Category Archives: Evolutie

“Oboseala pandemiei – un simptom al virusului sau dovada lipsei de sens?” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Oboseala pandemiei – un simptom al virusului sau dovada lipsei de sens?

Cu cât trece mai mult timp fără un vaccin sau un remediu sigur la orizont, cu atât nerăbdarea oamenilor este în creștere. Aceștia refuză ordinele de blocaj și semnalale de alarmă, se adună imprudent ca și cum nu ar exista virusul, protestează fără a menține distanța socială sau nu poartă măști și umplu restaurantele, barurile și alte locuri de recreere.

Schimbând centrul atenției noastre de la „eu” la „noi”, schimbăm totul: comportamentul nostru, precauția cu noi înșine și cu ceilalți, atitudinea noastră față de ceilalți și chiar sentimentele noastre față de ceilalți. Nu există nimic ce nu putem face astăzi, pe care l-am făcut înainte; singurul lucru care ne împiedică să îl facem este atitudinea noastră față de ceilalți. Dacă o schimbăm de la negativ la pozitiv, vom garanta sănătatea tuturor celor din jur și ei ne vor garanta propria sănătate și atunci nu va mai exista nimic pe care să nu-l putem face. Deci concluzia este următoarea: Să ne gândim unul la altul; e sănătos!

Dar virusul nu s-a schimbat. Dacă oamenii se comportă nesăbuit, contaminarea crește. Și într-adevăr, peste tot în lume, unde țările și orașele relaxează măsurile de carantină, infecțiile cresc din nou. Pe măsură ce tensiunea crește, între înțelegerea faptului că nu există un sfârșit al virusului la orizont și incapacitatea de a rămâne într-un blocaj permanent, oamenii sunt conduși spre punctul de avarie al deznădejdii și al neputinței. În acel moment, ordinea socială se va prăbuși și haosul va domni pe străzi.

Fără un tratament medical la orizont, singurul leac pe care îl avem este ca ne avem unul pe celălalt. Acesta este și singurul remediu pe care nu l-am încercat. Nu înseamnă că ar trebui să nu respectăm ordinele de a păstra o distanță de 2 m.. Dimpotrivă, ar trebui să fim foarte stricți cu respectarea reglementărilor de sănătate, dar ar trebui să ne amintim, de asemenea, că acest lucru nu va ucide virusul. Dacă rămânem îndepărtaţi, infecțiile vor scădea; dacă ne reluăm conexiunile, infecțiile vor crește. Asta se întâmplă acum, iar oamenii nu vor mai putea susține acest mod de intrare- ieșire prea mult. De fapt, ei deja nu mai pot.

Dar ceea ce ne arată acest model este că problema stă în conexiunile noastre. A rămâne separat definitiv nu este o soluție, așa că trebuie să găsim o modalitate de a ne conecta într-un mod care să nu reia infectările. Pentru a face acest lucru, trebuie să ne inversăm gândirea. În loc să ne gândim: „Cum mă pot proteja de a lua virusul”, ar trebui să începem să ne gândim: „Cum pot preveni transmiterea virusului, altcuiva”.

Schimbând centrul atenției noastre de la „eu” la „noi”, schimbăm totul: comportamentul nostru, precauția cu noi înșine și cu ceilalți, atitudinea noastră față de ceilalți și chiar sentimentele noastre față de ceilalți. Nu există nimic ce nu putem face astăzi, pe care l-am făcut înainte; singurul lucru care ne împiedică să îl facem este atitudinea noastră față de ceilalți. Dacă o schimbăm de la negativ la pozitiv, vom garanta sănătatea tuturor celor din jur și ei ne vor garanta propria sănătate și atunci nu va mai exista nimic pe care să nu-l putem face. Deci concluzia este următoarea: Să ne gândim unul la altul; e sănătos!

Cum să găsești sufletul tău pereche

Întrebare: Site-urile de întâlniri sunt foarte populare în lume în zilele acestea. Cum poți să găsești sufletul tău pereche și să nu îl pierzi?

Răspuns: Nu cred că există prea mult romantism în zilele noastre. Eu cred că putem să găsim sufletul nostru pereche în mod corect doar dacă știm clar cine suntem, cine ni se potrivește și dacă nu apelăm la pețitori și cu atât mai mult la site-uri lipsite de suflet.

Așadar, pentru a găsi sufletul pereche, omul trebuie întâi să determine clar pentru el însuși cine este, iar apoi să caute cu un scop mai exact.

Întrebare: Cum îi putem ajuta să descopere cine este?

Răspuns: Omul ar trebui să se angajeze în îmbunătățirea de sine, auto educație și în auto dezvoltare. Ar putea să dureze câțiva ani, dar doar atunci va putea să aprecieze și să înțeleagă în mod adecvat cu ce fel de partener poate să trăiască. Și viața sa va deveni cu adevărat frumoasă.

De pe KabTV “Cabala Expres” 9/1/20

Criteriul plății

Întrebare: Cum ar trebui să fie distribuite salariile într-o societate ideală? Înțelepții spun că plata este măsurată de efort. Însă efortul ne este ascuns. Care este criteriul pentru plata pentru muncă?

Răspuns: Plata unei persoane ar trebui să fie cuprinsă din cel puțin două părți: corporal și social, spiritual.

Putem să calculăm partea corporală, luând în calcul câți copii are o persoană, condițiile de viață în fiecare țara, în fiecare zonă climatică și așa mai departe. În plus, aici trebuie să aderăm la un criteriu general astfel încât să fie în echilibru cu natura integrală.

Și următorul nivel este recompensa spirituală, psihologică. În acest caz totul deja depinde de contribuția unei persoane, de eforturile sale, de exemplul lui pentru binele societății.

Întrebare: Și totuși, dacă cineva este un manager responsabil pentru viețile a mii de oameni, ar trebui ca el să primească același salariu ca angajatul său care este responsabil pentru o acțiune specifică?

Răspuns: De ce nu? Dacă un manager are tot ceea ce are nevoie, de ce ar trebui să aibă nevoie de mai mult? Ce va face cu asta? Va vedea el însuși că nu are nevoie de asta.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 6/4/20

Singura motivație

Întrebare: Mulți spun că majoritatea oamenilor sunt motivați să muncească pentru salariu, unii pentru dezvoltarea carierei și unii pentru o atmosferă confortabilă într-o companie.

Există un proverb care spune despre un călător aflat în deșert care întâlnește un om care rostogolea o piatră grea. Călătorul îl întreabă “Ce faci?” El raspunde: Eu muncesc, eu sufăr”. Apoi călătorul întâlnește pe altcineva făcând același lucru. La intreabarea lui, acesta a răspuns: “Eu îmi căștig traiul pentru a sprijini familia mea.” Și al treilea a spus: “Eu construiesc un templu”.

Este aceeași acțiune, însă motivația este diferită pentru fiecare. Care poate să fie cea mai mare motivație pentru om? Cum ai motiva, să spunem, angajații tăi?

Răspuns: Doar prin educație. Aceștia trebuie să înțeleagă că fac cea mai importantă muncă din lume. În fiecare moment ei depun eforturi care îmbunătățesc lumea și ridică întregul univers la următorul nivel al existenței.

Nu este nicio muncă mai presus de aceasta, deoarece ea aduce lumea la o stare integral, când fiecare parte interacționează cu toate celelalte ca un singur întreg. Și lumea din ce în ce mai mult se constituie într-un singur organism. Conștientizarea a ceea ce facem este un stimulent necesar pentru dezvoltarea noastră adecvată.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 6/4/20

Trebuie un conducător să studieze discursul public?

Întrebare: Tora îl descrie pe Moise ca fiind legat la limbă. Ce înseamnă asta? Cum poate un lider să fie legat la limbă?

Răspuns: Moise nu putea comunica cu oamenii în limba pe care o înțelegeau, deoarece era cu câțiva pași deasupra lor.

Întrebare: Crezi că un lider trebuie să studieze vorbirea în public?

Răspuns: Dacă acesta este un adevărat lider, atunci nu e obligatoriu. El trebuie să fie înțeles de acei oameni care dețin arta de a vorbi în public pentru a-i duce ideile către mase.

Îmi amintesc că, odată, eu și profesorul meu am fost la o nuntă ca invitați de onoare. Un bărbat a venit la noi pentru a se consulta cu Rabaș despre un mic discurs ce trebuia spus la această nuntă.

Profesorul meu a spus una sau două fraze și a exclamat: „Gata, asta îți este suficient pentru o jumătate de oră”. Adică, îi oferi unei persoane un mic indiciu și, din acesta, el își poate dezvolta deja gândul și poate ține discursuri mari cu care să-i captiveze pe oameni.

Din KabTV „Abilități de conducere” din 6.11.2020

“De ce finalele NBA au asemenea ratinguri scăzute în acest an?”

Michael Laitman pe Quora: “De ce finalele NBA au asemenea ratinguri scăzute în acest an?”

Astăzi unul dintre studenții mei mi-a spus despre ratingurile foarte scăzute din acest an ale finalelor NBA, de asemenea menționând cum premiile Emmy s-au prăbușit, datorită numărul scăzut record de spectatori , până la 14 procente din ceremonia de anul trecut, cât și premiile Oscar de mai devreme în acest an au avut o auditenta scăzută record. Ei m-au întrebat ce cred despre acest declin general în interes printre forme diverse de distracție și sport.

Generația noastră s-a răsfățat în excese de distracție și sport mai mult decât oricare alta. Le-am plasat sus pe piedestaluri, inundând susținătorii lor cu atenția și respectul nostru cel mai mare. Cu toate acestea, toate aceste moduri de a ne bucura și împlini pe noi înșine sunt trecătoare și într-un anumit punct interesul nostru în ele dispare.

Adică deoarece natura umană este o dorința de a se bucura, care crește constant și cere noi și diferite feluri de bucurii față de cele anterioare. În timp ce toate felurile de influențe ne pot întoarce capul spre baschet un minut și apoi la film și actori în următorul minut și apoi spre altă plăcere în minutul după aceea, până la saturație, la un anumit punct al dezvoltării dorinței noastre noi vom descoperi că indiferent cu ce încearcă să ne atragă oricine, noi ne vom simți dezinteresați.

Va fi așa pur și simplu deoarece dorință noastră a depășit ceea ce anterior ne-a dat bucurie. Similar cu un copil care trece peste jucăriile lui sau ale ei și noi vom începe să simțim impulsuri pentru împliniri mai mature și însemnate – conexiunea umană originală și răspunsuri la întrebări profunde despre sensul ultim al vieții noastre, care o să ne mănânce tot mai mult.

Acest an în particular, coronavirusul lovește viețile noastre, subliniind vasta noastră interdependență pe întregul glob și plasandu-ne pe noi toți într-o situație golobala comună. Este ca și cum noi ne-am regăsit pe noi înșine la bordul unui Titanic global nou, plutind în spațiu, fără nicio idee despre unde ne duce sau ce se va întâmpla mâine.

În măsură în care plutim împreună pe această barcă planetară gigant, nimeni nu știe cu adevărat încotro să ne întoarcem sau ce să facem, așa că unii întorc la dreapta, alții întorc la stangă și ne regăsim într-o criză globală majoră în măsură în care ne polarizăm tot mai mult.

Așadar, cum dorințele noastre încep să depășească ce le-a împlinit anterior și în timp ce noi realizăm în mod crescător consolidarea interdependentei și interconexiunii noastre în toată lumea – că împărtășim o problemă globală comună – nu este de mirare că finalele NBA și emisiunile premiilor Emmy și Oscar au atins minime record în interes.

Noi ne maturizăm. Eu sunt optimist că vom deveni mai conștienți de cum lucrează natura noastră umană asupra noastră, cum ea crește la noi înălțimi și cum începe să ceară moduri diferite și mai însemnate de împlinire. Eu de asemenea sunt încrezător că vom reuși în a furniza nevoilor noastre mai mature împlinirea pe care o caută – să realizăm interdependența și interconexiunea noastră crescătoare în mod pozitiv și făcând astfel, să simțim o realitate mult mai plină, mai expansivă și autentică față de cea curentă.

Dacă începem să navigăm prin aceste mări tulburi ce se ciocnesc astăzi de barca noastră comună, căutând cum să ne conectăm semnificativ deasupra impulsurilor noastre pentru placerile de moment, atunci putem să stăm liniștiți că barca noastră va ajunge la un țărm sigur.

“Ştiinţa demonstrează – Dezbinarea ucide” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Ştiinţa demonstrează – Dezbinarea ucide

Oricât de mult nu ne-am plăcea unul pe altul, știința a dovedit că atenuarea Covid-19 necesită solidaritate națională. Adevărul incomod este că pandemia nu face distincție între stânga și dreapta, ortodocşi și laici, evrei și arabi; suntem cu toții egali înaintea virusului. Dacă stăm împreună, îl vom învinge. Dacă nu, el ne va învinge. Acest lucru este la fel de adevărat pentru fiecare țară, ca și pentru întreaga umanitate.

Cu câteva zile în urmă, Eran Halperin, profesor de psihologie socială la Universitatea Ebraică din Ierusalim, și Ron Gerlitz, CEO la aChord – Psihologie Socială pentru Schimbare Socială, au publicat o lucrare Op-Ed în The Jerusalem Post intitulată „Pentru a slăbi coronavirusul, grupurile disparate din societatea israeliană trebuie să se unească”. Lucrarea menționează un studiu internațional recent în care peste 100 de cercetători din întreaga lume au examinat zeci de mii de cetățeni din 67 de țări, printre care peste 1.200 de israelieni, „pentru a înțelege ce ar influența cel mai mult dorința lor de a respecta instrucțiunile legate de pandemie”. Cercetătorii au descoperit că „factorul cheie care îi motivează pe oameni să adere la orientările privind distanțarea și igiena este nivelul identificării grupului lor național; adică cât de conectați se simt la grupul lor național și cât de central îl consideră în identitatea lor”. Judecând după această concluzie, fragmentarea în societatea israeliană este vinovatul din spatele eșecului nostru în depășirea virusului și nu politica guvernului sau insubordonarea acestui sau acelui grup de instrucțiuni. Asistăm la începutul unei crize sociale în Israel. Dacă nu ne ridicăm deasupra sentimentului nostru de indignare îndreptăţită, vom provoca țării noastre o catastrofă fără precedent.

Poporul Israel a apărut din oameni care aparțineau unor triburi și clanuri diferite, adesea rivale, din tot Orientul Apropiat și Mijlociu. Acești „refugiați” și-au părăsit concetăţenii, pentru că au crezut în ideea de unitate mai presus de diferențe. Sub conducerea lui Abraham, ei au găsit un loc unde să-și poată trăi ideea.

Poporul Israel de astăzi nu este deloc ceva de felul acesta. Suntem din nou fragmentați, împărțiți în fiecare aspect – religie, cultură, etnie, educație, limbă, politică și orice alt aspect pe care vi-l puteți imagina. Cu excepția numelui nostru, nu mai suntem o națiune. Am ajuns să fim străini, extratereștrii, unii cu alții. Dacă vrem să ne merităm numele, „poporul Israel”, trebuie să o luăm de la capăt.

Atunci, grupul lui Abraham a continuat să se dezvolte până când, la poalele Muntelui. Sinai, după ce a experimentat calvarul exilului în Egipt, evreii s-au unit „ca un singur om cu o singură inimă” și și-au stabilit națiunea. Curând după aceea, ciocnirile și conflictele au început să se dezlănțuiască în interiorul poporului și națiunea nou formată s-a străduit să-și mențină valoarea de bază: „Ura stârnește lupte, dar iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12).

Acum două milenii, am suferit o înfrângere amară a urii noastre și am fost exilați și împrăștiați peste tot în lume. Oriunde mergeam, eram priviți ca proscriși, străini.

Chiar și când ne-am întors în Israel și ne-am restabilit suveranitatea, am făcut-o doar pentru a ne proteja de oprobiul națiunilor și nu din cauza valorii inițiale a unității mai presus de diferențe, care ne-a modelat națiunea. În prezent, mulți israelieni se simt în deplasare în Israel. Ei văd asta ca pe o reședință temporară, până când găsesc un loc mai liniștit unde să locuiască.

Dar fără un sentiment de apartenență la o singură națiune, Israelul se va dezintegra. Putem vedea deja cum o pandemie pe care am fi putut-o înfrânge, dacă am fi participat cu toții la înfrângerea ei, ne sfâșie. Nu pentru că virusul este atât de cumplit; ci pentru că nu există solidaritate între cetățeni și nu există încredere între cetățeni și guvern. Lipsa de afecțiune și încredere duce la inacțiune, care la rândul său duce la contaminare. Și contaminarea duce la pierderea de vieți omenești.

Introducerea articolului menționat recent afirmă pur și simplu că „logica ce stă la baza comportamentelor individuale de bază necesare pentru reducerea contaminării … se bazează pe apartenența la [un] colectiv”. Nu avem niciun simț al unui colectiv, și îl plătim cu viața noastră, viața celor dragi și a mijloacelor de trai ale sutelor de mii de oameni din mica noastră țară.

Nu contează ce credem sau cine credem că este corect. Dacă nu ne reunim, atunci greșim cu toții, plătim cu toții și vom plăti încă mai mult.

Când va purta o persoană responsabilitatea pentru acțiunile sale?

Observație: Jonathan Swift a scris în Gânduri despre diverse subiecte: „Toate accesele de plăcere sunt echilibrate de un grad egal de durere și de epuizare; este ca și cum ai cheltui anul acesta o parte din veniturile de anul viitor”.

Comentariul meu: Din punctul de vedere al Cabalei, acest lucru nu este pe deplin adevărat. Pentru că, dacă o persoană nu se naște din propria voință liberă, incapabilă să aleagă familia în care este născută și primește o educație excelentă, fără a i se refuza nimic, întrucât așa este familia sa și așa mai departe, atunci nu poți cere nimic de la ea. Deci, persoana a fost făcută conform modelului superior.

Întrebare: Nu are nicio libertate?

Răspuns: Bineînțeles că nu. Deci, el nu ar trebui să fie responsabil pentru acest lucru. Dar atunci când are o ocazie clară și definită de a începe să se refacă, va fi responsabil pentru aceasta. Dar, de asemenea, numai în măsura în care i s-a oferit de fapt această oportunitate.

Toți oamenii care există în lumea noastră, de la bogați la săraci, de la sănătoși la bolnavi, orice vrei, există în felul acesta, așa există. Nu pot fi plângeri în legătură cu ei.

Întrebare: Dar cum să nu ne plângem? Cum judecăm oamenii?

Răspuns: Judecați deci după instanțele dvs. Ați inventat instanțele și judecați. Cum poți judeca oamenii? Pentru ce?! Pentru ce este în mine de la Creatorul care m-a creat în acest fel și pentru ce e în mine de la părinții mei pe care Creatorul i-a creat astfel, încât să aibă un astfel de efect asupra mea?

Deci, cine sunt eu? Unde am punctul meu, punctul meu de libertate de care pot să mă folosesc și să mă dezvolt? De unde știu modul corect de a o face? De ce aș face-o?

Ce are o persoană care să nu fie dat de natură? Cum se poate schimba atunci? Dacă trebuie să mă schimb, atunci trebuie să am o pârghie ca să o fac.

Ce fel de voință liberă are o persoană? Ce este asta? Nu există voință liberă. Nu poți indica o mișcare liberă a sa, o dorință liberă, un gând liber, pe care nu l-a primit de la cineva sau ceva, astfel încât să apară de nicăieri. Nu există așa ceva! Prin urmare, omul nu este liber.

Întrebare: Deci, am fost creat de natură și natura mă conduce de la început până la mormânt?

Răspuns: Absolut în toate! În plus, există o iluzie de libertate!

Întrebare: Aici natura se joacă cu mine. Ce îmi dă iluzia libertății?

Răspuns: Este făcut special pentru a te face să te simți ca un om!

Libertatea apare numai atunci când apare o altă forță într-o persoană, o forță superioară, care începe să se opună forței sale pământești. Doar în diferența dintre ele, în intervalul dintre ele, o persoană poate obține independență față de ambele forțe și poate obține alegerea liberă. Numai dacă este nevoie de sens în viață.

Sensul vieții este înțeles doar prin căutarea independenței. Nu este vorba de a deveni ca alții, în funcție de felul în care sunt alți oameni, unii sunt mai bogați de exemplu. Nu luați niciun exemplu de la alții! Am nevoie de mine însumi. De sinele meu.

Întrebare: Ce este complet diferit la faptul că sunt bogați sau săraci?

Răspuns: Este adevărat chiar dacă cineva se află pe o insulă pustie. Singurul meu scop este să mă regăsesc.

Întrebare: Căutarea unui om începe cu asta?

Răspuns: Da. Din faptul că înțelege că nu este liber începe să caute ce este libertatea. El începe să înțeleagă că libertatea constă, în primul rând, în a se ridica deasupra egoismului său, care îl umple complet, îl subjugă. Deși omul nu poate scăpa de acest egoism, el ar vrea!

Când nu poate, dar vrea, atunci găsește ocazia de a atrage o forță exterioară către sine, care, chiar și în ciuda eforturilor sale de a rămâne în egoism, îl va scoate din ea. Nu vreau să ies din egoism, dar o fac astfel încât această putere superioară să mă scoată oricum. Există o întorsătură atât de interesantă! Dar este minunat.

Întrebare: Așadar, ajung la starea în care nu vreau să ies din egoism?

Răspuns: Desigur, nu vreau. Nimeni nu vrea! Pe toate planurile spirituale, nimeni nu vrea să o facă.

Întrebare: Un om se străduiește pentru asta de atât de mult timp, de ce nu vrea?

Răspuns: Cum s-a străduit? Nu era conștient de nimic. Acum, când se descoperă că este egoist, nu mai poate. Cum se poate despărți de asta?

Întrebare: Deci, acest egoism îi este foarte drag?

Răspuns: Da. Aceasta este toată agonia plecării din Egipt, trecerea Mării Roșii.

Întrebare: Cum se întâmplă acest lucru?

Răspuns: Acest lucru se întâmplă deoarece faci astfel de acțiuni complet nerezonabile, iar aceste acțiuni te scot afară. Și apoi zici: „Nu vreau, nu vreau!” – dar este prea târziu.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 18.05.2020

Profesia post-coronavirus

Întrebare: Ce sfat poți da tinerilor, în special în era post-coronavirusului? Care profesii vor rămâne și unde să-și concentreze eforturile?

Răspuns: Eu cred că cel mai important lucru în viitor va fi ceea ce are nevoie întreagă societate. Aceasta va fi focalizarea.

Fiecare om ar trebui să știe ce va avea nevoie societatea pentru a-și securiza propriul job, abilitățile și educația corectă. Așadar nu este nimic mai important decât să primești educația adecvată și să devii o persoană care îi poate educa pe alții.

Cu alte cuvinte, cel mai important lucru este munca socială direcționată spre consolidarea tuturor membrilor societății, spre transformarea societății într-un sistem integral, corect. Asemenea oameni vor fi necesari tot timpul. Aș sfătui tinerii și oamenii de orice vârstă să învețe exact asta.

Aceasta este profesia de care toată lumea are nevoie personal, nici măcar pentru muncă ci pentru participarea și integrarea lor și a tuturor celorlalți în societate.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 6/4/20

“A ucis Covid-19 cultura pop americană?” (Thrive Global)

Thrive Global a publicat noul meu articol: “A ucis Covid-19 cultura pop americană?

Dacă începem să navigăm prin aceste mări tulburi, căutând cum să ne conectăm în mod semnificativ, deasupra înclinaţiei noastre pentru plăceri de moment, atunci putem fi siguri că nava noastră va ajunge pe un țărm sigur.

9 octombrie 2020; Lake Buena Vista, Florida, SUA; Atacantul Miami Heat Jimmy Butler (22) trage mingea împotriva atacantului Los Angeles Lakers Anthony Davis (3) în timpul celui de-al patrulea trimestru din jocul cinci al finalei NBA 2020 de pe AdventHealth Arena. Credit obligatoriu: Kim Klement-USA TODAY Sports

Acesta ar putea fi începutul unei revoluții culturale. Divertismentul și sportul american au modelat societatea americană și au influențat și au atras interesul unui public global, de zeci de ani. Totuși, acest lucru pare să se schimbe. Analiza mass-media arată că ratingul, odată a celor mai populare programe, a atins valori minime istorice, ca urmare a crizei coronavirusului. Nu aș acorda o atenție deosebită acestui lucru, dacă nu ar fi predominanța culturii pop în viața oamenilor. Fără îndoială, indică un punct de cotitură, o schimbare, o nouă căutare a unei împliniri mai semnificative, care poate fi realizată doar prin conexiunea umană.

Recent, unii dintre studenții mei m-au întrebat care ar putea fi motivul mai profund al vizionării reduse a finalei NBA din 2020. La începutul acestui an, vizionarea premiilor Oscar și Emmy a scăzut până la minimele istorice. Cum poate fi interpretată această tendință semnificativă din epoca Covid-19? Mai ales dacă luăm în considerare importanța culturii pop din America și influența acesteia în întreaga lume, în principal prin intermediul mass-media, muzicii și industriei cinematografice până acum.

Motivul este că pandemia a marcat “înainte” și “după”, prioritățile și sursele de plăcere ale oamenilor. Înainte de impactul virusului asupra tuturor domeniilor societății noastre, generația noastră se răsfăţa mai mult decât oricare alta în excese de divertisment și sport. Le-am așezat pe piedestale și am îmbrăcat susținătorii lor, cu atenția, adorația și respectul nostru. Cu toate acestea, toate astfel de moduri de a ne bucura și de a ne împlini pe noi înșine la un moment dat, sunt în declin, mai ales acum, deoarece acestea par a fi efemere și neesențiale.

Această nouă situație răspunde evoluției dorinței umane de a se bucura, care crește constant și cere plăceri noi și diferite, imediat ce cele anterioare sunt împlinite. În timp ce tot felul de influențe pot atrage atenția oamenilor, de la un turneu important într-un minut la celebrități populare în următorul, ei vor descoperi în cele din urmă, că aceste atracții nu le mai stârnesc interesul.

Motivul este că dorința noastră a depășit ceea ce ne-a oferit anterior plăcere. La fel ca și copiii care își depășesc jucăriile, și noi vom începe să simțim impulsuri pentru o împlinire mai matură și mai semnificativă – la o conexiune umană autentică și la răspunsuri la întrebări mai profunde despre semnificația finală a vieții noastre, care ne vor incita din ce în ce mai mult.

Navigând pe Titanic, către un țărm sigur

Coronavirusul ne-a lovit viața, a evidențiat interdependența noastră vastă, pe tot globul, și ne-a plasat pe toți într-o situație globală comună. Este ca și cum ne-am fi aflat la bordul unui nou Titanic global, fără niciun indiciu cu privire la direcţia către care ne îndreptăm sau ce se va întâmpla în continuare. Pe măsură ce plutim împreună pe această gigantică navă globală, nimeni nu știe cu adevărat către ce să se întoarcă sau ce să facă; unii virează brusc la dreapta, alții virează la stânga și ne găsim într-o societate din ce în ce mai polarizată.

Prin urmare, pe măsură ce dorințele noastre încep să depășească ceea ce le-a împlinit anterior și, în timp ce ne dăm seama din ce în ce mai mult de strânsa noastră interdependența și de interconectarea noastră la nivel mondial – pe măsură ce împărtășim o problemă globală comună – nu este de mirare că interesul pentru ceea ce erau cele mai populare spectacole și jocuri, a scăzutt atât de drastic. Se va îmbunătăți numai dacă industria divertismentului se transformă și promovează căldura, grija reciprocă și conexiunea.

Ne maturizăm. Sunt optimist că vom deveni mai conștienți de modul în care operează natura umană asupra noastră, de modul în care crește la noi înălțimi și de modul în care începe să solicite moduri diferite, mai semnificative, de împlinire. Dacă începem să navigăm prin aceste mări tulburi, căutând cum să ne conectăm în mod semnificativ, deasupra înclinaţiei noastre pentru plăceri de moment, atunci putem fi siguri că nava noastră va ajunge pe un mal sigur.

De asemenea, sper că vom reuși să oferim nevoilor noastre mai mature, satisfacția pe care o caută, realizând nevoia unor relații umane mai profunde și mai pozitive, și făcând acest lucru, să simțim o realitate mult mai plină, mai expansivă și autentică, în comparație cu realitatea noastră actuală.