu contribui la binele pe care l-ar putea primi? Aceasta nu atinge încă, „principalul meu capital egoist”. Nu sunt încă gata să sacrific ceva, dar resimt, deja, nevoia de a ajuta pe alţii. Deşi nu am corectat nevoia mea de primire, adaug, deja, ceva la dorinţa de a dărui. Conform precedentelor etape de corecţie, încep să recunosc posibilităţile de a face bine altora: „Oh, el poate câştiga aici şi asta-i poate face lui bine.” Şi contribui la această ocazie. Este vorba de faza de tranziţie care mă va conduce la adevărata dăruire.

În acelaşi timp, nu este adevărata dăruire, niciun sacrificiu pentru binele celuilalt. Spre exemplu, am câştigat cinci mii de dolari luna trecută şi doar două mii îmi sunt suficiente. Întrebarea este: Dacă eu sunt principiul „Nu face altora ceea ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”, trebuie să donez trei mii de dolari altora ?

Răspunsul este nu. La urma urmei, eu nu lucrez cu vasele de primire, eu nu renunţ la mine, dar rămân, în întregime, în proprietatea milei (Hassadim) şi contribui numai la binele altora. Am o inimă bună şi sunt gata să-i ajut pe ceilalţi, dar nu pe cheltuiala mea. Astfel, lucrez cu egoismul la nivelul 0, nivelul 1 şi parţial nivelul 2 de Aviut („grosimea” dorinţei), dar nu în dorinţa AHP care aparţine nivelurilor 2, 3 şi 4.

Partea superioară a vasului meu, dorinţa totală de plăcere, sunt vasele de dăruire (248 dorinţe) şi partea inferioară sunt vasele de primire (365 dorinţe). Vasele de dăruire sunt în starea Hafetz Hesed (HH), în proprietatea milei, şi doresc să dăruiască pentru a dărui, dar vasele inferioare primesc în scopul de a dărui. Prin urmare, în prima parte, realizez „purificarea” şi în partea a doua devin asemănător Creatorului prin proprietăţi. Aici, realizez deja asemănarea umană: imaginea omului, similar cu Creatorul.

„În general, această dorinţă corectată cu intenţia altruistă este numită „suflet”.

Astfel, principiul Hillel aparţine părţii superioare a vasului şi principiul Rabbi Akiva, părţii inferioare. Desigur, în orice caz, eu lucrez cu egoismul meu şi trebuie să-l depăşesc. Totuşi, munca conform primului principiu nu mă obligă să înregistrez pierderi, să abandonez bunurile mele şi aceasta este diferenţa lor fundamentală.

Este important de a ne aminti că vorbim despre o persoană care vrea să adere la Creator (C) şi de aceea, ea întreabă: „Cum pot atinge adeziunea ? Cum pot să intru în lumea de Sus, spiritualitate ?” La început, aceste întrebări îl împing în vasele de primire, linia stângă, apoi îl aduc la principiul Hillel. Ulterior, această decizie îl trimite în jos, din nou, şi îi permite să lucreze cu dorinţele sale egoiste.

Acest drum este descris în exemplul unui convertit care merge la un înţelept pentru a-i cere un sfat. Mai întâi, îi cere lui Shamai să-l înveţe să iubească pe celălalt ca pe sine, dar primeşte un refuz deoarece este imposibil să atingi obiectivul dintr-o dată. Apoi, merge la Hillel şi îi cere să-i explice întreaga metodă cabalistă, în timp ce stă într-un picior, adică a descrie mijloacele de avansare printr-o singură regulă. Ca răspuns, Hillel formulează principiul „nu face altora ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”, adică precizează ce acţiuni sunt necesare pentru asta.

Astfel, în conformitate cu legea creaţiei, principiul adeziunii la Creator este divizat în două părţi:

● „nu face altora ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”,

● „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”.

Dacă avansez întotdeauna în această ordine, ajung, în final, la dragostea pentru Creator.

Întrebare: În conformitate cu principiul „nu face altora ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”, realizez acţiuni fizice. Cum pot combina asta cu intenţia corectă?

Răspuns: Acelaşi principiu funcţionează în lumea noastră, în lumea spirituală, în viaţa obişnuită şi printre prieteni. Nu contează în ce mediu sunt, trebuie să rămân la nivelul acestui mediu şi să încerc să mă comport aşa cum aş vrea să se comporte cu mine. Prin urmare, în grup, eu sunt dorinţele prietenilor şi obiectivul lor, şi la locul de muncă, ajustez atitudinea mea faţă de dorinţele colegilor mei. Şi fac la fel peste tot.

Eu mă pun în situaţia altora şi astfel, măsor atitudinea mea faţă de ei, şi este deja, dăruire. De fapt, eu nu vreau să-mi fac rău şi, prin urmare, sunt sigur că aduc binele celuilalt. Este mai mult decât un exerciţiu, este deja o acţiune, corectarea. Nu este important să ştiu dacă acţionez egoist. Nu poate fi altfel. Dar acţiunile rezultă mereu din egoism. Totuşi, cu această abordare, ele trag spre mine Lumina care Reformează, şi atunci schimb. De aceea se spune că inima urmează acţiunilor. Mai întâi, acţionez conform dictonului lui Hiller, apoi vine Lumina şi mă corectează.

Întrebare: Deci, putem spune că principiul avansării mele este măsura iubirii pentru alţii, pe care o ating ?

Răspuns: Desigur, cum ar putea fi altfel ? Gradele spirituale sunt diferite în măsura lor de a dărui.

Întrebare: În ultimii patru-cinci ani, am putut înţelege că nu sunt bun. Singurul lucrul pe care-l pot face este de a încerca să nu fac rău celorlalţi. Nimic mai mult.

Răspuns: Dacă te gândeşti la modalitatea de a nu face rău celorlalţi, ai parcurs un drum lung. Chiar şi acceptarea acestui gând în capul tău este o mare reuşită.

Întrebare: De fapt, a dărui de dragul de a dărui este, de asemenea, egoistă, pentru că la final, doresc binele celorlalţi pentru că îmi doresc bine. Asta nu face decât să-mi asigure o viaţă confortabilă.

Răspuns: Deci, de ce umanitatea nu a adoptat încă acest principiu? Acesta este respins de natura noastră, care cere ca alţii să se simtă rău. Vedem cum ţări întregi se bălăcesc în conflicte stupide, bazat pe mândrie primitivă. Aceasta costă o enormă cantitate de resurse, miliarde de investiţii, mulţi nervi şi tulburări. Totuşi, pe ansamblu, lumea acţionează egoist, şi nimic în ea nu ar putea fi numit „dăruirea de dragul de a dărui”.

Întrebare: Presupun că „dăruirea de dragul de a dărui” este ceva naiv, abstract. Ce este în realitate ?

Răspuns: Este vorba despre o acţiune împotriva voinţei, împotriva egoismului meu. Este nevoie ca eu să mă înclin, să-l simt pe celălalt, să mă pun în locul lui, să „mă încerc pe mine în el”, şi el în mine. Aici, aveţi nevoie de o înţelegere profundă de psihologie.

Principiul „nu face altora ce ţie nu-ţi place să ţi se facă” cuprinde jumătate din întregul proces, jumătate din corectarea sufletului. După ce am stabilit asta, mă ridic spre nivelul Partzuf Abba ve Ima al lumii Atzilut, obţin Luminile Hassadim. Ele conţin iluminarea Hochma deoarece anulez egoismul meu.

Pentru a nu face rău altora, trebuie să mă opresc, să lucrez asupra mea. Îi fac o favoare – nu pe cheltuiala mea, fără să-mi dau bunurile mele, ci prin compromisuri şi renunţarea la profitul meu. În lumea noastră, aceste acţiuni sunt considerate generoase şi binevoitoare şi noi credem că suntem capabili să le efectuăm în mod altruist.

Oricum, cu o abordare corectă, cu ajutorul Luminii care Reformează, voi fi ghidat progresiv de-a lungul drumului. De fiecare dată, dorinţa mea de dăruire se dezvoltă în timp ce îmi urmăresc propriul interes, caut recompensa divină, dar Lumina îmi aduce adevărata plată. Repet, trebuie să efectuăm acţiuni, Lumina va urma acţiunile, şi schimbările vor veni după Lumină. La început, purifc vasele mele de intenţia egoistă. Astfel, chiar cele mai rele infracţiuni ale mele cad în categoria uitate (scăpări). Apoi, trec direct la corecţie, construind asemănarea mea umană cu  „material” curat.

Astfel, „nu face altora ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”. Este întregul proces şi dacă urmaţi această cale, vă va conduce la obiectiv.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 30.05.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

 

Numele pe care le dăm

Rabash, Scrisoarea 41: Astfel, Tora este numele plăcerilor şi fiecare plăcere are un nume diferit.

Întrebare: Există suferinţe şi tulburări, altele decât plăcerea, ce nume ar trebui să le dăm?

Răspuns: Numim lucrurile conform vaselor, dorinţelor. Deoarece noi înţelegem şi percepem totul în vas, inclusiv Lumina. Ea nu există de la sine, în afara noastră, este precum electricitatea, despre care vorbim numai în raport cu efectele sale. De aceea, noi discernem fenomenele care rezultă din Lumină, efectul acţiunilor sale în interiorul nostru.

Plăcerile sunt suplimentare, o umplere prin Lumină şi totul este revelat în vas. De aici provin numele. Fiecare indică începutul şi sfârşitul unei acţiuni, împreună cu ceea ce s-a întâmplat în procesul real. Acest nume exprimă o acţiune care a fost efectuată de forţa din spatele ei. Noi, creaturile, nu putem descrie altceva. Deoarece noi nu avem contact cu Lumina în sine. Noi suntem limitaţi în dorinţă şi forma pe care o ia, pentru că schimbă starea sa iniţială până ce întâlneşte Creatorul.

 

Partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 14.05.2013, Scrierile lui Rabash

Măsura minimală a realităţii spirituale

Rabash, Ce ne dă regula „Iubeşte aproapele ca pe tine însuţi” ?: Dar, deoarece „tot Israel este responsabil pentru celălalt”, în întreaga lume, toate sunt păstrate. Ca şi cum toată lumea păstrează toate Mitzvot împreună. Astfel, traversând 613 Mitzvot, putem atinge legea „Iubeşte aproapele ca pe tine însuţi”.

Toate legile spirituale sunt legi integrale şi ele se manifestă atunci când există o structură întreagă. Nu există „puţin” în spiritualitate şi astfel, totul începe de la formarea unui grup de zece persoane, „un zece”, un Minyan, o măsură minimală în care realitatea spirituală poate exista. Este precum grupul Rabbi Shimon, în care studenţii au format reţeaua corectă între ei şi prin aceasta, au atins finalul corecţiei, atingând toate cele 125 grade ale scării spirituale. Astfel, totul depinde de formarea unui Minyan.

Toate legile realităţii pot fi descoperite într-un mic grup, dar, pentru că este un instrument menit să aducă mulţumire Creatorului, trebuie extins cât mai mult posibil, trebuie să părăsim grupul de zece, să dăruim şi să difuzăm acest mesaj în lume, pentru a ne conecta la restul realităţii. Această încorporare mutuală afectează, de asemenea, structura de zece şi contribuie la calibrare, ceea ce înseamnă corecţia interioară prin îndeplinirea celor 613 Mitzvot (porunci). Prin unire şi sprijin reciproc, grupul de zece este suficient să atingă întreaga creaţie, (ceea ce înseamnă efectuarea tuturor celor 613 Mitzvot).

Aceasta deoarece structura sa este compatibilă cu structura iniţială a Sefirot. Astfel este specific unui Minyan – un grup de zece persoane, nici mai mult nici mai puţin, care este vasul exact pentru corecţie. Cu toate acestea, atunci când vorbim de realizarea iubirii pentru ceilalţi şi iubirii pentru Creator, este completat prin expansiunea vasului. Acest Minyan devine o unitate ce operează în scopul corectării lumii care este în afara grupului de zece.

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 21.05.2013

 

O licărire de speranţă în celula de închisoare

Ego-ul nostru a crescut de-a lungul anilor, până ce o scânteie se trezeşte brusc în el, o lumină, un punct de plecare pentru percepţia lumii superioare. Când o astfel de scânteie se aprinde într-o persoană, începe să simtă disconfort şi nelinişte. Ea crede că lumea nu este suficientă pentru ea şi că are nevoie de altceva: există ceva în această viaţă deasupra existenţei corporale, un scop mult mai sublim.

Ea nu poate continua să trăiască mult timp ca toată lumea şi aspiră să înţeleagă sensul vieţii, esenţa, baza. Care este forţa interioară care o conduce şi care este scopul vieţii ?

Fără îndoială, această scânteie există în fiecare din cei reuniţi aici, la acest Congres, altfel nu am fi dorit să fim aici. Cu toate acestea, există mulţi oameni care vin să studieze şi să verifice când se aprinde în ei scânteia. Trebuie să facem mari eforturi pentru umplere şi este ceva pentru care nu suntem pregătiţi. În acelaşi timp, diferenţa dintre forţa ego-ului care conduce o persoană în propriul său corp şi puterea scânteii care o scoate din corpul său, chemând-o să se depăşească, este foarte mare.

Ego-ul unei persoane este foarte greu şi păstrează scânteia în interior precum in celula unei închisori. Prin urmare, aceste persoane se abandonează ego-ului lor şi acceptă să rămână în această închisoare. Ele găsesc diferite scuze şi, în final, părăsesc drumul spiritual, pentru că trebuie să se justifice. Şi astfel, ele pleacă.

Rabash a spus că există scântei de dragoste pentru alţii, în fiecare dintre prieteni, ceea ce înseamnă că există forţe anti-egoiste. Ego-ul îi urăşte pe alţii şi forţa care stă în faţa ego-ului este iubirea pentru alţii. Dar, o singură scânteie nu poate aprinde Lumina dragostei, adică să mă facă să simt dorinţa celuilalt ca fiind a mea, şi să-l umplu, la fel cum mă umplu pe mine. Cu alte cuvinte, nu pot să ies din mine şi să fiu inclus în celălalt, ceea ce este numită „dragostea pentru ceilalţi”.

Prin urmare, ne-am adunat în grup şi suntem de acord să muncim şi să ne însărcinăm unii pe alţii, pentru a aduna toate scânteile noastre şi, în conexiunea dintre ele, să descoperim lumea superioară.

Discursul asupra importanţei de a ne uni, 10.05.2013

 

Mintea unui bărbat nu înţelege femeile

În ştiri (DailyMail) „Este ceva ce multe femei ştiu deja – şi mai mulţi bărbaţi vor descoperi pe calea cea grea.

–       Bărbaţii au probleme în citirea emoţiilor femeilor.

–       Oamenii de ştiinţă au cerut voluntarilor bărbaţi să privească ochii oamenilor şi să ghicească ce simt aceştia.

–       Poate că era de aşteptat, a fost de două ori mai dificil să ghicească starea de spirit a unei femei decât a unui bărbat.

–       Dar, nu este pur şi simplu pentru că nu au încercat, studiul o demonstrează.

–       S-a făcut o scanare a creierului în timp ce ei priveau fotografiile. Datele sugerează un motiv neobişnuit pentru dificultatea de a citi sentimentele femeilor.

–       Atunci când au privit ochii bărbaţilor, bărbaţii au raportat ceea ce au vazut la ei înşişi. Părţi ale creierului lor sunt legate de gândurile şi sentimentele anterioare.

–       Ei au înţeles ceea ce alţi oameni simt, rememorând momente similare din propria viaţă – şi au fost folosite pentru a evalua imaginile, conform cercetătorilor.

–       Dar, când au privit ochii femeilor, s-au intrigat.

–       Creierele lor au căutat amintiri a unor femei ce semănau cu imaginea.

–       Acest proces, mai puţin personal, arată că bărbaţii au găsit că este mai dificil să simpatizeze cu sentimentele femeilor.

–       Amigdala este o parte a creierului considerată importantă pentru empatia faţă de ceilalţi.

–       Oamenii de ştiinţă au constatat o creştere a activităţii când bărbaţii au privit un bărbat, mai degrabă decât o femeie.

–       Şi pot exista motive foarte bune pentru care bărbaţii înţeleg mai bine tipul lor.

Comentariul meu: Dacă ar fi singura diferenţă dintre noi! Există multe descoperiri care vor arăta cât de diferiţi suntem, deoarece venim din diferite rădăcini spirituale: Zeir Anpin şi Malchut. Dar, în loc să explorăm diferenţele, este preferabil să ne concentrăm asupra oportunităţilor pentru a ne completa unii pe alţii. Această combinaţie va aduce lumea spre fericire.

Ce este fericirea?

Întrebare: Suntem născuţi pentru a fi fericiţi, pentru asta facem eforturi. Cu toate acestea, sistemul în care trăim este egoist. „Visul american” a fost exagerat în societatea noastră. În esenţă, este inaccesibil deoarece pentru a ajunge acolo, trebuie să câştigăm bani. Pentru a câştiga bani, trebuie să muncim şi, la rădăcina ei, munca este sclavie. Cu alte cuvinte, noi suntem transformaţi în sclavi pentru a deveni „fericiţi”. Cu toate acestea, noi nu suntem fericiţi. Umanitatea poate suprima această idee şi să fie fericită fără ea? Cum aţi descrie starea de „fericire”?

Răspuns: Cred că fericirea nu este posibilă decât dacă atingem echilibrul. Când oamenii vor construi o fuziune mutuală corectă unii cu alţii, când vor simţi că sunt în mediul bun social, toate problemele vor dispărea. Apoi, societatea va stabili şi promova homeostazia, oameni vor simţi că sunt ca într-un flux, fiind într-o stare de linişte interioară şi exterioară. Această condiţie suscită o stare de beatitudine în ei.

Cu alte cuvinte, o senzaţie de fericire nu apare pentru că noi ne satisfacem egoismul, fără a ne gândi la urmări, în plus, faţă de fiecare dintre noi există mulţi alţi egoişti care vor plăcere în detrimentul altora. Senzaţia de fericire apare ca rezultat al unităţii. Ea provine dintr-un sentiment de echilibru, similar cu un organism sănătos, care trăieşte atunci când organele funcţionează în echilibru.

De asemenea, societatea umană trebuie să urmeze exemple din natură şi să aspire să atingă aceeaşi stare. Astfel, vom realiza care este scopul vieţii. Senzaţia pe care o avem, fiind în această stare, este fericirea.

Emisiunea de televiziune „Medicina viitorului”, 07.04.2013

 

Un Congres care ne duce la eternitate

Rabash, Shlavei HaSulam (Treptele Scării, „Scopul grupului” 1984 partea 1):  Suntem aici pentru a stabili o societate unde fiecare dintre noi respectă spiritul de dăruire al Creatorului. Şi pentru a atinge dăruirea Creatorului, trebuie să începem cu dăruirea pentru om, ceea ce este numită „dragostea aproapelui”.

Graţie acesteia, vom fi în măsură să dăruim Creatorului, forţa generală a dăruirii. Este ceea ce numim atributul prin care ne ridicăm deasupra ego-ului nostru. Dăruirea reciprocă este iubirea pentru ceilalţi. Dacă iubesc pe cineva, vreau să-i dăruiesc totul şi o fac pentru a se simţi bine. E ca şi cum aş fi constant în el şi m-aş vedea doar ca un mijloc de a-i dărui, ceea ce mă ajută să mă depăşesc. Este motivul pentru care o lume atât de mare cu atât de mulţi oameni a fost creată. De fapt, este ceea ce numim ieşirea din ego, din sistemul său limitat.

„Trebuie să fim mândri că Creatorul ne-a dat şansa de a fi într-o societate unde fiecare dintre noi nu are decât un singur scop – ca Divinitatea să locuiască printre noi.”

Obiectivul nostru este că revelaţia lumii de sus ne va umple. Este ceea ce numim „revelaţia Divinităţii” care locuieşte exact între noi. Fiecare dintre noi este un egoist, dar când ieşim din natura noastră şi începem să ne ridicăm deasupra noastră, o mare forţă colectivă este creată între noi, plină de dăruire reciprocă. Noi ne asigurăm că obţinem această forţă mutuală când dăruim reciproc, unul altuia şi preocuparea noastră se numeşte garanţie mutuală.

Noi resimţim toată lumea superioară în această forţă generală. Aici, descoperim forţele tuturor persoanelor care au venit înaintea noastră şi care trăiesc în această lume cu noi, a tuturor persoanelor care se depăşesc şi trăiesc într-o stare eternă. Această forţă generală este un suflet colectiv. Nu există suflete individuale distincte, ci un singur suflet pentru toată lumea. Dar în el, persoanele resimt lumea eternă în diferite profunzimi şi lăţimi, în măsura în care fiecare îşi domină ego-ul.

Noi trecem prin urcări şi coborâri pe parcursul acestui drum şi ele cheamă diferite stări în care lumea eternă pare să se schimbe. Adevărul este că nu se schimbă, cum este spus:”Lumina este în repaus absolut”, dar noi credem că se schimbă pentru că noi suntem în schimbare. Ego-ul nostru este gata de schimbare tot timpul, ne depăşim în diferite moduri şi, prin urmare, imaginea lumii noastre şi sentimentele pe care le avem sunt foarte dinamice.

Astfel, avansăm până ce totul este revelat pe deplin şi asta este sfârşitul corecţiei. Toţi oamenii din această lume trebuie să atingă asta. Deşi organismele se schimbă, piesele noastre spirituale rămân aceleaşi. Corpurile ne separă ca indivizi, dar, dacă lăsăm corpurile, simţim imediat o lume unică şi pe noi înşine ca un singur suflet. Este exact acolo unde ne îndreptăm.

Eforturile pe care le facem la Congres depind de noi. Putem experimenta această stare eternă pentru câteva minute. Poate fi temporar şi poate dispărea, dar fenomenul real va rămâne şi ne va trage mai departe cu forţă, pentru a depăşi fazele viitoare. Dacă vom face, cu adevărat, eforturi, atunci în afară de această lume, vom resimţi lumea spirituală şi vom trăi în două lumi. Totul depinde de noi. Dacă ne vom gândi, întâi, la acest subiect şi ne pregătim  pentru asta, atunci cei care vin la Congres ni se vor alătura şi vom avansa împreună.

Atunci, să sperăm pentru revelarea lumii superioare, pe care trebuie să o vedem mereu ca obiectivul realizat prin unitatea noastră. „Şi, deşi nu am atins încă, acest obiectiv”, adică noi nu am resimţit Lumea de Sus lăsând ego-ul nostru, „avem voinţa de a-l realiza. Şi asta, de asemenea, trebuie să apreciem.”

Este adevărat că noi am început, dar sperăm să atingem obiectivul şi aceasta trebuie apreciat. Depinde de noi şi depinde de eforturile noastre. Este spus:”O persoană nu poate cumpăra lumea sa într-o oră.” Dacă oamenii care fac parte dintr-un grup doresc să se depăşească, vor simţi, cu adevărat, această ascensiune.

 

Conversaţie din pregătirea pentru Congresul New Jersey, 10.05.2013

 

Lumea după Congres sau mingea este în curtea noastră

Întrebare: Vreau, cu adevărat, ca lumea să fie un loc mai bun după Congres, un loc unde nimeni nu profită de nimeni, unde nu există nicio durere, contul meu bancar este în regulă, viaţa este bună: Este posibil?

Răspuns: Cred că acest lucru stă în puterea noastră. Imaginează-ţi că mulţi dintre prietenii noştri din întreaga lume se unesc în jurul acestui Congres. Sunt oamenii care au scântei spirituale, particulele Lumii Superioare. Dacă le unim pe toate, putem face orice!

Deoarece lumea noastră este mineral, ea nu are puterea de a schimba ceva. Acum, când asta devine clar, vedem că nimeni nu poate gestiona lumea şi nimeni nu ştie cum să o gestioneze. Acum un secol sau două puteam să o facem, deoarece ego-ul nostru nu era atât de dezvoltat şi nu puteam schimba modul în care să-l utilizăm. Acum, aceasta a devenit imposibil. Ego-ul este închis, rotund şi nicio persoană în lumea noastră nu ştie ce să facă cu el. Doar noi putem profita de faptul că a devenit rotund, ceea ce înseamnă conectat şi legat cu ceilalţi, în timp ce egoiştii nu pot, deoarece ei sunt separaţi.

Deci, când lumea devine globală, conectată puternic şi interdependentă, toată lumea este disperată şi nu ştie ce se întâmplă. Vedem că ei nu pot gestiona sisteme financiare, nu pentru că nu ar avea destule cunoştinţe, ci pentru că regulile în această lume s-au schimbat. Conexiunea integrală, sistemul analogic dobândit acum, nu va lăsa un individ sau grup egoist să gestioneze ceva. Numai dacă stabiliţi un sistem analogic între mai multe persoane puteți schimba lumea într-un anume fel, folosindu-l ca un tablou de comandă.

Egoiştii nu pot face asta. Numai noi putem şi asta include şi contul bancar.

Deci, totul este în mâinile voastre. Dacă ne cereţi să ne conectăm cu voi, veţi putea vedea cum se va întâmpla. Nu este mistic sau magic, ci legile spirituale reale, ceea ce înseamnă deasupra lumii noastre. Dacă schimbaţi în mod pozitiv modul în care sistemul funcţionează, veţi vedea în ce punct lucrurile se schimbă în lumea corporală, deoarece lumea noastră este rezultatul forţelor spirituale.

Nimic nu se întâmplă izolat. Totul este gestionat de o forţă interioară la care aveţi acces. Astfel, înţelegeţi de ce avem nevoie de suferinţă în această lume, inclusiv un overdraft pe contul curent şi tot ceea ce se întâmplă în lume. Totul este menit să ne trezească, să ne ridice spre forţa superioară, chiar dacă în scopul de a gestiona viaţa personală. De la înălţimea aceste forţe, putem, cu adevărat, face ceva, dar, dacă nu facem, problemele şi necazurile din lumea aceasta vor creşte. Prin urmare, mingea este în mâinile voastre.

 

Pregătirea pentru Congresul New Jersey, 10.05.2013

 

Nevoia de comunicare

Întrebare: Oamenii care sunt în mod serios, implicaţi în metoda integrală resimt nevoia unei societăţi similare, pentru că nu pot gestiona aceste lucruri în mod individual. Ei doresc să comunice cu ceilalţi. Este posibil să o facă, practic?

Răspuns: Pentru a rezolva problema pe deplin, avem nevoie să simţim, auzi şi vedea şi chiar „simţi” persoana. Suntem precum animalele şi percepem o persoană în dimensiunea sa fizică. Astfel, comunicarea virtuală nu este suficientă.

Cu siguranţă, este posibil ca într-o zi, să existe o conexiune virtuală care va permite să realizeze iluzia prezenţei tuturor, dar deocamdată nu este posibil. Trebuie să ne asigurăm că oamenii vor simții comunicarea completă. Este modul în care trebuie să realizăm chiar şi un spaţiu interior cu tot ceea ce ajută oamenii, până ce asta nu contează pentru ei, nici unde se află, nici cum. Şi apoi, ei vor simţi asta de la distanţă, la fel cum o mamă îşi simte copilul.

Discuţie despre educaţia integrală, 04.04.2013

 

O situaţie particulară

Avem o situaţie foarte specială cu Creatorul.  Dacă o persoană îşi pune toate speranţele egoiste în El, ca toţi oamenii în această lume, atunci totul merge bine. Toată lumea crede: Creatorul este bun şi El ne trimite lucruri bune şi are grijă de noi. Deşi oamenii suferă, ei găsesc mereu o justificare pentru asta. Vedem că nu este prea dificil să te agăţi de o credinţă simplă. Miliarde de persoane cred, cu adevărat, în existenţa unei forţe superioare şi sunt gata pentru diferite sacrificii şi chiar sacrificarea vieţii, pentru această convingere.

Este atât de simplu, deoarece vine din ego-ul nostru. Omul laudă şi glorifică Creatorul şi este pregătit pentru a se obosi şi a efectua diferite ritualuri religioase. Totuşi, nu ne putem gândi la El şi suntem sceptici când trebuie să aflăm dacă El există, cu adevărat,  dacă este bun şi binevoitor, dacă totul vine de la El sau nu. Este atât de dificil, deoarece asta nu provine din ego, ci din punctul din inimă, din forma care este opusă atitudinii generale a lumii întregi, faţă de Creator.

Totuşi, ne este dat un mediu, astfel că atitudinea noastră faţă de Creator nu provine din ego, ci din condiţia opusă. Graţie mediului, noi putem, cu adevărat, să ne asociem cu Creatorul, în măsura în care societatea creşte importanţa Lui în ochii noştri. Cu cât considerăm întreaga societate ca importantă, cu atît mai mult o persoană poate atribui importanţă valorilor acceptate în societate, inclusiv importanţa Creatorului.

Dacă o persoană leagă mediul la punctul din inimă, şi Creatorul este în interiorul societăţii şi intră treptat într-o persoană, intră în punctul din inimă. Aceasta trebuie să cerem grupului nostru. Fără asta, nu avem nicio şansă să descoperim Creatorul, cu excepţia conectării mediului la punctul din inimă, în aşa fel încât Creatorul sa se dezvăluie în conexiunea lor, într-un întreg.

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 23.04.2013

 

Pagina 5 din 38« Prima...34567...Ultima »