Category Archives: Evolutie

Traiectoria virală

Coronavirusul îmi arată egoismul meu: ce trebuie să îmblânzesc la el și unde să mă angajez în el în mod corect.

Iar prin folosirea corectă a restricțiilor pe care virusul mi le-a impus și urmând instrucțiunile departamentului de sănătate și ale guvernului, îi arat Creatorului că sunt pregătit și capabil de împlinirea programului Lui de tratament și că prin acest tratament eu vreau să ajung la relații noi în societate. Acesta este felul în care avansez într-adevăr spre a le realiza.

Încearcă să faci astfel și vei vedea cum te va organiza din interior, te va îndrepta, direcționa. Oamenii nu sunt de vină pentru pandemie și nici virușii sau guvernele sau doctorii. Este Creatorul cel care ne direcționează prin toate aceste restricții pe traiectoria precisă care duce la El. Asta este ceea ce se întâmplă acum.

Din prima parte a lecției zilnice 3/18/20, lecție pe subiectul “Pesach (Paștele)”

“Lumea post-Coronavirus” (Thrive Global)

JurnalulThrive Global” a publicat noul meu articol: “Lumea post-Coronavirus

Cu siguranță vom trăi într-o lume nouă și diferită după pandemia de coronavirus.

Dave Heinzel instalează una dintre pancartele sale făcute manual, cu zicala „Totul va fi în regulă” împreună cu o inimă roșie 3D făcută tot manual, ca răspuns la pandemia COVID-19, în fața unei case din West Lawrence Avenue, miercuri, 25 martie, 2020, în Springfield, Ill. Heinzel a început să primească cereri pentru astfel de pancarte pe social media, iar cererea a crescut la peste 200 de solicitări. „Chiar cred că totul va fi în regulă”, a spus Heinzel. „Se va înrăutăți și nu va fi distractiv și vom pierde oameni pe care îi cunoaştem, dar va fi în regulă.” Usp News Coronavirus A Usa Il

Înainte de a discuta despre lumea post-coronavirus, ne-a ajuta să înțelegem faptul că originea mai profundă a virusului este o reacție a naturii faţă de modul egoist, competitiv și exploatator în care ne trăim viața.

Natura ne-a trimis acest virus pentru a curăța excesul de deșeuri pe care l-am acumulat, în paradigma noastră, a fiecăruia, încercând să profităm la maxim de ceilalți, într-o cursă către succesul individual.

Abordarea noastră egoistă supradimensionată asupra vieții ar fi dus în cele din urmă la suferințe majore, cum ar fi un război mondial. Cu toate acestea, în schimb, a venit coronavirusul. El ne purifică, oarecum într-un mod mult mai calm decât dacă am fi lăsat relațiile noastre tensionate să atingă un vârf exploziv.

Ȋn natură nu există nimic dăunător

Mulți percep coronavirusul ca o catastrofă majoră, dar când înțelegem legile naturii și modus operandi, vedem că există ceva dăunător în natură.

Ne provocam rău reciproc, prin atitudinile noastre nepăsătoare și dezbinătoare, iar apoi a venit coronavirusul pentru a ne îndepărta unul de celălalt, oferindu-ne șansa să revizuim cum și de ce ne trăim viața, așa cum o facem.

Acum, că natura a eliminat cu grijă și ingeniozitate gunoiul pe care l-am adunat, avem ocazia să umplem relațiile noastre cu iubire și bunătate – pentru a restabili societatea umană într-un mod mult mai luminos și mai pozitiv pentru copiii și nepoții noștri.

Sper astfel, că vom folosi cu succes această perioadă de coronavirus pentru a face o schimbare pozitivă în atitudinile noastre unul față de celălalt, precum și în relațiile sociale pe care le construim din asta.

Sper, de asemenea, că vom lăsa în urmă toată sciziunea socială, ura, xenofobia, exploatarea, manipularea, abuzul, depresia, stresul și anxietatea vechii lumi egoiste și vom face un salt semnificativ, într-o lume nouă și opusă, de conexiune pozitivă, iubire, egalitate, sprijin, încurajare, fericire, încredere, altruism, grijă și responsabilitate reciprocă.

Respinge vechea lume egoistă. Caută una nouă, de grijă reciprocă

În prezent, guvernele investesc miliarde de dolari în speranța că vom reînvia cursa de șoareci pe care o alergam înainte de a fi loviţi de coronavirus. Ar fi foarte regretabil dacă o facem. Mă îndoiesc foarte mult că acest lucru ar fi pozitiv pentru cineva.

În timp ce acum suntem într-o stare de criză larg recunoscută, auzim foarte puțin despre cum înainte de coronavirus, eram într-o altă criză. Relațiile noastre intensificate de dezbinare, din interiorul societăților și dintre țări – în special între America, Rusia, China și Europa – precum și diverse alte facțiuni, ne-ar fi dus la război și colaps financiar și industrial.

Atunci când înțelegem amploarea crizei către care ne îndreptam, vedem apoi pandemia de coronavirus ca pe un colac de salvare pe care natura ni l-a aruncat.

Prin urmare, am fi înțelepți să realizăm că în lumea noastră veche nu exista nimic pozitiv și, prin urmare, nimic la care să merite să ne întoarcem. Era o lume pustiită de extragerea tuturor resurselor pe care puteam pune mâna.

De asemenea, ironia lumii noastre vechi este că era bazată pe faptul că noi, cu toții, încercam să ne oferim nouă înșine plăcere, descoperind totuși că era din ce în ce mai greu să ne bucurăm în acest mod. În cele din urmă, dacă am face un calcul precis de cât de mult ne-am bucurat, în comparație cu cât eram de nemulțumiți și cât am suferit, într-un fel sau altul, am descoperi că balanța s-ar înclina puternic spre „nemulțumire și suferință”.

Ne înșelam pe noi înșine că o ducem bine. Ce a fost atât de pozitiv în lumea noastră veche? Există ceva ce făceam care să ne fi lăsat un sentiment de fericire și bucurie de durată? De asemenea, fie că eram oameni obișnuiți, care doar încercam să trecem prin viaţă servindu-ne familiile, fie oameni care se străduiau pentru mai multă bogăție, respect, putere și cunoaștere – cu toții abia dacă am experimentat vreo împlinire de moment, ca apoi să ne găsim din nou goliţi, având iarăşi nevoie să cautăm mai multă împlinire.

În cele din urmă, am fost cu toții egali în felul în care ne-am trăit viața: eram într-o urmărire perpetuă a plăcerii, care mereu ne aluneca printre degete în momentul în care o atingeam.

Coronavirusul îndepărtează deşeurile egoiste și ne oferă loc pentru a crea o lume mai bună

Prin urmare, acum am intrat într-o perioadă de curățare care îndepărtează resturile egoiste, competitive și social dezbinătoare care se acumulau. Măsura în care umpleam oceanele cu deșeuri de plastic și radioactive, cu aceeaşi măsură făceam mizerie în societatea umană.

În această conjunctură, cea mai bună mișcare a noastră ar fi să construim o lume nouă, mult mai pozitivă.

Coronavirusul și toate urmările sale de distanțare socială din întreaga lume, ne-au dat timp și spațiu să reflectăm la modul în care ne conduceam spre ruinare societatea egoistă din trecut. Mai mult, dacă am compara coronavirusul actual cu pandemiile anterioare, am vedea că numărul deceselor este relativ mic. Adică natura a adus această oportunitate de transformare pozitivă, cu relativă milă și blândețe.

Prin urmare, nu am fi înțelepți dacă ne-am întoarce la vechea noastră lume, cu zile de lucru de 10 până la 12 ore, cu părți mari din acele zile petrecute în blocaje de trafic, crize multiple, la scară personală, socială și ecologică, precum și cu datorii în continuă creștere.

Pentru noi, utilizarea optimă a acestei perioade de tranziție este să ne ajutăm reciproc să facem un pas înainte într-o lume nouă: să ne gândim la modul în care ne putem repara relațiile, să ne ridicăm peste toate diferențele pe care le-am avut și să stabilim noi relații în societatea umană, de considerare reciprocă și responsabilitate.

Sper, așadar, că atunci când vor fi ridicate condițiile de distanțare socială și perioada coronavirusului se va încheia, atunci vom continua, la fel, pe linia pe care o începem acum: una în care apreciem conexiunile umane pozitive, în care întreaga umanitate beneficiază, deasupra oricărui scop egoist.

Procedând astfel am asigura echilibrul cu natura, am dezvălui o nouă lume, de fericire și încredere pentru toţi și ne-ar proteja de orice rău ulterior, pe care ni l-am face singuri.

Ura copiilor față de părinții lor

Întrebare:  Una dintre problemele vremurilor moderne este faptul că, copiii își urăsc părinții. Există multe astfel de cazuri. Copiii își părăsesc părinții, îi neglijează. Bieţii părinți mor singuri, în ciuda faptului că au mulți copii. Asta se întâmplă peste tot, în lume. De ce s-a întâmplat asta?

Răspuns:  Ne ridicăm de la nivelul egoismului animal, la nivelul egoismului spiritual sau uman. Dar, a fi om înseamnă deja un nivel spiritual, care nu există în lumea noastră.

Prin urmare, pierdem legătura materială pe care am avut-o între noi, când părinții locuiau împreună cu copiii lor, aduceau mireasă, aduceau mire sau mergeau la mire, etc. Și totul era un singur rost.

Întrebare:  Puteau trăi în aceeași casă?

spuns:  Da. Chiar și în aceeași cameră. Totul era atât de simplu. Acum toate acestea se schimbă, pentru că egoismul se schimbă, în lumea noastră.

Întrebare:  Cu alte cuvinte, egoismul ne-a autorizat să facem asta?

spuns:  Da. Acesta este egoismul animal. Și acum, începe să crească. Începe să ne împingă la următorul nivel de dezvoltare. Prin urmare, nu mai înțelegem tipul animal de existență. Copiii noștri, cu siguranță nu o înțeleg.

Sunt într-o astfel de stare, încât nu înțeleg de ce trebuie să fie atașați de părinții lor. Sau, cred că părinții ar trebui să-și petreacă toată viața cu mine. De ce m-au născut? Atât timp cât trăiesc, ei trebuie să se gândească la mine. Sau, dacă nu sunt preocupați de mine, așa să fie. Pur şi simplu îi părăsesc.

Întrebare:  Cum poate simți un copil în acest fel, față de părinți?

spuns:  Dar el nu simte.

Întrebare:  Nu simte nicio durere, nimic?

spuns:  Nu. Pentru că și-a depășit egoismul animal și nu simte nicio conexiune cu părinții, nu simte că trebuie să-i ajute, să îi sprijine, să se gândească la ei și așa mai departe. Nu vă imaginați ceva care nu există. Nu puteți aduce asta înapoi.

În ultimul timp, toate acestea se sting și nu mai există. Adică, dacă îţi ajuți copiii, atunci ei au nevoie de tine. Le poți fi aprpiat. Dacă încetezi să îi ajuți, nu au nevoie de tine. Așa se întâmplă.

Comentariu:  Singurul lucru care mă deranjează este că generalizezi. Există şi relații normale.

spunsul meu:  Eu vorbesc despre tendința naturii. Acesta este motivul pentru care generalizez.

Întrebare:  Deci, ce urmează?

spuns:  În generația noastră, părinții sunt în continuare capabili să ofere ceva, să direcționeze, să lase copiilor bunurile lor și așa mai departe. În următoarea generație, totuși, va exista o ruptură.

Va exista o astfel de relație între părinți și copii, încât dacă au aceleași scopuri spirituale, vor fi oarecum conectați prin ele. Dacă nu, oamenii vor uita de părinții lor cu totul. Și sincer, nici părinții nu se vor gândi la copiii lor.

Întrebare:  La ce se vor gândi părinții?

spuns: Cum să-și petreacă timpul în liniște, cu prietenii lor în vârstă.

Întrebare:  Cu câini și pisici?

spuns:  Da. Se vor deschide tot felul de cluburi de jocuri; să zicem, cluburi pentru a juca domino sau altceva.

Întrebare: Ce este bine în asta?

spuns:  Nimic. Astăzi, o persoană trebuie să înțeleagă pur și simplu cum ar trebui să fie conectată cu ceilalți. Acesta este un sistem complet diferit, nu un sistem de conexiuni animalice fizice.

Întrebare:  Acesta nu este un sistem părinte-copil?

spuns:  Acesta este un sistem în care părinții și copiii, fiecare individual, dezvăluie scopul comun. Atunci acest scop îi leagă între ei.

Întrebare:  Care este acest scop?

spuns:  Acest scop este de a atinge sensul vieții. Pentru părinți, copii și nepoți. Există întotdeauna unul. Dacă îl descoperă și se atașează de el, atunci simt nevoia să fie conectați între ei și să se ajute reciproc în acest sens.

Întrebare:  Despre ce scop comun al vieţii vorbeşti? Dacă părinții au un scop unic cu copiii?

Răspuns Părinții vor putea apoi să împingă copiii către un scop corect. Atunci conexiunea dintre ei va fi atât materială, cât și spirituală – pentru revelarea Creatorului, între ei.

Întrebare:  Ce este revelarea Creatorului?

spuns:  Revelarea Creatorului este revelarea conexiunii reciproce și a iubirii.

Întrebare:  Numai între ei?

spuns:  Pentru început.

Întrebare:  Vrei să spui, în această celulă: copii și părinți?

spuns: Da.

Întrebare:  Nu doresc să dezvăluie asta acum?

spuns:  Nu, nu vor. Le-a spus cineva despre asta? I-a îndrumat cineva către asta?

Întrebare:  Relația lor firească, nu sugerează că cineva le-a spus?

spuns: Bineînţeles că nu!

Comentariu:  Sunteți dur astăzi.

spunsul meu: Nu sunt aspru. Asta este ceea ce se desfășoară în lume. Sunt aspru? Voi aţi făcut lumea așa.

Comentariu:  Despre acest adevăr pe care îl spui acum… îmi pot imagina câte comentarii vor fi.

spunsul meu:  Eu cred că nu trebuie ascuns acest adevăr. Dimpotrivă, sugerez să îl dezvăluim, astfel încât oamenii să poată vedea în ce stare joasă se află și la ce duce asta.

Întrebare:  Ce concluzie ar trebui să tragă o persoană după cuvintele tale dure: că va exista o rupere între părinți și nepoți și copii și că acest lucru este firesc?

spuns:  Dacă ei nu găsesc un scop comun, nu va exista nimic care să îi lege. Nimic.

Întrebare:  Le ceri să caute acest scop comun?

spuns: Da.

Din KabTV “Ştiri cu Michael Laitman,” 1/6/2020

 

Cum va arăta lumea după epidemie?

După epidemia de coronavirus, lumea va fi diferită, nouă. Virusul a apărut pentru a curăța tot gunoiul nostru. În natură nu există nimic rău. Acest virus curăță locul și permite apariția lucrurilor bune.  

Tot gunoiul care umple societatea construită de noi va fi curățat și vom avea oportunitatea de a ne umple relațiile cu bunătate și iubire, vom construi o lume frumoasa, luminoasă, pentru copiii și nepoții noștri.

Să sperăm că putem realiza acest lucru, că nu vom lua în lumea nouă toată ura și spiritul competitiv, adică exact comportamentul prin care putem distruge lumea condamnându-ne la moarte prin războaie sau dezastre climaterice. Suntem capabili să construim chiar acum lumea nouă.

Guvernele investesc miliarde de dolari în speranța că ne vom întoarce la trecut. Creatorul însă, ne interzice să ne întoarcem la starea anterioară. Nu cred că acest lucru ar putea fi benefic pentru nici o țară. În fond, înainte de virus eram deja în criză, fiind amenințați de războaie, de colapsul financiar și industrial. Confruntarea dintre America, Rusia, China și Europa era în continuă creștere.

Ar trebui să nu ne întoarcem la lumea veche. Nu exista nimic bun în ea pentru cetățeni, țări, armate, finanțe, industrie sau comerț. Am devastat globul pompând toate resursele din el. Nu ar trebui să ne permitem nici măcar să ne gândim la lumea de ieri, am fi nebuni să o facem.

Nimeni nu se bucura de viață; ne înșelam singuri, spunând că o ducem bine. Dar ce era așa de bun? Ce-am văzut la viața aceasta? A venit timpul să curățăm societatea omenească de tot gunoiul adunat în ea. Am umplut oceanele de radioactivitate și gunoaie de plastic, la fel și societatea noastră.

Trebuie să construim o lume nouă, una cu adevărat bună. Să-i permitem acestui virus să ne ajute să ne gândim și să înțelegem unde am ajuns. În comparație cu problemele care ne amenințau înainte, epidemia de azi este un lucru mărunt. Creatorul ne arată multă indulgență, corectându-ne într-o manieră atât de blândă.

Nu ne întoarcem niciodată la vechea lume – ne străduim să avansăm către o lume nouă, în care nu va mai trebui să lucrăm zece ore pe zi, să pierdem timpul în ambuteiaje, să ne abandonăm copiii și să fim datornici pe viață. Să pășim înainte împreună și să nu ne întoarcem la vechea lume. Să ne gândim cum putem merge doar înainte, să ne gândim la noile relații dintre noi.

Stăm acum acasă, în carantină și trebuie să ieșim de aici, oameni noi care încep să se conecteze mutual într-un mod nou. Cum anume? Fiind forțați să stăm acasă, primim o porție bună de educație necesară pentru a trăi într-o lume nouă, într-o nouă societate. Toată lumea înțelege că acest proces este necesar, așadar, mergem înainte. În caz contrar, ce fel de lume le lăsăm copiilor și nepoților noștri?

Din partea a doua a Lecției zilnice de cabala 3/19/20, fragmente alese

Anticorpi împotriva egoismului

Coronavirusul este consecința conexiunii rupte între oameni.

Totul este conectat armonios în natură la nivelul particulelor elementare, adică a materiei neînsuflețite, precum și la nivelurile vegetal și animal.

La aceste niveluri, fiecare se folosește de ceilalți doar în măsura necesară în care îl obligă instinctul său natural. Un lup prinde și mănâncă o oaie nu pentru că dorește să-i facă rău oii; el trebuie doar să o mănânce pentru a supraviețui. Dar după ce lupul va fi plin, nu va atinge alte oi. Nu va avea nicio altă dorință de a le ucide.

Dacă apare un om în locul lupului, el va ucide toate oile, va trimite carnea la magazin, va face bani și va găsi cum să-i cheltuiască pentru propria lui plăcere.

Egoismul omului nu cunoaște granițe. Dorința lui de a se bucura nu rămâne în interiorul plăcerilor animalice pentru hrană, sex și familie. El încearcă să-i folosească pe ceilalți în avantajul său, pentru a cuceri întreaga lume, pentru a se ridica mai presus de toate cu ajutorul banilor, onoarei și puterii. Iar această dorință ne distruge viețile, făcându-ne dușmani unii cu alții.

Bogăția, faima și cunoștințele sunt împliniri egoiste care îi sun necesare omului pentru a fi deasupra celorlalți.

Așa că, lansează tot felul de trucuri pentru a câștiga bani de la alții. Aceasta implică deja concurență.

Nu concurăm între noi în ceea ce privește mâncarea, sexul și familia; pur și simplu ne bucurăm de ei așa cum ar face orice animal. Cu toate acestea, nivelul uman este caracterizat prin faptul că are nevoie și de bani, onoare și cunoaștere. Această dorință egoistă nu poate fi satisfăcută; cere tot mai mult.

Dar natura, care este un sistem global, integral, nu este de acord cu acest lucru, la fel cum un copac nu este de acord să fie tăiat. Natura rezistă și produce anticorpi care împiedică omul să invadeze și să distrugă sistemele naturale.

Natura este o lege integrală care leagă toate elementele și nu permite omului să guverneze, ci doar să mențină legătura reciprocă cu restul elementelor. Prin urmare, imediat ce mergem prea departe cu interesul nostru pentru sine, simțim imediat rezistența din partea altor oameni, a societății sau a unor părți ale naturii.

O avansare ulterioară este posibilă numai cu condiția ca omul să respecte legea integrală a naturii, fără a uita că suntem cu toții în aceeași sferă conectați într-o singură rețea.

Universul și Pământul cu tot ce este pe el:natura neînsuflețită, plantele, animalele și oamenii sunt incluși într-un mecanism și depind unul de celălalt. În acest întreg sistem, există o singură lege care impune tuturor să se completeze reciproc.

Egoismul uman este singura componentă care îi urăște pe toți și dorește să-i folosească pe toți în beneficiul său.

Nu numai că noi oamenii vrem să folosim natura, dar ne și luptăm și noi între noi.

Egoismul, în căutarea noastră de a câștiga din ce în ce mai mult unul de la celălalt, ne-a dus către o lume globală. Dar nu am aspirat la conexiuni bune între noi care să contribuie la toate părțile naturii. Dimpotrivă, fiecare om s-a infiltrat în natură, a încercat să o subjuge, distrugând specii întregi din capriciu, fără să se gândească la generațiile viitoare și nici măcar la propria lui zi de mâine.

Se spune: „Trăiți-vă fiecare viața”. Adică fiecare produce ceva al său: unul crește castraveți, iar celălalt coace pâine, astfel încât să facem schimb între noi. Dar treptat, acest fenomen pozitiv devine negativ, deoarece fiecare egoist vrea să fie monopolist și să-i învingă pe toți.

Cineva deschide o brutărie, apoi alta, apoi o a treia și începem să concurăm între noi, adăugăm aditivi chimici la pâine, drenăm pământul fără să ne gândim la viitor. Principalul lucru este să reușești în ochii celorlalți, să câștigi bani, onoare și putere. Suntem gata să acționăm chiar în detrimentul nostru, precum Statele Unite și Rusia care aruncă sume imense de bani pe arme, dar nu pot opri confruntarea dintre ei.

Oamenii devin și mai egoiști și vor să se înrobească și să se exploateze reciproc din ce în ce mai mult, astfel încât, de la nivelul biologic provine brusc o reacție sub forma unui virus. Cât de exact este asociat nivelul uman cu un virus primitiv? Cert este că toate nivelurile sunt conectate între ele: natura neînsuflețită, vegetală, animală și oamenii sunt conectați într-un singur sistem.

Prin urmare, apare o dispută între oameni, apare și un cutremur ca răspuns la aceasta. Totul în natură a început cu o particulă mică, care a început să se unească din ce în ce mai mult cu alte particule. Și astfel au apărut atomi, iar apoi moleculele vii au început să transmită reciproc energie și informații până când au apărut organisme mai complexe.

Nu există o singură particulă minusculă în univers care să nu fie conectată prin acest câmp cu întregul univers, cu fiecare dintre elementele sale la toate nivelurile: neînsuflețit, vegetal, animal și uman. Iar cea mai decisivă conexiune este la nivel uman, la nivel de gândire, adică la nivel de relații – acestea determină și controlează totul.

Viteza gândirii este infinită; nu este limitată de viteza luminii și, prin urmare, totul este clarificat în gând. Iar cel care nu înțelege că toate părțile naturii sunt conectate într-un singur sistem este ca un copil care spune că ceașca a căzut și s-a spart de la sine.

Deci, principala concluzie provenită din epidemia globală a coronavirusului va fi că relațiile dintre oameni, rețeaua care ne conectează, este cel mai important și cel mai înalt fenomen din această lume, este cea care definește întreaga noastră viață. Dacă o aducem la echilibru, atunci vom restabili armonia la toate nivelurile și vom trăi ca și cum am fi în rai.

 

Esența și rădăcina unității, partea 5

De ce pot juca fotbal doar oamenii care sunt uniţi?

Observație: Mulți oameni de știință spun că parteneriatul, tendința de a se uni, de a stabili relații, de a trăi unul cu celălalt și de a colabora, este una dintre cele mai mari caracteristici distinctive ale vieții.

Comentariul meu: Viața este construită pe unitate.

Întrebare: Evoluția este un mod de integrare, de asamblare, de dezvoltare comună a structurilor complexe. Pe de o parte, oamenii care sunt indisolubil legați și dependenți unul de celălalt în căutarea averii, a puterii și a cunoașterii sunt integrați în triburi, imperii și state.

Cu toate acestea, dacă te uiți la natura minerală, vegetală sau animală, vei vedea că atunci când sunt combinate, dobândesc un fel de super-minte. De exemplu, când celulele vii sunt combinate, ele formează un super-organism. Și oamenii se pot uni doar pentru a juca fotbal sau, cel mult, pentru a-și ucide propria rasă. De ce se întâmplă asta?

 Răspuns: Pentru că, la nivelurile mineral, vegetal și animal, toate părțile naturii se unesc instinctiv sub influența externă a unei forțe superioare care le determină să facă acest lucru. Omul este obligat să găsească și să creeze această tehnică, forță și ordine de unitate în sine, contrar egoismului său.

Este o muncă opusă egoismului, care nu se regăsește în stările naturale minerale, vegetale și animale, în afară de om, care distinge oamenii de orice altceva. Asta permite oamenilor să devină proprietari ai unei minți, abilități și principii în creștere pentru a dezvălui natura. Tot ce se află sub ele, este la nivelurile mineral, vegetal și animal.

Cu toate acestea, la nivelul lor, la nivelul unui om, al societății, oamenii nu pot dezvălui nimic. Ei descoperă doar unele dependențe primitive și nimic mai mult. La urma urmei, ei au o singură putere, adică forța egoistă a separării. Nu au a doua forță, cea altruistă.

Prin urmare, atunci când lucrează cu o singură forță, nu se întâmplă nimic. Ei încearcă să fie în relații unii cu alții pentru a-și dezvolta cu exactitate puterea egoistă. Apoi, acest lucru se întâmplă într-un mod foarte rău prin lovituri și crize constante.

Dacă oamenii ar avea la dispoziție și o forță pozitivă, cea care se opune celei negative, atunci, desigur, vor reuși în orice.

Din „Analiza sistematică a dezvoltării oamenilor din Israel” a KabTV 24/03/19

“Ce putem învăţa din pandemia de Coronavirus” (Thrive Global)

Jurnalul Thrive Global” a publicat noul meu articol: “Ce putem învăţa din pandemia de Coronavirus

Dacă vom continua să ne conectăm negativ, vom crea condiții ca tot mai mulți viruși și probleme să iasă la suprafață.

Foto: Vânzătorul Cedric McIver dă restul unui client în Farmers Public Market din Oklahoma City, Oklahoma, S.U.A., 21 martie 2020. Poza făcută pe 21 martie 2020. REUTERS / Nick Oxford
Spre deosebire de pandemiile din trecut, care au afectat localități și regiuni, pandemia coronavirusului este globală. Îi afectează pe toți oamenii din lume.

Astăzi, umanitatea are o preocupare comună, întrucât virusul s-a răspândit pe planetă, fără să ia în calcul granițele naționale sau statutul social. Mai mult, experții prezic că pandemia va dura cel puțin un an, până când vom dezvolta mijloacele de combatere ale acestuia.

Pandemia ne-a atenţionat punându-ne in faţă câteva întrebări serioase:

  • Ce trebuie să se întâmple pentru a ieși din pandemie și a ne întoarce la viețile noastre obişnuite?
  • În afară de respectarea recomandărilor guvernamentale, ce se cere de la noi în timpul acestei pandemii?
  • De ce apar, astfel de probleme copleșitoare și derutante?
  • Cum putem rezolva toate problemele cu care ne confruntăm în viața noastră?

Pe de o parte, pandemia evidențiază vastitatea interconectării și interdependenței noastre globale. Pe de altă parte, conexiunile noastre sunt egoiste, fiecare persoană trăiește punȃnd accent pe beneficiul propriu, înaintea beneficiului celorlalți.

Trăim interdependent, dar fiecare trage spre el sau spre ea capătul funiei care ne leagă pe toți. Ajungem astfel la situații în care conexiunile dintre noi se sfărâmă și toți cădem pe jos. Este exact ce simțim acum, o dată cu distanțarea socială în masă impusă de pandemie.

Pandemia actuală a apărut pentru a evidenția paradigma sumbră competitiv-egoistă în care trăim. Acum, îndepărtați fizic unul de celălalt, ar trebui să ne utilizăm timpul pentru a defini forma optimă a conexiunii umane.

Va trebui să ajungem la conexiuni armonioase și echilibrate între noi. Aceasta este singura modalitate de a simți armonia și echilibrul cu natura.

Michael Laitman

De asemenea, în timp ce ne imaginăm conexiunea perfectă dintre oameni, plănuim cum putem crea conexiuni pozitive și unificatoare. Conexiuni pe care niciun virus nu le va putea rupe.

Cu alte cuvinte, coronavirusul este modul naturii de a ne spune că legătura noastră unul cu celălalt este defectuoasă: că fiecare acordăm prioritate propriilor beneficii, înaintea beneficiului altora.

Cum putem începe repararea acestei greşeli?

Putem face acest lucru învăţând legile naturii, faptul că natura este o calitate a iubirii și a dăruirii, care îi îndrumă pe toți către stări din ce în ce mai unitare, că toate problemele noastre rezultă din dezechilibrul nostru cu natura, dar că echilibrul cu natura ne va rezolva toate problemele. Vom învăța că echilibrul cu natura înseamnă grija pentru ceilalţi, egală cu grija față de noi înșine.

Coronavirusul este problema comună a umanității. El ne arată că toţi suntem părți ale unui singur sistem, interdependent la nivel global. Ne cere să trezim în noi nevoia de consideraţie și responsabilitate reciprocă.

Prin urmare, pentru a încuraja apropierea și echilibrul cu natura, umanitatea ar trebui să tragă cel puțin două concluzii:

1) Pandemia de coronavirus nu este o coincidență. Este parte din procesul prin care natura îndrumă umanitatea și se străduiește să ne conecteze pozitiv pe toți, într-un singur sistem.

2) În acest sistem, există legi pe care natura ne va obliga să le acceptăm, fie de bună voie – prin propria noastră inițiativă de a ne conecta pozitiv, deasupra înclinațiilor noastre egoiste – fie fără voie – prin probleme și crize, cum ar fi coronavirusul, care iese la suprafață pentru a ne zgâlţȃi infrastructura bazată pe ego, astfel încât să începem să analizăm și să revizuim modul în care sunt croite viețile noastre, până când vom căuta o direcție diferită, concentrȃndu-ne pe beneficiul celorlalți, înaintea celui personal.

Natura ne conduce către o formă de conexiune pozitivă şi completă.

Într-un fel sau altul, cu acordul nostru de a ne conecta pozitiv și de a trece în mod plăcut prin acest proces, sau fără acordul nostru, caz în care vom suporta lovituri, suntem nevoiți să parcurgem acest proces.

Va trebui să ajungem la conexiuni armonioase și echilibrate între noi, aceasta este singura modalitate de a realiza armonia și echilibrul cu natura.

Dacă vom continua să ne raportăm negativ unul faţă de celălalt, vom crea condițiile necesare ca mai tot mulți viruși și probleme să iasă la suprafață. Problemele vor apărea în locurile în care am ratat șansa de a stabili conexiuni pozitive, peste cele negative.

Prin urmare, sper că vom folosi această perioadă de distanțare socială care ne-a fost impusă, pentru introspecție și vom învăţa cum putem, în final, să devenim mai conectați, similari cu forma perfect conectată a naturii.

Publicat pe 25Martie, 2020

Teleportarea interioară

Mă uit la știrile despre ceea ce se întâmplă în țară și în lume și mă bucur că răul este revelat, adică revelarea răului dorinței egoiste care necesită corectare. Ego-ul țipă, ne imploră: „De ce nu mă corectezi?! În ce măsură trebuie să mă revelez și să mă scufund în lume?”

Mă bucur de faptul că lumea își începe în sfârșit abordarea sa graduală pentru revelația răului. Oamenii deja înțeleg asta, pe de-o parte ei nu pot face nimic în legătură cu egoul, deoarece este natura umană și totuși, pe de altă parte, dacă eșuam să-l eradicăm, el ne va ucide.

Prin urmare, oamenii încep să se gândească la cum să elimine egoul. Încet, ei încearcă toate metodele posibile și realizează că niciuna din ele nu funcționează. Situația noastră este fără speranță. Suntem undeva la marginea galaxiei, ne învârtim în jurul unei stele pitici pe o planetă micuță, împământați în mod complet în gunoiul nostru. Viața se sfârșește și nu sunt perspective. Suntem singuri în univers și în curând nu va fi viața nici pe Pămânat. Așa cum spun ei, se stinge.

Sincer vorbind așa arată situația, însă asta este revelația răului dintr-un punct în care poți începe să te gândești la ce poate fi făcut. Poate cineva tot ar oferi un sfat despre cum să ne salveze. Așa că urechea începe să se ajusteze la asemenea unde care anterior erau imperceptibile: că există viața dincolo de realitatea noastră.

Realitatea noastră este multidimensională, iar revelația stratului superior dincolo de realitatea noastră depinde de percepția noastră. Dacă ne schimbăm percepția realității interioară, noi dintr-o dată ne vom regăsi trăind într-o altă lume, ca și cum teleportarea s-a petrecut și eu dintr-o dată mă simt într-o stare diferită, într-un alt loc.

Toate acestea sunt așa, deoarece mi-am schimbat valorile interioare și am început să trăiesc într-o altă lume. Această lume este spus că există doar ca noi să ieșim din ea. Evadarea din lumea noastră este singurul motiv pentru existența universului, a planetei noastre și a oamenilor de pe Pământ. În general, această lume este imaginară, iar noi începem să trăim într-o lume reală.

Mă uit la știri numai din acest unghi și, prin urmare, eu nu vărs lacrimi. Cum putem să schimbăm realitatea? Se poate schimba numai dacă fiecare din noi se schimbă. Realitatea depinde de mine și este simțită în interiorul meu. Prin urmare, doi oameni pot vedea același lucru, însă unul plânge și celălalt se bucură. Totul depinde cum percepem ceea ce se întâmplă. Văd totul ca pe niște pași necesari spre corecție, aducându-ne mai aproape de bunătate.1

Din a doua parte a lecției zilnice de Cabala 4/5/19, „Construind societatea viitoare”

1 Minutul 13:15

Citate din Einstein Partea 1

Întrebare: Ati putea vă rog să comentați câteva citate atribuite lui Albert Einstein?

Citat: „Doar un nebun are nevoie de ordine, geniul se descurcă cu haosul”.

Răspuns: Da. O persoană se grăbește, de obicei, să ordoneze, deoarece nu poate cuprinde ceea ce este în fața lui.

Geniul, pe de altă parte, simte că trebuie să se dizolve în haos și apoi va vedea o ordine interioara în el: nu aceea pe care o impune lumii existente, ci cea care există inițial în această lume.

Citat: „Există doar două moduri de a-ți trăi viața. Unul este ca și cum nimic nu ar fi un miracol. Celălalt este ca și cum totul este un miracol. ”

Răspuns: Dacă nu ar exista miracole, atunci totul ar fi foarte simplu și clar. Iar eu vreau să le explic tuturor: „De ce suferiți? Uite, totul este scris simplu. Încercați să faceți ceva în viața voastră prin încercări de neînțeles.”

Aceasta este o viață când încercăm să înțelegem imensitatea, cu mințile noastre. Dar, spunem în prealabil: „De ce este acolo? Totul este simplu și bun „, îmbrățișăm totul în mintea noastră.

Și cealaltă este atunci când ne dizolvăm în spiritualitate, în spațiu, când înțelegem că nu putem cuprinde viața și credem că putem doar să intrăm în ea, să ne dizolvăm în ea.

Astfel, acceptăm lumea, intrând în ea. În același timp, ne micșorăm pe noi înșine, mințile noastre, capacitățile noastre; vedem natura deasupra noastră, nu noi stăpânind asupra naturii. După cum a spus Sir Isaac Newton (si deseori atribuită lui Einstein): „Pentru mine, mi se pare să fii fost ca un băiat care se joacă pe malul mării, distrându-mă într-un anume moment și apoi găsind un nisip mai fin sau o scoică mai frumoasă decât una obișnuită, în timp ce marele ocean al adevărului stă descoperit în întregime, în fața mea „. Numai în acest fel putem intra în natură și putem începe să o înțelegem cu adevărat.

Observație: Apoi, părem să spunem: „Unele minuni abundă!”

Comentariul meu: Da. Aceasta este abordarea corectă. De fapt, există numai minuni. De ce minuni? Pentru că eu nu le pot înțelege cu mintea mea. Cu toate acestea, când spun că acestea sunt miracole și vreau să fiu în ele, atunci încep să le înțeleg, tocmai pentru că mă anulez în fața lor.

Citat: „Educația este ceea ce rămâne după ce am am uitat tot ceea ce am învățat la școală”.

Răspuns: Ce înseamnă educația? Formăm sau, putem spune, formatăm creierul nostru. Când lansăm anumite programe în computere și apoi, cu ajutorul acestor programe, începem procesarea materialelor, lucrând cu ele. Educația ar trebui să fie exact așa. În sine sau din sine, nu contează. Doar după ce încep să tratez corect viața cu ajutorul ei, încep să o apreciez.

Întrebare: Și ce înseamnă să uiți educația, în general?

Răspuns: Ce am studiat la școală? Nu-mi amintesc istoria, geografia, chiar matematica, nu mai știu toate acele ecuații. Bineînțeles, pot să speculez cumva despre ele. În principiu, în liceu, cât de multe păreau inutile? Da, totul este necesar pentru a ne dezvolta creierele, pentru a le dezvolta și a le face sa se miște. Altfel, ce? Voi putea doar să-mi număr caprele sau vacile din turmă? Sau ar trebui să pot lucra mereu cu aparatul conceptual?
Din CabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 2/26/18

Shavuot: Despre dăruire și primire

Shavuot este dăruirea Torei care s-a întins vreme de milenii. Ce ne-a fost dat, de fapt, la Muntele Sinai? De ce ne întoarcem tot timpul la asta? Câtă vreme putem să primim Tora?

Poporul evreu este făurit în focarul Sinai. Fulgere străluceau deasupra, chiar în vârf, într-un nor negru, tunetele vuiau, iar noi priveam speriați în afara taberei. Crăpătura pieirii a fost auzită pretutindeni. Muntele emitea fum și un tremur când am venit la poalele lui. Iar Moise a mers în vârf la strigătul Creatorului.

Sau Tora descrie nu această inagine de Hallywood, ci ceva mult mai serios? Lucrul care se întâmplă în noi astăzi. Poate că norul a căzut pe inimă? Poate a fost muntele urii, care era peste noi cu fum și foc? Poate că pasiunile tunau și ardeau în noi, făcându-ne să tremurăm în profunzimea naturii noastre?

Tora nu este o poveste despre evenimentele din trecut, din contră, ea descrie momentul în care viitorul nostru a fost decis. Pentru prima dată s-a cerut de la noi toți un răspuns clar: suntem pregătiți să acceptăm garanția reciprocă precum o Lege a vieții? Până la urmă, exact asta este Tora – o instrucțiune a modului în care devenim garantori în mod reciproc.

De atunci principală lecție este dată din generație în generație: Tora care ne-a fost dată cândva trebuie să o primim din nou și din nou. Trebuie să o primim la muntele urii (Sina), sub vuietul furtunii care urlă în interior. Acceptând această Lege, am trăit împreună pe pământul nostru, respingând-o, ne-am împrăștiat printre alte națiuni.

Lucrul surprinzător în era modernă este că țara Israel ne-a fost “dată”, la fel precum Tora, de asemenea, ne așteaptă să o primim. De la proclamarea independenței au trecut aproape 70 de ani. Cu jumătate de secol în urmă am unit Ierusalimul. Totuși, asta încă nu este o garanție, nu este națiunea unită “ca un singur om cu o singură inima”. Da, fizic am “ieșit din Egipt”, ne-am reîntors acasă, însă interior încă nu am trecut prin Sinai și, prin urmare, riscăm să ne pierdem șansa.

Statul modern al Israelului este o fereastră istorică a oportunităților. Și cel mai important este că nu este deschisă doar pentru noi, ci pentru întreaga lume. La urmă urmei, astăzi întreaga omenire se transformă într-un butoi de pulbere. Iar alegerea noastră va fi decisivă pentru acest lucru.

Medicație la cerere

Shavuot, ca toate sărbătorile evreiești, poartă o strigare pentru acțiune. Este lumionoasă, plină de albeață, însă nu este simplu. Dacă ar fi fost suficient să ne ținem de mâini și să zâmbim unul la celălalt, am fi construit un “oraș grădină” cu multă vreme în urmă ca toată lumea să îl admire.

Totuși, nu este așa. Ni s-a dat un pământ și oportunitatea de a trăi pe el precum frații, iar noi, în schimb, ezităm, ne certăm și ne bem sângele unul altuia și încercam într-un fel să ne rezolvăm problemele doar în măsura în care apăr.

Soarta ne-a prezentat șansa unică pentru unitate, iar noi nici măcar nu înțelegem ce se întâmplă. Ne ciocnim unul de celălalt, oamenii sunt sufocați de indiferență, aprinși de furie și asurziți de focul de artilerie al urii, însă noi pretindem că totul este în regulă, că nimic nu este greșit. Ne putem continua viața în modul acesta. Avem o asemenea experiență a dezastrelor din urma noastră, încât aparent nu ne putem plânge.

Totuși, acesta este numai un răgaz! De fapt, noi, încet, dar sigur, devenim presați de muntele propriei noastre uri. Nu ne uităm în afara taberei, însă, cu toate acestea, acest munte atârnă asupra noastră chiar acum.

În mod natural, atunci când nu observăm asta, nu avem nevoie de Tora. Fulgerele strălucesc undeva, de undeva noi ne simțim inima, iar inima uneori bubuie “sub capotă”, însă noi suntem pe pământul nostru, nu într-un anumit deșert. Corect?

Nu, noi suntem acolo unde este inima noastră. Suntem în deșertul relațiilor goale și lipsite de suflet. Dacă, dintr-o dată, am descoperi cum egoismul ne rupe în bucăți, dacă încercam să ne conectăm în ceva integral și să stăm în fața unei rupturi interioare de neînvins, atunci avem nevoie de ajutor.

Reiese că ieșirea <<normală>> din Egipt nu este finalul. Principala provocare este înaintea noastră. Toate drumurile duc la munte. La poalele acestuia, în sfârșit, realizând problema și recunoașterea bolii, noi înțelegem și luăm medicamentul. Am fost în această “farmacie” și mai înainte, însă nu am știut că suntem bolnavi. De aceea, dăruirea Torei și primirea ei nu este același lucru.

Elixir sau otravă?

Tora este un medicament menit numai pentru “folosirea interioară”, pentru conexiunea dintre noi. Toate problemele noastre, exilele, distrugerile Templelor, mersul la întâmplare și persecutările au fost provocate de ura nefondată, care ne-a făcut străini și distanți unul față de celălalt.

Tora ne permite să devenim din nou apropiați, “sa ieșim de sub foc”. Totuși, dacă o folosim numai în exterior, fără străduința uniunii dintre toți oamenii, “elixirul vieții” se transformă într-o “otravă mortală”.

Acestea nu sunt deloc metafore, ci termeni preciși pe care i-au folosit înțelepții noștrii. Noi nici măcar nu înțelegem dauna pe care ne-o provocăm nouă înșine, neutilizând Tora sau prin folosirea ei cu scopul corect. Uneori noi chiar ne mândrim de “curățenia” noastră, deși în realitate noi suntem în propria murdărie până la urechi. Marile sectoare din țară există în “lumi paralele”, aproape fără să se atingă între ele. Unii din ei trăiesc pe socoteala restului populației și chiar se opun acesteia sub pretextul “dreptății”.

Orice ne divide în mod direct sau sub coperta unor cuvinte frumoase și corecte, este o otravă mortală. Macină pe toată lumea.

Dacă ne ridicăm privirea deasupra grijilor zilnice, vom vedea cât de departe ne-am împrăștiat între noi. Noi nu mai suntem doar separați, ne încântă să lovim, să umilim și să călcăm în picioare. Fiecare vrea să aibă mai mult succes, să fie mai bogat, mai deștept și mai sus decât ceilalți. Acest lucru este evident, în mod special, în media, unde viciile societății sunt vizibile ca în palmă. Nimeni nu mai este surprins de nimic și nimănui nu-i mai este rușine.

Nu este cea mai plăcută priveliște, însă totul se destrămă: hoinărim prin deșertul naturii umane și ea se ridică înaintea noastră precum un munte. “Au intrat în pustia Sinai și și-au așezat tabăra în pustie, înaintea muntelui”. (Tora, Exodul, 19:2)

Acum avem oportunitatea să primim ajutor, o instrucțiune, o forță care ne va aduce împreună, așa încât să construim relațiile sănătoase în societate și să trăim fericiți în țara noastră. Acesta este momentul prezent al dezvoltării: fie ne maturizăm noi înșine și începem să folosim Tora conform scopului ei, de dragul unității, deasupra tuturor neînțelegerilor sau necazurile maturizării ne vor forța să facem asta. În esență, aceasta este situația în care orice copil se regăsește de îndată ce încetează să mai fie un bebeluș.

Remediu pentru totdeauna

Cel mai bun lucru pe care-l putem face pentru noi înșine, și pentru lume, este să ne unim la muntele urii, muntele dubiilor noastre și să-l revelăm pe Moise din interiorul nostru, puterea care ne trage (Mosheh) în Sus. Aceasta funcționează tot timpul, dacă suntem împreună.

Apoi vom înțelege că nu anumiți refugiați din Egiptul antic sunt cei care au campat în deșert, pentru a primi cel mai important dar din viață, ci fiecare din noi, indiferent unde trăiește, de ce naționalitate și de ce religie aparține și care stă la poalele muntelui. Aici este numai o singură naționalitate – omul, iar inima este una pentru toți.

Tora, într-adevăr, este cea mai puternică uneltă pe care încă nu știm s-o folosim. O persoană nu poate ajunge la ea singură, iar noi nu suntem pregătiți să o facem împreună. Ne va oferi siguranță și prosperitate și va da pace lumii. Noi trebuie doar să ne obișnuim cu faptul că ea nu lucrează într-o persoană separată, ci între noi.

La urmă urmei, Tora este menită să corecteze conexiunea unei persoane cu mediul, în orice moment și la orice nivel al dezvoltării tehnice. Nu poate fi înlocuită cu cele mai noi mijloace de comunicare. Tot ceea ce avem nu va funcționa corect fără ea. Numai o relație pozitivă ne va permite să stabilim fundația solidă a viitorului nostru.